ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din data de 31 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în baza art. 233 - 234 alin. (1) lit. c), f) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 6 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 9 luni închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor principale aplicate în pedeapsa cea mai grea, și anume de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, și anume de 5 luni închisoare, rezultând astfel o pedeapsă de 6 ani și 5 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca executată, iar în baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 28 martie 2010 și până la 31 martie 2010 inclusiv.

În baza art. 108 lit. d) C. pen. coroborat cu art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei sustrase de 2.500 euro, și a fost obligat la plata acesteia către stat (în echivalent RON, la cursul B.N.R., la momentul executării).

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea în întregime a înscrisului falsificat constând în chitanța cu seria x, nr. 7 din data 4 septembrie 2009 în care emitent figurează SC B. SRL, cu sediul în comuna Gurasada, județul Hunedoara.

În baza art. 19, 25 și 397 C. proc. pen., s-a luat act că partea civilă C. a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.000 RON cheltuieli judiciare față de stat, efectuate în faza de urmărire penală, în camera preliminară și în faza de judecată.

În speță, s-a apreciat de prima instanță, că acțiunea inculpatului de a intra în locuința persoanei vătămate C. din municipiul Pitești, în seara zilei de 3 septembrie 2009, în jurul orei 20

50

, împreună cu un alt bărbat rămas neidentificat, în lipsa oricărui consimțământ, prin împingerea ușii de acces, cu fața acoperită parțial cu o eșarfă și înarmat cu o rangă metalică, cu care l-a lovit la nivelul capului și peste întregul corp, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol, în scopul obținerii de bani, ceruți cu insistență și sustrași în sumă de 2.500 euro dintr-un portofel al acestuia, înmânat silit, de teamă, de soția D., acțiune soldată cu nesocotirea, în principal, a drepturilor patrimoniale și, în secundar, a celor de ordin personal, nepatrimonial, rezultate socialmente negative pe care l-a anticipat și scontat deopotrivă, îndeplinește din punct de vedere obiectiv și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, forma calificată, prescrisă de textul normativ sus enunțat.

Totodată, activitatea consecutivă a inculpatului care, în cursul lunii septembrie 2009, după incidentul cu persoana vătămată C., a îndemnat-o prin rugăminți stăruitoare pe numita E., angajată ca barmaniță la S.C. B. S.R.L. din localitatea Gurasada, județul Hunedoara, să completeze cu date nereale o chitanță fiscală prin care aceasta a confirmat astfel încasarea la data de 4 iulie 2009 a prețului de parcare pentru tirul condus, având numărul de înmatriculare x, act invocat la 28 martie 2010 în Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești pentru a induce în eroare organele judiciare, se circumscrie structurii intrinseci a instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A..

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că prin schimbarea de încadrare juridică dispusă de prima instanță au fost încălcate principiul privind legea mai favorabilă și principiul că o persoană nu poate fi pedepsită decât în perioada în care legea penală a fost valabilă. A susținut inculpatul că pentru faptele de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals a intervenit prescripția potrivit art. 122 și art. 124 C. pen./1968, în timp în conformitate cu dispozițiile art. 154 și 155 din C. pen. prescripția nu s-a împlinit.

Prin Decizia penală 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 19 din data de 31 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Bălcești în Dosarul nr. x/2014.

A fost desființată, în parte, sentința și, rejudecând, s-a micșorat pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 6 ani, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și f) și alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

S-a schimbat natura pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 11.500 RON (230 zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind de 50 RON).

S-a schimbat natura pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 din C. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 9.000 RON (180 zile - amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind de 50 RON).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat amenda penală în cuantum de 14.500 RON.

În baza art. 91 și art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatului i s-au impus respectarea următoarelor măsuri:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a decis ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul următoarelor instituții: Primăria mun. Pitești sau Inspectoratul Școlar Județean Argeș.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică serviciului de probațiune.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs în casație, inculpatul A. la data 13 decembrie 2018, iar la data de 5 martie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.:

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatul a susținut următoarele:

a) Legiuitorul a reținut ca infracțiune doar falsul la înscrisuri în "modurile arătate în art. 288 ..."(adică era reținut numai falsul material și nu cel intelectual). Falsul material presupunea să existe un înscris deja întocmit și acestuia să i se aducă ulterior o alterare în modurile prev. de art. 288 C. pen.

Falsul intelectual presupunea ca în actul (înscrisul) întocmit să se facă atestarea "unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului".

Chiar dacă declarațiile de la dosar ar fi dovedit ca era vorba de un fals intelectual, inculpatul susține că această infracțiune nu era prevăzută în legea penala existentă în luna septembrie 2009. Organul de ancheta, dar și ambele instanțe, au refuzat să pună în discuție și să încadreze corect infracțiunea de care era acuzat.

Inculpatul a susținut că instanțele au refuzat dar au și omis să se pronunțe asupra acestor chestiuni de drept ce au avut drept rezultat o condamnare pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penala în luna septembrie 2009, când se presupune că s-a fi săvârșit fapta.

b)Instanțele au nesocotit legea când au aplicat o pedeapsă la fapte deja prescrise, potrivit art. 122 lit. d) și 124 C. pen./1968.

