ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2574/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 621/D/P/2005 din data de 01 iulie 2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților: O.H. și l.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; O.M. (arestat în lipsă) și E.R.E.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

și P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt s-a reținut că inculpații O.H., l.G., O.M. și E.R.E.A. s-au constituit într-o grupare infracțională, având drept scop aducerea în stare de insolvență a SC F.N. SA privatizată la data de 14 august 2000, când Fondul Proprietății de Stat a încheiat cu inculpatul O.H., contractul de vânzare-cumpătare de acțiuni la prețul total 5.703.626.500 lei, care conform clauzelor contractuale urma a-l achitat în 3 rate, în beneficiul SC B.W.N. SRL, constituită și înregistrată la Registrul Comerțului la data de 03 noiembrie 2000, la scurt timp după adjudecarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC F.N.

SA, urmare a inițiativei inculpatului O.H. Deși, inculpatul O.H. nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate conform clauzelor contractuale, neachitând decât prima rată, în sumă de 1.140.725.300 lei, de la data constituirii SC B.W.N. SRL (03 noiembrie 2000), împreună cu inculpații l.G., O.M. și E.R.E.A., realizează primele demersuri în vederea punerii în aplicare a ceea ce s-a dovedit a fi un plan bine conceput, care a avut drept scop aducerea SC F.N. SA în incapacitate de plată, prin neplata obligațiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat și prin nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare. SC F.N. SA a ajuns în incapacitate de plată, pe de o parte, prin transferul activelor deținute de această societate, pe alte societăți, active care în final au ajuns în patrimoniul SC B.W.

SRL, iar pe de altă parte prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpararea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn, care a avut drept efect diminuarea creanțelor F.N. SA cu valoarea utilajului inexistent pe care l-a achiziționat scriptic de la B.W.N. SRL. Stingerea creanței s-a realizat prin compensarea datoriilor dintre cele două societăți, activitate ce a avut loc în luna noiembrie 2004, în baza procesului-verbal de compensare nr. 1280 încheiat în data de 30 noiembrie 2004, prin care se procedează la compensarea reciprocă a sumei de 89.905.047.410 lei.

Conform concluziilor procesului verbal din 6 aprilie 2005 al A.N.A.F, reiese că prin ordinul de compensare din 9 noiembrie 2004, însoțit de procesul verbal de compensare cu același număr din data de 30 noiembrie 2005 s-a stins parțial datoria de 60.776.200.871 lei din valoarea utilajului linie de producție pentru procesarea microbrichetelor în sumă de 77.247.732.078 lei. întrucât, până la data de 15 august 2003, inculpatul O.H. nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a sumelor datorate, la data de 20 aprilie 2004, Agenția pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului l-a notificat pe cumpărător, cu privire la desființarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni al F.N.

SA, ca urmare a neachitarii ratelor 2 și 3, scadente la 15 august 2002, respectiv 15 august 2003. Contractul de privatizare a fost desființat de plin drept, ca urmare a operării pactului comisoriu stipulat prin clauza 5.9 din contract. Prin sentința penală nr. 192 din 09 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 22638/2/2005 (2292/2005), Curtea de Apel București, secția l-a penală, a dispus următoarele: În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților O.H. și l.G. pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 276 lit. a) teza II din Legea nr. 31/1990 rep. și a inculpaților O.M. și E.R.E.A. pentru infracțiunea de complicitate la bancrută frauduloasă, prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea celor 4 inculpați pentru infracțiunea de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei P.C.M. pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Cu privire la latură civilă, având în vedere soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă generatoare de prejudiciu, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 346 alin. (2) C. proc.

pen. În motivarea soluției de achitare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. a) teza II din Legea nr. 31/1990 rep., instanța a arătat că, în raport cu modificările aduse acestei infracțiuni prin art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 10 C. pen., acest text de lege este incompatibil cu fapta prev. de art. 282 din Legea nr. 31/1990 rep., abrogată prin O.U.G. nr. 52/2008. Cu privire la fapta de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanța a reținut că aceasta nu poate exista în lipsa infracțiunii de bancrută frauduloasă.

Aceste argumente au fost susținute de instanța de fond pe următoarele considerente: 1. în timp ce Legea nr. 31/1990 rep. se referă la persoanele fizice și juridice ce se pot asocia și constitui societăți comerciale în vederea efectuării de acte de comerț, Legea nr. 85/2006 privește instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență; 2. în art. 3 din Legea nr. 85/2006, insolvență este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești, disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvabilitatea este prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.

în speța dedusă judecății, instanța de fond a reținut că nu se poate susține că SC F.N. SA avea calitatea de debitor, iar inculpații, în calitate de autori sau complici au sustras sau distrus evidențele sau o parte din activul averii acesteia, pentru a fi incidente dispozițiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006. De asemenea a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaților, faptele acestora neputând fi încadrate nici în dispozițiile art. 143 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, deoarece Legea nr. 85/2006 prevede deschiderea colectivă - creditorii recunoscuți participând împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor în modalitățile prevăzute de lege, deschiderea acesteia având loc numai după data pronunțării sentinței judecătorului sindic.

