ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2014

Deliberând asupra contestației Ia executare de față, în baza lucrărilor din dosur,constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 121/F din 01 iulie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea formulată de inculpatul S.R. și a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior șl art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a achitat pe inculpatul S.R., pentru, infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prev, de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. anterior raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu trimitere la art. 445 C. proc. pen. anterior, a anulat, numai cu privire la autorii inculpatei C.I. (prin defunct C.I. și moștenitor C.V.), procesul verbal de ședință al Comisiei Locale de Fond Funciar Tg. Jiu din 06 iunie 2007 și anexa nr. 29, falsificate de inculpata B.M., A constatat că prejudiciul cauzat Primăriei Municipiului Tg. Jiu, în sumă de 26.255 euro a fost acoperit prin preluarea terenurilor ce au făcut obiectul titlurilor de proprietate* emise pentru N.F.M., anulate de instanța civilă în rezerva Comisiei Locale Tg. Jiu.

A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin A.F.P. Tg. Jiu.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data. de 19 iulie 2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Târgu. Jiu, sub nr. 18/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului S.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 comb.cu art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu. aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

De menționat, că inițial, a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, însă cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Pitești, prin Decizia nr. 98 din 21 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Urmare strămutării, prin sentința penală nr. 47/F din 17 aprilie 2012, ce a făcut obiectul primului ciclu procesual Curtea de Apel Pitești în baza art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul S.R., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată, săvârșită în scopul obținerii, pentru altul a unui avantaj patrimonial., prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior,

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu. apîlcareaart. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. anterior raportat la art. 170 C. proc. pen. anterior comb. cu art. 348 C. proc. pen. anterior și art. 445 C. proc. pen. anterior, s-au anula, numai cu privire Ia autorii inculpatei C.I. (prin defunct C.I. și moștenitor C.V.), procesul verbal de ședință al Comisiei Locale de Fond Funciar Tg. Jiu din 06 iunie 2007 și anexa nr. 29, falsificate de inculpata B.M.

S-a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea civilă formulată de partea civilă Primăria Municipiului Tg. Jiu.

S-a respins, ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin A.F.P. Tg. Jiu.

În baza art. 190 C. proc. pen. anterior, s-a admis, în parte, cererea formulată de martorul I.D. și au fost obligați inculpații C.I., B.M., B.Ș. și G.I. la câte 50 lei către aceasta cu titlu de cheltuieli de transport.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, au fost obligați inculpații C.I., B.M., B.Ș. și G.I. la câte 6.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Ulterior, prin încheierea din 19 aprilie 2012, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Pitești a dispus, din oficiu, potrivit art. 196 C. proc. pen. anterior, înlăturarea omisiunii vădite strecurată în sentința penală nr. 47/F din 17 aprilie 2012, din Dosarul nr. 2150/54/2010, în sensul că a introdus încă un alineat cu mențiunea, ridică sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpaților D.L., D.N. și C.T., prin Ordonanțele procurorului nr. 18/P/2009 din 8 octombrie 2009 și, respectiv, 30 martie 2010, o astfel de încheiere făcând parte integrantă din sentința penală menționată.

Împotriva acestei sentințe au declarai recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești si inculpații C.I., B.Ș., G.I. și B.M., recursuri care au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr. 3678 din 13 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2150/54/2010 și s-a dispus casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre re judecare la Curtea de Apel Pitești.

Reluând judecata, în cel de-al doilea ciclu procesual. Curtea de Apel a constatat că situația de fapt reținută, în esență, în rechizitoriu este următoarea:

Cu referire la inculpatul S.R.

Cu referire la acest inculpat, în. concret, activitatea infracțională a acestuia a fost rezumată de parchet ia următoarele fapte:

- a primit personal cererile care au stat la baza emiterii adresei din 4 octombrie 2005 și adeverinței din 202 octombrie 2020, menționate mai sus, în favoarea inculpatului D.N., contribuind decisiv la reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate a acestui inculpat, astfel de acte întocmindu-le și semnându-Ie în calitatea de secretar, acte în care a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul, că știa că în evidențele Primăriei orașului Turceni, D.N. sau autoarea acestuia D.A. nu figura cu suprafețe de teren pe raza administrativă a localității;

- prin eliberarea adresei din 4 octombrie 2005, către Comisia locală Turceni, inculpatul a indus ideea falsă că cererea inculpatului D.N. ar fi fost discutată de către Comisia locală de fond funciar Tg. Jiu, lucru, care nu s-a întâmplat în realitate, de altfel, inculpatul neavând competența legală de a întocmi și elibera o astfel de adresă fără o hotărâre a comisiei locale, hotărâre care nu există, așa cum rezultă din lipsa unui proces verbal de ședință al comisiei cât și din declarațiile membrilor comisiei care au arătat că nu. au discutat niciodată vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a inculpatului D.N.

