ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2015

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1863 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4175/118/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat, printre alții, de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 3/MP din 13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii, la 1 septembrie 2014, condamnatul P.M. a declarat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 1863 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4175/118/2009.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 2 septembrie 2014, formând obiectul Dosarului nr. 3118/1/2014. Cauza a suferit mai multe amânări în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu contestatorul, respectiv, pentru asigurarea prezenței acestuia la judecată, în condițiile în care acesta se afla în stare de detenție. Prezent în instanță, în ședința publică din 23 ianuarie 2015, condamnatul P.M., având cuvântul, în prezența avocatului desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să-și retragă contestația formulată. Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință exprimată nemijlocit în fața instanței de judecată, contestatorul P.M.

constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 septembrie 2014, condamnatul P.M. a exercitat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 1863 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4175/118/2009. În motivarea cererii, contestatorul a invocat o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2015, condamnatul a precizat că îți retrage calea de atac exercitată și a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință.

Înalta Curte, văzând pe de o parte, declarația condamnatului, în sensul retragerii contestației exercitate împotriva Deciziei nr. 1863 din 30 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4175/118/2009, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de retragerea cererii.

Așadar, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal și constatând că dispozițiile legale sunt îndeplinite, manifestarea de voință a condamnatului P.M., de retragere a contestației ce formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, instanța va lua act de aceasta și va dispune în consecință. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a contestatorului, va lua act de retragerea contestației formulată de condamnatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 1863 din 30 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4175/118/2009.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul P.M. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației formulată de contestația la executare formulată de contestatorul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 1863 din data de 30 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4175/118/2009. Obligă contestatorul P.M. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2015.