În atare situație instanța a reținut că suma de 77.426.232.079 ROL, nu reprezintă o datorie înregistrată în registrele debitorului, săvârșită în frauda creditorilor. Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpata P.C.M., constând în aceea că în calitate de notar public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în perioada 31 ianuarie 2003 - 09 februarie 2004, a falsificat mai multe înscrisuri oficiale, cu prilejul întocmirii acestora, pentru a dispune achitarea instanța a reținut că actele de vânzare -cumpărare autentificate de inculpată nu cuprind fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel cum prevăd dispozițiile legale, iar forța probantă în cauză o au dispozițiile art. 65 din Legea nr. 36/1995, astfel că fapta reținută în sarcina acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Deși redată oarecum simplist motivarea instanței de fond, până la urmă chestiunile de fapt și de drept au fost abordate în această modalitate, fără alte completări, chiar și în măsura în care acestea se impuneau. Împotriva sentinței penale nr. 192 din 09 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, în Dosarul nr. 22638/2/2005 (2292/2005), privind pe inculpații O.H., l.G., O.M., E.R.E.A. și P.C.M. s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror. Motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 385 9 pct. 16 și art. 385 alin. (2) C. proc. pen., vizează: greșita achitare a inculpaților O.H., l.G., O.M., E.R.E.A. și P.C.M.

și latura civilă a cauzei. De către instanța de recurs este de redat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța de fond a exonerat de răspundere penală pe inculpații O.H., l.G., O.M., E.R.E.A. și P.C.M. Motivarea instanței de fond, raportat la infracțiunea de bancrută frauduloasă, în care se arată doar împrejurarea juridică a intervenirii unui gen de dezincriminare în materie, nu poate fi primită pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul nr. 621/D/P/2005 din data de 01 iulie 2005, inculpații O.H., l.G., O.M. și E.R.E.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prev. de art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep., text de lege în vigoare la data comiterii faptei.

După săvârșirea infracțiunii și până la judecarea fondului a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 85/2006, care în art. 143 incriminează bancruta frauduloasă. Potrivit art. 156 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 „La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare (care reglementa în același timp infracțiunea de bancrută sub cele două forme - bancruta simplă și bancruta frauduloasă -în art. 141) și art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice altă dispoziție contrară se abrogă". Ca și prim aspect, din conținutul acestor prevederi legale, rezultă că bancruta frauduloasă, prev. de art. 276 din Legea nr. 31/1990, devenit art. 282, urmarea republicării legii, la data de 17 noiembrie 2004, a fost abrogat prin art. 156 pct. 3 din Legea nr. 85/2006 și nu prin O.U.G. 52 din 21 aprilie 2008, publicată în M.Of. nr. 333 din 30 aprilie 2008, cum greșit reține instanța de fond. Instanța de fond își susține soluția de achitare pe abrogarea textului de lege pentru care o parte din inculpați fuseseră trimiși în judecată, text care astfel, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 10 C. pen., nu poate fi aplicat în cauză.

În continuare considerăm că se impune o abordare de substanță a textelor incriminatoare incidente. Potrivit art. 276 din Legea nr. 31/1990, care în urma republicării a devenit art. 282, erau considerate fapte de bancrută frauduloasă și se pedepseau cu închisoare de la 3 la 12 ani, persoanele vinovate de următoarele fapte: falsificare, sustragere sau distrugerea evidențelor societății ori ascunderea unei părți din pasivul societății; înfățișarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrele societății, în alt act ori în bilanțul contabil, a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în vederea diminuării aparente a valorii activelor. Înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăți, a unei părți însemnate din active.

Conform art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fapta persoanei care: a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia; b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară, sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în frauda creditorilor; c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o parte însemnată din active". Așadar, ca și suprapunere de incriminări, este de remarcat că, prin noua redactare a textului, modalitățile de săvârșire ale infracțiunii de bancrută frauduloasă reglementate art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, sunt prevăzute în varianta de tip prevăzută de art. art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, care prezintă același conținut alternativ.

Potrivit acestui text de incriminare, bancruta frauduloasă constă în falsificarea, sustragerea și distrugerea evidențelor debitorului, ascunderea unei părți din activul averii acestuia, înfățișarea de datorii inexistente, a unor sume nedatorate, toate acestea fiind săvârșite în vederea diminuării activelor - situație de fapt care se pretinde că ș-a și realizat concret în cauză.

Trimiterile în continuare din partea instanței fondului la chestiuni de ordin general vizând cadrele normative incidente, nesuprapunerea exactă a noțiunilor tratate în actele normative abordate peste stările de ordin juridic în care se afla firma implicată în speță, este o activitate exagerată în planul de interpretare juridică, cu eludarea împrejurării că tocmai activitatea infracțională întreprinsă a condus la astfel de abordări, aspectul juridic esențial că, acțiunile diferite specifice conținutului constitutiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă redată, sunt grefate pe starea de insolvență (incapacitate de plată, faliment) a societății. între aceste acțiuni și starea de încetare a plăților nu trebuie să existe o legătură de cauzalitate, fiind suficient ca acestea să preceadă, să însoțească ori să fie posterioare acestei stări, pentru a-i conferi acesteia un caracter fraudulos prin denaturarea ori ascunderea situației economice reale a societății.

Deci, din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea de bancrută frauduloasă, reglementată în art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006 se poate realiza, printre altele, prin ascunderea unei părți din activ, prin înfățișarea de datorii inexistente sau a unor sume nedatorate în acte ori în bilanțul societății. Ar fi și ilogic în a interpreta cadrul normativ în alt sens, cu raportare la reguliie ce țin de politica penală - respectiv ca România, într-un astfel de context economic și social, să aprecieze că nu mai este necesar, chiar și temporar, în a incrimina (în diferite forme bine articulate, cum sunt cele mai sus redate) un gen de activitate infracțională specifică sferei juridice a unei infracțiuni de bancrută frauduloasă.