Față de cele arătate, având în vedere pretinsa activitate infracțională a inculpaților D.L., D.N., C.I., B.Ș., G.I., B.M., S.R., așa cum a fost descrisă, în esență, mai, sus, cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, așa cum. a rezultat din probele administrate de la urmărirea penală, precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, mai ales în primul ciclu procesual, cât și în, cei de-al doilea ciclu procesual, reaudierea părților, a martorilor din acte, depunerea de înscrisuri, efectuarea de expertize tehnice de specialitate și altele, Curtea de Apel a reținut următoarele;

În primul rând, Curtea de Apel a analizat cu prioritate schimbările de încadrare juridică solicitate de inculpați, prin apărătorii lor și a aprecia asupra acestora. Astfel, Curtea de Apel a admis cererile formulate de inculpații B.Ș., G.I., B.M. și S.R. și a dispus schimbarea încadrării juridice, astfel: pentru inculpatul B.Ș., din infracțiunile prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod. penal anterior, art. 289 C. pen., anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior combinat cu. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior; pentru, inculpatul G.I., din infracțiunile prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248

1

C. pen. anterior cu, aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior; pentru inculpata B.M., din infracțiunile prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior comb. cu art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. anterior și art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunile prev. de art. 289 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior; pentru inculpatul S.R., din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea. nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Astfel, Curtea de Apel a menționat că elementul, comun al tuturor acestor schimbări de încadrare juridică, pentru toți inculpații, așa cum au fost trimiși în judecată, este aceia că infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248

1

C. pen. anterior, cu trimitere la Legea nr. 78/2000, nu poate coexista cu infracțiunea, de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, de asemenea cu trimitere la Legea nr. 78/2000. în fond, conținutul de esență al celor două infracțiuni, deși distincte, este similar, mai exact, în cadrul conținutului infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. anterior subiectul activ are calitatea de funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, la fel ca și în cazul conținutului prevăzut de art. 248 C. pen. anterior, iar latura obiectivă, cu, referire la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, cât și cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. anterior, este similară, ea vizând acțiuni sau inacțiuni în ambele tipuri de infracțiuni, numai cu referire la exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cazul falsului intelectual prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări, iar în cazul abuzului în serviciu, neîndepiinirea unui act sau îndeplinirea în. mod. defectuos a acestuia, astfel că rezultă din cele arătate, că acțiunile sau inacțiunile ce caracterizează fiecare dinte cele două infracțiuni, ambele numai. în legătură cu, atribuțiile de serviciu, și săvârșite, în aceeași calitate de subiect activ, și anume, un funcționar, se regăsesc similar, ceea ce exclude existența unui concurs real, sau ideal dintre aceste infracțiuni. Cum, doctrina și jurisprudența. recunosc că infracțiunea de abuz în serviciu, are un caracter subsidiar, în sensul că aceasta poate fî reținută numai în. cazul în care fapta săvârșită de funcționarul public nu este prevăzută ca infracțiune distinctă de o altă normă de incriminare, și cum faptele reținute în sarcina inculpaților, în esență, vizând întocmirea de acte cu conținut fals, care atestă fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, fapte ce se regăsesc la fiecare dintre inculpații menționați, pot fi încadrate distinct și în infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, în această situație, față de cele arătate, prevalează norma distinctă de incriminare, a acelorași fapte, și anume infracțiunea de fals intelectual prevăzută, de art. 289 C. pen. anterior.

Așa fiind, pe acest considerent de esență, Curtea de Apel a dispus, pentru inculpații menționați, schimbarea încadrării juridice, în situațiile în care s-a dispus trimiterea în judecată atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, combinat cu art. 248

1

C. pen., anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în forma auîoratulul. sau complicității, în infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. anterior, menținând celelalte încadrări, dispuse de instanță prin. rechizitoriu. în privința inculpatei B.M. la, Curtea de Apel a reținut că, întrucât așa fiind, stabilind încadrarea juridică a faptelor cu care a fost sesizată, Curtea de Apel, a analizat, în continuare, răspunderea penală pentru frecare inculpat și pentru, fiecare dintre infracțiuni, conform schimbărilor de încadrare juridică menționate.

