ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 23

ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 257 C. pen., a

fost condamnat inculpatul C.M. la 4 ani închisoare, în cazul părții vătămate

Z.L.

În baza art. 257

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat

la 4 ani închisoare, în cazul părților vătămate C.I. și N.G.D.

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare

în cazul părții vătămate M.I.

În baza art. 255

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 2 ani închisoare (pe relația cu I.C.).

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare

în cazul părții vătămate I.V.

În baza art. 257

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 4 ani închisoare (parte vătămată H.L.).

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare,

în cazul părții vătămate F.M.

În baza art. 257

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 4 ani închisoare în cazul părții vătămate F.M.

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate P.C.

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate C.A.

În baza art. 257

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 4 ani închisoare (părți vătămate C.A. și C.I.).

În baza art. 215

alin. (1) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în

cazul părții vătămate R.I.

În baza art. 215

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani închisoare, în cazul părții vătămate G.M.E.

În baza art. 255

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 2 ani închisoare (în relația cu C.V.).

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare

în cazul părții vătămate I.C.

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 6 ani

închisoare în cazul părții vătămate I.C.

În baza art. 257

C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare (pe relația cu

I.C.).

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părții vătămate L.V.

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare

în cazul părții vătămate C.E.

În baza art. 257

C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare în cazul părții

vătămate C.I.

În baza art. 257

C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare în cazul părții

vătămate C.E.

În baza art. 215

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost

condamnat același inculpat la 6 ani închisoare în cazul părților vătămate C.N.R.

și tatăl său, C.N.

În baza art. 257

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul

la 4 ani închisoare în cazul părții vătămate C.N.R.

În baza art. 255

C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare (pe relația cu

V.M.F.).

În baza art. 257

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat același

inculpat la 4 ani închisoare (pe relația cu partea vătămată G.M.E.).

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în

condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la data de 24 ianuarie 2012 și până la data de 12

septembrie 2012, inclusiv.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată la 1 an și 6 luni închisoare

inculpata R.A.C., în cazul părții vătămate M.I.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6

luni închisoare, în cazul părții vătămate I.V.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpată la 4 luni închisoare, pe relația cu C.V.

În baza art. 25

C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpată la 4 luni închisoare, (pe relația cu C.V.).

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a mai fost condamnată

aceeași inculpată la 1 an și 6 luni închisoare, pe relația I.C.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpată 4 luni închisoare (pe relația cu I.C.).

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an și 6

luni închisoare, în cazul părții vătămate I.C.

În baza art. 255

C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost

condamnată aceeași inculpată la 4 luni închisoare (pe relația cu V.M.F.).

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în

pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza

art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza de art.

26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată

inculpata C.L.A. la 1 an închisoare, în relația cu I.C.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpată la 15 zile închisoare, în relația cu I.C.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) și

76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 4 luni închisoare,

în cazul părții vătămate G.M.E.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a

dispus executarea celei mai grele de 1 an închisoare.

În baza art. 71

C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza

art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

I.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.M. la 13.000 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă R.I.; la 3.100 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă F.M.; la 3.000 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă P.C.; la 2.270 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă L.V.; la 1000 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă C.E.; la 400 euro și 100 RON cu titlu

de despăgubiri civile față de partea civilă C.N.; la 1.850 de RON și 100 de

euro, cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă C.A.; la 18.000 RON

cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă G.M.E.; la 28.765 RON cu

titlu de despăgubiri civile față de partea civilă C.I.; la 2.270 RON cu titlu

de despăgubiri civile față de partea civilă L.V.

A fost obligat

inculpatul C.M., în solidar cu inculpata R.A.C., la 350 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă M.I.; la 1.000 RON cu titlu de

despăgubiri civile față de partea civilă I.V.

A fost obligat

inculpatul C.M., în solidar cu inculpata R.A.C. și inculpata C.L.A. la 2400

euro și 9000 RON cu titlu de despăgubiri civile, față de partea civilă I.C.

În baza art. 348

raportat la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea mențiunilor false din

catalog privind motivarea absențelor și încheierea situației școlare de la

finele anului 2011, privind pe eleva minoră C.A.A., efectuate de C.V., conform

proceselor-verbale întocmite de organele poliției judiciare.

În baza art. 255

alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.M. a

următoarelor sume de bani: 30 RON și 15 RON în relația cu C.V. și 20 RON și 10

RON în relația cu V.M.F. și de la inculpata R.A.C. a sumei de 2745 RON, în

relația cu inculpatul I.C.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați, fiecare dintre inculpații C.M.,

R.A.C. și C.L.A. la câte 2000 RON cheltuieli judiciare față de stat, în care

s-au inclus și onorariile apărătorilor din oficiu ce s-a dispus a fi avansate

anticipat din fondul special al MJ.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că inculpatul C.M. a

fost reținut și arestat preventiv cu începere de la data de 24 ianuarie 2012,

până la data de 12 septembrie 2012, dată la care măsura arestării preventive a

fost înlocuită cu măsura de a nu părăsi localitatea, după care, prin

rechizitoriul nr. 661/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

arătați, și anume: C.M., R.A.C., C.L.A., I.C., pentru infracțiunile în privința

cărora prima instanță s-a pronunțat conform dispozitivului enunțat.

În cauză au

fost administrate proba cu acte, interceptările convorbirilor telefonice

autorizate conform art. 911 C. proc. pen., declarații de inculpați și

declarațiile părților vătămate R.I., ce s-a constituit parte civilă cu suma de

13000 RON; L.V. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 2270 RON; C.N. ce s-a

constituit parte civilă cu suma de 1400 RON; G.M.E. ce s-a constituit parte

civilă cu suma de 18000 RON; I.C. ce s-a constituit parte civilă cu suma de

2400 euro și 9000 RON; C.E. ce s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 RON;

C.I., ce s-a constituit parte civilă cu suma de 2876,50 RON; C.N.R., ce s-a

constituit parte civilă cu suma de 15500 RON; C.M. ce s-a constituit parte

civilă cu suma de 14700 RON și declarațiile martorilor Z.L., Z.M., N.N., Z.N.,

H.A.V., C.I., C.V., M.M., N.S., V.M., N.C., B.M., D.E., N.I.V., I.V., N.G.D.,

H.L., M.A., G.M., B.C., M.H., F.L., C.C., C.E., N.I., O.Ș., C.I., C.G., M.M.,

B.O.