Aducerea SC F.N. SA în stare de insolvență a fost rezultatul acțiunilor conjugate ale inculpaților cercetați în prezenta cauză, care s-au constituit într-un grup structurat, în scopul de a obține beneficii materiale sau financiare, imaginând adevărate „inginerii financiare" pentru spolierea patrimoniului acestei societăți. Faptele inculpaților se încadrează în una din modalitățile de realizare din punct de vedere obiectiv al acestei infracțiuni și anume crearea incapacității de plată a SC F.N.

SA, pe de o parte, prin transferul activelor deținute pe alte societăți, fără a plăti obligațiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat și fără respectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare, iar pe de altă parte, urmare a prezentării de datorii inexistente prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpărarea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn și înregistrarea în contabilitatea societății a achiziției unui bun inexistent. Finalitatea conceperii și punerii în practică a circuitului fictiv privind linia de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn, a fost atinsă în momentul în care a fost stinsă fraudulos creanța pe care F.N.

SA o avea la B.W.N. SRL. Stingerea creanței s-a realizat prin compensarea datoriilor dintre cele două societăți, activitate ce a avut loc în luna noiembrie 2004, în baza procesului-verbal de compensare nr. 1280 încheiat în data de 30 noiembrie 2004, prin care se procedează la compensarea reciprocă a sumei de 89.905.047.410 lei. Dar pentru a reda în detaliu starea de fapt incidență, prin prisma împrejurării că se impune o abordare pe fond a întregii cauze, instanța de recurs redă următoarele: Din probele administrate rezultă că, la data de 14 august 2000 a avut loc privatizarea SC F.N. SA din localitatea Nehoiu, jud. Buzău, când Fondul Proprietății de Stat a încheiat cu inculpatul O.H. contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Cu acest prilej, inculpatul O.H. a devenit acționar majoritar la această societate, achiziționând un pachet de acțiuni care reprezintă echivalentul unui procent de 56,4742% din valoarea capitalului social al F.N. SA, la prețul total 5.703.626.500 lei, care conform clauzelor contractuale urma a fi achitat în următoarea modalitate: suma de 1.140.725.300 lei, reprezentând 20% din prețul contractului a fost achitată de cumpărător la data de 08 septembrie 2000; suma de 4.562.901.200 lei, reprezentând diferența de 80% din prețul contractului trebuia achită de cumpărător in 3 rate anuale cu valoarea unitară de 1.520.967.066 lei, eșalonat la datele de 15 august ale următorilor trei ani de la momentul semnării contractului.

în caz de neplată a unei rate la scadență, în contractul de privatizare s-a stipulat o penalitate de 0.3% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, iar în situația în care cumpărătorul nu plătea la scadență două rate consecutive și nu reînnoia Scrisoarea de garanție suplimentară, contractul va fi rezolvit. Chiar și în condițiile în care, în funcție de apărările formulate în recurs de către inculpați (concluziile orale din 28 mai), acest contract de privatizare ar fi fost supus, până la momentul de față, unor controale de ordin jurisdicțional, posibil fiind considerat ca fiind valid în continuare, în contextul neachitării unor rate, aceste împrejurări sunt doar adiacente cauzei de față și nu impietează cu nimic abordarea laturii infracționale derulată ulterior contractului (act ce se înfățișează astfel ca un element premisă pentru ceea ce s-a concretizat ulterior).

Inculpatul O.H., a acționat cu rea credință, în calitatea sa de acționar majoritar la SC F.N. SA, încă de la privatizarea fabricii, aspect rezultat din dispozițiile pe care Ie-a dat cu privire la desemnarea persoanelor care să administreze activitatea în drept și în fapt a societății și patrimoniul acesteia. La scurt timp după adjudecarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC F.N. SA, ca urmare a inițiativei inculpatul O.H., a fost constituită și înregistrată la Registrul Comerțului la data de 03 noiembrie 2000, SC B.W.N. SRL. SC B.W.N. SRL, a avut ca asociați inițiali pe inculpatul N.M. și N.N., cumnatul, respectiv socrul inculpatului O.H., iar ca administrator pe P.C.M., fiul lui P.G., persoană care la acea dată ocupa funcția de contabil șef al SC F.N.

SA. La data de 08 august 2001, prin contract, N.M. si N.N., cesionează părțile sociale pe care le dețineau în cadrul firmei B.W.F.N. către persoana juridică O. din Siria, aparținând mamei fraților O. și reprezentată de inculpatul O.M., care devine asociat majoritar cu o participație reprezentând 90% din capitalul social și cetățeanul irakian L.E.A.A.L. Asociatul L.E.A.A.L. a reprezentat doar o persoană interpusă intereselor membrilor grupului infracțional, acesta nefiind în măsură să realizeze acte de dispoziție cu privire la activitatea firmei, întrucât a părăsit teritoriul României la 16 octombrie 2001, deci la numai două luni de la cesiune. Persoana care l-a reprezentat conform documentelor existente la Registrul Comerțului, respectiv martorul A.S.M., a acționat permanent din dispoziția inculpatului O.M.

Pentru a justifica prezența la N., martorul a declarat că M. i-a dat o procură pe care să o semneze, prin care era împuternicit să reprezinte la SC B.W.N., de la un cetățean pe care nu-l cunoștea și despre care i s-a spus că este asociatul lui M. De altfel, practica interpunerii de persoane ca deținând calități sau fiind reprezentante ale unor firme aflate în fapt, sub controlul exclusiv al membrilor grupului infracțional, era una curent întâlnită la membrii grupului. De la data constituirii SC B.W.N. SRL, inculpatul O.H. realizează primele demersuri în vedere punerii în aplicare a ceea ce s-a dovedit a fi un plan bine conceput, care privește pe de o parte falimentarea SC F.N. SA, prin crearea incapacității de plată, iar pe de altă parte transferul activelor deținute pe alte societăți, fără a plăti obligațiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat și fără respectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare.