Astfel, în esență, a precizat că se impune a se stabili, în principal dacă inculpata D.L., în calitatea de subprefect al județului Gorj și de secretar al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj, alături de soțul său inculpatul D.N., fost magistrat în cadrul Judecătoriei Tg. Jiu și al, Tribunalului Gorj, avocat în cadrul Baroului Gorj în perioada în care s-a săvârșit activitatea infracțională acuzată de parchet - deoarece având în vedere această calitate a sa a. fost sesizată Curtea de Apel, ca și instanță competentă - precum și C.I., în calitate de șef serviciu în cadrul Serviciului verificării legalității actelor, a aplicării actelor normative, contenciosul administrativ și resurse umane, din cadrul Instituției Prefectului Județului Gorj și de membru al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj", în perioada 2002-2007, au exercitat funcțiile în mod abuziv și folosindu-se de prerogativele funcțiilor deținute, i-au determinat pe inculpații B.Ș., în calitate de consilier superior în cadrul Instituției Prefectului Județului Gorj și membru al colectivului de lucru ce funcționa pe lângă Comisia județeană pentru, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, G.M., în calitate de șef serviciu agricol și cadastru al Primăriei Municipiului Tg. Jiu, membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, B.M., în calitate de referent în cadrul. Registrului agricol și cadastru al Primăriei Municipiului Tg. Jiu, membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, precum și S.R., în calitate de secretar al Primăriei Turceni. și membru ai Comisiei locale de fond funciar Turceni, să întocmească acte nelegale, având, ia baza documentații, .incomplete, falsificate sau să falsifice asemenea acte, prin care în mod nelegal, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate comisiilor de fond funciar din localitățile Scoarța, și Turceni, în perimetrul administrativ al municipiului Tg. Jiu, unde i s-a reconstituit inculpatului D.N. două suprafețe de teren, și anume 2,000 mp în pct. „între J." și 1.300 mp în pct. ”P.”, și fiului inculpatei C.I., N.F.M., suprafețele de 2.101 mp în pct,„Dealul Târgului" și 630 mp în pct. „P.", având, drept consecință prejudicierea Primăriei Municipiului Tg. Jiu cu suma de 64.500 euro, echivalentul a 264.450 lei pentru, inculpatul D.N., precum, și suma de 26.255 euro, echi.valentul a 107.645 lei, pentru, fiul inculpatei C.I., N.F.M.

Sub acest aspecte, Curtea de Apel a considerat, că analiza probelor administrate atât de la urmărire penală, cât și de la instanță, în cursul cercetării judecătorești, este necesar a fi făcută, grupat, pe de o parte, având în vedere modul în care i s-a reconstituit dreptul, de proprietate asupra celor două suprafețe de teren și anume, 2.000 mp în pct. "între J." și 1.300 mp în pct. “P.”, vizând pe inculpatul D.N., iar, pe de altă parte, modul în care s-a reconstituit, prin compensare, dreptul de proprietate asupra terenurilor în. suprafață 2.101 mp, în pct, „D.T." și 630 mp în pct “P.”, în favoarea lui N.F.M., fiul inculpatei C.I., toate situate în municipiul Tg. Jiu.

În legătură cu modul în care i-au fost atribuite inculpatului D.N. suprafețele de teren de 2.000 mp în pct, „între J." și de 1,300 mp în pct. “P.” din municipiul Tg. Jiu, Curtea, de Apel a realizat o apreciere dacă această procedură a atribuirii unul teren prin compensare, s-a făcut în condiții de legalitate.

Mai mult, Curtea de Apel a considerat că. neîndeplinirea unor asemenea condiții de legalitate nu conduce implicit și la reținerea de fapte penale, răspunderea penală fiind o răspundere extremă, cu consecințe mari, răspundere penală care trebuie să fie strict determinată, pentru fiecare inculpat și pentru fiecare faptă pentru care a fost trimis în judecată. A precizat, că parchetul a dispus în strânsă legătură cu această cauză și cercetarea tuturor membrilor Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, ai Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a celor din Colectivul de lucru ce funcționa pe lângă această comisie, precuni și asupra unor judecători ce au pronunțat soluții în unele litigii, o astfel de cercetare penală atât de amplă asupra unor organisme colective sau a magistraților, implicând o analiză extrem de nuanțată, pertinentă, strictă, riguroasă, legea penală sau procesual, penală fiind de strictă interpretare, analiză care să vizeze fiecare persoană, fiecare faptă - dacă aceasta constituie sau mi infracțiune - pentru a se distinge astfel între răspunderea penală individuală și răspunderea colectivă sau individuală de altă natură, fie ea civilă, materială disciplinară, ce poate decurge dratr-un act ilegal care nu este întotdeauna șt un act de natură penală.

De aceea, din această perspectivă a unei tratări, diferențiate, pe diverse forme de răspundere, a existenței sau nu a unor fapte penale, dovedite prin probe, Curtea, de Apel a analizat activitatea infracțională a inculpaților cu care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu. Astfel, a analizat modul în care inculpatului D.N. i s-a atribuit, prin compensare, pe raza municipiului Tg. Jiu, terenuri din alte localități, în cazul dat din comuna Turceni, unde ar fi existai deficit de teren, atribuire care trebuie să respecte condițiile legale, în acest sens, Curtea de Apel a considerat că în această cauză dedusă judecății, esențial, era, în primul rând, analiza legalității unei astfel de operațiuni de compensare, prin prisma reglementării din Legea nr. 245/2007 și a normelor de aplicare, respectiv H.G. nr. 890/2005, care prevăd împrejurările și condițiile constituirii și reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra, terenurilor, în cauză această, constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate având loc cu mult timp anterior atribuirii unor asemenea terenuri, prin procedura compensării. într-o altă procedură vizată de Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sau alte acte normative în materie, în care a fost verificată legalitatea și temeinicia unor asemenea drepturi și care nu poate fi pusă în discuție decât în măsura în care ar exista indicii sau probe de săvârșirea unor fapte penale ce au condus, în final, la atribuirea nelegală, prin transfer a unor terenuri din com. Turceni., cu privire la inculpații D.L. și D.N. sau com. Scoarța, cu privire la inculpata C.I., în zone rezidențiale din municipiul Tg. Jiu, așa cum se arată în actul de sesizare, analizând, din această perspectivă modul în, care i s-a atribuit terenuri, prin compensare, inculpatului D.N., din com. Turceni în zone rezidențiale din municipiul Tg. Jiu, și anume 2,000 mp, în pct. „între J." și de 1.300 mp în pct. ”P.” din municipiul Tg. Jiu, Curtea de Apel a constatat, că în raport de susținerile acuzării, se impun, a fi analizate următoarele două aspecte de esență, și anume, dacă terenurile din com. Turceni, care i-au fost reconstituite inculpatului D.N., prin procedura Legii nr. 18/1991, ca urmare a Ordinului Prefectului nr. 23/1996 și anexei nr. 19 de care se face vorbire în actul de acuzare, au aparținut sau nu mamei inculpatului D.N., și anume D.A., fostă B., sau din moștenirea altei persoane, care avea același nume ca și mama inculpatului, și anume D.A., provenită din, familia P., decedată, iar un alt aspect este acela de a verifica dacă terenurile revendicate de inculpatul D.N., ca moștenire a mamei sale, D.A., au fost ocupate sau nu de groapa de cenușă a termocentralei Turceni, pentru că urmare acestei situații, s-a dispus atribuirea prin compensare într-o altă localitate, cum. este municipiul Tg. Jiu.

