ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 257 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la 4 ani închisoare, în cazul părții vătămate Z.L. În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare, în cazul părților vătămate C.I. și N.G.D. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate M.I. În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare (pe relația cu I.C.). În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate I.V.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare (parte vătămată H.L.). În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate F.M. În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare în cazul părții vătămate F.M. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate P.C. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate C.A.

În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare (părți vătămate C.A. și C.I.). În baza art. 215 alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate R.I. În baza art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate G.M.E. În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare (în relația cu C.V.). În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate I.C.

În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate I.C. În baza art. 257 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare (pe relația cu I.C.). În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate L.V. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate C.E. În baza art. 257 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare în cazul părții vătămate C.I. În baza art. 257 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare în cazul părții vătămate C.E.

În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părților vătămate C.N.R. și tatăl său, C.N. În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare în cazul părții vătămate C.N.R. În baza art. 255 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare (pe relația cu V.M.F.). În baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare (pe relația cu partea vătămată G.M.E.). În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2012 și până la data de 12 septembrie 2012, inclusiv. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată la 1 an și 6 luni închisoare inculpata R.A.C., în cazul părții vătămate M.I. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni închisoare, în cazul părții vătămate I.V.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 4 luni închisoare, pe relația cu C.V. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 4 luni închisoare, (pe relația cu C.V.). În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a mai fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni închisoare, pe relația I.C. În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată 4 luni închisoare (pe relația cu I.C.). În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6 luni închisoare, în cazul părții vătămate I.C. În baza art. 255 C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 4 luni închisoare (pe relația cu V.M.F.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii. În baza de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata C.L.A.

la 1 an închisoare, în relația cu I.C. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 15 zile închisoare, în relația cu I.C. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 4 luni închisoare, în cazul părții vătămate G.M.E. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea celei mai grele de 1 an închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii. În baza 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.M.

la 13.000 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă R.I.; la 3.100 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă F.M.; la 3.000 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă P.C.; la 2.270 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă L.V.; la 1000 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă C.E.; la 400 euro și 100 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă C.N.; la 1.850 de RON și 100 de euro, cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă C.A.; la 18.000 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă G.M.E.; la 28.765 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă C.I.; la 2.270 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă L.V.

A fost obligat inculpatul C.M., în solidar cu inculpata R.A.C., la 350 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă M.I.; la 1.000 RON cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă I.V. A fost obligat inculpatul C.M., în solidar cu inculpata R.A.C. și inculpata C.L.A. la 2400 euro și 9000 RON cu titlu de despăgubiri civile, față de partea civilă I.C. În baza art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea mențiunilor false din catalog privind motivarea absențelor și încheierea situației școlare de la finele anului 2011, privind pe eleva minoră C.A.A., efectuate de C.V., conform proceselor-verbale întocmite de organele poliției judiciare. În baza art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.M.

a următoarelor sume de bani: 30 RON și 15 RON în relația cu C.V. și 20 RON și 10 RON în relația cu V.M.F. și de la inculpata R.A.C. a sumei de 2745 RON, în relația cu inculpatul I.C. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați, fiecare dintre inculpații C.M., R.A.C. și C.L.A. la câte 2000 RON cheltuieli judiciare față de stat, în care s-au inclus și onorariile apărătorilor din oficiu ce s-a dispus a fi avansate anticipat din fondul special al MJ. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că inculpatul C.M.

a fost reținut și arestat preventiv cu începere de la data de 24 ianuarie 2012, până la data de 12 septembrie 2012, dată la care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura de a nu părăsi localitatea, după care, prin rechizitoriul nr. 661/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților arătați, și anume: C.M., R.A.C., C.L.A., I.C., pentru infracțiunile în privința cărora prima instanță s-a pronunțat conform dispozitivului enunțat. În cauză au fost administrate proba cu acte, interceptările convorbirilor telefonice autorizate conform art. 911 C. proc. pen., declarații de inculpați și declarațiile părților vătămate R.I., ce s-a constituit parte civilă cu suma de 13000 RON; L.V.

ce s-a constituit parte civilă cu suma de 2270 RON; C.N. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 RON; G.M.E. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 18000 RON; I.C. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 2400 euro și 9000 RON; C.E. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 RON; C.I., ce s-a constituit parte civilă cu suma de 2876,50 RON; C.N.R., ce s-a constituit parte civilă cu suma de 15500 RON; C.M. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 14700 RON și declarațiile martorilor Z.L., Z.M., N.N., Z.N., H.A.V., C.I., C.V., M.M., N.S., V.M., N.C., B.M., D.E., N.I.V., I.V., N.G.D., H.L., M.A., G.M., B.C., M.H., F.L., C.C., C.E., N.I., O.Ș., C.I., C.G., M.M., B.O. Din probele administrate la urmărirea penală și în cursul judecății, instanța de fond a reținut că, începând din iulie 2009, inculpatul arestat preventiv C.M.

a locuit împreună cu inculpata R.A.C. - concubina sa, inculpata C.L.A. - fiica sa, și alte două fiice minore în apartamentul situat pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea, str. A.Z., care aparține martorului B.M., de la care l-a închiriat, toată activitatea infracțională ce face obiectul prezentei cauze fiind desfășurată de cei trei inculpați. Analizând, pe rând, activitatea infracțională a celor trei inculpați – C.M., R.A.C., C.L.A., cât și a inculpatului parte vătămată I.C., tribunalul a constatat următoarele: 1. Cu referire la inculpatul C.M.: - în vara anului 2010, inculpatul l-a cunoscut pe martorul Z.L., care locuiește pe aceeași scară, la apartamentul nr. 6. În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul i-a cerut martorului relații referitoare la activitatea pe care o desfășoară, context în care martorul Z.L.