Înstrăinarea activelor SC F.N. SA, începe odată cu oficializarea intenției de asociere cu alte societăți și atragerea în această activitate ilicită, de către inculpatul O.H., coordonatorul nemijlocit și permanent al activităților economice desfășurate de SC F.N. SA și SC B.W.N. SRL, a inculpaților O.M. - fratele său, l.G. și E.R.E.A. Astfel, la data de 25 noiembrie 2000, deci la numai 22 de zile de la înființarea B.W., O.H., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al F.N. SA, convoacă Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, prilej cu care ordinea de zi conținea "aprobarea asocierii societății cu alte societăți de profil, vânzarea și închirierea unor spații aparținând SC F.N.

SA, în vederea obținerii de lichidități". Urmare a dezbaterii ordinii de zi, prin Hotărîrea nr. 7 din 16 decembrie 2000 se aproba asocierea în participațiune cu B.W.N. SRL și ia act de propunerea Consiliului de Administrație referitoare la "necesitatea valorificării unor active mobile și imobile, prin vânzare sau închiriere, în condițiile prevăzute de lege, pentru asigurarea lichidităților necesare desfășurării activităților de producție a SC F.N. SA". Inițiativa asocierii și a vânzării de active a aparținut în mod evident inculpatul O.H., întrucât fără voința sa nu se putea aproba de către A.G.A. o astfel de decizie, inculpatul fiind acționarul majoritar cu peste 51% din acțiuni. Cel mai important moment al etapei inițiale vizând transpunerea în practică a rezoluției prin care s-a urmărit falimentarea F.N.

SA, este acela al înstrăinării activelor sale. La scurt timp de la privatizarea SC F.N. SA, O.H., în calitate de președinte și l.G. în calitate de vicepreședinte în Consiliul de Administrație, numit în această funcție la data de 31 iulie 2001, având în vedere și hotărârile A.G.A., au hotărât vânzarea unor terenuri proprietatea societății, realizând și individualizarea acestora, respectiv: teren în cadrul societății F.; teren și construcții Autobaza N.; teren și construcții Col. C. și depozit Cislău; teren și construcții ASPL Nehoiașu; construcții cabane Valea Nehoiașului și Valea Neagră, cu scopul de a obține disponibilități pentru plata unor obligații către buget, precum și pentru a stimula activitatea de investiții a societăților comerciale parte în contractele de asociere în participațiune.

Faptul că s-a acționat concertat în defavoarea intereselor societății, rezultă inclusiv din situația enumerativă a imobilelor individualizate a face obiectul vânzării, întrucât se poate constata că în urma acestor acte SC F.N. SA, nu numai că își diminua în mod vizibil capacitatea funcțională, dar își înstrăina inclusiv suprafețele de teren pe care funcționa, situație în care urma să depindă de "bunăvoința" și interesele noilor proprietari. Pornind de la hotărârea de vânzare a activelor SC F.N. SA, în perioada noiembrie 2001 - iulie 2004, au fost încheiate mai multe contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri, construcții, utilaje, etc, între F.N. SA și diferite societăți, cu privire la care din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că sunt controlate și coordonate de membrii grupului infracțional, multe dintre acestea fiind cunoscute ca făcând parte din așa-numitul grup de firme Manhattan.

Societățile cu care s-au stabilit relații comerciale directe sunt: B.W.N. SRL., B.P.P. SRL, S.T.R. SRL, S.D.I. SRL, M.E. SRL și V. SRL. Astfel: 1. prin contractul autentificat din 01 noiembrie 2001, se vinde terenul situat în orașul Nehoiu, în suprafață de 34.815 mp, firmei B.W.N. SRL - Buzău, pentru o valoare de 12.822.538.575 lei, achitată la data autentificării actului; 2. prin contractul autentificat din 12 noiembrie 2001, se vinde terenul situat în orașul Nehoiu, în suprafață de 36.929 mp, firmei V. SRL -Suceava, pentru o valoare de 7.031.281.600 lei, achitată potrivit dispozițiilor din contract la data autentificării actului; La numai câteva zile, prin contractul autentificat din 28 noiembrie 2003, SC V. SRL vinde terenul deținut în proprietate, către O.E.

SRL, pentru o valoare de 7.080.000.0(30 lei. care trebuia achitat în termen de 12 luni de la data semnării contractului, această din urmă societate vânzând la rândul ei terenul, prin contractul din 16 decembrie 2003, către B.W.N. SRL, pentru o valoare mult majorată de 10.000.000.000 lei, care potrivit dispozițiilor contractului, se achita la data autentificării contractului. 3. prin contractul autentificat din 14 noiembrie 2001, se vinde terenul situat în orașul Nehoiu, în suprafață de 13.972 mp, firmei B.P.P. SRL - Timiș, pentru o valoare de 5.985.604.800 lei, ce a fost achitată potrivit dispozițiilor din contract la data autentificării actului; La rândul său, prin contractul autentificat din 05 august 2003, B.P.P.