Referitor la cele două infracțiuni de fals, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. și art. 323 din C. pen. inculpatul a arătat că termenele de prescripție a răspunderii penale erau împlinite din martie 2017, referitor la data comiterii faptelor.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. inculpatul a susținut următoarele:

a) Pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și pentru infracțiune a de uz de fals a fost condamnat de instanța de fond, la 5 luni închisoare, iar în apel, pentru aceleași infracțiuni i s-a aplicat o pedeapsă de 9 luni și 20 de zile încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 418 C. proc. pen., potrivit cu care instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

b) S-a mai arătat că i s-a aplicat greșit legea deoarece pentru prima fapta a primit echivalentul a 230 zile -amenda, iar pentru a doua infracțiune a primit 180 zile-amenda care adunate ar totaliza 410 zile.

Deci, în opinia inculpatului s-ar încălca prev. art. 61 alin. (2) C. pen. pentru că i s-a aplicat un plus de 10 zile peste limita maxima de 400 de zile prevăzută de legiuitor. Cum aceasta norma juridica are caracter general, ea trebuie interpretata în acest sens.

Referitor la latura civila inculpatul a arătat ca instanțele nu au respectat legea, fiind încălcate prevederile art. 19 alin. (5) și art. 22 C. proc. pen.

a) S-a susținut că în mod greșit instanța a dispus confiscarea sumei de 2500 euro, apreciind că această sumă, ar fi trebuit restituită părții vătămate.

b) Inculpatul a mai arătat că, în mod greșit, instanța de fond a procedat la anularea chitanței cu seria x, nr. 7 din data 04 septembrie 2009 în care emitent figurează SC B. SRL, cu sediul în comuna Gurasada, județul Hunedoara, deoarece această operațiune ar fi trebuit făcută separat, în cadrul unui proces civil.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a arătat că încadrarea juridică a faptei inculpatului este reprezentată de dispozițiile art. 233, 234 alin. (1) lit. c) și f) și alin. (3) din noul C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. din 1968, astfel că minimul special al infracțiunii este în cuantum de 5 ani.

S-a motivat că instanța de fond învestită cu actul de sesizare a dispus condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani, iar prin decizia penală atacată fiindu-i redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 3 închisoare.

Având în vedere că instanța de control a redus pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special fără a reține incidența unor circumstanțe atenuante sau a unei cauze legale de reducere a pedepsei, s-a apreciat că pedeapsa este nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei penale atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii prin stabilirea în sarcina inculpatului a unei pedepse legale și temeinice (prin menținerea soluției de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii de 6 ani stabilită de instanța de fond sub aspectul săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată), urmând a fi schimbată și modalitatea de executare a pedepsei închisorii.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpat a fost comunicată părții civile, la 11 februarie 2019 și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la data de 12 februarie 2019, iar cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost comunicată inculpatului, la data de 13 martie 2019 și părții civile, la data de 6 martie 2019.

În cauză au fost depuse concluzii scrise la data de 20 martie 2019 de inculpatul A..

Prin Încheierea din 8 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de inculpatul A. împotriva Deciziei penale 1003/A din data de 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 19 iunie 2019, cu citarea recurentului inculpat și a părții civile C., apoi cauza a fost amânată la data de 25 septembrie 2019.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data.

I.Asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești;

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a formulat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respective că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, referitor la pedeapsa principală stabilită inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și lit. f) și alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Înalta Curte, reamintește că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

După cum s-a observat, inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și lit. f) și alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 ani la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Instanța de apel nu putea să stabilească cuantumul pedepsei principale pentru această infracțiune sub limita minimă de 5 ani închisoare, în contextul în care nu au fost reținute în sarcina inculpatului cauze de atenuare a pedepsei prevăzute de lege.

Referirile instanței de apel cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și invocarea intervalului deosebit de lung de la data comiterii faptei care, în opinia Curții de Apel Pitești, ar justifica aplicarea directă a Convenției, nu pot constitui un fundament pentru reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în lipsa reținerii unor circumstanțe atenuante conform dispozițiilor C. pen. și a aplicării tratamentului sancționator special prevăzut în aceste situații.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 3 ani închisoare stabilită față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. c) și lit. f) și alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care instanța de recurs constată incidența cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu consecința admiterii recursului în casație promovat și casării deciziei pronunțate.

În înlăturarea greșitei aplicări a legii sub aspectele anterior expuse și reținând că inculpatul a mai fost condamnat în prezenta cauză și pentru alte infracțiuni, instanța supremă constată că se impune a se face o nouă apreciere asupra legii penale mai favorabile sub aspectul întregului regim sancționator de aplicat, prin raportare atât la prevederile noului C. pen., cât și la ale vechiul C. pen., dar și al reținerii în concret, prin raportare la dispozițiile legii penale, a circumstanțelor atenuante, cu atât mai mult cu cât în cauză sunt incidente și dispozițiile privind tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.

Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancțiuni, se impune a fi efectuată de o instanță ce se găsește într-o cale ordinară de atac, sens în care, în funcție și de jurisprudența constantă a instanței supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operațiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanță, va proceda în consecință și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Pitești.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident și la dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., vor fi menținute toate actele procedurale efectuate până la etapa dezbaterilor, iar procesul penal își va relua cursul de la momentul acordării cuvântului în susținerea apelurilor ce au fost exercitate, această etapă fiind limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea și rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancționator incident pentru inculpatul A., inclusiv prin aprecierea legii penale mai favorabile acestuia.

Casându-se în întregime decizia atacată sub aspectul laturii penale (regimul sancționator decurgând din aceasta), implicit dispar temeiurile de subzistență a formelor de executare a pedepsei anterior emisă față de inculpat. Astfel de forme sunt incidente chiar și în cazul unei pedepse a închisorii aplicate fără regim de executare efectivă.

Pentru considerentele ce precedă, se va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul A..

Se va casa decizia penală recurată și se va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Pitești.

Vor fi anulate formele de executare emise în cauză și se va dispune restituirea către inculpatul A. a sumei de 3.750 RON reprezentând amenda penală achitată, conform dovezilor atașate la Dosar nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești vor rămâne în sarcina statului.

II. Asupra recursului în casație formulat de inculpatul A.;

Sub cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", inculpatul A. a susținut că a fost condamnat pentru instigare la infracțiunea de la fals intelectual în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. anterior. Or, raportat la prevederile art. 288 C. pen., a arătat că nu suntem în situația unui fals material în înscrisuri sub semnătură privată, ci a unui fals intelectual, astfel că distincția dintre acestea este una esențială. Prin urmare se susține că pedeapsa aplicată este nelegală întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală aplicabilă la data săvârșirii faptei.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

În ceea ce privește apărarea inculpatului referitoare la lipsa incriminării faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată în C. pen. 1968 astfel cum a fost descrisă de procuror prin actul de sesizare a instanței, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că fapta ce-i este imputată inculpatului era incriminată și de vechea reglementare, jurisprudența și doctrina fiind unanime în această privință. (Decizia nr. 1219/2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție la data de 6 martie 2002).

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și reținute de cele două instanțe inferioare, constituie o analiză ce excedă verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.

În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin urmare, în speța de față acțiunile inculpatului care, în cursul lunii septembrie 2009, după incidentul cu persoana vătămată C., a îndemnat-o prin rugăminți stăruitoare pe numita E., angajată ca barmaniță la SC B. SRL din localitatea Gurasada, județul Hunedoara, să completeze cu date nereale o chitanță fiscală prin care aceasta a confirmat astfel încasarea la data de 4 iulie 2009 a prețului de parcare pentru tirul condus, având numărul de înmatriculare x, act invocat la 28 martie 2010 în dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești pentru a induce în eroare organele judiciare, se circumscrie structurii intrinseci a infracțiunilor mai sus citate.

Tot sub cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatului a susținut că în cazul infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, i-au fost aplicate pedepse în situația în care pentru aceste infracțiuni se împlinise termenul de prescripției a răspunderii penale.

Înalta Curte constă că prescripția răspunderii penale pentru cele două infracțiuni nu a intervenit, iar o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și reținute de cele două instanțe inferioare, constituie o analiză ce excedă verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.

În realitate inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față reanalizarea circumstanțelor comiterii faptelor, o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii formei de vinovăție, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Or, aceste motive expuse în cererea de recurs în casație au fost invocate și la judecarea apelului declarat împotriva sentinței de condamnare pronunțată de către prima instanță de judecată, fiind analizate judicios și înlăturate de către instanța de control judiciar, cu ocazia judecării cauzei în apel.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. inculpatul A. a susținut că pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat la 230 zile - amenda, iar pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. a primit 180 zile - amendă, încălcându-se prevederile art. 61 alin. (2) din C. pen., care prevăd un maxim general al pedepsei amenzii de 400 de zile.

Criticile invocate de inculpat nu sunt justificate, întrucât pedeapsa de 14.500 RON amenda penală (290 zile amendă), aplicată acestuia conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. e) raportat la lit. c) din C. pen., este rezultatul contopirii celor două pedepse de 230 zile - amenda și 180 zile - amendă, în pedeapsa cea mai grea în cuantum de 230 zile - amendă, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 180 zile - amendă. Cu alte cuvinte, inculpatului nu i-a fost stabilită nicio pedeapsă principală nelegală, peste maximul general prevăzut de art. 61 alin. (2) din C. pen., ci o pedeapsă rezultantă de 290 zile amendă penală, aplicată conform dispozițiilor legale, respectiv în limitele prevăzute de lege, astfel că nu sunt incidente dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Celelalte critici formulate de inculpat, cu privire la greșita confiscare a sumei de 2500 euro și la anularea chitanței cu seria x, nr. 7 din data 4 septembrie 2009, nu pot face obiectul recursului în casație de față.

Scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpat nu susțin niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurent cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 1003/A din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul A..

Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Pitești.

Anulează formele de executare emise în cauză și dispune restituirea către inculpatul A. a sumei de 3.750 RON reprezentând amenda penală achitată, conform dovezilor atașate la Dosar nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM