ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 147/P din 29 decembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute inculpatului D.V. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 în infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.V.

, executor judecătoresc la B.EJ. D.A. Constanța, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În

baza art. 71 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului D.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969.

În

baza art. 81 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. 1969.

A pus în vedere inculpatului D.V. dispozițiile art. 83 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Prin aceeași sentință, s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute inculpatului B.H. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În

baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.H. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului B.H., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 67 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului B.H., cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În

baza art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.H. pe un termen de supraveghere de 3 ani stabilit potrivit art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu referire la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B.H. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de

acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu

supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare;

g) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței;

h) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în cadrul uneia dintre următoarele 2 entități: Direcția de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanța sau Căminul pentru Persoane Vârstnice din Municipiul Constanța.

În

baza art. 94 alin. (1) C. pen., a mai dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) — e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune Constanța.

În

baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului B.H. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A dispus ca pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) cu referire la art. 66 lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatului B.H. să se execute din momentul în care pedeapsa principală devine executabilă ca urmare a anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

La baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.H. la plata către partea civilă C.D. a:

- sumei de 44.000 euro (în echivalent RON la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective), cu titlu de daune materiale;

- sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor morale solicitate până la 10.000 RON.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat inculpații B.H. și D.V. la plata sumei de câte 2.200 RON fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În

baza art. 272 C. proc. pen., a dispus ca onorariul parțial în cuantum de 75 RON pentru avocatul desemnat din oficiu R.E.I. să se suporte din fondurile Ministerului Justiției.

În

baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.H. la plata către partea civilă C.D. a sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat și cheltuieli de transport).

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța la data de 27 ianuarie 2014, în Dosarul nr. 708/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- D.V. - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969,

- B.H. - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969.

infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul B.H. a indus și a menținut în eroare pe partea vătămată C.D. cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 septembrie 2011 și pe parcursul derulării demersurilor pentru perfectarea contractului de vânzare -cumpărare în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale injuste, faptă care constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de disp. art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru inculpatul D.V. s-a reținut că, în calitate de executor judecătoresc, a încălcat prevederile disp. art. 500 alin. (3) și art. 500 alin. (4) vechiul C. proc. civ. cu prilejul derulării procedurii de executare silită în Dosarul nr. 307/2012 și nu a procedat la înștiințarea părții vătămate C.D. cu privire la derularea procedurii executării silite, cu consecința vătămării intereselor legale ale părții vătămate, faptă care constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data 29 ianuarie 2014.

În

ceea ce privește competența materială după calitatea persoanei (având în vedere calitatea de executor judecătoresc a inculpatului D.V. în cadrul B.E.J. D.V. la data comiterii presupusei fapte reținută prin rechizitoriu), Curtea a constatat că sunt incidente prev. art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 1969 (în vigoare la data sesizării instanței) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct. 1 judecă în primă instanță: (...) b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe

lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi".

În

ceea ce privește competența teritorială, Curtea a constatat că sunt incidente prev. art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. 1969 (în vigoare la data sesizării instanței) care prevăd că: „(1) Competența după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea", cu mențiunea că prin rechizitoriu s-a reținut că presupusele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B.H. și D.V. au fost săvârșite în Mun. Constanța.

Curtea a reținut că la data de 01 februarie 2014, deci ulterior înregistrării prezentei cauze pe rolul Curții de Apel Constanța, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind noul C. proc. pen.

Curtea a constatat că, și potrivit dispozițiilor noi privind competența instanțelor judecătorești, competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel Constanța.

Astfel, potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. "Curtea de Apel judecă în primă instanță: (...) d) infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Contur, precum și auditori publici externi".

De asemenea, în ceea ce privește competența teritorială, Curtea a constatat că după data de 01 februarie 2014 sunt incidente prev. art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. 1969 (în vigoare la data sesizării instanței) care prevăd că: „(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii", cu mențiunea că prin rechizitoriu s-a reținut că presupusele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B.H. și D.V. au fost săvârșite în Mun. Constanța.

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenței (competența materială după calitatea persoanei și competența teritorială), Curtea a constatat că, competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauzei revine Curții de Apel Constanța având în vedere și reglementarea situațiilor tranzitorii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, raportat la calitatea de executor judecătoresc a inculpatului D.V. și la faptul că presupusele infracțiuni au fost comise în Mun. Constanța.

Având în vedere că la data de 01 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., nu începuse cercetarea judecătorească în prezenta cauză, în temeiul art. 6 alin. (1), (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, dosarul a fost trimis judecătorului de cameră preliminară pentru a se parcurge procedura de cameră preliminară prev. de art. 342 - art. 348 C. proc. pen.

În

această procedură inculpații D.V. și B.H. nu au formulat cereri sau excepții cu privire la legalitatea adrriiriistrării probelor și a efectuării

actelor de către organele de urmărire penală, potrivit art. 344 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2014 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 64/36/2014, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit la data de 27 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 708/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța privind pe inculpatul D.V., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. 1968, și pe inculpatul B.H., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1968, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații D.V. și B.H. și s-a stabilit termen de judecată pentru data de 03 aprilie 2014.