SRL vinde activele deținute, SC B.W.N. SRL, pentru o valoare totală mai mică de 5.029.920.000 lei, care potrivit dispozițiilor contractului trebuia achitată eșalonat până la 31 decembrie 2003. 4. prin contractul autentificat din 14 noiembrie 2001, se vând firmei S.T.R. SRL, următoarele active: teren situat în orașul Nehoiu, în suprafață de 15.430 mp. și construcțiile existente pe acesta, teren în suprafață de 3.570 mp. și construcțiile existente pe acesta, teren în suprafață de 3.430 mp. și construcțiile existente pe acesta, teren în suprafață de 3.632 mp. și construcțiile existente pe acesta, teren în suprafață de 971 mp. și construcțiile existente pe acesta, construcția Cabana Valea Neagră, construcția Cabana Valea Nehoiului, toate pentru o valoare de 10.353.000.000 lei, ce urma a fi achitată până la 17 decembrie 2001 potrivit dispozițiilor din contract; Prin contractul autentificat din 22 ianuarie 2002, se vând firmei S.T.R.

SRL - București, terenul situat în orașul Nehoiu, în suprafață de 1.927 mp. Și construcțiile existente pe acesta, pentru o valoare de 4.760.000.000 lei; La rândul său, la scurt timp, prin contractul autentificat din 09 februarie 2004, S.T.R. SRL vinde activele deținute lui B.W.N. SRL,pentru o valoare totală dublă de 30.226.000.000 lei, care potrivit dispozițiilor contractului trebuia achitată la data autentificării; 5. prin contractul autentificat din 17 ianuarie 2002, se vând firmei M.E. SRL - București, terenul situat în orașul Nehoiujn suprafață de 1.537 mp. și construcția existentă pe acesta (sediu administrativ) și teren în suprafață de 2.082 mp., pentru o valoare de 12.375.000.000 lei, suma ce urma a fi achitată potrivit dispozițiilor din contract, până la data de 18 ianuarie 2002; 6. prin contractul autentificat din 08 mai 2002, se vând firmei D.I.

SRL - București, terenul situat în orașul Nehoiu, în suprafață de 12.800 mp. și construcțiile existente pe acesta; 7. prin contractul din 22 aprilie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL, două clădiri, pentru valoarea de 22.615.019 lei ce urma a fi plătită eșalonat până la 31 decembrie 2004. Prin contractul din 25 aprilie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL, mai multe clădiri și utilaje, pentru valoarea de 188.587.331 lei, ce urma a fi plătită eșalonat până la 31 decembrie 2004. Prin contractul din 30 aprilie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL, construcția hala banzic, aburitori, uscator, pentru valoarea de 496.776.764 lei, ce urma a fi plătită eșalonat până la 31 decembrie 2004. Contractul din 05 mai 2003, prin care se vând firmei B.W.N.

SRL, construcții și utilaje, pentru valoarea de 27.361.693 lei, sumă ce urma a fi plătită potrivit dispozițiilor contractului până la 31 decembrie 2004. Prin contractul autentificat din 01 iulie 2003, se vinde terenul situat în oraș Nehoiu, în suprafață de 7.258 mp, firmei B.W.N. SRL Buzău, pentru o valoare de 2.375.000.000 lei, ce urma să fie plătită potrivit dispozițiilor contractului, până la data de 31 decembrie 2003. Prin contractul autentificat din 12 decembrie 2003, se vând firmei B.W.N. SRL - Buzău, mai multe imobile, pentru o valoare totală de 37.242.507.520 lei, ce urma sa fie plătită, potrivit dispozițiilor contractului, la data autentificării contractului. Prin contractul din 21 iulie 2004, se vând firmei B.W.N.

SRL, mai multe construcții, pentru valoarea de 60.000.000. Rezultă că, totalitatea activelor comercializate de F.N. SA către S.T.R. SRL, B.P.P. SRL și V. SRL, au fost vândute la B.W.N. SRL. Marea majoritate a activelor vândute, reprezentând terenuri, clădiri și utilaje, nu pot fi privite ca entități cu utilitate funcțională distinctă față de aceea a fabricii de prelucrare a lemnului Nehoiu, eie neputând face în caz de înstrăinare, obiectul unui interes distinct, fapt care conduce la concluzia că vânzarea în cadrul unor tranzacții distincte a fost concepută premeditat, urmărindu-se încă de la început transferului de proprietate către societatea B.W.N. SRL, societățile implicate în circuitul comercial al activelor fiind firme interpuse pentru crearea și menținerea confuziei, respectiv disimularea provenienței inițiale.

După vânzarea activelor (bunuri imobile și mobile), membrii grupului au continuat să înstrăineze cea mai mare parte a activelor rămase în proprietatea firmei, astfel că în perioada 2003-2004, activitatea F.N. SA s-a redus drastic, ea funcționând ca prestatoare de servicii pentru B.W.N. SRL și nu ca unitate de producție, conform obiectului principal de activitate. În acest context, au fost transferați progresiv la B.W.N. SRL, societate care a beneficiat aproape în exclusivitate de activele vândute de F.N. SA, angajații firmei sau au fost disponibilizați, ultimii salariați fiind transferați în luna noiembrie 2004. Deși motivarea prezentată în vederea justificării deciziei de vânzare a activelor societății a fost de a se asigura și disponibilitățile bănești pentru plata obligațiilor bugetare, acest lucru nu s-a realizat decât într-o mică măsură, astfel că în prezent societatea figurează cu datorii la bugetul de stat în valoare de 276.763.733.796 lei.

Intenția frauduloasă privind introducerea F.N. SA în incapacitate de plată, rezultă și din faptul că așa-zisele demersuri menite a atrage surse de venituri, respectiv înstrăinarea de active către B.W.N. SRL și alte societăți, nu a fost urmată de recuperarea integrală a contravalorii acestora, dar și din rezultatul asocierii în participație cu firma amintită. Astfel, F.N. SA avea de recuperat numai de la B.W.N. SRL, la data de 30 iunie 2004, următoarele sume: - 60.676.200.871 lei, reprezentând contravaloare active facturate: utilaje, instalații, proprietăți: - 22.233.190.591 lei. reprezenâand creanța rezultată din asocierea în participațiune; - 3.715.996.560 lei, reprezentând prestări servicii neachitate.