În ceea ce privește primul aspect, și anume al verificării faptului dacă terenurile din com. Turceni, pentru care a fost emis Ordinului Prefectului Județului Gorj nr. 23 din 30 noiembrie 1996, pe baza tabelului anexă nr. 19, au aparținut sau nu, ca moștenire, inculpatului D.N., Curtea de Apel a reținut că nu poate fi primită susținerea acuzării, că inculpatul D.N. s-a prevalat de calitatea falsă de moștenitor, întrucât, aceste terenuri ar viza o altă persoană, cu același nume D.A., dar fostă P., o asemenea susținere nerezultând, din ansamblul probator al cauzei.

Astfel, din probele administrate în cauză, așa cum rezultă din rapoartele întocmite de expert, din declarații de martori, din alte acte și lucrări ale dosarului, Curtea de Apel a considerat că persoana vizată în anexa nr. 19, poziția nr. 3, anexă a Ordinul Prefectului nr. 23/1996, și anume D.A., este mama inculpatului D.N., nefiind vorba de o altă, persoană cu un alt nume din familia P., cu care inculpatul să fi făcut în mod intenționat o confuzie și să se prevaleze de drepturile altei persoane, în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991.

De altfel, o atare susține este confirmată de martorii D.I., B.I., B.V., U.E., care confirmă că aceste terenuri ce au făcut obiectul reconstituirii prin Ordinului Prefectului nr. 23/1996 și anexa nr. 19, emise de Comisia Locală Borăscu, au provenit de ia bunicul inculpatului D.N., B.S. și de la fratele său H.B., iar de la aceștia a moștenit mama sa D.A., fostă B., și vărul ei primar B.S., zis S.

Pentru aceste terenuri, mama inculpatului a făcut cerere de reconstituire, care îi aparțineau ca moștenitor, și nu pentru terenuri care ar fi aparținut unei alte persoane decât mama sa, așa cum susține parchetul.

Mai mult, audiat în cursul cercetării judecătorești (vol. III dosar instanță primul ciclu procesual, fila 425) martorul P.I., moștenitor al numitei D.A., despre care parchetul susține că s-ar fi prevalat în mod fals inculpatul D.N., arată că nici el, nici cei 4 frați ai săi nu au făcut cerere de reconstituire pentru aceste terenuri, ceea ce înseamnă că aceste terenuri nu-i aparțineau, pentru că, altfel, era normal ca să le revendice ca moștenitori.

De altfel, susținerea parchetului nu poate fi suficient de credibilă, pornind chiar de la cele menționate în rechizitoriu, unde chiar procurorul are dubii, folosind în acest sens următoarea frază: „In ceea ce privește susținerea învinuitului D.N. că anexa nr. 19 modificată de învinuitul B.A., s-ar referi la mama sa D.A., chiar dacă ar fi reală, (sublinierea noastră), nu ar putea fi suficientă pentru reconstituirea dreptului de proprietate în lipsa altor acte care să facă dovada proprietății" (fila 116 rechizitoriu). Ca atare, Curtea de Apel a considerat că acuzarea parchetului că inculpatul D.N. s-ar prevala de calitatea falsă de moștenitor, pentru terenurile ce au făcut obiectul Ordinului nr. 23/1996, anexa 19, pct. 3, nu poate fi primită.