i-a spus că lucrează ca manipulant la SC S.B., cu un salariu de 700 RON. În aceste împrejurări, inculpatul a afirmat că are un salariu mic și poate să îi găsească un loc de muncă mai bine plătit, afirmând că este o persoană influentă, lucrător S.R.I. Inculpatul i-a spus martorului că îl cunoaște pe C., patronul de la SC D. SRL, este în relații apropiate cu el și poate să îi găsească un loc de muncă bine plătit la această societate și i-a prezentat și două cărți de vizită ale unor persoane despre care a afirmat că fac parte din conducerea aceleiași societăți. În aceste condiții, martorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, care a doua zi i-a învederat acestuia că deja vorbise cu C., care îl va angaja la societate cu un salariu motivat.

Pentru acest serviciu, inculpatul i-a pretins martorului suma de 350 RON, pe care Z.L., în prezența a doi martori, întrucât neavând bani s-a împrumutat, i-a și remis inculpatului. În perioada următoare, inculpatul s-a deplasat însoțit de martor la sediul SC D. SRL de la Vlădești, de mai multe ori; pe traseul urmat purta convorbiri telefonice cu o persoană căreia i se adresa cu „doamna secretară?” și căreia îi spunea că este un bun prieten al lui C. și are un băiat să îl angajeze acolo, persoana cu care purta convorbirile solicitându-i să vină la sediu. În momentul în care ajungeau la sediu, martorul era lăsat să aștepte în autoturism, inculpatul mergea în interior și când revenea la mașină sub diferite pretexte, fie nu era C. acolo, fie plecase, îl amâna pe martor.

Ultima dată, inculpatul i-a spus martorului că a rezolvat, întrucât i-a remis banii patronului și că este angajat, astfel că martorul a mers să își facă analizele medicale, împreună cu inculpatul, care i-a cerut suma de 20 RON și i-a spus să aștepte pe bancă. Inculpatul a intrat în sediul S., însă la scurt timp a revenit, afirmând că are o problemă gravă personală, deoarece fiicei sale i s-a făcut rău. Ulterior, în condițiile în care inculpatul l-a asigurat pe martor că i-a rezolvat angajarea la SC D. SRL, martorul s-a prezentat la locul de muncă, la Vlădești, însă persoanele de la societate i-au spus că nu știau nimic, moment în care martorul și-a dat seama că inculpatul nu făcuse niciun demers în sensul celor la care se obligase verbal.

Situația de fapt expusă anterior, a rezultat din declarațiile martorilor Z.L., C.R., Z.M. și G.D. În acest fel, prin actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul, în baza afirmațiilor repetate și a deplasărilor la sediul D. de la Vlădești, a lăsat să se creadă de către martorul Z.L. că are influență asupra patronului firmei, pretinzând și primind în scopul angajării acestuia suma de 350 RON. În realitate însă, inculpatul nu a efectuat niciun demers real, în sensul celor convenite cu martorul Z.L. Instanța de fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen.

și în baza acestui text de lege acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii. Potrivit art. 257 C. pen., primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influentă asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu se pedepsește cu închisoarea. Or, a reținut instanța de fond, în condițiile în care inculpatul a lăsat să se creadă și a promis parțu vătămate că se află în relații de amiciție cu patronul firmei D. și că va fi angajat în schimbul unei sume de bani, este evident că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.

Pe raza cartierului O. din municipiul Rm. Vâlcea, la parterul imobilului situat pe strada L. nr. 10, lângă o sucursală a Băncii C.R., funcționează Cabinetul Individual de Psihologie, unde își desfășoară activitatea partea vătămată L.V. În aceste împrejurări, spre sfârșitul lunii ianuarie 2011, în timp ce partea vătămată îsi desfășura activitatea, la cabinet a venit inculpatul C.M. care, prezentându-se ca fiind P. de la Garda Financiară, i-a cerut părții vătămate suma de 54 RON, afirmând că îi va restitui în maxim două ore. Partea vătămată i-a remis suma de bani și, în cursul aceleiași zile, inculpatul a revenit la cabinetul părții vătămate și, spunând că se numește de fapt „F.", tot de la Garda Financiară, i-a cerut în completare diferența până la suma de 1000 RON, insistând că are nevoie urgentă pentru a face „o atenție" la directorul de bancă, ca să îi aprobe un împrumut de două miliarde ROL vechi pentru locuință.

Partea vătămată i-a cerut inculpatului buletinul, atunci a observat că numele real al inculpatului este C.M., însă, datorită afirmațiilor inculpatului în sensul că, datorită funcției pe care o are, nu a arătat la nimeni buletinul, a comportamentului manifestat de așa manieră încât abia a apucat să își dea seama de ce se întâmplă, dată fiind și calitatea pe care și-a atribuit-o de lucrător în cadrul Gărzii Financiare, partea vătămată a fost convinsă să îi remită și diferența de bani până la 1.000 RON. Inculpatul i-a spus părții vătămate că îi va restitui această sumă de bani în maxim două săptămâni, când urmează să obțină creditul bancar. La circa două zile mai târziu, observând datele de contact ale părții vătămate afișate la sediul cabinetului, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată și, în discuția purtată, i-a spus acesteia că tocmai decedase tatăl său.

Inculpatul s-a comportat ca și cum era vădit afectat de o astfel de situație familială și i-a spus părții vătămate că tatălui său i se făcuse rău vineri seara, îl duseseră la București și, în drum spre sala de operație, a decedat. Totodată, inculpatul a afirmat că are nevoie de bani pentru a-l scoate din București, până vine sora lui din Germania și până soția lui, care lucrează la o ambasadă în București, se descurcă cu rudele și cu familia. Inculpatul i-a mai spus părții vătămate că locuiește efectiv în Drăgășani, unde are o gospodărie mare și o stație de benzinărie a tatălui său, care, în condițiile date, i-au rămas lui. Afirmațiile inculpatului însoțite, așa cum s-a arătat, de un anumit comportament, au fost de natură a-i crea părții vătămate reprezentarea că situația respectivă este una reală, astfel că, la solicitarea inculpatului menționată anterior, partea vătămată L.V.

i-a remis acestuia diferența până la 7.300 RON, respectiv suma de 6.300 RON. La câteva zile mai târziu, la începutul lunii februarie 2011, partea vătămată L.V. a fost contactată telefonic de o persoană de sex feminin, care s-a recomandat a fi soția inculpatului și care i-a spus că inculpatul este operat în București, nu poate vorbi decât foarte încet, i l-a dat la telefon, iar în acest cadru inculpatul i-a spus părții vătămate că este internat în spital și are nevoie de un aparat pentru inimă. În ziua următoare, la cabinetul părții vătămate au venit concubina și fiica inculpatului, iar R.A.C. i-a cerut părții vătămate suma de 5.000 de euro, pentru ca inculpatul să-și achiziționeze acel aparat pentru inimă, însă partea vătămată nu le-a dat nicio sumă de bani.

În perioada următoare, partea vătămată a mers la Garda Financiară Vâlcea și a aflat că acolo nu există niciun angajat cu numele de C.M., iar autoturismul pe care acesta îl conducea în mod obișnuit cu numărul de înmatriculare VL-XX era înmatriculat pe numele altei persoane. Mai târziu, inculpatul a mai discutat cu partea vătămată și a rugat-o să îl păsuiască cu restituirea sumei de bani, întrucât este bolnav și, în momentul în care partea vătămată, dându-și seama că fusese indusă în eroare de inculpat, a început să îi verifice susținerile, solicitând-i să îi arate unde a fost operat, inculpatul i-a arătat partea stângă a bustului pansată integral. În aceste condiții, partea vătămată - cadrul medical de circa 37 de ani, și-a dat seama că bandajul pe care îl avea inculpatul era unul realizat în casă, neprofesionist, doar pentru a crea aparenta realității susținerilor sale.

În perioada următoare, inculpatul a amânat sub diferite pretexte restituirea sumei de bani părții vătămate, afirmând că fie este la pansat, fie face perfuzii sau chiar în acel moment este la coadă la bancă să ia banii, alteori susținând că are probleme importante de rezolvat la primărie toate acestea fiind de fapt afirmații nereale. Pe fondul insistențelor repetate ale parțu vătămate în perioada martie-decembrie 2011 inculpatul i-a restituit o parte din bani, respectiv în data de 31 martie 2011 - suma de 2.500 RON, în 13 aprilie 2011 - suma de 800 RON, în 23 iunie 2011 - 100 de euro, în 08 octombrie 2011 - 500 RON și în 18 octombrie 2011 - 400 RON. Mai târziu, în cursul lunii noiembrie 2011, tot pe fondul demersurilor părții vătămate pentru a obține restituirea sumei de bani de la inculpat, al deplasărilor sale la domiciliul inculpatului, acesta i-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări.

Apoi, în cursul lunii decembrie 2011, cu ocazia unei alte deplasări a părții vătămate la domiciliul inculpatului, deși inculpatul se afla la domiciliu, fiind văzut de partea vătămată pe geam, soția inculpatului i-a spus părții vătămate că este internat la Oftalmologie în București. Ulterior, în cursul lunii ianuarie 2012, mai exact în data de 06 ianuarie 2012, partea vătămată s-a deplasat la Secția Oftalmologie a Spitalului Rm. Vâlcea și de la Biroul Internări a luat la cunoștință că inculpatul era internat în acest spital din data de 14 decembrie 2011 și a încercat să ia legătura telefonic cu I.C., medicul curant al inculpatului. În aceeași zi, în jurul orelor 16.00, la cabinetul părții vătămate au venit fiica și concubina inculpatului, iar C.L.A.

a avut un comportament necorespunzător, afirmând că, dacă se mai interesează de tatăl său, îi sparge cabinetul și o să aibă de a face cu ele. La circa o săptămână mai târziu, în data de 12 ianuarie 2012, fiica și concubina inculpatului i-au mai restituit părții vătămate suma de 100 de euro. Prejudiciul total cauzat părții vătămate L.V. este de 7.300 RON, iar aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 2.270 RON. Actele de urmărire penală efectuate în cauză au demonstrat acțiunile de inducere în eroare realizate de inculpat în raport cu partea vătămată L.V., în scopul obținerii de către acesta a unor importante sume de bani. Inculpatul nu are calitatea de angajat al Gărzii Financiare, iar tatăl său a decedat cu mult timp înainte, astfel că toate afirmațiile și întregul său comportament în raport cu partea vătămată L.V.

sunt mincinoase și realizate doar pentru a obține o sumă considerabilă de bani. Instanța de fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și în baza acestui text de lege acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii. Potrivit art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Or, în speță, instanța de fond a constatat, că inculpatul, pentru a induce în eroare pe partea vătămată în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune ș-a atribuit calitatea mincinoasă de agent al Gărzii Financiare. Sub aspectul laturii obiective, elementul material în formă tip este reprezentat de o acțiune frauduloasă de amăgire ori de inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. În speță, prezentarea frauduloasă denaturată a realității a fost aptă de a inspira încrederea victimei și de a o induce în eroare, pentru procurarea ilicită a unor sume de bani.

- în perioada mai-iunie 2011, venind din comuna Ionești, spre Rm. Vâlcea, la ocazie, partea vătămată C.E., însoțită de martora C.I., au fost luate de conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare VL-XX, respectiv de inculpatul C.M., care li s-a prezentat ca fiind „M.". În cadrul discuțiilor purtate pe traseul urmat spre Rm. Vâlcea, martora C.I. s-a plâns că lucrează la Spații Verzi și are un salariu mic, dorind să își schimbe locul de muncă, context în care inculpatul a afirmat „vă rezolv eu, că sunt omul potrivit". Pe drum au făcut schimb de telefoane, iar a doua zi inculpatul a contactat-o pe martoră și au stabilit să se întâlnească la sediul Băncii C.R. în zona centrală a municipiului Rm.

Vâlcea. În data stabilită martora s-a întâlnit cu inculpatul la sediul Băncii C.R. și au mers la o terasă de pe str. A.I. unde, în cadrul discuțiilor purtate, inculpatul a afirmat că lucrează la Protecția Consumatorului, a dat un examen și a fost avansat ca jurist la Finanțe și că a rezolvat să o angajeze pe martoră la Banca R.D. Vâlcea, prin relațiile pe care le are la conducerea de la București a acestei unități bancare. Mai mult, ca să fie convingător, inculpatul a avut o presupusă convorbire telefonică în prezenta martorei, în cadrul căreia se adresa cu expresii de felul „da, domnul director", „cât ne costă?", „un cadou, ceva, vă aduc?", apoi „300 de euro". Toate aceste elemente au fost de natură a-i crea martorei C.I.

reprezentarea faptului că inculpatul are cunoștințe și influență la nivelul conducerii de la București a băncii și că îi poate obține angajarea, astfel că a fost de acord cu remiterea sumei de bani, despre care discutase în cadrul acelei convorbiri telefonice. Martora C.I. a afirmat însă că are o situație materială precară, nu are toți banii, însă inculpatul ca să o convingă, s-a oferit să pună el diferența de bani până la concurența sumei de 300 de euro, pentru a-i da directorului Băncii R.D. de la București, martora urmând să îi remită suma de 700 RON, pe care urma să o împrumute de la sora sa, partea vătămată C.E. Într-adevăr, partea vătămată i-a remis martorei suma de 700 RON, iar aceasta, la rândul său, inculpatului.

La inițiativa inculpatului C.M., martora și partea vătămată l-au însoțit pe acesta în București, inculpatul afirmând că merge să vorbească cu directorul. În aceste condiții, inculpatul a oprit autoturismul în apropierea unei clădiri mari din București, pe care era inscripționat Banca R.D., pe martoră și pe partea vătămată le-a lăsat afară. Inculpatul a mers în interior, afirmând că merge să vorbească cu directorul și când a revenit le-a spus celor două că a rezolvat. Pe drumul de întoarcere, în cadrul discuțiilor purtate, partea vătămată C.E. a spus că nu este definitivă pe postul de asistent medical și atunci inculpatul s-a oferit să o ajute și pe partea vătămată să îi rezolve această problemă.

Mai mult, partea vătămată chiar i-a spus că în sistemul bugetar posturile sunt blocate, însă inculpatul a insistat și afirmat că are cunoștințe importante cu ajutorul cărora îi rezolvă părții vătămate definitivarea pe post. În zilele următoare, inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 200 de euro, pentru realizarea demersului promis, bani pe care partea vătămată i-a și remis, după ce, în prealabil, s-a împrumutat de la o altă persoană. În același mod, inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în zona T., i-a spus să aștepte, s-a deplasat spre C. și a revenit după circa o jumătate de oră, afirmând „așteptăm răspunsul". În perioada următoare inculpatul C.M.

a tot amânat-o pe partea vătămată cu privire la rezolvarea problemei sale, iar în cursul lunii august 2011, întrucât partea vătămată s-a plâns că fiica sa picase examenul de bacalaureat, inculpatul s-a oferit să aranjeze ca fiica sa să promoveze examenul în toamnă, afirmând că are pe cineva cunoscut în comisia de bacalaureat; în acest scop, inculpatul i-a pretins părții vătămate suma de 200 de euro, pe care la rândul său urma să îi remită persoanei pe care o cunoștea din comisia de bacalaureat. Partea vătămată i-a remis această sumă de bani inculpatului, însă a insistat să meargă împreună cu el în momentul în care merge să discute la comisia de bacalaureat. Inculpatul a fost de acord, numai că, așa cum a procedat de cele mai multe ori, sub pretextul că la Liceu C. unde era acea comisie sunt camere de luat vederi, a lăsat-o pe partea vătămată în curte să îl aștepte și inculpatul a intrat singur în liceu.

A revenit la scurt timp și i-a spus părții vătămate că „le rezolvă", aceasta înțelegând că a dat banii și a făcut demersurile necesare. Cu toate acestea, fiica părții vătămate nu a promovat examenul de bacalaureat. Partea vătămată a luat de mai multe ori legătura cu inculpatul C.M., solicitându-i restituirea sumelor de bani pe care aceasta i le remisese și, în urma insistențelor repetate, în perioada noiembrie - decembrie 2011 inculpatul i-a restituit suma de 600 RON. Restul sumei de bani nu i-au fost restituiți. De asemenea, în toamna anului 2011, în urma demersurilor făcute de martora C.I., inculpatul i-a restituit suma de 700 RON. În realitate, a reținut instanța de fond, așa cum rezultă din actele de urmărire penală efectuate în cauză, inculpatul nu are calitatea de angajat la Protecția Consumatorului și nu a realizat niciun demers în sensul rezolvării problemelor martorei C.I.

și a părții vătămate C.E. ci, doar afirmând că are o anumită funcție la o autoritate publică, însoțită de un comportament corespunzător și că are influență la directorul de la București al Băncii R.D., respectiv în cadrul comisiei de bacalaureat, a pretins și primit sumele de bani. Mai mult, în același cadru, a indus-o în eroare pe partea vătămată C.E., cu privire la posibilitatea definitivării acesteia pe post, în realitate nu a realizat niciun fel de demers, însă acțiunile de inducere în eroare au fost exercitate în scopul obținerii sumelor de bani menționate anterior. Instanța de fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

și în baza acestui text de lege acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii. Așa cum s-a precizat mai sus, inculpatul C.M. a făcut afirmații de natură mincinoasă față de partea vătămată că lucrează la Protecția Consumatorului și că a dat un examen și va fi jurist la Finanțele Publice pentru a o determina să-i remită o sumă de bani pentru a o angaja la Banca R.D. De asemenea, instanța de fond a reținut, că inducerea în eroarea a părților vătămate C.E. și C.I.

că are influență, în calitate angajat la Protecția Consumatorului și că va fi jurist al Finanțelor Publice, asupra unor conducerii băncii de la București, pentru a o angaja, cu toate că nu îndeplinea cerințelor legale, că are cunoștințe importante cu ajutorul cărora îi rezolvă părții vătămate definitivarea pe postul de asistentă medicală, în cazul părții vătămate C.E., și că are influență asupra comisiei de examinare pentru a realiza promovarea examenului de bacalaureat, în cazul părți vătămate C.I., ambele în schimbul unor sume de bani, întrunesc elementele constitutive a celor două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen., și în baza textelor de lege menționate mai sus inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

- în cursul lunii iunie 2011, partea vătămată C.N., conducător auto la Agenția pentru Protecția Mediului Vâlcea, în timp ce se afla la o spălătorie de pe str. F., l-a cunoscut pe inculpatul C.M., care se afla cu autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare VL-XX la spălătorie. În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul i-a spus părții vătămate că se numește „M.", este jurist și are o firmă la Pitești, un lanț de magazine în Pitești și Rm. Vâlcea și două magazine în Călimănești. În acest context, partea vătămată cunoscând situația fiului său C.N.R., care nu lucra, i-a spus acest lucru inculpatului, gândindu-se că poate acesta îl angajează la firma sa.

Într-adevăr, inculpatul a fost de acord, i-a spus părții vătămate că îl va angaja pe fiul său ca șofer, „pe o mașină pe care o are la București, pentru montarea instalației de frig". La câteva zile mai târziu, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată și au stabilit o întâlnire, la inițiativa inculpatului, la Banca C.R. - Sucursala Rm. Vâlcea. Cu ocazia discuției purtate în cadrul întâlnirii, inculpatul i-a remis părții vătămate o listă cu mai multe acte pe care trebuia să le prezinte fiul său și, după ce a avut o convorbire telefonică cu o persoană pe care a prezentat-o „doamna contabilă", în cadrul căreia o întreba pe aceasta ce garanții trebuie să dea C. pentru postul de șofer, inculpatul i-a spus părții vătămate că trebuie să plătească 1000 de euro, cu titlu de garanție materială.

Fiind vorba de fiul său, partea vătămată a împrumutat o parte din bani și i-a remis inculpatului în două tranșe, echivalentul în RON al sumei cerute, respectiv suma totală de 4.200 RON, prima dată 2.500 RON, apoi 1.700 RON. Lista cu actele pe care martorul C.N.R. trebuia să le prezinte inculpatului a fost remisă de partea vătămată acestuia. În acest cadru, inculpatul s-a întâlnit și cu martorul C.N.R., care i-a spus că are atestat pentru transport de marfă de tip vechi, inculpatul spunând că este necesar un atestat de tip nou și s-a oferit să îi facă rost de acest atestat martorului. În acest scop, inculpatul i-a spus că îl cunoaște pe directorul de la A.R.R. Pitești și pentru aceste demersuri i-a pretins martorului suma de 200 de euro, din care 100 de euro urma să fie remisă directorului A.R.R.

pentru a rezolva „la urgență", iar 100 de euro reprezentau taxele. După remiterea sumei de bani, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul în Pitești, în apropierea sediului A.R.R. și pe martor l-a lăsat la o terasă, după care a intrat în sediu. A revenit după circa o jumătate de oră, afirmând că a rezolvat și că urmează să fie contactați telefonic. La întoarcere, pe traseul urmat, inculpatul i-a arătat martorului în trafic o dubă, spunând că este la fel cu cea pe care va lucra, însă, văzând-o, C.N.R. i-a spus că pentru conducerea acesteia este necesar cârdul tahigrafic, pe care el nu îl deține. Atunci inculpatul i-a spus să își facă un astfel de cârd, iar martorul, de bună-credință, a demarat demersurile, depunând în contul A.R.R.

Vâlcea suma de bani și documentația. Cardul urma să îi fie eliberat peste 30 de zile. În momentul în care i-a adus acest lucru la cunoștința inculpatului, acesta a afirmat că nu este bine și că îi rezolvă el la Pitești obținerea cardului, într-un termen foarte scurt. În același mod, inculpatul i-a cerut martorului suma totală de 500 RON, din care 250 RON reprezenta suma ce urma a fi remisă directorului A.R.R., iar 250 RON taxele propriu-zise. Inculpatul s-a deplasat singur de această dată la Pitești și, ulterior, i-a spus martorului că a rezolvat, urmând ca în două săptămâni să îi fie remis cardul. De asemenea, inculpatul s-a oferit să îl ajute pe martor și pentru obținerea fișei medicale, scop în care i-a cerut și a primit suma de 140 RON, fără a face însă vreun demers în acest sens.

Mai târziu, în cursul lunii iunie 2011, inculpatul i-a spus martorului că îl angajează la societatea sa, respectiv SC S.C. SRL Pitești, scop în care au mers în municipiul Pitești, unde martorul a semnat un fel de contract de muncă, pe care inculpatul a aplicat ștampila firmei și a spus că îl va înregistra la I.T.M. Pitești. În realitate, inculpatul nu a procedat la angajarea martorului C.N.R., conform dispozițiilor legale, ci doar a exercitat acțiuni de inducere în eroare, în scopul obținerii sumei de 1.000 euro, pe care a folosit-o în interes personal. De altfel, din relațiile comunicate de I.T.M. Argeș printre angajații SC S.C.P. SRL Pitești nu figurează și martorul C.N.R. În perioada următoare, atât martorul, cât și tatăl său, partea vătămată C.N., l-au tot întrebat pe inculpat când va începe activitatea, însă erau amânați sub diferite pretexte, în special pentru că nu montase acea instalație de frig pe duba pe care martorul urma să își desfășoare activitatea.

În acest cadru, în perioada iulie-august 2011, partea vătămată C.N. s-a întâlnit cu inculpatul la Cofetăria G., pe terasă; la scurt timp, inculpatul a avut o convorbire telefonică, care a fost însoțită de o anumită atitudine, în sensul că inculpatul tremura și a început să plângă; partea vătămată l-a întrebat ce s-a întâmplat și atunci inculpatul i-a spus că mama sa a murit în spital în Pitești, unde fusese internată. Ulterior, inculpatul a mai avut și alte convorbiri cu o persoană căreia i se adresa „doctorul P.", în care discuta despre cât costă îmbălsămarea, cu preoți, cu așa numite angajate, cărora le spunea că vine soția să le dea toți banii din încasări, întrucât a decedat mama sa. Comportamentul inculpatului, gestica folosită, așa zisele convorbiri telefonice, au fost elemente care au determinat-o pe partea vătămată C.N.

să creadă că este vorba de o situație reală, astfel că l-a sunat pe fiul său pentru a-l însoți pe inculpat la Pitești. Într-adevăr, inculpatul însoțit de martor s-au deplasat la Pitești, la spital, pe martor l-a lăsat afară, iar în unitatea sanitară nu a intrat decât inculpatul. A revenit după circa o oră, iar pe drumul spre întoarcere spre Rm. Vâlcea i-a cerut părții vătămate suma de 2.000 RON sau 400 de euro, pentru a-i face mamei sale un cavou. Considerând, așa cum s-a arătat, că întreaga situație este reală, deși în realitate partea vătămată a fost indusă în eroare, C.N. i-a remis inculpatului suma de 400 de euro.

S-a precizat de către instanța de fond, faptul că mama inculpatului trăiește în prezent, astfel încât este evident că toate afirmațiile inculpatului, comportamentul adoptat și întregul scenariu cuprinzând deplasările la spital la Pitești, nu au niciun corespondent în realitate și sunt de fapt mijloacele prin care partea vătămată a fost indusă în eroare. În perioada următoare, văzând că martorul nu începe activitatea, partea vătămată C.N. i-a tot cerut explicații inculpatului și, mai mult decât atât, s-a deplasat la I.T.M. Vâlcea în cursul lunii septembrie, în urma verificărilor rezultând că fiul său nu avea contract de muncă la societatea inculpatului, dându-și astfel seama că fuseseră induși în eroare.

În toamna anului 2011, începând din septembrie 2011, în contextul în care martorul C.N.R. îl tot întreba pe inculpat când urmează să fie angajat, acesta i-a cerut să îl ajute la efectuarea unui inventar la un magazin din D. și, pentru că nu avea angajați, o perioadă de circa o lună de zile martorul a lucrat la bar, iar apoi transporta angajații și participa la efectuarea inventarelor. Din relațiile comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, cu privire la angajații SC A.F. SRL Călimănești, societate în cadrul căreia calitatea de administrator o are C.L.A., iar pe cea de director - inculpatul C.M., rezultă faptul că printre cele șapte persoane angajate ale acestei societăți este și C.N.R., care figurează înregistrat cu contractul de muncă din 03 noiembrie 2011. O astfel de împrejurare nu îl exonerează de răspundere penală pe inculpatul C.M.

cu privire la infracțiunea de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a părții vătămate C.N. cu privire la angajarea fiului său, scop în care i-a cerut și a primit, cu titlu de așa-numită „garanție materială", suma de 1.000 de euro, întrucât cercetările efectuate în cauză au demonstrat faptul că acțiunile de inducere în eroare ale inculpatului și obținerea în mod injust a sumei de 1.000 de euro s-au realizat pentru ca martorul să fie angajat la SC S.C.P. SRL Pitești, societate administrată de inculpat, cu mult timp înainte ca SC A.F. SRL Călimănești să fie constituită. Mai mult, din documentele contabile ale SC A.F. SRL Călimănești, aflate în parte în fotocopie la dosar, rezultă faptul că nu sunt constituite garanții materiale ale angajaților și nu sunt depuse sume de bani în conturile bancare corespunzătoare.

C.N. a declarat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 4.200 RON și 400 de euro. Numerele de telefon indicate de inculpat martorului C.N.R., ca fiind datele sale de contact pe care de-a lungul timpului a luat legătura cu inculpatul, respectiv 0785.7XX.XXX, 0769.5XX.XXX, 0765.2XX.XXX, 0765.2XX.XXX, 0763.8XX.XXX corespund unora dintre cartele SIM identificate în apartamentul locuit de inculpat cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv unora dintre numerele folosite efectiv de inculpat, care au și fost interceptate și înregistrate conform autorizării Tribunalului Vâlcea. De altfel, analizând datele din adresele SC O. SA și C. SA, precum și raportul de constatare tehnico-științifică, s-a constatat faptul că numărul de telefon mobil al lui C.N.R.

este stocat pe cartela SIM, căreia îi corespunde numărul de apel 0765.2XX.XXX, activ din 19 octombrie 2011, la capitolul „Directorul de mesaje SMS" cu patru mesaje în data de 26 noiembrie 2011; același număr de telefon este salvat sub numele „N.", pe cartela SIM, căreia îi corespunde numărul de apel 0769.5XX.XXX, activ din 28 iulie 2011; același număr de telefon este salvat în același mod „N." și pe cartela SIM, căreia îi corespunde numărul de apel 0785.7XX.XXX, activ din 18 ianuarie 2011. Instanța de fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpatul C.M. privind infracțiunea de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a părții vătămate C.N.

cu privire la angajarea fiului său, scop în care i-a cerut și a primit, cu titlu de așa-numită „garanție materială", suma de 1.000 de euro, întrucât cercetările efectuate în cauză au demonstrat faptul că acțiunile de inducere în eroare ale inculpatului și obținerea în mod injust a sumei de 1.000 de euro s-au realizat pentru ca martorul să fie angajat la SC S.C.P. SRL Pitești, societate administrată de inculpat, cu mult timp înainte ca SC A.F. SRL Călimănești să fie constituită întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., text de lege în baza căruia va fi condamnat la pedeapsa închisorii. De asemenea, a reținut instanța de fond, inducerea în eroare a părții vătămate de către inculpat pentru a o determina să-i remită o sumă de bani pentru că mama acestuia ar fi moartă, cu toate că este în viață, constituie elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni.

De asemenea, faptele inculpatului C.M. de a convinge pe partea vătămată că are influență asupra directorului de la A.R.R. Pitești pentru a obține atestat de tip nou pentru transport marfă în schimbul unor sume de bani, s-a reținut de instanța de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. și, în baza textului de lege menționat mai sus, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii. - în perioada 1994 și până în prezent, martora C.I. avut mai multe acțiuni civile la instanța de judecată în legătură cu un teren, în contradictoriu cu C.G., C.C. și C.I., însă nu a obținut recunoașterea dreptului de proprietatea asupra terenului.

În aceste condiții, în data de 25 mai 2011, martora s-a deplasat la Judecătoria Rm. Vâlcea, pentru a lua legătura cu un avocat și a-i cere o sugestie referitoare la demersurile pe care urma să le facă în legătură cu aceeași problemă a sa. După ce a purtat o discuție cu un avocat din cadrul Baroului Vâlcea și i-au fost comunicate aceste relații, martora s-a deplasat spre casă, pe bulevardul T.V., iar în momentul în care a ajuns pe trotuarul din fața Băncii C.R., a observat un autoturism lângă care se afla o persoană, identificată și recunoscută ca fiind inculpatul C.M. Văzându-l, martora C.I. s-a gândit să îi solicite un instrument de scris pentru a nota ceea ce îi spusese avocatul, astfel că în acest scop a purtat o discuție cu inculpatul.

Inculpatul C.M. a întrebat-o ce probleme are, iar martora i le-a relatat. În condițiile date, inculpatul i-a spus „sunt avocat, sunt fiul doamnei procuror L. și vă ajut”. Inculpatul s-a oferit să o însoțească pe martoră la Pitești, pentru a depune dosarul la Curtea de Apel, astfel că i-a cerut martorei suma de 150 RON pentru benzină, pe care aceasta a fost de acord să i-o remită. Ulterior, au mers la domiciliul martorei, aceasta a luat documentele pe care le avea privind terenul în discuție și împreună cu inculpatul, cu autoturismul F. cu numărul de înmatriculare VL-XX, s-a deplasat la Curtea de Apel Pitești. Aici, inculpatul i-a spus martorei să rămână în mașină și, așa cum a procedat în majoritatea situațiilor, inculpatul s-a deplasat singur, în sediul instanței de judecată.

La scurt timp a revenit și i-a cerut martorei suma de 750 RON pentru judecătorul care judecă cauza și 250 RON pentru grefier. Apoi, i-a mai solicitat 656 RON pentru a pune dosarul „la urgență". Martora i-a remis sumele de bani solicitate, fiind asigurată de inculpat că demersurile sale vor avea finalitate și va obține terenul de care era interesată. Inculpatul i-a spus martorei faptul că dosarul său se judecă pe data de 27 mai 2011, tocmai urmare demersurilor pe care le-a făcut. În perioada următoare, în data de 27 mai 2011, inculpatul a contactat-o telefonic pe martora C.I., spunându-i că a câștigat procesul, după care i-a pretins suma de 500 RON pentru a-i da judecătorului să redacteze hotărârea mai repede, asigurându-o că până în data de 30 mai 2011 va avea toate actele necesare pentru teren.

Ulterior, inculpatul a amânat-o pe martoră sub diferite pretexte și mai apoi i-a pretins suma de 500 RON, spunându-i că prin relațiile pe care le are poate să obțină originalul cărții funciare a terenului de la O.C.P.I. Vâlcea, sumă de bani pe care i-a și primit de la martoră. La circa o săptămână mai târziu, inculpatul a contactat-o din nou pe martora C.I. și, spunându-i că C. are cartea funciară la București, i-a mai pretins 500 RON, pentru a rezolva problema respectivă, la București de această dată. Martora nu a mai avut bani, astfel că inculpatul a luat legătura cu ginerele acesteia, respectiv martorul N.G.D. În discuția purtată cu martorul N.G.D., inculpatul care s-a recomandat ca fiind „avocatul T.S.", „fiul doamnei procuror L.", i-a spus că trebuie să îi dea niște bani, pentru o intervenție la directorul O.C.P.I.

Vâlcea, în vederea obținerii înscrierii terenului în cartea funciară, condiții în care martorul i-a remis suma de 100 de euro. În zilele următoare, inculpatul l-a contactat telefonic din nou pe martor și i-a spus că este necesară o intervenție și la București, solicitându-i să îl transporte sau să îi plătească transportul. În discuția purtată au stabilit să se întâlnească în Bujoreni, fapt care s-a și întâmplat. Cu această ocazie, inculpatul i-a prezentat martorului N.G.D. o casă ca fiind cea care îi aparține și un alt imobil, ca fiind casa „mamei sale". Întrucât în discuția purtată martorul i-a spus inculpatului că nu mai are bani, au revenit în Rm. Vâlcea. În aceste condiții, mai ales că în urma verificărilor efectuate privind tabloul avocaților pentru județul Vâlcea a constatat că nu există niciun avocat T.S., martora C.I.

s-a deplasat în comuna Bujoreni și din discuțiile purtate a aflat că proprietarul casei pe care inculpatul i-o indicase ginerelui său ca fiind a sa, aparținea de fapt unei alte persoane, respectiv martorului Z.N. Martora C.I. i-a relatat martorului Z.N. situația derulată în raport cu inculpatul C.M., astfel că, în zilele următoare, aflând deținătorul și utilizatorul autoturismului pe care l-a indicat martora C.I., Z.N. s-a întâlnit cu inculpatul și i-a solicitat să rezolve problemele cu martora C.I. Într-adevăr, inculpatul a contactat-o pe martora C.I. telefonic, însă a negat că ar fi pretins și primit vreo sumă de bani de la aceasta, adresându-i-se totodată într-un mod jignitor și necuviincios.

Ulterior, martora nu a mai putut lua legătura cu inculpatul. În modul descris anterior, prin traficarea presupusei influențe asupra magistraților de la Curtea de Apel Pitești, respectiv conducerii O.C.P.I. Vâlcea și București, inculpatul a pretins și primit de la martora C.I. suma totală de circa 2.800 RON și 100 de euro de la martorul N.G.D. Situația de fapt expusă anterior rezultă din sesizarea formulată de C.I., declarațiile martorilor C.I., N.G.D.l, H.V., Z.N., N.N., procesele-verbale de investigații întocmite de lucrătorii poliției judiciare, procesele-verbale de recunoaștere. Mai mult, cartelele cu numerele de apel 0761.7XX.XXX și 0785.7XX.XXX, indicate de inculpat martorei C.I., de pe care a și luat legătura atât cu martora cât și cu ginerele acesteia, au fost identificate în apartamentul în care locuia inculpatul cu ocazia percheziției domiciliare.

De asemenea, analizând datele rezultate din adresele operatorilor de telefonie mobilă O. SA și C., precum și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, s-a reținut faptul că pe cartela SIM, căreia îi corespunde numărul de apel 0785.7XX.XXX activ din 18 ianuarie 2011, există mai multe date stocate, printre care în câmpul „Agenda telefonică conținută de cartela SIM" mențiunea „Cd Apel Bab" +0741.4XX.XXX, precum și mențiunea „Dna Curtea Ape" -