La termenul de judecată din data de 03 aprilie 2014 cauza s-a amânat pentru pregătirea apărării de către avocatul ales al inculpatului B.H., contractul de asistență juridică fiind încheiat în dimineața zilei de 03 aprilie 2014.

La termenul de judecată din data de 08 mai 2014, apărătorul ales al părții vătămate C.D. a depus la dosar constituirea de parte civilă doar față de inculpatul B.H. cu:

- suma de 44.000 euro, calculate la cursul zilei la data plății, reprezentând daune materiale constând în obligația asumată la capitolul 5 "Alte obligații" din Antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat din 29 septembrie 2011; daunele materiale au fost majorate la termenul din data de 18 noiembrie 2014 cu suma de 800 RON reprezentând cota plătită de către partea vătămată C.D. pentru branșamentul cu gaze a scării unde se afla imobilul respectiv;

- suma de 10.000 RON reprezentând daune morale, constând în prejudiciul moral suferit ca urmare a neexecutării obligației.

La același termen de judecată din data de 08 mai 2014, Curtea a adus la cunoștința inculpaților B.H. și D.V. prevederile art. 374 alin. (2) și art. 374 alin. (4) C. proc. pen., ambii inculpați precizând că nu solicită aplicarea procedurii de judecată simplificate prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Cercetarea judecătorească a început la termenul din data de 08 mai 2014, Curtea dând citire actului de sesizare al instanței.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul D.V., inculpatul B.H., partea vătămată C.D. și martorii C.M., A.A.A., D.V., M.M., C.N.B., C.

N., D.P., A.M., A.N. și I.A.

Apărătorul ales al inculpatului D.V. a depus la dosar decizia pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii nr. 8 din 10 iunie 2013 și înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul D.V., constând în recomandări întocmite de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și de către Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Apărătorul ales al părții vătămate C.D. a depus la dosar adresa din 29 septembrie 2011 a Asociației de Proprietari T. către SC C. SA Constanța prin care s-a precizat că numitul C.D. a achitat în calitate de viitor proprietar, prin B.H., contribuția la partea comună pentru branșamentul scării la instalația de gaze naturale, la dosar fiind depusă și chitanța aferentă de plată a sumei de 800 RON.

Dezbaterile au avut loc la termenul din data de 18 noiembrie 2014, potrivit art. 388 C. proc. pen., părțile punând concluzii atât asupra fondului cauzei cât și, raportat la schimbările legislative intervenite la data de 01 februarie 2014, asupra cererilor formulate la același termen de către apărătorii celor doi inculpați de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu:

- pentru inculpatul B.H. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- pentru inculpatul D.V. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înainte de încheierea dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 18 noiembrie 2014, Curtea a acordat inculpatului D.V. ultimul cuvânt, potrivit art. 389 C. proc. pen., inculpatul susținând că este nevinovat și că și-a făcut datoria; deși legal citat, având angajat un avocat ales și având termen în cunoștință, inculpatul B.H. a lipsit de la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2014, nedepunând la dosar nici o dovadă privind imposibilitatea obiectivă de prezentare în fața Curții la acest termen.

Curtea a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar.

Cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.H., Curtea a reținut că în luna august 2011 partea vătămată C.D., student la Universitatea Maritimă Constanța, a dat un anunț în ziarul T. cu privire la intenția de a achiziționa o garsonieră sau un apartament în Municipiul Constanța.

Partea vătămată C.D. a fost contactată telefonic de inculpatul B.H. care i-a oferit lui C.D., spre vânzare, garsoniera - proprietate personală situată în Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225.

În urma negocierilor purtate, partea vătămată a declarat că a fost de acord cu prețul propus de inculpatul B.H., respectiv suma de 26.000 euro și, în consecință, partea vătămată C.D. și tatăl său, martorul C.M., au convenit cu inculpatul B.H. să încheie cu acesta un antecontract de vânzare - cumpărare și să se plătească un avans de 22.000 euro deoarece partea vătămată nu dispunea de suma integrală care reprezenta prețul convenit, aspecte care reies din coroborarea declarațiilor date de către partea vătămată C.D. cu declarațiile inculpatului B.H. și cu declarațiile martorului C.M.

Partea vătămată C.D., martorul C.M. și inculpatul B.H. s-au deplasat la B.N.P. C.P. și A.A.A. unde, în prezența notarului public A.A.A. s-a procedat la încheierea, în formă autentică, a antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011.