În același timp, Curtea de Apel a considerat, față de întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, dar mai ales în cursul judecății, în condiții de contradictorîaiilate, de nemijlocixe, că terenurile pentru care inculpatului D.N. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Ordinului Prefectului nr. 23/1996 și anexei nr. 19, au fost ocupate de groapa de cenușă a termocentralei Turceni, în contrast cu poziția parchetului care arată că astfel de terenuri nu s-ar fi aflat sub această groapă de cenușă a termocentralei Turceni, situație care nu ar fi atras atribuirea prin compensare a unor astfel de terenuri în municipiul Tg. Jiu.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză, mai exact din conținutul raportului de expertiză, și anume experți C.V., A.D. și declarația altor martori, au existat împrejurări, situații speciale, cum este aceea a unei lipse de hărți cadastrale care să cuprindă pe toți proprietarii dinainte de colectivizare, și în această situație identificările pentru întocmirea planului parcelar se realizau prin mențiunile făcute de proprietarii vecini, nu întotdeauna cu exactitate.

În. acest sens, sunt relevante și declarațiile date de D.I. (fila 317, vol. II, dosar instanță primul ciclu procesual), alături de declarațiile martorei U.E. sau declarațiile martorilor B.I. (fila 318, vol. II, dosar instanță primul ciclu, procesual), S.M. (fila 390, același dosar), D.D. (fila 389 și fila 317, același dosar), din care rezultă, în esență, că inculpatul D.N. a moștenit o fâșie de teren care pornea din localitatea Borăscu, se prelungea spre com. Turceni și era acoperită cu groapa de cenușă din localitatea Turceni, toate acestea demonstrând, alături de celelalte probe, că inculpatului D.N. nu i s-a putut reconstitui acest teren, în condițiile Legii nr. 18/1991, și, ca atare, ulterior în procedura compensării i s-a atribuit în locul acestui teren, terenurile menționate în actul de acuzare, și anume cele două terenuri din municipiul, Tg. Jiu.

Față de cele arătate, statuând că inculpatul D.N. este moștenitorul mamei sale D.A., în favoarea căreia i s-a reconstituit un drept de proprietate, potrivit Ordinul Prefectului nr. 23/1996 și anexei nr. 19, poziția 3, și în același timp faptul că acest teren nu a mai putut să fie acordat fizic, întrucât a fost acoperit cu groapa de cenușă a termocentralei Turceni, Curtea de Apel a analizat dacă procedura de atribuire a acestui teren, prin compensare în municipiul Tg Jiu, este cea legală

Astfel, potrivit Legii art. 247/2005 șî a normelor de aplicare a acesteia, aprobată prin H.G. nr. 890/2005, în art. 10 alin. (2) - în prezenta abrogat prin H.G. nr. 401/2013 - se arată că „în situația în care, într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva Comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități, care pune la dispoziție terenurile râmase disponibile".

Așadar, potrivit textului acestui articol, care reglementează acordarea compensării în ipoteza în care nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar, comisia se poate adresa oricărei comisii care are rezervă de teren.

De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, se arată că: „se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, suprafețe echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile locale, iar la situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari Ia cazurile în care compensarea nu este posibilă, se vor acorda despăgubiri".

Acestea sunt, în opinia Curții de Apel, textele de bază, cu completările ulterioare ce vizează anumite norme de aplicare, desigur corelate și cu altele, cum sunt cele aprobate prin H.G. nr. 890/2005, în baza cărora s-a procedat la atribuirea terenurilor inculpatului D.N., vizate de acuzare, așa cum au fost menționate mai sus.

Analizând modul în care s-a derulat o atare procedură, Curtea de Apel, cu. referire Ia inculpatul D.N., nu numai că nu a constatat că nu sunt dovedite lapte pretinse cu caracter penal cu care a fost sesizată instanța, dar a constatat că au fost respectate toate condițiile legale vizând derularea acestei proceduri.

În prealabil, de menționat, că prin prisma acuzării care a considerat că inculpatul D.N. s-a prevalat de o calitate falsă de moștenitor, cu privire la, terenurile ce au făcut obiectul compensării și că, de altfel, aceste terenuri nu erau acoperite de groapa cu cenușă a, termocentralei Turceni se impune a menționa că astfel de susțineri, așa cum s-au arătat, au pot fi primite și, ca atare, Curtea de Apel a considerat că și reconstituirea terenurilor ce avut loc anterior, potrivit Legii ar. 18/1991, ce au fost atribuite, ulterior, prin compensare, a fost făcută potrivit legii.

Având în vedere acest drept câștigat al inculpatului D.N., vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea sa D.A., Curtea de Apel a constatat că toate actele necesare atribuirii acestor suprafețe de teren prin compensare, precum și procedura de urmat, în sensul dispozițiilor legale arătate mai sus, a fost corectă, în acest sens, există Ordinul Prefectului Județului Gorj nr. 23/1996, prin care s-a, dispus, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, că persoanele înscrise în anexa nr. 19/1996, întocmită, de Comisia locală Borăscu - de menționat, așa cum s-a arătat, că localitatea Borăscu este învecinată cu localitatea Turceni, mai mult, o parte din teren pomea din localitatea Borăscu. se prelungea spre comuna Turceni - printre care este menționată, în anexa nr,19 pct. 3 și autoarea inculpatului D.N., D.A., sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului lor de proprietate.

De precizat, că aceste terenuri situate pe raza comunelor Borăscu și Turceni, au fost preluate iară titlu și înscrise de T.A.S. Turceni și C.S.P. Borăscu și Turceni, terenuri pentru care s-a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea autoarei D.A., menționată în anexa nr. 19.