Membrii grupului infracțional au creat un circuit comercial fictiv, constând în vanzarea-cumpararea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producție pentru procesarea microbrichelelor din lemn. Scopul urmărit prin această inginerie financiară, a fost acela de a schimba debitorul B.W.N. SRL, care putea fi urmărit și executat de creditor (F.N. SA), cu o altă societate debitoare aflată la dispoziția membrilor grupului infracțional, care să nu poată fi urmărită și executată întrucât acesta nu funcționa la sediul social declarat, dar nici nu ayea bunuri care să poată fi valorificate, modalitatea faptică aleasă fiind prezentarea unei datorii inexistente față de B.W.N. SRL. Această intenție este evidențiată și de faptul că la momentul în care s-a trecut la materializarea deciziei de achiziționare a utilajului, F.N.

SA nu mai desfășura activități de producție, nemaiavând elemente de patrimoniu care să susțină o astfel de activitate. Din probele administrate rezultă că în circuitul comercial fictiv pus în aplicare de membrii grupării infracționale pentru atingere scopului menționat, au fost implicate societățile comerciale: - SC T.C. SRL București (în calitate de furnizor inițial al utilajului, nu a aprovizionat acest utilaj de la alți furnizori,neexistând factură fiscală de achiziție, notă de intrare-recepție, notă contabilă, poziție în jurnalul de cumpărări și în balanța lunii iunie 2003) și nici nu a produs astfel de utilaje; - SC R.I. SRL București (societate interpusă de inculpatul E.A.E.R.); - SC B.W.N.

SRL Buzău; - SC F.N. SA București; - SC O.E. SRL București (beneficiarul final). Acest lanț comercial s-a desfășurat conform datelor din documentele justificative de vânzare-cumpărare, în perioada 13 iunie 2004 - 30 iulie 2004. Din punct de vedere valoric, prețul utilajului a evoluat de la 73.707.876.000 (valoare la care utilajul este vândut de către SC T.C. SRL) - 74.452.400.000 lei (valoare la care utilajul este vândut de către R.I. SRL) - 77.247.732.078 lei (valoare la care utilajul este vândut de către B.W.N. SRL) - la 77.426.232.079 lei (valoare finală Ia care utilajul este vândut de către F.N. SA către firma O.E. SRL). Finalitatea conceperii și punerii în practică a circuitului fictiv privind linia de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn, a fost atinsă în momentul în care, urmare a prezentării de datorii inexistente prin înregistrarea în contabilitatea societății a achiziției unui bun inexistent, a fost stinsă fraudulos creanța pe care F.N.

SA o avea la B.W.N. SRL. Stingerea creanței s-a realizat prin compensarea datoriilor dintre cele două societăți, activitate ce a avut loc în luna noiembrie 2004, în baza procesului-verbal de compensare încheiat în data de 30 noiembrie 2004, prin care se procedează la compensarea reciprocă a sumei de 89.905.047.410 lei. Conform concluziilor procesului verbal din 6 aprilie 2005 al A.N.A.F, reiese că prin ordinul de compensare din 9 noiembrie 2004, care este însoțit de procesul verbal de compensare cu același număr din data de 30 noiembrie 2005 s-a stins parțial datoria de 60.776.200.871 lei din valoarea utilajului linie de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn în sumă de 77.247.732.078 lei.

Din modul de realizare a compensării se poate constata că membrii grupului infracțional organizat nu au realizat compensarea imediat după înregistrarea facturilor, pentru a nu atrage în mod evident atenția asupra scopului urmărit prin vânzarea-cumpărarea liniei de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn.

Rezultă din situația de fapt expusă că, tranzacționarea pe lanțul comercial creat de membrii grupului infracțional a utilajului linie de producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn, a avut ca scop „stingerea unor datorii între firmele prezentate în cadrul circuitului descris anterior, denaturând stocul de marfă (în toate cazurile acest „mijloc fix" a fost contabilizat în mod eronat ca marfă, neexistând NIR-uri". Din actele contabile cât și din declarațiile martorilor audiați în cauza rezultă că lanțul comercial generat de vânzarea-cumpărarea utilajului de linie producție pentru procesarea microbrichetelor din lemn s-a desfășurat doar scriptic, nu și faptic. Linia de producție nu a fost aprovizionată și nici produsă de furnizorul inițial SC T.C.

SRL și nici nu s-a aflat vreodată la beneficiarii ulteriori, SC R.I. SRL reprezentată de E.R.E.A., SC B.W.N. SRL, SC F.N. SA sau beneficiarul final SC O.E. SRL, firmă care nu a achitat contravaloarea utilajului, neexistând nici măcar această intenție, întrucât este folosită de grup, în mod obișnuit doar pentru realizarea unor circuite comerciale și bancare fictive. În realitate, nu a putut fi identificat acest utilaj și toate persoanele menționate în contracte și facturi, aspect mai mult decât esențial, redat chiar și în recurs de către inculpatul l.G., singurul care a putut fi audiat, au declarat, cu prilejul audierii lor, că nu au văzut niciodată acest utilaj și nici nu au participat la predarea fizică a acestuia.