Potrivit antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică coroborat cu declarația notarului public A.A.A., cu declarațiilor date de către partea vătămată C.D., de inculpatul B.H. și de martorul C.M., s-au stabilit următoarele:

- prețul imobilului garsonieră a fost stabilit de comun acord la suma de 26.000 euro;

- la momentul perfectării antecontractului de vânzare - cumpărare partea vătămată C.D. a achitat învinuitului B.H. suma de 22.000 euro prin virament bancar din contul lui C.M. - tatăl cumpărătorului deschis la Banca R.D. în contul inculpatului B.H. deschis la aceeași bancă;

- diferența de preț de 4.000 euro urma să fie achitată de către partea vătămată C.D. în 2 tranșe, respectiv suma de 2.000 euro până la data de 30 septembrie 2012 și suma de 2.000 euro până la data de 30 septembrie 2013;

- actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei urma să fie încheiat la data de 30 septembrie 2013, în caz contrar inculpatul B.H. urmând să îi achite părții vătămate dublul avansului primit sau partea vătămată putând să se adreseze instanței civile în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpârare pentru garsoniera respectivă;

- s-a convenit de comun acord ca eliberarea garsonierei de către inculpatul B.H. să se facă la data de 31 octombrie 2011, dată la care partea vătămată urma să intre în posesia de fapt a bunului imobil;

- la data de 29 septembrie 2011 imobilul care a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare făcea obiectul unei ipoteci instituite în favoarea SC E.C.A. SA pentru suma de 7.500 euro.

Conform capitolului 6 din antecontractul de vânzare - cumpărare s-a procedat la notarea antecontractumi de vânzare - cumpărare în CF a localității Constanța nr. XX (nr. CF vechi YY), în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 republicată.

Curtea a reținut că martora notar public A.A.A. a declarat că inculpatul B.H. și-a îndeplinit obligația de a radia ipoteca instituită asupra imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, ipoteca fiind radiată la data de 7 octombrie 2011 și a predat cheile imobilului către C.D. care a intrat în posesia de fapt a acestuia.

După intrarea părții vătămate C.D. în posesia de fapt a imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, între C.D. și inculpatul B.H. au apărut discuții în urma cărora inculpatul a solicitat restituirea cheilor garsonierei, motivând că nu are să locuiască și nici nu are unde să mute mobila din garsonieră.

În aceste împrejurări, partea vătămată a solicitat serviciile de asistență juridică ale avocatului D.V., încheindu-se în acest sens contractul.

La data de 14 octombrie 2011, av. D.V. însoțită de partea vătămată C.D. s-a deplasat la B.N.P. A.A.A. unde, în prezența inculpatului B.H., unde notarul public a procedat la autentificarea actului adițional la antecontractul de vânzare — cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare din 14 octombrie 2011) prin care partea vătămată C.D. și inculpatul B.H. au convenit de comun acord ca:

- diferența de preț de 4.000 euro rămasă de plată să fie plătită de partea vătămată inculpatului B.H. până la data de 25 ianuarie 2012;

- inculpatul B.H., în calitate de promitent — vânzător să elibereze apartamentul promis spre vânzare până la data de 15 ianuarie 2012, iar actele de vânzare — cumpărare să fie perfectate până la data de 25 ianuarie 2012.

La data de 25 ianuarie, 2012 av. D.V. s-a deplasat la B.N.P. A.A.A., conform celor convenite la data de 14 octombrie 2011, pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225.

Inculpatul B.H. nu s-a prezentat în fața notarului public dar l-a trimis, în calitate de mandatar pe av. C.N. care urma să solicite prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare — cumpărare a imobilului în litigiu, cu trei luni, aspecte care reies din contractul de asistență juridică din data de 22 ianuarie 2012 coroborate cu declarațiile martorului C.N., cu declarațiile părții vătămate C.D. și cu declarațiile martorei A.A.A.; această prelungire a termenului a fost motivată, astfel cum a declarat martorul C.N., de dorința inculpatului B.H. de a-și finaliza amenajările la un imobil unde ar fi intenționat să se mute.

Partea vătămată C.D. nu a fost de acord cu termenul de trei luni care fusese propus de B.H. prin mandatarul său - avocat C.N., și în consecință s-a procedat la mtocrnirea unui înscris olograf intitulat proces - verbal prin care părțile au convenit ca vânzarea - cumpărarea să fie perfectată până la data de 30 ianuarie 2012.

Ulterior, termenul menționat în cuprinsul înscrisului întocmit a fost modificat pentru data de 6 februarie 2012.

Înscrisul intitulat "proces-verbal" a fost redactat olograf de av. D.V., iar modificările asupra termenului stabilit pentru perfectarea vânzării-cumpărării din 30 ianuarie 2012 în 6 februarie 2012 s-au realizat cu acordul ambelor părți.

Perfectarea contractului de vânzare - cumpărare la data de 25 ianuarie 2012 nici nu ar fi fost posibilă deoarece, astfel cum a declarat notarul public A.A.A., cartea funciară a imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, fusese blocată ca urmare a extrasului de autentificare solicitat de B.N.P. M.M. pentru același imobil la data de 13 ianuarie 2012, având în vedere că inculpatul B.H. făcuse demersuri în cursul lunii decembrie 2011 să vândă aceeași garsonieră unei alte persoane pentru suma de 31.000 euro, astfel cum reiese din declarațiile date de către inculpatul B.H. coroborate cu declarațiile martorei M.M. (notar public).

