CASE OF ABİDİN ȘAHİN v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1960 și trăiește în Gaziantep. În 2000 reclamantul s-a retras din activitatea sa în Municipiu. La 28 august 2000, Consiliul municipal a calculat prestațiile de pensie ale reclamantului la 11.981.741.000 lire turce și a ordonat plata. La 18 mai 2001, reclamantul a solicitat la biroul de execuție, cerând plata prestațiilor de pensie, plus dobânzile la rata de 95%. La 5 iunie 2001, reclamantul a depus o acțiune în fața Curții a Islahiye pentru anularea obiecției municipale. La 6 decembrie 2001, instanța a susținut parțial cererea reclamantului. A ordonat Comunității să plătească salariile și indemnitățile reclamantului, plus dobânzile la rata legală care se desfășoară începând cu 15 septembrie 2000. Acesta a susținut cererea reclamantului în ceea ce privește prestația de indemnizare care trebuia plătită împreună cu dobânzi la cea mai înaltă rată anuală a depozitului bancar. 10. În absența unui recurs, hotărârea a devenit finală la 20 decembrie 2001. 11. Autoritatea de execuție a făcut mai multe încercări de atașare a proprietății municipale pentru a asigura plata datoriei. 12. La 1 august 2002, reclamantul a trimis o scrisoare președintelui Republicii, plângându-se de faptul că municipalitatea nu își plătește prestațiile de pensie. 13. La 9 septembrie 2002, Oficiul Președintelui a transmis această scrisoare Ministerului Interiorului pentru o anchetă în această chestiune. 14. În răspuns, primarul lui Islahiye a explicat în scrisoarea sa din 11 octombrie 2002 că datoriile retrase ale municipiului față de 60 de personal pensionat au depășit bugetul. El a susținut că municipalitatea a oferit, prin urmare, să efectueze plățile în tranșe. Cu toate acestea, reclamantul a refuzat această ofertă. 15. La 6 ianuarie 2003, reclamantul a solicitat Oficiului Guvernatorului Gaziantep să intervină în numele său pentru a facilita executarea hotărârii Curții. 16. Potrivit informațiilor din dosar, astfel cum au fost prezentate de părți, datoria de judecată relevantă este încă în curs. 17. art. 138 § 4 din Constituția Turcă prevede: „Organele de competență executivă și legislativă și autoritățile trebuie să respecte deciziile judecătorești; acestea nu pot modifica, în nici un caz, deciziile judecătorești sau amânarea respectării acestora.” 18. art. 28 § 2 din Codul de Procedură Administrativă spune: „2. Deciziile și hotărârile în acțiunile administrative privind o sumă specifică se aplică ... în conformitate cu dispozițiile legislației ordinare.” 19. În temeiul articolului 82 alineatul (1) din Legea privind executarea și falimentarea (Legea nr. 2004), bunurile de stat nu pot fi confiscate. De asemenea, secțiunea 19 alineatul (7) din Legea privind municipalitățile (Legea nr. 1580 din 3 aprilie 1930) prevede că proprietatea municipală care este atribuită unui serviciu public nu poate fi confiscată.