Urmare acestei activități frauduloase valoarea activelor, respectiv a creanțelor F.N. SA, a fost diminuată cu valoarea utilajului inexistent pe care l-a achiziționat scriptic de la B.W.N. SRL. Pentru a se constata incapacitatea de plată la care a ajuns SC F.N. SA, inculpatul O.H. i-a determinat pe reprezentanții SC D.T. SRL să inițieze procedura de constatare a falimentului. Ca urmare a acestor proceduri, prin sentința comercială nr. 1590 din 10 noiembrie 2004 s-a constatat deschisă procedura de faliment și a fost desemnat lichidator judiciar G.G.E. SRL. Subiectul pasiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin activitatea făptuitorului. Debitorul poate avea și el calitatea de subiect pasiv al infracțiunii, în cazurile în care fapta de bancrută frauduloasă produce un prejudiciu acestuia.

Cum inculpații au inițiat, susținut și exercitat acțiuni prin care au înstrăinat părți însemnate din activele SC F.N. (terenuri, clădiri și utilaje) direct către B.W.N. SRL ori prin intermediul altor societăți, care funcționează pe principiul firmelor fantomă și au prezentat datorii inexistente prin crearea unui circuit comercial fictiv, constând în vânzarea-cumpărarea succesivă a unui utilaj, reprezentând o linie de producție pentru procesarea microbrichelelor din lemn și înregistrarea în contabilitatea societății a achiziției unui bun inexistent, fără a plăti obligațiile restante sau nou înregistrate la bugetul de stat și fără respectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare, prin aceste operațiuni creând starea de insolvență a SC F., care a intrat în incapacitate de plată, această societate este indubitabil, prin lichidatorul judiciar G.G.E.

SRL, subiect pasiv al infracțiunii de bancrută frauduloasă. Aspecte de ordin juridic care reclamă necesitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă au fost prezentate și în partea introductivă a expunerii, fiind de remarcat doar chestiunea că, în caz de succesiune a unor legi penale pentru care pentru aceeași infracțiune sunt prevăzute pedepse diferite, în conformitate cu prevederile art. 13 C. pen., se aplică legea care prevede limitele cele mai mici de pedeapsă. Potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Noua redactare a normei de incriminare se diferențiază de norma anterioară prin regimul sancționator, față de limitele pedepsei închisorii între 3 și 12 ani prevăzute de norma anterioară și pedeapsa închisorii între 6 luni și 5 ani închisoare din legea nouă. Rezultă deci, că sub aspectul regimului juridic, prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea nr. 85/2006, deoarece limita maximă a pedepsei este mai redusă. În raport de argumentele de mai sus, instanța de fond, în mod greșit a constatat că infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. art. 276 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 rep.

a fost dezincriminată și pe cale de consecință a dispus achitarea inculpaților, atât pentru această infracțiune, cât și pentru infracțiunea de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, această din urmă fiind indisolubil legată, sub raportul lanțului infracțional, cu cea de bancrută frauduloasă, aspect evidențiat și de către instanța de fond însă pentru promovarea unor soluții de achitare pentru ambele învinuiri. În raport de activitatea infracțională a inculpaților și de noua reglementare a infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută, în conținuturi juridice și modalități alternative de săvârșire asemănătoare, cu cele anterioare, de data asta în art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, se impune a se constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă și pe cale de consecință se va dispune condamnarea inculpaților.

La individualizarea pedepselor principale ce vor fi aplicate inculpaților implicați în acest ansamblu infracțional se vor avea în vedere criteriile generale prev. de ari. 72 C. pen., „ingineria" extrem de complexă pusă în practică, cu angrenarea unor numeroase persoane, legăturile evidente dintre membrii grupului infracțional și sudura acestora - numai în această modalitate fiind posibilă ajungerea la niște „rezulte" infracționale notabile, precum și efectul concret al demersurilor infracționale ce au dus la paralizarea unei întregi fabrici, cu toate conotațiile negative ce s-au produs în întreaga zonă în cauză. Mai e de evidențiat că inculpatul O.H.

are o situație specială, a fost arestat atât în cauză dar a mai avut alte două mandate de arestare în alte dosare penale, a comis în paralel o infracțiune de terorism pentru care are de ispășit o condamnare substanțială de 20 de ani închisoare, fiind notoriu faptul că s-a sustras punerii în executare a sancțiunii, a manifestat o poziție nesinceră, mai mult a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin influențarea unor martori. O.M., fratele primului, a părăsit teritoriul României, s-a sustras urmăririi penal, chiar O.H. este cel care îl învinovățește de cele imputate prin rechizitoriu, deși este de redat că doar în parte corespund aceste acuzații aduse de fratele său, prin declarațiile martorilor audiați dovedindu-se implicarea ambilor, ca de altfel și a celorlalți inculpați.

E.R.E.A. nu a recunoscut faptele însă a arătat că a se semnat documentele care îl incriminează, precizând doar total subiectiv că nu ar fi cunoscut conținutul lor. De remarcat declarația martorului N.G., edificatoare în conturarea vinovăției și a acestui inculpat. l.G., singurul căruia i s-a putut lua declarație și în recurs a manifestat o oarecare atitudine cooperantă, a încercat să explice că măsurile manageriale luate la firmă ar fi fost utile. Chiar dacă la început este cert că nu a manifestat rele intenții, aspecte care trebuie să conducă la aprecierea că rezultanta de executat își va produce efectele și fără o reîncarcerare efectivă a sa, ulterior, în depiină cunoștință de cauză a ajutat efectiv, cu acte de executare, pe frații O. în concretizarea demersurilor infracționale întreprinse.