Astfel, între notarul public A.A.A. și notarul public M.M. a avut loc o discuție telefonică cu privire la demersurile făcute de ultimul notar, comunicându-i-se notarului public M.M. că referitor la acest imobil exista deja un promitent - cumpărător.

Referitor la împrejurările în care notarul public M.M. a solicitat Biroului de Carte Funciară extras de autentificare pentru imobilul din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, aceasta a declarat că în cursul lunii ianuarie 2012 s-a prezentat la biroul său notarial inculpatul B.H. care și-a exprimat intenția de a înstrăina imobilul din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, cumpărător fiind altă persoană decât partea vătămată C.D.; întrucât s-a constatat existența notării antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat cu partea vătămată C.D., notarul public M.M. i-a comunicat inculpatului B.H. că se află în imposibilitatea încheierii unui alt contract de vânzare - cumpărare cu o altă persoană sau numai cu acordul expres al primului promitent - cumpărător; după această discuție, inculpatul B.H. nu a mai revenit la B.N.P. M.M.

La data de 13 februarie 2012 partea vătămată C.D. a procedat la notificarea inculpatului B.H. prin intermediul B.E.J. D.D. solicitându-i prezența la sediul notarului public A.A.A. la data de 20 februarie 2012, ora 12

00

, în vederea achitării sumei de 4.000 euro reprezentând restul de preț al vânzării imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, și a perfectării contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică.

Din declarațiile martorului A.A.A., Curtea a reținut că la data de 20 februarie 2012, ora stabilită, s-a prezentat doar partea vătămată C.D. la sediul B.N.P. A.A.A.; deoarece inculpatul B.H. nu a sosit, notarul public l-a contactat telefonic pe acesta, B.H. menționându-i că se va prezenta, dar mai întârzie.

La ora 12

20

, la sediul B.N.P. A.A.A. s-a prezentat avocat A.M., care primise, în aceeași zi, procură autentificată din 20 februarie 2012 la B.N.P. C.N. din partea inculpatului B.H.; conform acestei procuri, av. A.M. a fost împuternicit să-l reprezinte pe inculpatul B.H. la semnarea încheierii de certificare, sens în care declarația inculpatului B.H. care urma să se consemneze în cuprinsul încheierii urma să aibă următorul conținut "Eu B.H.,, reprezentat prin mandatar, domnul avocat A.M., în legătură cu promisiunea de vânzare a imobilului meu, declar că mă consider dezlegat de obligația de a-l vinde promitenrului cumpărător, deoarece acesta a încălcat termenii antecontractului de vânzare — cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 la Biroul Notarilor Publici C.A. și actelor modificatoare ulterioare".

În aceste condiții, notarul public A.A.A. a procedat la întocmirea încheierii de certificare din 20 februarie 2012, ora 16

45

.

Din declarațiile date de către martora notar public A.A.A. coroborate cu declarațiile inculpatului B.H. și cu antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 01 august 2011, actul adițional și contractul de vânzare cumpărare autentificat din 06 octombrie 2011 la B.N.P. A.A.A. Curtea a mai reținut că o parte din suma de 22.000 euro achitată cu titlu de avans de către partea vătămată C.D., respectiv suma de 4.000 euro, a fost folosită de inculpatul B.H. pentru achiziționarea unui teren în intravilanul localității L., județul Constanța (prețul total al acestui teren fiind de 8.000 euro, însă inculpatul B.H. a plătit un avans de 4.000 euro la data de 01 august 2011, deci înainte de primirea la data de 29 septembrie 2011 a sumei de 22.000 euro de la partea vătămată C.D.).

În acest sens, Curtea a reținut că la data de 30 septembrie 2011 inculpatul B.H. a achitat vânzătorilor D.D. și D.R. suma de 1.700 euro reprezentând avans din prețul total de 8.000 euro al terenului achiziționat de învinuit (actul adițional autentificat din 30 septembrie 2011). Suma de 1.700 euro a rezultat din retragerile în numerar pe care B.H. le-a făcut la data de 30 septembrie 2011 din contul bancar deschis la Banca R.D. din suma de 22.000 euro.

De asemenea, Curtea a constatat că la data de 6 octombrie 2011 inculpatul B.H. a achitat integral prețul terenului achiziționat de la familia D. perfectându-se contractul de vânzare - cumpărare a acestui teren, conform încheierii de autentificare din 6 octombrie 2011 a B.N.P. A.A.A.

Suma de bani pe care inculpatul B.H. a achitat-o pentru a plăti prețul integral al terenului, respectiv suma de 2.500 euro a fost retrasă în numerar din contul inculpatului deschis la Banca R.D., din suma de 22.000 euro virată de partea vătămată (extrasul de cont).

Deci, în total, pentru datoriile expuse mai sus, inculpatul B.H. a cheltuit suma de 11.500 euro din avansul de 22.000 euro primit de la partea vătămată C.D.