Din probele

administrate la urmărirea penală și în cursul judecății, instanța de fond a

reținut că, începând din iulie 2009, inculpatul arestat preventiv C.M. a locuit

împreună cu inculpata R.A.C. - concubina sa, inculpata C.L.A. - fiica sa, și

alte două fiice minore în apartamentul situat pe raza municipiului Râmnicu

Vâlcea, str. A.Z., care aparține martorului B.M., de la care l-a închiriat,

toată activitatea infracțională ce face obiectul prezentei cauze fiind

desfășurată de cei trei inculpați.

Analizând, pe

rând, activitatea infracțională a celor trei inculpați – C.M., R.A.C., C.L.A.,

cât și a inculpatului parte vătămată I.C., tribunalul a constatat următoarele:

la inculpatul C.M.:

- în vara anului

2010, inculpatul l-a cunoscut pe martorul Z.L., care locuiește pe aceeași

scară, la apartamentul nr. 6. În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul i-a

cerut martorului relații referitoare la activitatea pe care o desfășoară,

context în care martorul Z.L. i-a spus că lucrează ca manipulant la SC S.B., cu

un salariu de 700 RON. În aceste împrejurări, inculpatul a afirmat că are un

salariu mic și poate să îi găsească un loc de muncă mai bine plătit, afirmând

că este o persoană influentă, lucrător S.R.I. Inculpatul i-a spus martorului că

îl cunoaște pe C., patronul de la SC D. SRL, este în relații apropiate cu el și

poate să îi găsească un loc de muncă bine plătit la această societate și i-a

prezentat și două cărți de vizită ale unor persoane despre care a afirmat că

fac parte din conducerea aceleiași societăți.

În aceste

condiții, martorul a fost de acord cu propunerea inculpatului, care a doua zi

i-a învederat acestuia că deja vorbise cu C., care îl va angaja la societate cu

un salariu motivat. Pentru acest serviciu, inculpatul i-a pretins martorului

suma de 350 RON, pe care Z.L., în prezența a doi martori, întrucât neavând bani

s-a împrumutat, i-a și remis inculpatului.

În perioada

următoare, inculpatul s-a deplasat însoțit de martor la sediul SC D. SRL de la

Vlădești, de mai multe ori; pe traseul urmat purta convorbiri telefonice cu o

persoană căreia i se adresa cu „doamna secretară?” și căreia îi spunea că este

un bun prieten al lui C. și are un băiat să îl angajeze acolo, persoana cu care

purta convorbirile solicitându-i să vină la sediu. În momentul în care ajungeau

la sediu, martorul era lăsat să aștepte în autoturism, inculpatul mergea în

interior și când revenea la mașină sub diferite pretexte, fie nu era C. acolo,

fie plecase, îl amâna pe martor.

Ultima dată,

inculpatul i-a spus martorului că a rezolvat, întrucât i-a remis banii

patronului și că este angajat, astfel că martorul a mers să își facă analizele

medicale, împreună cu inculpatul, care i-a cerut suma de 20 RON și i-a spus să

aștepte pe bancă. Inculpatul a intrat în sediul S., însă la scurt timp a

revenit, afirmând că are o problemă gravă personală, deoarece fiicei sale i s-a

făcut rău.

Ulterior, în

condițiile în care inculpatul l-a asigurat pe martor că i-a rezolvat angajarea

la SC D. SRL, martorul s-a prezentat la locul de muncă, la Vlădești, însă

persoanele de la societate i-au spus că nu știau nimic, moment în care martorul

și-a dat seama că inculpatul nu făcuse niciun demers în sensul celor la care se

obligase verbal.

Situația de

fapt expusă anterior, a rezultat din declarațiile martorilor Z.L., C.R., Z.M.

și G.D. În acest fel, prin actele de urmărire penală efectuate în cauză s-a

dovedit faptul că inculpatul, în baza afirmațiilor repetate și a deplasărilor

la sediul D. de la Vlădești, a lăsat să se creadă de către martorul Z.L. că are

influență asupra patronului firmei, pretinzând și primind în scopul angajării

acestuia suma de 350 RON. În realitate însă, inculpatul nu a efectuat niciun

demers real, în sensul celor convenite cu martorul Z.L.

Instanța de

fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art.

257 C. pen. și în baza acestui text de lege acesta a fost condamnat la pedeapsa

închisorii.

Potrivit art. 257

C. pen., primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de

promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul

săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are

influentă asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un

act ce intră în atribuțiile sale de serviciu se pedepsește cu închisoarea.

Or, a reținut

instanța de fond, în condițiile în care inculpatul a lăsat să se creadă și a

promis parțu vătămate că se află în relații de amiciție cu patronul firmei D.

și că va fi angajat în schimbul unei sume de bani, este evident că inculpatul a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.

Pe raza

cartierului O. din municipiul Rm. Vâlcea, la parterul imobilului situat pe

strada L. nr. 10, lângă o sucursală a Băncii C.R., funcționează Cabinetul

Individual de Psihologie, unde își desfășoară activitatea partea vătămată L.V.

În aceste împrejurări, spre sfârșitul lunii ianuarie 2011, în timp ce partea

vătămată îsi desfășura activitatea, la cabinet a venit inculpatul C.M. care,

prezentându-se ca fiind P. de la Garda Financiară, i-a cerut părții vătămate

suma de 54 RON, afirmând că îi va restitui în maxim două ore. Partea vătămată

i-a remis suma de bani și, în cursul aceleiași zile, inculpatul a revenit la

cabinetul părții vătămate și, spunând că se numește de fapt „F.", tot de

la Garda Financiară, i-a cerut în completare diferența până la suma de 1000

RON, insistând că are nevoie urgentă pentru a face „o atenție" la

directorul de bancă, ca să îi aprobe un împrumut de două miliarde ROL vechi

pentru locuință. Partea vătămată i-a cerut inculpatului buletinul, atunci a

observat că numele real al inculpatului este C.M., însă, datorită afirmațiilor

inculpatului în sensul că, datorită funcției pe care o are, nu a arătat la

nimeni buletinul, a comportamentului manifestat de așa manieră încât abia a

apucat să își dea seama de ce se întâmplă, dată fiind și calitatea pe care și-a

atribuit-o de lucrător în cadrul Gărzii Financiare, partea vătămată a fost

convinsă să îi remită și diferența de bani până la 1.000 RON. Inculpatul i-a

spus părții vătămate că îi va restitui această sumă de bani în maxim două

săptămâni, când urmează să obțină creditul bancar.

La circa două

zile mai târziu, observând datele de contact ale părții vătămate afișate la

sediul cabinetului, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată și, în

discuția purtată, i-a spus acesteia că tocmai decedase tatăl său. Inculpatul

s-a comportat ca și cum era vădit afectat de o astfel de situație familială și

i-a spus părții vătămate că tatălui său i se făcuse rău vineri seara, îl

duseseră la București și, în drum spre sala de operație, a decedat. Totodată,

inculpatul a afirmat că are nevoie de bani pentru a-l scoate din București,

până vine sora lui din Germania și până soția lui, care lucrează la o ambasadă

în București, se descurcă cu rudele și cu familia. Inculpatul i-a mai spus

părții vătămate că locuiește efectiv în Drăgășani, unde are o gospodărie mare

și o stație de benzinărie a tatălui său, care, în condițiile date, i-au rămas

lui. Afirmațiile inculpatului însoțite, așa cum s-a arătat, de un anumit

comportament, au fost de natură a-i crea părții vătămate reprezentarea că

situația respectivă este una reală, astfel că, la solicitarea inculpatului

menționată anterior, partea vătămată L.V. i-a remis acestuia diferența până la

7.300 RON, respectiv suma de 6.300 RON.

La câteva zile

mai târziu, la începutul lunii februarie 2011, partea vătămată L.V. a fost

contactată telefonic de o persoană de sex feminin, care s-a recomandat a fi

soția inculpatului și care i-a spus că inculpatul este operat în București, nu

poate vorbi decât foarte încet, i l-a dat la telefon, iar în acest cadru

inculpatul i-a spus părții vătămate că este internat în spital și are nevoie de

un aparat pentru inimă. În ziua următoare, la cabinetul părții vătămate au

venit concubina și fiica inculpatului, iar R.A.C. i-a cerut părții vătămate

suma de 5.000 de euro, pentru ca inculpatul să-și achiziționeze acel aparat

pentru inimă, însă partea vătămată nu le-a dat nicio sumă de bani.

În perioada

următoare, partea vătămată a mers la Garda Financiară Vâlcea și a aflat că

acolo nu există niciun angajat cu numele de C.M., iar autoturismul pe care

acesta îl conducea în mod obișnuit cu numărul de înmatriculare VL-XX era

înmatriculat pe numele altei persoane.

Mai târziu,

inculpatul a mai discutat cu partea vătămată și a rugat-o să îl păsuiască cu

restituirea sumei de bani, întrucât este bolnav și, în momentul în care partea

vătămată, dându-și seama că fusese indusă în eroare de inculpat, a început să

îi verifice susținerile, solicitând-i să îi arate unde a fost operat,

inculpatul i-a arătat partea stângă a bustului pansată integral. În aceste

condiții, partea vătămată - cadrul medical de circa 37 de ani, și-a dat seama

că bandajul pe care îl avea inculpatul era unul realizat în casă,

neprofesionist, doar pentru a crea aparenta realității susținerilor sale.

În perioada

următoare, inculpatul a amânat sub diferite pretexte restituirea sumei de bani

părții vătămate, afirmând că fie este la pansat, fie face perfuzii sau chiar în

acel moment este la coadă la bancă să ia banii, alteori susținând că are

probleme importante de rezolvat la primărie toate acestea fiind de fapt afirmații

nereale. Pe fondul insistențelor repetate ale parțu vătămate în perioada

martie-decembrie 2011 inculpatul i-a restituit o parte din bani, respectiv în

data de 31 martie 2011 - suma de 2.500 RON, în 13 aprilie 2011 - suma de 800

RON, în 23 iunie 2011 - 100 de euro, în 08 octombrie 2011 - 500 RON și în 18

octombrie 2011 - 400 RON.

Mai târziu, în

cursul lunii noiembrie 2011, tot pe fondul demersurilor părții vătămate pentru

a obține restituirea sumei de bani de la inculpat, al deplasărilor sale la

domiciliul inculpatului, acesta i-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări.

Apoi, în cursul lunii decembrie 2011, cu ocazia unei alte deplasări a părții

vătămate la domiciliul inculpatului, deși inculpatul se afla la domiciliu,

fiind văzut de partea vătămată pe geam, soția inculpatului i-a spus părții

vătămate că este internat la Oftalmologie în București. Ulterior, în cursul

lunii ianuarie 2012, mai exact în data de 06 ianuarie 2012, partea vătămată s-a

deplasat la Secția Oftalmologie a Spitalului Rm. Vâlcea și de la Biroul

Internări a luat la cunoștință că inculpatul era internat în acest spital din

data de 14 decembrie 2011 și a încercat să ia legătura telefonic cu I.C.,

medicul curant al inculpatului. În aceeași zi, în jurul orelor 16.00, la

cabinetul părții vătămate au venit fiica și concubina inculpatului, iar C.L.A.

a avut un comportament necorespunzător, afirmând că, dacă se mai interesează de

tatăl său, îi sparge cabinetul și o să aibă de a face cu ele.

La circa o

săptămână mai târziu, în data de 12 ianuarie 2012, fiica și concubina

inculpatului i-au mai restituit părții vătămate suma de 100 de euro.

Prejudiciul

total cauzat părții vătămate L.V. este de 7.300 RON, iar aceasta s-a constituit

parte civilă cu suma de 2.270 RON.

Actele de

urmărire penală efectuate în cauză au demonstrat acțiunile de inducere în

eroare realizate de inculpat în raport cu partea vătămată L.V., în scopul

obținerii de către acesta a unor importante sume de bani. Inculpatul nu are

calitatea de angajat al Gărzii Financiare, iar tatăl său a decedat cu mult timp

înainte, astfel că toate afirmațiile și întregul său comportament în raport cu

partea vătămată L.V. sunt mincinoase și realizate doar pentru a obține o sumă

considerabilă de bani.

Instanța de

fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și

în baza acestui text de lege acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Potrivit art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate,

în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și

dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12

ani.

Înșelăciunea

săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace

frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul

fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind

concursul de infracțiuni.

Or, în speță,

instanța de fond a constatat, că inculpatul, pentru a induce în eroare pe

partea vătămată în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune ș-a atribuit

calitatea mincinoasă de agent al Gărzii Financiare.

Sub aspectul

laturii obiective, elementul material în formă tip este reprezentat de o

acțiune frauduloasă de amăgire ori de inducere în eroare a victimei, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate.

În speță, prezentarea

frauduloasă denaturată a realității a fost aptă de a inspira încrederea

victimei și de a o induce în eroare, pentru procurarea ilicită a unor sume de

bani.

- în perioada

mai-iunie 2011, venind din comuna Ionești, spre Rm. Vâlcea, la ocazie, partea

vătămată C.E., însoțită de martora C.I., au fost luate de conducătorul

autoturismului cu numărul de înmatriculare VL-XX, respectiv de inculpatul C.M.,

care li s-a prezentat ca fiind „M.". În cadrul discuțiilor purtate pe

traseul urmat spre Rm. Vâlcea, martora C.I. s-a plâns că lucrează la Spații

Verzi și are un salariu mic, dorind să își schimbe locul de muncă, context în

care inculpatul a afirmat „vă rezolv eu, că sunt omul potrivit". Pe drum

au făcut schimb de telefoane, iar a doua zi inculpatul a contactat-o pe martoră

și au stabilit să se întâlnească la sediul Băncii C.R. în zona centrală a

municipiului Rm. Vâlcea. În data stabilită martora s-a întâlnit cu inculpatul

la sediul Băncii C.R. și au mers la o terasă de pe str. A.I. unde, în cadrul

discuțiilor purtate, inculpatul a afirmat că lucrează la Protecția

Consumatorului, a dat un examen și a fost avansat ca jurist la Finanțe și că a

rezolvat să o angajeze pe martoră la Banca R.D. Vâlcea, prin relațiile pe care

le are la conducerea de la București a acestei unități bancare. Mai mult, ca să

fie convingător, inculpatul a avut o presupusă convorbire telefonică în

prezenta martorei, în cadrul căreia se adresa cu expresii de felul „da, domnul

director", „cât ne costă?", „un cadou, ceva, vă aduc?", apoi

„300 de euro". Toate aceste elemente au fost de natură a-i crea martorei

C.I. reprezentarea faptului că inculpatul are cunoștințe și influență la

nivelul conducerii de la București a băncii și că îi poate obține angajarea,

astfel că a fost de acord cu remiterea sumei de bani, despre care discutase în

cadrul acelei convorbiri telefonice. Martora C.I. a afirmat însă că are o

situație materială precară, nu are toți banii, însă inculpatul ca să o

convingă, s-a oferit să pună el diferența de bani până la concurența sumei de

300 de euro, pentru a-i da directorului Băncii R.D. de la București, martora

urmând să îi remită suma de 700 RON, pe care urma să o împrumute de la sora sa,

partea vătămată C.E. Într-adevăr, partea vătămată i-a remis martorei suma de

700 RON, iar aceasta, la rândul său, inculpatului.

La inițiativa

inculpatului C.M., martora și partea vătămată l-au însoțit pe acesta în

București, inculpatul afirmând că merge să vorbească cu directorul. În aceste

condiții, inculpatul a oprit autoturismul în apropierea unei clădiri mari din

București, pe care era inscripționat Banca R.D., pe martoră și pe partea

vătămată le-a lăsat afară. Inculpatul a mers în interior, afirmând că merge să

vorbească cu directorul și când a revenit le-a spus celor două că a rezolvat.

Pe drumul de

întoarcere, în cadrul discuțiilor purtate, partea vătămată C.E. a spus că nu

este definitivă pe postul de asistent medical și atunci inculpatul s-a oferit

să o ajute și pe partea vătămată să îi rezolve această problemă. Mai mult,

partea vătămată chiar i-a spus că în sistemul bugetar posturile sunt blocate,

însă inculpatul a insistat și afirmat că are cunoștințe importante cu ajutorul

cărora îi rezolvă părții vătămate definitivarea pe post. În zilele următoare,

inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 200 de euro, pentru realizarea

demersului promis, bani pe care partea vătămată i-a și remis, după ce, în

prealabil, s-a împrumutat de la o altă persoană. În același mod, inculpatul a

lăsat-o pe partea vătămată în zona T., i-a spus să aștepte, s-a deplasat spre

C. și a revenit după circa o jumătate de oră, afirmând „așteptăm

răspunsul".