De menționat, că anexa nr. 19, a fost completată în anul 2002, când s-a destrămat I.A.S. Turceni, completarea fiind făcută de secretarul Primăriei Borăscu, B.A., care a defalcat amplasamentul suprafeței de 5.000 mp, și anume 1.400 mp în localitatea Borăscu și 4.000 mp în localitatea Turceni, așa cum rezulta din situația de fapt de la fața locului, confirmată de martori.

O atare suprafață de 4.000 mp, amplasată în groapa de cenușă a termocentralei Turceni, pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate din 22 octombrie 2007, a făcut obiectul Ordinului Prefectului nr. 23/1996, anexei nr. 19, de care s-a făcut vorbire, precum și a declarației notariale a inculpatului D.N. privind acceptarea succesiunii autoarei sale D.A.

Ulterior, cum nu avea cum să intre în posesia acestui teren de 4.000 mp, care era amplasat în groapa de cenușă a termocentralei Turceni, inculpatul D.N. a solicitat Comisiei locale Turceni, prin cererea înregistrată sub nr. 277/2005, să i se atribuie terenul reconstituit pe alt amplasament, iar în lipsa unui teren de rezervă, această comisie să solicite Comisiei Locale Tg. Jiu să-i fie atribuit un alt teren din rezerva acestei comisii.

În acest sens, Comisia locală Turceni de fond funciar a emis adresa din 4 mai 2005. număr la care a fost înregistrată cererea inculpatului D.N., prin care solicita Comisiei locale Tg. Jiu, ca în baza art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 890/2005, să se retrocedeze suprafața de 4.000 mp teren pentru D.N. din rezerva acestei comisii, deoarece există un mare deficit de teren pe raza localității Turceni.

La propunerea Comisiei locale Tg. Jiu, Comisia județeană Gorj de fond funciar a aprobai retrocedarea suprafețelor de 2.000 mp, în extravilan, din rezerva proprie a Comisiei locale Tg. Jiu de fond funciar, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 4728 din 13 iulie 2007 (vol. VIII dosar urmărire penală, fila 1), când a validat în unanimitate propunerea Comisiei locale privind anexa nr. 27, ce viza și pe inculpatul D.N., pentru suprafața de 2.000 mp (0,2000 ha), precum și retrocedarea suprafeței de 1.300 mp prin Hotărârea nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 (vol. V dosar urmărire penală, fila 65), care a validat, de asemenea, propunerea comisiei locale făcută în acest sens, cu privire la inculpatul D.N., pentru această suprafață de 0,1300 ha.

Ulterior, conform proceselor verbale de punere în posesie, inculpatul D.N. a fost pus în posesie cu suprafața de 0,2000 ha în pct. "între J.' conform Hotărârii Comisiei județene nr. 4728 din 13 iulie 2007, iar la data de 9 octombrie 2007, s-a emis titlul de proprietate (vol. lIl dosar urmărire penală, fila 228), și, de asemenea, același inculpat a fost pus în posesie, conform Hotărârii Comisiei județene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007, pentru suprafața de 0,1300 ha, în pct. P.", emițându-se în acest sens un alt titlu de proprietate din 12 decembrie 2007.

De precizat, că însumând cele două suprafețe atribuite prin compensare în municipiul Tg. Jiu inculpatului D.N., respectiv 2.000 mp în pct. „între J." și 1.300 mp în pct. 'P.", rezultă o suprafață totală de 3.300 mp, pentru care a intervenit compensarea, pentru restul de teren rămas ncretrocedat de până la 4.000 mp, așa cum i s-a reconstituit conform Legii nr. 18/1991, și anume până la suprafața totală aflată în groapa de cenușă a Termocentralei Turceni, mai exact pentru 700 mp, (4.000 mp - 3.300 mp = 700 mp) inculpatul D.N. obținând despăgubiri prin sentința civilă nr. 6407 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu, în Dosarul nr. 6853/318/2009. Prin această sentință a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală Turceni de fond funciar și Comisia județeană Gorj de fond funciar fiind obligată pârâta Comisia locală Turceni de fond funciar, să înscrie reclamantul în anexa nr. 23 pentru despăgubiri, pentru suprafața de 700 mp, teren ocupat de groapa de cenușă a termocentralei Turceni. sentință definitivă, ca urmare a Deciziei nr. 155 din 2 februarie 2010 a Tribunalului Gorj. secția civilă, prin care s-a respins recursul civil declarat de intimata Comisia locală Turccni împotriva sentinței penale menționate (filele 707-708, dosar instanță primul ciclu procesual).

După obținerea titlurilor de proprietate, menționate mai înainte, inculpatul D.N. a convenit cu numitul G.I.M., ca mandatar al numitului G.I., să-i vândă aceste terenuri, vânzare care a fost efectuată pentru suma de 25.000 euro, preț pe care parchetul îl consideră ncreal, convenit de către inculpat cu martorul menționat, în scopul de a se sustrage de ia plata obligațiilor fiscale către stat, situație pe care Curtea de Apel a analizat-o distinct.