Curtea a mai reținut că, conform extraselor de cont furnizate de Banca R.D. din cuprinsul cărora rezultă modalitatea de utilizare a sumei de 22.000 euro de către inculpatul B.H. a rezultat că în perioada 30 septembrie 2011 — 31 ianuarie 2012 acesta a retras, în mod succesiv sume de bani contul fiind închis la data de 31 ianuarie 2012.

Constatând că nu îi sunt suficienți banii pentru edificarea construcției pe terenul cumpărat în comuna L., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 14 decembrie 2011, inculpatul B.H. a înstrăinat acest teren către martorul A.N. în schimbul sumei de 8.000 euro, martorul A.N. precizând că, în realitate, a achitat inculpatului B.H. suma de 5.000 euro, diferența de 3.000 euro reprezentând o compensare cu prețul unui viitor drept de abitație viageră pentru inculpatul B.H.

Din declarațiile martorilor A.N. și I.A., Curtea a reținut că pe la jumătatea lunii ianuarie 2012 inculpatul B.H. a solicitat martorului A.N. un împrumut pentru suma de 25.000 euro pentru a restitui avansul primit de la

partea vătămată C.D., împrumut pe care îl va restitui în scurt timp având în vedere că inculpatul susținea că a găsit un alt cumpărător care îi dădea mai mult pentru garsoniera sa; martorul A.N. i-a spus inculpatului B.H. că nu îl împrumută, dar îl va pune în legătură cu martorul I.A. (cumnatul martorului A.N.), I.A. fiind de acord să îl împrumute pe inculpatul B.H. cu suma de 25.000 euro pentru o perioadă de 2 săptămâni.

La data de 18 ianuarie 2012 inculpatul B.H. s-a prezentat în fața notarului public C.N. unde s-a încheiat contractul de împrumut autentificat din 18 ianuarie 2012, contract conform căruia inculpatul a primit împrumut de la martorul I.A. suma de 25.000 euro.

Conform prevederilor acestui contract s-a stabilit că inculpatul B.H. s-a obligat să-i restituie împrumutătorului suma de 25.000 euro până la data de 31 ianuarie 2012 fără dobândă.

Notarul public C.N.B. a declarat că suma de 25.000 euro nu s-a dat în prezența sa și nu a cunoscut împrejurările și motivele care au determinat realizarea acestui împrumut.

După acordarea împrumutului, A.N. a aflat de la inculpatul B.H. că "a intrat în bani" nereușind să-i restituie promitentului — cumpărător. Totodată, inculpatul B.H. i-a precizat că a găsit o altă persoană care-i oferise suma de 32.000 RON drept preț al garsonierei din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, preț mai mare decât cel oferit de promitentul cumpărător dar cel de-al doilea cumpărător s-a răzgândit deoarece aflase de notarea antecontractului de vânzare — cumpărare a imobilului.

În

aceste condiții, martorul A.N. a declarat că l-a sfătuit pe martorul I.A. să demareze procedurile de executare silită a bunurilor inculpatului B.H. în scopul recuperării sumei de 25.000 euro.

Conform declarațiilor martorului I.A., după ce inculpatul B.H. a primit suma de 25.000 euro, acesta s-a întâlnit cu martorul I.A. în prezența martorului A.N. propunându-i împrumutătorului I.A. să-i restituie suma de 19.000 euro, iar diferența să o restituie când va avea posibilitatea, aspect pe care martorul I.A. nu l-a acceptat.

Martorul I.A. i-a spus inculpatului B.H. că va proceda la executarea silită a contractului de împrumut prilej cu care, împrumutătorul a declarat că nu a remarcat nicio opoziție din partea inculpatului B.H., acesta fiind de acord cu procedura de executare silită.

Martorul I.A. a mai precizat că inculpatul B.H. a avut cunoștință despre faptul că obiectul executării silite îl va constitui imobilul din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, situație cu care acesta a fost de acord; inculpatul B.H. i-a comunicat lui I.A. dorința sa de a înstrăina imobilul în litigiu în schimbul sumei de 32.000 euro, rugându-l pe împrumutător să treacă drept preț al vânzării această sumă.

Ca urmare a acordului martorului I.A., prețul de pornire al licitației organizate pe parcursul executării silite a fost de 32.000 euro. Deoarece la licitația organizată la data de 04 mai 2012 nu s-a prezentat nicio altă persoană în afara martorului I.A. interesată de achiziționarea imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, martorul I.A. a achiziționat imobilul respectiv pentru suma de 32.000 euro consemnând la dispoziția executorului judecătoresc suma de 7.000 euro, reprezentând diferența dintre prețul de adjudecare al garsonierei și creanța sa de 25.000 euro.

Martorul I.A. a menționat că aflând că inculpatul B.H. se judecă cu o persoană și fiindu-i teamă că va pierde garsoniera, a vândut garsoniera numitei A.Ș. pentru suma de 30.000 euro, ieșind astfel în pierdere cu suma de 2.000 euro prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30 iulie 2012 la B.N.P. S.D.