Concret, inițiatorul grupului infracțional organizat și unul dintre autorii infracțiunii de bancrută frauduloasă, O.H. va primi 3 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea 85/2006 și aceeași pedeapsă, fiind de remarcat relația infracțiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea 39/2003. Raportat la ultima infracțiune, textul legal impune, în astfel de circumstanțe, aplicarea și a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În cadrul operațiunii de contopire, dat fiind concursul real între infracțiuni, se va ajunge, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. la 3 ani pedeapsă principală și 2 ani pedeapsa complementară menționată.

Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Existând toate elementele necesare pentru a se dispune expulzarea pe criteriile disp. art. 117 C. pen., inculpat din Siria, se vor face cuvenitele precizări în acest sens. Se va deduce perioada executată în cauză, în arest preventiv, din 14 aprilie 2005 la 10 martie 2006. În ce privește activitatea doar de sprijin pentru comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, precum și alipirea în cadrul grupului infracțional organizat, O.M. va primi 2 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea 85/2006, art. 26 C. pen., așadar forma complicității, impunându-se astfel o departajare ca și cuantum al sancțiunii față de primul inculpat, și aceeași pedeapsă, fiind de remarcat relația infracțiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea 39/2003.

Raportat la ultima infracțiune, textul legal impune, în astfel de circumstanțe, aplicarea și a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În cadrul operațiunii de contopire dat fiind concursul real între infracțiuni, se va ajunge, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. la 2 ani pedeapsă principală și 2 ani pedeapsa complementară menționată. Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Existând toate elementele necesare pentru a se dispune expulzarea pe criteriile disp. art. 117 C. pen., inculpat din Siria, se vor face cuvenitele precizări în acest sens. De asemenea, în ce privește activitatea doar de sprijin pentru comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, precum și alipirea în cadrul grupului infracțional organizat, E.A.E.R.

va primi 2 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, art. 26 C. pen., așadar forma complicității, și aceeași pedeapsă, fiind de remarcat relația infracțiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 39/2003. Raportat la ultima infracțiune, textul legal impune, în astfel de circumstanțe, aplicarea și a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În cadrul operațiunii de contopire dat fiind concursul real între infracțiuni, se va ajunge, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. la 2 ani pedeapsă principală și 2 ani pedeapsa complementară menționată. Se va face aplic.

disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Existând toate elementele necesare pentru a se dispune expulzarea pe criteriile disp. art. 117 C. pen., inculpat din Siria, se vor face cuvenitele precizări în acest sens. Se va deduce perioada executată în cauză, în arest preventiv, din 14 aprilie 2005 la 4 iunie 2005. În ce privește activitatea de comitere a infracțiunii de bancrută frauduloasă, forma coautoratului, precum și aderarea în cadrul grupului infracțional organizat, l.G. va primi 2 ani pentru art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea 85/2006, și aceeași pedeapsă, fiind de remarcat relația infracțiune scop-mijloc, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2) din Legea 39/2003.

Raportat la ultima infracțiune, textul legal impune, în astfel de circumstanțe, aplicarea și a unei pedepse complimentare, cea de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În cadrul operațiunii de contopire dat fiind concursul real între infracțiuni, se va ajunge, art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. la 2 ani pedeapsă principală și 2 ani pedeapsa complementară menționată. După cum s-a arătat, toate circumstanțele legale și personale permițând acest lucru, se impune ca și modalitate de executare efectivă a pedepsei principale, să fie una neprivativă de libertate, de către instanța de recurs făcându-se orientarea către disp. art. 86 1 C. pen., termen de încercare de 4 ani, precum și supunerea sa la măsurile de supraveghere impuse de lege prev. de art. 86 3 C. pen.

Se va face aplic. disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., dar și mențiunea suspendării executării acestor pedepse accesorii. Se va constata perioada executată în cauză, în arest preventiv, din 14 aprilie 2005 la 14 martie 2006. Ca și chestiune de detaliu, cadrul normativ penal fiind unul ce poate conduce la situații delicate, este de redat că în ceea ce privește infracțiunea mijloc prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 că nu se poate trece peste cuantumurile legale specificate în art. 7 alin. (1) de la 5 la 20 de ani.

În funcție însă de relația infracțiune mijloc-scop, cuprinsă ca și principiu în cadrul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 dar și elementele ce definesc în speță infracțiunea de inițiere, constituire sau sprijinire a grupului infracțional organizat, toate subsumate scopului de a comite infracțiunea de bancrută frauduloasă, întrunirea elementelor specifice unei infracțiuni vizând un grup infracțional organizat dar nu și o remarcare a acestuia - mai mult în virtutea unor relații apropiate, chiar de familie și nu cu ierarhizări prestabilite și cu acțiuni extrem de bine conjugate; așadar împrejurări de ordin real și nu personal aplicabile exclusiv infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, față de fiecare dintre inculpați vor fi incidente circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

cu efectele de la art. 76 lit. b), în sensul coborârii sub minimul special legal, respectiv la sancțiunile individualizate specificate de 3 respectiv 2 ani închisoare. Inculpata P.C.M. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunea de fals intelectul prevăzută în art. 289 C. pen. Inculpatei i s-a imputat că, în perioada 31 ianuarie 2003 - 09 februarie 2004 a autentificat mai multe contracte de vânzare - cumpărare, privind înstrăinarea unor active din patrimoniul SC F.N. SA, care au ajuns în patrimoniul SC B.W.N. SRL direct sau prin intermediul altor societăți folosite de inculpați în lanțul infracțional, deși semnăturile de pe actele respective nu au aparținut nici vânzătorilor și nici cumpărătorilor.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen.,