Rezultă, astfel, față de cele arătate, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate vizând pe inculpatul D.N. cu referire la terenurile din com. Turceni, precum și la atribuirea prin compensare în alte localități, cum este municipiul Tg. Jiu. în pct. „între J." și „P." respectiv pentru suprafața de 2.000 mp și 1.300 mp, că au fost respectate procedurile legale în materia fondului funciar, a Legii nr. 18/1991, cu toate modificările și completările ulterioare, inclusiv ale Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 245/2005, precum și ale H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, mai exact ale art. 4 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 245/2005 sau ale art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura, de constituire, atribuții și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, astfel că nu subzistă, în opinia Curții de Apel. nelegalități în legătură cu aceste proceduri distincte și. cu atât mai mult, nu există probe sau indicii vizând săvârșirea unor fapte penale, care să vicieze aceste proceduri, cu consecința obținerii unor terenuri, cum sunt cele menționate în actul de acuzare, care, pe nedrept, cu concursul soției sale, inculpata D.L., precum și cu concursul inculpatului S.R., secretar al Primăriei Turceni, ar fi intrat în posesia și proprietatea inculpatului, cum greșit susține parchetul. De altfel. în legătură cu faptele reținute inculpatului S.R., care, în calitatea de secretar al Primăriei Turceni și membru al Comisiei locale de fond funciar Turceni ar fi emis adeverința din 22 octombrie 2002. care atesta, după cum susține parchetul, în mod nereal că inculpatul D.N. ar deține sub groapa de cenușă a termocentralei Turceni suprafața de 0,40 ha și că aceasta nu poate să lîe retrocedată fizic. Curtea de Apel, nu a primit o atare susținere, deoarece, așa cum a arătat mai înainte, sunt suficiente probe care departe de orice dubiu conduc la concluzia că acest teren în suprafață de 0,4000 ha se afla în groapa de cenușă a termocentralei Turccni, astfel că nu poate 11 reținută o atare acuzație de care se prevalează în mod neîntemeiat parchetul.

Ca atare, adresa din 2005, semnată de către inculpat în calitate de secretar, prin care confirma conform realității, și nu contrar realității, după cum susține parchetul, că suprafața de 0,40 ha este ocupată de groapa de cenușă a Complexului Bioenergetic Turceni, și că nu poate fi retrocedată fizic, nu poate fi suport al unei acuzații, că în mod ilegal, inculpatul S.R. l-a sprijinit pe inculpatul D.N. să i se reconstituie, în procedura compensării, un drept de proprietate pe raza municipiului Tg. Jiu.

În același timp, nu poate fi reținută nici acuzarea tot a inculpatului S.R., că ar fi contribuit la derularea nelegală a procedurii de atribuire prin compensare, atribuire care putea să fie făcută numai dacă o comisie locală cu deficit de teren solicita unei alte comisii de fond funciar compensarea, desigur, în urma unor cereri ale unor persoane îndreptățite. în acest sens, arată parchetul, o astfel de cerere formulată de inculpatul D.N. nu a fost discutată în Comisia locală de fond funciar, astfel că inculpatul nu avea competența de a întocmi și elibera adeverința menționată,

Curtea de Apel, însă, a arătat că, din probele administrate nemijlocit de către prima instanță în primul ciclu procesual, și anume, din declarația martorului D.I., fostul primar al localității Turceni, sau din declarațiile membrilor Comisiei locale Turceni cum sunt martorii C.M., S.M., M.M., D.D. și alții, rezultă că o atare cerere a fost discutată în comisia locală, așa cum au fost discutate și toate celelalte cereri înscrise într-un tabel olograf (fila 58 vol. l, dosar instanță primul ciclu procesual și fila 202 și unu., vol. 11 dosar instanță primul ciclu procesual).

Ca atare, cum au fost respectate procedurile legale în materia compensării și cum nu există probe care să confirme acuzațiile parchetului, acuzații care sunt infirmate cu prisosință, având în vedere cele expuse mai înainte, detaliat, cu privire la faptele de care este acuzat inculpatul D.N., care și-a dobândit dreptul de proprietate în condițiile legii - este adevărat permisivă, așa cum susține chiar Prefectul Județului Gorj, în calitate de martor P.B.Ș.M. (fila 321, vol. 2 dosar instanță, primul ciclu procesual) - dar nicidecum ilegală și, cu atât mai mult, abuzivă, Curtea de Apel a constatat că se impune achitarea acestui inculpat, pentru cele două infracțiuni vizând atribuirea abuzivă a acestor terenuri, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și anume, pentru infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată, săvârșită în scopul obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 comb., cu art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Mai exact, nu subzistă fapta inculpatului de a formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, prin care solicita atribuirea suprafeței de 0,40 ha, prin folosirea de înscrisuri falsificate, incomplete sau care aparțineau altor persoane, în scopul obținerii iară drept a unor terenuri pe raza administrativă a municipiului Tg. Jiu, cum sunt cele arătate în actul de acuzare, deoarece toate aceste cereri au fost legitime, în considerarea dreptului de proprietate. iar înscrisurile nu au fost falsificate sau incomplete și, ca atare, așa cum s-a arătat mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată și calificată, săvârșită în scopul obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, complicitate ce viza aceeași infracțiune săvârșită, de această dată, în calitate de autor, de soția sa D.L. care a fost trimisă în judecată pentru aceleași fapte. Totodată, nu subzistă nici fapta inculpatului D.N. de a se folosi de adeverința din 9 octombrie 2002, care atestă că suprafața de 4.000 mp este ocupată de groapa de cenușă a termocentralei Turceni, despre care parchetul susține că a fost falsificată de inculpatul S.R. și numitul D.I. (s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia) și că inculpatul D.N. a cunoseul că este falsă. în baza căreia a solicitat și obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele menționate în municipiul Tg. Jiu, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, o atare adeverință exprimând realitatea și, în consecință, inculpatul D.N. a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen., cu privire la infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește tot pe inculpatul D.N., Curtea de Apel a constatat că, de asemenea, se impune achitarea, de această dată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior.

Astfel, este adevărat că inculpatul D.N. s-a prezentat în fața notarului public și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care a vândut terenuri către cumpărătorul G.M., mandatat fiind R.D.P. dar suma de 25.000 euro, care a fost primită viza nu numai terenul de 2.000 mp din pct. „între J." dar și celălalt teren din pct. 'T.", astfel că această sumă, în opinia Curții de Apel, având în vedere ansamblul probator al cauzei, urmează a fi considerată, așa cum susține apărarea, ca un avans și pentru cel de-al doilea teren ce urma să-i fie vândut, o astfel de sumă nereprezentând contravaloarea vânzării unui singur teren, ci și avansul pentru celălalt teren.

De aceea, în contractul de vânzare-cumpărare a fost trecut un preț mai mic, urmând ca diferența pentru ambele terenuri să-i fie dată odată cu întocmirea celui de-al doilea contract, pentru cel de-al doilea teren.

În acest sens sunt edificatoare declarațiile martorului R.D.P., din faza judecății, nu din faza de urmărire penală, de această dată instanța considerând, în baza art. 63 alin. (2) C. proc. pen., că declarațiile în această fază de judecății exprimă adevărul, declarații în care arată în mod expres că „toate cheltuielile cu vânzarea le-a suportat cumpărătorul, adică acesta în calitate de reprezentant și că, nici el nu a cunoscut dacă suma de 25.000 curo trimisă din Italia de cumpărător - este vorba de cumpărătorul G.M., care l-a mandatat pe R.D.P. să perfecteze actul de vânzare-cumpărare în numele său, se referea la un singur teren sau conținea și o parte din preț pentru cel de-al doilea teren.

În această împrejurare. Curtea de Apel a apreciat că este în dubiu, dacă suma de 25.000 euro poate să fie considerată ca și un avans pentru cel de-al doilea teren sau reprezintă prețul pentru cele două terenuri, preț extrem de mic, dubiu care profită inculpatului, astfel că nu poate fi reținută infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior.

De altfel, prețul în cazul încheierii unei convenții, fie ea contract de vânzare-cumpărare, este un preț la latitudinea părților, foarte greu fiind de stabilit o echivalență între prețul acceptat și valoarea reală a bunului, o anume disproporție vădită, eventual, urmează a atrage răspunderea civilă în condițiile legii și toarte greu o răspundere penală.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a învederat și faptul, că nici nu se poate reține infracțiunea de fals în declarații arătată mai sus cât și infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, combinat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior și art. 248

1

C. pen. anterior, pentru care a fost trimis în judecată, alături de alte infracțiuni cum sunt cele arătate mai sus, inculpatul D.N., deoarece cumpărătorul și nu vânzătorul avea interesul să ascundă adevăratul preț, pentru că impozitul mai mic, cu consecința păgubirii statului. urma să fie plătit de cumpărător și nu vânzător și, ca atare, astfel de infracțiuni, în măsura în care ar subzista, nu pot fi reținute în nici un caz în sarcina vânzătorului. Este adevărat că acesta a plătit suma de 2.106 lei, reprezentând diferența de impozit, așa cum rezultă din chitanța depusă în cauză (fila 22 din dosarul Curții de Apel Craiova, aflat în vol. I instanță, primul ciclu procesual) dar, o atare sumă a fost plătită tocmai pentru a înlătura o eventuală răspundere a sa, neștiind ce soluții pot fi date în cursul procesului penal care deja începuse, plata unei asemenea sume nereprezentând dovada vinovăției inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta, în cererea adresata instanței, atunci când a depus chitanța menționată. a susținut că nu se consideră vinovat (fila 20 din dosarul Curții de Apel Craiova, aflat în vol. I instanță, primul ciclu procesual).

În consecință, pentru aceste două infracțiuni de fals în declarații și evaziune fiscală, inculpatul a fost achitat, în baza art. 11) lit. c) C. proc. pen., așa cum s-a arătat mai sus. în ceea ce privește pe celălalt inculpat, și anu