Prin urmare, Curtea a reținut că la data de 14 octombrie 201 linculpatul B.H. și partea vătămată C.D. au autentificat actul adițional la antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare din 14 octombrie 2011) prin care părțile au convenit de comun acord ca actul de vânzare-cumpărare a garsonierei să fie încheiat în formă autentică până la data de 15 ianuarie 2012, dată până la care partea vătămată C.D. trebuia să plătească inculpatului B.H. diferența de preț de 4.000 euro rămasă de plată.

Din starea de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, Curtea a constată că ulterior datei de 14 octombrie 2011 inculpatul B.H. a invocat în mod nereal diverse situații (nu are unde să locuiască, nu are unde să-și mute mobila din garsonieră, că partea vătămată nu și-a achitat diverse obligații) pentru a nu încheia cu partea vătămată C.D. actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, adevăratul motiv fiind acela că inculpatul B.H. a încercat să vândă garsoniera unei alte persoane pentru un preț mai mare, aspect care reiese din următoarele mijloace de probă:

- din declarațiile martorei M.M. reiese că în luna decembrie 2011, înainte de sărbători, inculpatul B.H. s-a prezentat cu un alt bărbat la Biroul Notarului Public M.M. și a spus că intenționa să încheie un act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil însă notarul public M.M. a constatat din extrasul CF că la foaia de sarcini era notată de B.N.P. A.A. promisiunea de vânzare a aceluiași imobil către altă

persoană, notarul public A.A. confirmându-i telefonic această notare, aspecte care se coroborează cu declarațiile martorei A.A.;

- din declarația inculpatului B.H. reiese că în cursul lunii decembrie 20011 a negociat cu o altă persoană care a fost de acord să îi dea 30.000 euro sau 31.000 euro pentru garsonieră;

- nu este întemeiat motivul (constând în starea de sănătate care nu îi permitea să se deplaseze, respectiv o operație la începutul lunii ianuarie 2012 de scoatere a unei proteze și șuruburi din picior) invocat de către inculpatul B.H. privind imposibilitatea de a se prezenta la B.N.P. A.A. în data de 25 ianuarie 2012 pentru a încheia cu partea vătămată C.D. actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei, aspect care reiese din declarația martorului C.N., avocat angajat de către inculpatul B.H. pentru a-l reprezenta în data de 25 ianuarie 2012 în fața notarului public A.A., reiese că acest martor s-a întâlnit în oraș cu inculpatul B.H. în data de 25 ianuarie 2012 și i-a înmânat procesul verbal întocmit de către notarul public A.A.;

- în

același sens Curtea a avut în vedere și declarațiile coroborate ale martorilor A.N. și I.A. din care reiese că inculpatul B.H. s-a întâlnit cu ei la jumătatea lunii ianuarie 2012 pentru a le solicita acordarea unui împrumut de 25.000 euro; declarațiile celor doi martori se coroborează și cu declarația martorului C.N. și cu actul autentic constând în contractul de împrumut autentificat din 18 ianuarie 2012 la B.N.P. C.N., contract conform căruia inculpatul a primit împrumut de la martorul I.A. suma de 25.000 euro, inculpatul B.H. prezentându-se personal în data de 18 ianuarie 2012 în fața notarului public; prin urmare, atâta timp cât în data de 18 ianuarie 2012 inculpatul B.H., este evident că și în data de 25 ianuarie 2012 acesta se putea deplasa la B.N.P. A.A. însă nu a dorit acest lucru pentru a amâna semnarea actului de vânzare cumpărare cu partea vătămată C.D.;

- de asemenea, Curtea a avut în vedere și extrasele de cont furnizate de Banca R.D. din cuprinsul cărora rezultă modalitatea de utilizare a sumei de 22.000 euro de către inculpatul B.H. a rezultat că în perioada 30 septembrie 2011 — 31 ianuarie 2012 inculpatul B.H. a retras, în mod succesiv sume de bani contul fiind închis la data de 31 ianuarie 2012, aspecte din care reiese că acesta s-a putut deplasa în luna ianuarie 2012;

- nu sunt întemeiate nici motivele (constând în faptul că nu are unde să locuiască, nu are unde să-și mute mobila din garsonieră) invocate de către inculpatul B.H. pentru a justifica obținerea unui nou termen de amânare a încheierii cu partea vătămată C.D. a actului autentic de vânzare cumpărare

a garsonierei având în vedere declarația martorului A.N. care a precizat: "Inculpatul mi-a spus, până în 15 ianuarie 2012, că a mutat mobila la cineva în Mun. Constanța deoarece urma să încheie actul autentic. Nu mi-a solicitat ca el personal să se mute la ferma mea și am înțeles că în ianuarie 2012 intenționa să se mute la un văr al său din localitatea Cobadin";

- nu este întemeiat nici motivul (constând în faptul că partea vătămată C.D. a refuzat să îi achite unele îmbunătățiri ale garsonierei) invocat de către inculpatul B.H. pentru neexecutarea de către partea vătămată C.D. a obligațiilor care îi reveneau, atâta timp cât prin antecontractul de vânzare -cumpărare autentificat la B.N.P. A.A. din 29 septembrie 2011 și prin actul adițional la antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare din 14 octombrie 2011) nu erau prevăzute asemenea obligații pentru partea vătămată C.D.; mai mult, Curtea a reținut că partea vătămată a achitat (în calitate de viitor proprietar) suma de 800 RON, pentru inculpatul B.H., contribuția la partea comună pentru branșamentul scării la instalația de gaze naturale, la dosar fiind depusă și chitanța aferentă de plată a sumei de 800 RON;

- nu este întemeiat nici motivul invocat de către inculpatul B.H. cu privire la faptul că inițial s-a stabilit ca termenul de încheiere a actului autentic de vânzare cumpărare a fost stabilit pentru data de 30 septembrie 2013 având în vedere că la data de 14 octombrie 2011 părțile au autentificat B.N.P. A.A.A. actul adițional la antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare din 14 octombrie 2011) prin care partea vătămată C.D. și inculpatul B.H. au convenit de comun acord ca:

- diferența de preț de 4.000 euro rămasă de plată să fie plătită de partea vătămată inculpatului B.H. până la data de 25 ianuarie 2012;

- inculpatul B.H., în calitate de promitent - vânzător să elibereze apartamentul promis spre vânzare până la data de 15 ianuarie 2012, iar actele de vânzare - cumpărare să fie perfectate până la data de 25 ianuarie 2012.

Față de ansamblul aspectelor expuse, Curtea a reținut că adevăratul motiv pentru care inculpatul B.H. nu a dorit să încheie la data de 25 ianuarie 2012 cu partea vătămată acrul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei a fost determinat de faptul că inculpatul B.H. a constatat ulterior autentificării actului adițional din 14 octombrie 2011 că nu îi sunt suficienți banii pentru edificarea construcției pe terenul cumpărat în comuna L., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 14 decembrie 2011, și în acest condiții inculpatul B.H. a încercat să găsească un cumpărător care să îi dea mai mult pe garsonieră, respectiv 31.000 euro.

Curtea a mai reținut că în declarația dată în fața instanței inculpatul B.H. a precizat că avea cunoștință că, potrivit antecontractului de vânzare cumpărare, dacă se răzgândea trebuia să-i plătească părții vătămate C.D. suma de 44.000 euro (dublul avansului primit de la acesta) însă s-a împrumutat de la martorul I.A. cu suma de 25.000 euro pentru a-i restitui părții vătămate C.D. doar avansul primit și să anuleze antecontractul, însă partea vătămată C.D. nu a fost de acord cu acest lucru.

Faptul că inculpatul B.H. a dorit de fapt doar să-și vândă garsoniera pentru un preț mai mare reiese și din faptul că în procedura executării silite inculpatul B.H. a solicitat ca prețul de pornire a licitației din 04 mai 2012 pentru vânzarea garsonierei să fie de 32.000 euro (spre deosebire de prețul de 26.000 euro stabilit cu partea vătămată C.D.) precum și din faptul că nu a adus la cunoștința părții vătămate C.D. că imobilul respectiv este scos la licitație.

Cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.V., Curtea a reținut că la data de 3 februarie 2012 martorul I.A. s-a adresat B.EJ. D.V. cu cerere de executare silită a contractului de împrumut autentificat din 18 ianuarie 2012 prin care l-a împrumutat pe inculpatul B.H. cu suma de 25.000 euro, sumă nerestituită la termenul scadent.

La B.EJ. D.V. s-a format dosarul de executare silită nr. 307/012 iar la data de 3 februarie 2012 executorul judecătoresc D.V. s-a adresat Judecătoriei Constanța cu cerere de încuviințare a executării silite, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 2056 din 14 februarie 2012 a Judecătoriei Constanța pronunțată în dosarul civil nr. 2905/212/2012.

Inculpatul D.V. a întocmit procesul - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și a emis somație către inculpatul B.H. la data de 29 februarie 2012.

Inculpatul D.V. a solicitat Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța notarea somației din anul 2012 și eliberarea extrasului de carte funciară pentru informare.

Această cerere a fost înregistrată din 6 martie 2012, iar la data de 7 martie 2012 s-a procedat la eliberarea extrasului de carte funciară pentru informare din cuprinsul căruia rezulta, în mod explicit, că în cartea funciară a imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, partea a III-a erau notate:

- antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 a B.N.P. A.A.A.,

- actul adițional autentificat din 14 octombrie 2011 la antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011,

- încheierea de certificare din 20 februarie 2012 emisă de B.N.P. A.A.A.

Deși existau aceste notări în extrasul de carte funciară a imobilului, executorul judecătoresc D.V. nu a procedat la înștiințarea titularului acestor drepturi (respectiv pe partea vătămată C.D.) despre executare imobilului respectiv.

Prețul de pornire al licitației organizate pentru data de 04 mai 2012 la sediul B.E.J. D.V. a fost de 32.000 euro.