În perioada

următoare inculpatul C.M. a tot amânat-o pe partea vătămată cu privire la

rezolvarea problemei sale, iar în cursul lunii august 2011, întrucât partea

vătămată s-a plâns că fiica sa picase examenul de bacalaureat, inculpatul s-a

oferit să aranjeze ca fiica sa să promoveze examenul în toamnă, afirmând că are

pe cineva cunoscut în comisia de bacalaureat; în acest scop, inculpatul i-a

pretins părții vătămate suma de 200 de euro, pe care la rândul său urma să îi

remită persoanei pe care o cunoștea din comisia de bacalaureat. Partea vătămată

i-a remis această sumă de bani inculpatului, însă a insistat să meargă împreună

cu el în momentul în care merge să discute la comisia de bacalaureat.

Inculpatul a fost de acord, numai că, așa cum a procedat de cele mai multe ori,

sub pretextul că la Liceu C. unde era acea comisie sunt camere de luat vederi,

a lăsat-o pe partea vătămată în curte să îl aștepte și inculpatul a intrat

singur în liceu. A revenit la scurt timp și i-a spus părții vătămate că „le

rezolvă", aceasta înțelegând că a dat banii și a făcut demersurile

necesare. Cu toate acestea, fiica părții vătămate nu a promovat examenul de

bacalaureat.

Partea vătămată

a luat de mai multe ori legătura cu inculpatul C.M., solicitându-i restituirea

sumelor de bani pe care aceasta i le remisese și, în urma insistențelor

repetate, în perioada noiembrie - decembrie 2011 inculpatul i-a restituit suma

de 600 RON. Restul sumei de bani nu i-au fost restituiți.

De asemenea, în

toamna anului 2011, în urma demersurilor făcute de martora C.I., inculpatul i-a

restituit suma de 700 RON.

În realitate, a

reținut instanța de fond, așa cum rezultă din actele de urmărire penală

efectuate în cauză, inculpatul nu are calitatea de angajat la Protecția

Consumatorului și nu a realizat niciun demers în sensul rezolvării problemelor

martorei C.I. și a părții vătămate C.E. ci, doar afirmând că are o anumită

funcție la o autoritate publică, însoțită de un comportament corespunzător și

că are influență la directorul de la București al Băncii R.D., respectiv în

cadrul comisiei de bacalaureat, a pretins și primit sumele de bani. Mai mult,

în același cadru, a indus-o în eroare pe partea vătămată C.E., cu privire la

posibilitatea definitivării acesteia pe post, în realitate nu a realizat niciun

fel de demers, însă acțiunile de inducere în eroare au fost exercitate în

scopul obținerii sumelor de bani menționate anterior.

Instanța de

fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și

în baza acestui text de lege acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Așa cum s-a

precizat mai sus, inculpatul C.M. a făcut afirmații de natură mincinoasă față

de partea vătămată că lucrează la Protecția Consumatorului și că a dat un

examen și va fi jurist la Finanțele Publice pentru a o determina să-i remită o

sumă de bani pentru a o angaja la Banca R.D.

De asemenea,

instanța de fond a reținut, că inducerea în eroarea a părților vătămate C.E. și

C.I. că are influență, în calitate angajat la Protecția Consumatorului și că va

fi jurist al Finanțelor Publice, asupra unor conducerii băncii de la București,

pentru a o angaja, cu toate că nu îndeplinea cerințelor legale, că are

cunoștințe importante cu ajutorul cărora îi rezolvă părții vătămate

definitivarea pe postul de asistentă medicală, în cazul părții vătămate C.E.,

și că are influență asupra comisiei de examinare pentru a realiza promovarea

examenului de bacalaureat, în cazul părți vătămate C.I., ambele în schimbul

unor sume de bani, întrunesc elementele constitutive a celor două infracțiuni

de trafic de influență, prevăzute și pedepsite de art. 257 C. pen., și în baza

textelor de lege menționate mai sus inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

închisorii.

- în cursul

lunii iunie 2011, partea vătămată C.N., conducător auto la Agenția pentru

Protecția Mediului Vâlcea, în timp ce se afla la o spălătorie de pe str. F.,

l-a cunoscut pe inculpatul C.M., care se afla cu autoturismul marca F. cu

numărul de înmatriculare VL-XX la spălătorie. În cadrul discuțiilor purtate,

inculpatul i-a spus părții vătămate că se numește „M.", este jurist și are

o firmă la Pitești, un lanț de magazine în Pitești și Rm. Vâlcea și două

magazine în Călimănești. În acest context, partea vătămată cunoscând situația

fiului său C.N.R., care nu lucra, i-a spus acest lucru inculpatului,

gândindu-se că poate acesta îl angajează la firma sa. Într-adevăr, inculpatul a

fost de acord, i-a spus părții vătămate că îl va angaja pe fiul său ca șofer,

„pe o mașină pe care o are la București, pentru montarea instalației de

frig".

La câteva zile

mai târziu, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată și au

stabilit o întâlnire, la inițiativa inculpatului, la Banca C.R. - Sucursala Rm.

Vâlcea. Cu ocazia discuției purtate în cadrul întâlnirii, inculpatul i-a remis

părții vătămate o listă cu mai multe acte pe care trebuia să le prezinte fiul

său și, după ce a avut o convorbire telefonică cu o persoană pe care a

prezentat-o „doamna contabilă", în cadrul căreia o întreba pe aceasta ce

garanții trebuie să dea C. pentru postul de șofer, inculpatul i-a spus părții

vătămate că trebuie să plătească 1000 de euro, cu titlu de garanție materială.

Fiind vorba de fiul său, partea vătămată a împrumutat o parte din bani și i-a

remis inculpatului în două tranșe, echivalentul în RON al sumei cerute,

respectiv suma totală de 4.200 RON, prima dată 2.500 RON, apoi 1.700 RON. Lista

cu actele pe care martorul C.N.R. trebuia să le prezinte inculpatului a fost

remisă de partea vătămată acestuia.

În acest cadru,

inculpatul s-a întâlnit și cu martorul C.N.R., care i-a spus că are atestat

pentru transport de marfă de tip vechi, inculpatul spunând că este necesar un

atestat de tip nou și s-a oferit să îi facă rost de acest atestat martorului.

În acest scop, inculpatul i-a spus că îl cunoaște pe directorul de la A.R.R.

Pitești și pentru aceste demersuri i-a pretins martorului suma de 200 de euro,

din care 100 de euro urma să fie remisă directorului A.R.R. pentru a rezolva

„la urgență", iar 100 de euro reprezentau taxele. După remiterea sumei de

bani, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul în Pitești, în apropierea

sediului A.R.R. și pe martor l-a lăsat la o terasă, după care a intrat în

sediu. A revenit după circa o jumătate de oră, afirmând că a rezolvat și că

urmează să fie contactați telefonic.

La întoarcere,

pe traseul urmat, inculpatul i-a arătat martorului în trafic o dubă, spunând că

este la fel cu cea pe care va lucra, însă, văzând-o, C.N.R. i-a spus că pentru

conducerea acesteia este necesar cârdul tahigrafic, pe care el nu îl deține.

Atunci inculpatul i-a spus să își facă un astfel de cârd, iar martorul, de

bună-credință, a demarat demersurile, depunând în contul A.R.R. Vâlcea suma de

bani și documentația. Cardul urma să îi fie eliberat peste 30 de zile. În

momentul în care i-a adus acest lucru la cunoștința inculpatului, acesta a

afirmat că nu este bine și că îi rezolvă el la Pitești obținerea cardului,

într-un termen foarte scurt. În același mod, inculpatul i-a cerut martorului

suma totală de 500 RON, din care 250 RON reprezenta suma ce urma a fi remisă

directorului A.R.R., iar 250 RON taxele propriu-zise. Inculpatul s-a deplasat

singur de această dată la Pitești și, ulterior, i-a spus martorului că a

rezolvat, urmând ca în două săptămâni să îi fie remis cardul.

De asemenea,

inculpatul s-a oferit să îl ajute pe martor și pentru obținerea fișei medicale,

scop în care i-a cerut și a primit suma de 140 RON, fără a face însă vreun

demers în acest sens. Mai târziu, în cursul lunii iunie 2011, inculpatul i-a

spus martorului că îl angajează la societatea sa, respectiv SC S.C. SRL

Pitești, scop în care au mers în municipiul Pitești, unde martorul a semnat un

fel de contract de muncă, pe care inculpatul a aplicat ștampila firmei și a

spus că îl va înregistra la I.T.M. Pitești.

În realitate,

inculpatul nu a procedat la angajarea martorului C.N.R., conform dispozițiilor

legale, ci doar a exercitat acțiuni de inducere în eroare, în scopul obținerii

sumei de 1.000 euro, pe care a folosit-o în interes personal.

De altfel, din

relațiile comunicate de I.T.M. Argeș printre angajații SC S.C.P. SRL Pitești nu

figurează și martorul C.N.R.

În perioada

următoare, atât martorul, cât și tatăl său, partea vătămată C.N., l-au tot

întrebat pe inculpat când va începe activitatea, însă erau amânați sub diferite

pretexte, în special pentru că nu montase acea instalație de frig pe duba pe

care martorul urma să își desfășoare activitatea. În acest cadru, în perioada

iulie-august 2011, partea vătămată C.N. s-a întâlnit cu inculpatul la Cofetăria

G., pe terasă; la scurt timp, inculpatul a avut o convorbire telefonică, care a

fost însoțită de o anumită atitudine, în sensul că inculpatul tremura și a

început să plângă; partea vătămată l-a întrebat ce s-a întâmplat și atunci

inculpatul i-a spus că mama sa a murit în spital în Pitești, unde fusese

internată. Ulterior, inculpatul a mai avut și alte convorbiri cu o persoană

căreia i se adresa „doctorul P.", în care discuta despre cât costă

îmbălsămarea, cu preoți, cu așa numite angajate, cărora le spunea că vine soția

să le dea toți banii din încasări, întrucât a decedat mama sa. Comportamentul

inculpatului, gestica folosită, așa zisele convorbiri telefonice, au fost

elemente care au determinat-o pe partea vătămată C.N. să creadă că este vorba

de o situație reală, astfel că l-a sunat pe fiul său pentru a-l însoți pe

inculpat la Pitești. Într-adevăr, inculpatul însoțit de martor s-au deplasat la

Pitești, la spital, pe martor l-a lăsat afară, iar în unitatea sanitară nu a

intrat decât inculpatul. A revenit după circa o oră, iar pe drumul spre

întoarcere spre Rm. Vâlcea i-a cerut părții vătămate suma de 2.000 RON sau 400

de euro, pentru a-i face mamei sale un cavou. Considerând, așa cum s-a arătat,

că întreaga situație este reală, deși în realitate partea vătămată a fost

indusă în eroare, C.N. i-a remis inculpatului suma de 400 de euro. S-a precizat

de către instanța de fond, faptul că mama inculpatului trăiește în prezent,

astfel încât este evident că toate afirmațiile inculpatului, comportamentul

adoptat și întregul scenariu cuprinzând deplasările la spital la Pitești, nu au

niciun corespondent în realitate și sunt de fapt mijloacele prin care partea

vătămată a fost indusă în eroare.

În perioada

următoare, văzând că martorul nu începe activitatea, partea vătămată C.N. i-a

tot cerut explicații inculpatului și, mai mult decât atât, s-a deplasat la

I.T.M. Vâlcea în cursul lunii septembrie, în urma verificărilor rezultând că

fiul său nu avea contract de muncă la societatea inculpatului, dându-și astfel

seama că fuseseră induși în eroare.

În toamna

anului 2011, începând din septembrie 2011, în contextul în care martorul C.N.R.

îl tot întreba pe inculpat când urmează să fie angajat, acesta i-a cerut să îl

ajute la efectuarea unui inventar la un magazin din D. și, pentru că nu avea

angajați, o perioadă de circa o lună de zile martorul a lucrat la bar, iar apoi

transporta angajații și participa la efectuarea inventarelor.

Din relațiile

comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, cu privire la angajații

SC A.F. SRL Călimănești, societate în cadrul căreia calitatea de administrator

o are C.L.A., iar pe cea de director - inculpatul C.M., rezultă faptul că

printre cele șapte persoane angajate ale acestei societăți este și C.N.R., care

figurează înregistrat cu contractul de muncă din 03 noiembrie 2011. O astfel de

împrejurare nu îl exonerează de răspundere penală pe inculpatul C.M. cu privire

la infracțiunea de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a părții

vătămate C.N. cu privire la angajarea fiului său, scop în care i-a cerut și a

primit, cu titlu de așa-numită „garanție materială", suma de 1.000 de

euro, întrucât cercetările efectuate în cauză au demonstrat faptul că acțiunile

de inducere în eroare ale inculpatului și obținerea în mod injust a sumei de

1.000 de euro s-au realizat pentru ca martorul să fie angajat la SC S.C.P. SRL

Pitești, societate administrată de inculpat, cu mult timp înainte ca SC A.F.

SRL Călimănești să fie constituită. Mai mult, din documentele contabile ale SC

A.F. SRL Călimănești, aflate în parte în fotocopie la dosar, rezultă faptul că

nu sunt constituite garanții materiale ale angajaților și nu sunt depuse sume

de bani în conturile bancare corespunzătoare. C.N. a declarat faptul că se

constituie parte civilă cu suma de 4.200 RON și 400 de euro.

Numerele de

telefon indicate de inculpat martorului C.N.R., ca fiind datele sale de contact

pe care de-a lungul timpului a luat legătura cu inculpatul, respectiv

0785.7XX.XXX, 0769.5XX.XXX, 0765.2XX.XXX, 0765.2XX.XXX, 0763.8XX.XXX corespund

unora dintre cartele SIM identificate în apartamentul locuit de inculpat cu

ocazia percheziției domiciliare, respectiv unora dintre numerele folosite

efectiv de inculpat, care au și fost interceptate și înregistrate conform

autorizării Tribunalului Vâlcea.

De altfel,

analizând datele din adresele SC O. SA și C. SA, precum și raportul de

constatare tehnico-științifică, s-a constatat faptul că numărul de telefon

mobil al lui C.N.R. este stocat pe cartela SIM, căreia îi corespunde numărul de

apel 0765.2XX.XXX, activ din 19 octombrie 2011, la capitolul „Directorul de

mesaje SMS" cu patru mesaje în data de 26 noiembrie 2011; același număr de

telefon este salvat sub numele „N.", pe cartela SIM, căreia îi corespunde

numărul de apel 0769.5XX.XXX, activ din 28 iulie 2011; același număr de telefon

este salvat în același mod „N." și pe cartela SIM, căreia îi corespunde

numărul de apel 0785.7XX.XXX, activ din 18 ianuarie 2011.

Instanța de

fond a apreciat, că faptele săvârșite de inculpatul C.M. privind infracțiunea

de înșelăciune, constând în inducerea în eroare a părții vătămate C.N. cu

privire la angajarea fiului său, scop în care i-a cerut și a primit, cu titlu

de așa-numită „garanție materială", suma de 1.000 de euro, întrucât

cercetările efectuate în cauză au demonstrat faptul că acțiunile de inducere în

eroare ale inculpatului și obținerea în mod injust a sumei de 1.000 de euro

s-au realizat pentru ca martorul să fie angajat la SC S.C.P. SRL Pitești,

societate administrată de inculpat, cu mult timp înainte ca SC A.F. SRL

Călimănești să fie constituită întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și

(2) C. pen., text de lege în baza căruia va fi condamnat la pedeapsa

închisorii.

De asemenea, a

reținut instanța de fond, inducerea în eroare a părții vătămate de către

inculpat pentru a o determina să-i remită o sumă de bani pentru că mama

acestuia ar fi moartă, cu toate că este în viață, constituie elementele

constitutive ale aceleiași infracțiuni.

De asemenea,

faptele inculpatului C.M. de a convinge pe partea vătămată că are influență

asupra directorului de la A.R.R. Pitești pentru a obține atestat de tip nou

pentru transport marfă în schimbul unor sume de bani, s-a reținut de instanța

de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. și, în baza textului de

lege menționat mai sus, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

- în perioada

1994 și până în prezent, martora C.I. avut mai multe acțiuni civile la instanța

de judecată în legătură cu un teren, în contradictoriu cu C.G., C.C. și C.I.,

însă nu a obținut recunoașterea dreptului de proprietatea asupra terenului. În

aceste condiții, în data de 25 mai 2011, martora s-a deplasat la Judecătoria

Rm. Vâlcea, pentru a lua legătura cu un avocat și a-i cere o sugestie

referitoare la demersurile pe care urma să le facă în legătură cu aceeași

problemă a sa. După ce a purtat o discuție cu un avocat din cadrul Baroului

Vâlcea și i-au fost comunicate aceste relații, martora s-a deplasat spre casă,

pe bulevardul T.V., iar în momentul în care a ajuns pe trotuarul din fața Băncii

C.R., a observat un autoturism lângă care se afla o persoană, identificată și

recunoscută ca fiind inculpatul C.M. Văzându-l, martora C.I. s-a gândit să îi

solicite un instrument de scris pentru a nota ceea ce îi spusese avocatul,

astfel că în acest scop a purtat o discuție cu inculpatul. Inculpatul C.M. a

întrebat-o ce probleme are, iar martora i le-a relatat. În condițiile date,

inculpatul i-a spus „sunt avocat, sunt fiul doamnei procuror L. și vă ajut”.

