ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1771/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 118 pronunțată la data de 5 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea SC C. SRL în contradictoriu cu intimata A.D.S. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că între părți s-a încheiat la 14 iulie 2002 contractul de arendă nr. 212 prin care s-a transmis societății în calitate de arendaș drepturile și obligațiile cu privire la exploatarea terenului în suprafață de 720 ha, luciu de apă, suprafața ce a fost predată la 27 august 2002 conform procesului verbal semnat și de contestatoare.

Ca ulterior, suprafața a fost diminuată, iar redevența recalculată corespunzător. Susținerile contestatoarei referitoare la nevalabilitatea titlului executoriu urmare neemiterii facturilor de plată au fost apreciate ca neîntemeiate, de către Curte, cu motivarea că potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 16/1994 cu modificările ulterioare, contractele de arendă, încheiate în scris și înregistrate la Consiliul Local constituie titlu executoriu pentru plata arendei la termenele și în modalitățile stabilite prin contract. Împotriva acestei sentințe contestatoarea a declarat recurs, la data de 6 august 2007, în termen legal, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii și pe fond admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatoarea susține că a plătit redevența pentru anul 2002, deși nu a putut folosi terenul, iar după ce suprafața primită în arendă a fost diminuată respectiv la 30 mai 2003, nu a mai fost de acord cu menținerea contractului. Totodată, recurenta susține că luciul de apă nu a putut fi folosit în scopul pescuitului în lipsa stăvilarelor care nu i-au fost puse la dispoziție, situație în care sumele ce fac obiectul executorii pornite de intimată nu sunt datorate. La termenul din 25 ianuarie 2008, recurenta contestatoare a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de apel de a soluționa în primă instanță contestația la executare formulată și nulitatea încheierii din 27 februarie 2007 pronunțată de curtea de apel cu ocazia soluționării excepției de necompetență materială invocată în fața acestei instanțe, având în vedere că în cuprinsul încheierii nu este menționată calea de atac.

Înalta Curte, prin încheierea pronunțată la data de 31 ianuarie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepția de necompetență materială a Curții de Apel invocată, constatând incidența în cauză sub aspectul competenței a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 cu referire la art. 45 cap. IX din O.U.G. nr. 51/1998. La termenul din 21 martie 2008, recurenta contestatoare a invocat în scris ca motiv de ordine publică excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești în raport de clauza compromisorie convenită de părțile semnatare ale contractului de arendă, în capitolul X, în sensul soluționării litigiilor de către Curtea de Arbitraj Comercial de la lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Excepția astfel invocată a fost pusă în dezbaterea părților la termenul din 23 mai 2008, cu ocazia acordării cuvântului pe cererea de recurs. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Excepția de necompetență a instanțelor judecătorești invocate ca motiv de ordine publică, conform art. 306 C. proc. civ., nu subzistă. Dispozițiile legale incidente în această materie sunt prevăzute de art. 343 3 și 343 4 C. proc. civ. După art. 343 3 C. proc. civ., încheierea convenției arbitrale, exclude, pentru litigiul care face obiectul ei competența instanțelor judecătorești. Totodată, art. 343 4 C. proc. civ., statuează că, în cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție arbitrală, pe care una din ele o invocă în instanța judecătorească, aceasta verificându-și competența reține procesul dacă pârâtul și-a formulat apărări în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.

Prin urmare, chestiunea excluderii competenței instanțelor judecătorești în prezența unei convenții arbitrale trebuie examinată în corelare cu dispozițiile art. 343 4 C. proc. civ. și aceasta deoarece potrivit textului de lege, instanța judecătorească rămâne totuși competența să judece litigiu în cazurile enumerate expres și limitativ de art. 343 4 alin. (2) C. proc. civ. În cauza de față, părțile au convenit prin clauza înserată la cap. X din contractul de arendă, ca soluționarea litigiilor să se facă de tribunalul arbitrar, dar contestatoarea a sesizat instanța judecătorească cu soluționarea litigiului, iar intimata, la rândul său, și-a formulat apărări în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.

Așa fiind, instanța judecătorească astfel sesizată, Curtea de apel, a fost pe deplin competentă să soluționeze litigiul, deoarece părțile își păstrează dreptul de a se judeca în fața instanțelor de drept comun chiar în prezența unei convenții arbitrale. Altfel spus, în cauză, atât contestatoarea cât și pârâta, prin conduita lor procesuală și-au manifestat expres voința de a fi judecată de instanțele statale. Invocarea de către contestatoare, pentru prima dată, în recurs, a convenției arbitrale, nu mai este posibilă față de dispozițiile legale susmenționate părțile stabilind prin manifestarea lor de voință jurisdicția care să le soluționeze diferendul, respectiv jurisdicția statală, renunțând astfel la convenția arbitrală convenită.

2. Excepția nulității încheierii de ședință din data de 27 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel în soluționarea excepției de necompetență materială a Curții, pentru lipsa mențiunii cu privire la calea de atac, este nefondată. Încheierea pronunțată de curtea de apel, la 27 februarie 2007, se înscrie în categoria încheierilor interlocutorii, al căror regim juridic este reglementat de art. 268 C. proc. civ., în sensul că instanța este ținută de dezlegarea dată asupra incidentului rezolvat care pregătește dezlegarea finală a pricinii. Împotriva încheierilor interlocutorii se poate face apel sau recurs odată cu fondul cauzei. Lipsa mențiunii cu privire la calea de atac, care este cea prevăzută de lege nu constituie un motiv de nulitate în absența unei vătămări a părții care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea sa.

Excepția invocată, astfel cum este motivată are un caracter pur formal, de vreme ce dezlegarea dată prin încheierea din 27 februarie 2007 a fost atacată cu recurs prin motivul de ordine publică invocat. 3. Referitor la criticile cu privire la valabilitatea titlului executoriu și pe cale de consecință a cuantumului creanței ce a făcut obiectul executoriu pornite de intimata A.D.S. prin somația nr. 81650 din 21 septembrie 2006 Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt nefondate. Contractul de arendă convenit de părți la 14 iulie 2002 constituie titlu executoriu în ce privește plata arendei la termenele convenite și în modalitățile stabilite de părți, conform art. 6 alin. (5) din Legea nr. 16/1994, recurenta contestatoare nefăcând dovada plății sumelor datorate în baza obligației asumate prin art. 4.2 din contract.

Potrivit actelor adiționale nr. 1 și 2 din data de 10 februarie 2003 și respectiv 30 mai 2003, redevența a fost diminuată, la inițiativa arendatorului, urmare micșorării suprafeței de teren agricol dat în exploatare, și totodată arendașul a fost scutit de plata arendei pentru suprafețele predate prin procesul verbal din 9 septembrie 2002, (pentru perioada anterioară acestui moment) astfel că, și sub acest aspect criticile recurentei apar nefondate. Pentru considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SRL DROBETA TURNU-SEVERIN împotriva sentinței comerciale nr. 118 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.