Din procesul verbal întocmit de către inculpatul D.V. cu ocazia licitației organizată la data de 04 mai 2012 cu privire la garsoniera inculpatului B.H. Curtea a reținut că s-a prezentat doar martorul I.A. interesat de achiziționarea imobilului din Municipiul Constanța, b-dul T. nr. 225, și după 3 strigări martorul I.A. a achiziționat imobilul respectiv pentru suma de 32.000 euro consemnând la dispoziția executorului judecătoresc suma de 7.000 euro, reprezentând diferența dintre prețul de adjudecare al garsonierei și creanța sa de 25.000 euro.

După adjudecarea imobilului de către martorul I.A., în baza actului de adjudecare emis la data de 5 iunie 2012, acesta l-a înstrăinat către numita A.Ș. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 30 iulie 2012 la B.N.P. S.D. în schimbul sumei de 30.000 euro.

Referitor la rezolvarea acțiunii penale, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd: "(1) Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal".

În

ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, Curtea a reținut că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- D.V. - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969,

- B.H. - pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969.

infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

La termenul din data de 18 noiembrie 2014, potrivit art. 388 C. proc. pen., apărătorii aleși ai celor doi inculpați au formulat cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute prin rechizitoriu:

- pentru inculpatul B.H. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- pentru inculpatul D.V. din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. 1969 în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu privire Ia fapta reținută inculpatului B.H., raportat la starea de fapt reținută mai sus la punctul 5.1., Curtea a constatat că inculpatul B.H. a indus în eroare pe partea vătămată C.D. ulterior datei de 14 octombrie 2011, când părțile au autentificat B.N.P. A.A.A. actul adițional la antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare din 14 octombrie 2011) invocând diferite motive nereale pentru a nu se încheia la data de 25 ianuarie 2012 actul de vânzare cumpărare a garsonierei pentru care se încheiase anterior un antecontract de vânzare cumpărare pentru prețul de 26.000 euro, scopul urmărit de către inculpatul B.H. fiind acela de obține un preț mai bun de la alt cumpărător pentru aceeași garsonieră (32.000 euro) și cauzând astfel o pagubă părții vătămate C.D. prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective și nici nu îl poate obliga pe inculpatul B.H. să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită și ulterior a fost vândută unei alte persoane, această faptă circumscrindu-se astfel unei fapte ilicite penale de înșelăciune.

Curtea a reținut că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. și Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen.

Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 are următoarea reglementare:

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate."

Infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. în vigoare din 01 februarie 2014 are următoarea reglementare:

"Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani".

Prin urmare, Curtea a constatat că sunt incidente prevederile art. 5 alin. (1)

C. pen. nou privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei: "În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la

judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea mai favorabilă."

Examinând comparativ incriminările infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 raportat la cea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. în vigoare din 01 februarie 2014, Curtea a constatat că reglementarea penală mai favorabilă este cea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. în vigoare din 01 februarie 2014 raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 6 luni la 3 ani) în condițiile în care infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

În

consecință, în baza art. 386 C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute inculpatului B.H. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Față de ansamblul aspectelor expuse, Curtea a constatat că fapta inculpatului B.H. care a indus în eroare pe partea vătămată C.D. ulterior datei de 14 octombrie 2011 când părțile au autentificat B.N.P. A.A.A. actul adițional la antecontractul de vânzare — cumpărare autentificat din 29 septembrie 2011 (încheierea de autentificare din 14 octombrie 2011) invocând diferite motive nereale pentru a nu se încheia la data de 25 ianuarie 2012 actul de vânzare cumpărare a garsonierei pentru care se încheiase anterior un antecontract de vânzare cumpărare pentru prețul de 26.000 euro, scopul urmărit de către inculpatul B.H. fiind acela de obține un preț mai bun de la alt cumpărător pentru aceeași garsonieră (32.000 euro) și cauzând astfel o pagubă părții vătămate C.D. prin faptul că acesta nu a putut deveni proprietarul garsonierei respective și nici nu îl poate obliga pe inculpatul B.H. să încheie un act autentic de vânzare cumpărare în condițiile în care garsoniera respectivă a fost vândută la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită și ulterior a fost vândută unei alte persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiuniide înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, Curtea a reținut că în perioada decembrie 2011 - ianuarie 2012 inculpatul B.H. a invocat în mod nexeal diferite motive (nu are unde să locuiască, nu are unde să-și mute mobila din garsonieră, că partea

vătămată nu și-a achitat diverse obligații) pentru a nu încheia cu partea vătămată C.D. actul autentic de vânzare cumpărare a garsonierei la data de 25 ianuarie 2012 pentru prețul de 26.000 euro, astfel cum părțile au convenit de comun acord la data de 14 octombrie 2011 prin actul adițional la antecontractul de vânzare cumpărare a garsonierei.

Curtea a constatat însă că adevăratul motiv a fost însă determinat de faptul că inculpatul B.H. a încercat să vândă garsoniera unei alte persoane pentru un preț mai mare (aprox. 31.000 euro); deoarece nu a reușit pentru că era blocată cartea funciară a imobilului respectiv (ca e