Inculpatul s-a oferit să o însoțească pe martoră la Pitești, pentru a depune

dosarul la Curtea de Apel, astfel că i-a cerut martorei suma de 150 RON pentru

benzină, pe care aceasta a fost de acord să i-o remită. Ulterior, au mers la

domiciliul martorei, aceasta a luat documentele pe care le avea privind terenul

în discuție și împreună cu inculpatul, cu autoturismul F. cu numărul de

înmatriculare VL-XX, s-a deplasat la Curtea de Apel Pitești. Aici, inculpatul

i-a spus martorei să rămână în mașină și, așa cum a procedat în majoritatea

situațiilor, inculpatul s-a deplasat singur, în sediul instanței de judecată.

La scurt timp a revenit și i-a cerut martorei suma de 750 RON pentru

judecătorul care judecă cauza și 250 RON pentru grefier. Apoi, i-a mai

solicitat 656 RON pentru a pune dosarul „la urgență". Martora i-a remis

sumele de bani solicitate, fiind asigurată de inculpat că demersurile sale vor

avea finalitate și va obține terenul de care era interesată. Inculpatul i-a

spus martorei faptul că dosarul său se judecă pe data de 27 mai 2011, tocmai

urmare demersurilor pe care le-a făcut.

În perioada

următoare, în data de 27 mai 2011, inculpatul a contactat-o telefonic pe

martora C.I., spunându-i că a câștigat procesul, după care i-a pretins suma de

500 RON pentru a-i da judecătorului să redacteze hotărârea mai repede,

asigurându-o că până în data de 30 mai 2011 va avea toate actele necesare

pentru teren. Ulterior, inculpatul a amânat-o pe martoră sub diferite pretexte

și mai apoi i-a pretins suma de 500 RON, spunându-i că prin relațiile pe care

le are poate să obțină originalul cărții funciare a terenului de la O.C.P.I.

Vâlcea, sumă de bani pe care i-a și primit de la martoră. La circa o săptămână

mai târziu, inculpatul a contactat-o din nou pe martora C.I. și, spunându-i că

C. are cartea funciară la București, i-a mai pretins 500 RON, pentru a rezolva

problema respectivă, la București de această dată. Martora nu a mai avut bani,

astfel că inculpatul a luat legătura cu ginerele acesteia, respectiv martorul

N.G.D. În discuția purtată cu martorul N.G.D., inculpatul care s-a recomandat

ca fiind „avocatul T.S.", „fiul doamnei procuror L.", i-a spus că

trebuie să îi dea niște bani, pentru o intervenție la directorul O.C.P.I.

Vâlcea, în vederea obținerii înscrierii terenului în cartea funciară, condiții

în care martorul i-a remis suma de 100 de euro. În zilele următoare, inculpatul

l-a contactat telefonic din nou pe martor și i-a spus că este necesară o

intervenție și la București, solicitându-i să îl transporte sau să îi plătească

transportul. În discuția purtată au stabilit să se întâlnească în Bujoreni,

fapt care s-a și întâmplat. Cu această ocazie, inculpatul i-a prezentat

martorului N.G.D. o casă ca fiind cea care îi aparține și un alt imobil, ca

fiind casa „mamei sale". Întrucât în discuția purtată martorul i-a spus

inculpatului că nu mai are bani, au revenit în Rm. Vâlcea.

În aceste

condiții, mai ales că în urma verificărilor efectuate privind tabloul

avocaților pentru județul Vâlcea a constatat că nu există niciun avocat T.S.,

martora C.I. s-a deplasat în comuna Bujoreni și din discuțiile purtate a aflat

că proprietarul casei pe care inculpatul i-o indicase ginerelui său ca fiind a

sa, aparținea de fapt unei alte persoane, respectiv martorului Z.N. Martora

C.I. i-a relatat martorului Z.N. situația derulată în raport cu inculpatul

C.M., astfel că, în zilele următoare, aflând deținătorul și utilizatorul

autoturismului pe care l-a indicat martora C.I., Z.N. s-a întâlnit cu

inculpatul și i-a solicitat să rezolve problemele cu martora C.I. Într-adevăr,

inculpatul a contactat-o pe martora C.I. telefonic, însă a negat că ar fi

pretins și primit vreo sumă de bani de la aceasta, adresându-i-se totodată

într-un mod jignitor și necuviincios. Ulterior, martora nu a mai putut lua

legătura cu inculpatul.

În modul

descris anterior, prin traficarea presupusei influențe asupra magistraților de

la Curtea de Apel Pitești, respectiv conducerii O.C.P.I. Vâlcea și București,

inculpatul a pretins și primit de la martora C.I. suma totală de circa 2.800

RON și 100 de euro de la martorul N.G.D.

Situația de

fapt expusă anterior rezultă din sesizarea formulată de C.I., declarațiile

martorilor C.I., N.G.D.l, H.V., Z.N., N.N., procesele-verbale de investigații

întocmite de lucrătorii poliției judiciare, procesele-verbale de recunoaștere.

Mai mult, cartelele cu numerele de apel 0761.7XX.XXX și 0785.7XX.XXX, indicate

de inculpat martorei C.I., de pe care a și luat legătura atât cu martora cât și

cu ginerele acesteia, au fost identificate în apartamentul în care locuia

inculpatul cu ocazia percheziției domiciliare.

De asemenea,

analizând datele rezultate din adresele operatorilor de telefonie mobilă O. SA

și C., precum și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de

Institutul pentru Tehnologii Avansate, s-a reținut faptul că pe cartela SIM,

căreia îi corespunde numărul de apel 0785.7XX.XXX activ din 18 ianuarie 2011,

există mai multe date stocate, printre care în câmpul „Agenda telefonică

conținută de cartela SIM" mențiunea „Cd Apel Bab" +0741.4XX.XXX,

precum și mențiunea „Dna Curtea Ape" -