ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1771/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 118

pronunțată la data de 5 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de

contestatoarea SC C. SRL în contradictoriu cu intimata A.D.S.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

reținut că între părți s-a încheiat la 14 iulie 2002 contractul de arendă nr. 212

prin care s-a transmis societății în calitate de arendaș drepturile și

obligațiile cu privire la exploatarea terenului în suprafață de 720 ha, luciu de

apă, suprafața ce a fost predată la 27 august 2002 conform procesului verbal

semnat și de contestatoare. Ca ulterior, suprafața a fost diminuată, iar

redevența recalculată corespunzător.

Susținerile contestatoarei referitoare

la nevalabilitatea titlului executoriu urmare neemiterii facturilor de plată au

fost apreciate ca neîntemeiate, de către Curte, cu motivarea că potrivit art. 6

alin. (5) din Legea nr. 16/1994 cu modificările ulterioare, contractele de arendă,

încheiate în scris și înregistrate la Consiliul Local constituie titlu

executoriu pentru plata arendei la termenele și în modalitățile stabilite prin

contract.

Împotriva acestei sentințe

contestatoarea a declarat recurs, la data de 6 august 2007, în termen legal,

solicitând modificarea în totalitate a hotărârii și pe fond admiterea

contestației la executare și anularea formelor de executare.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

contestatoarea susține că a plătit redevența pentru anul 2002, deși nu a putut

folosi terenul, iar după ce suprafața primită în arendă a fost diminuată respectiv

la 30 mai 2003, nu a mai fost de acord cu menținerea contractului.

Totodată, recurenta susține că luciul

de apă nu a putut fi folosit în scopul pescuitului în lipsa stăvilarelor care

nu i-au fost puse la dispoziție, situație în care sumele ce fac obiectul

executorii pornite de intimată nu sunt datorate.

La termenul din 25 ianuarie 2008,

recurenta contestatoare a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de

apel de a soluționa în primă instanță contestația la executare formulată și

nulitatea încheierii din 27 februarie 2007 pronunțată de curtea de apel cu

ocazia soluționării excepției de necompetență materială invocată în fața

acestei instanțe, având în vedere că în cuprinsul încheierii nu este menționată

calea de atac.

Înalta Curte, prin încheierea

pronunțată la data de 31 ianuarie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepția de

necompetență materială a Curții de Apel invocată, constatând incidența în cauză

sub aspectul competenței a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005

cu referire la art. 45 cap. IX din O.U.G. nr. 51/1998.

La termenul din 21 martie 2008,

recurenta contestatoare a invocat în scris ca motiv de ordine publică excepția

de necompetență generală a instanțelor judecătorești în raport de clauza

compromisorie convenită de părțile semnatare ale contractului de arendă, în

capitolul X, în sensul soluționării litigiilor de către Curtea de Arbitraj

Comercial de la lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Excepția astfel invocată a fost pusă

în dezbaterea părților la termenul din 23 mai 2008, cu ocazia acordării

cuvântului pe cererea de recurs.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

instanțelor judecătorești invocate ca motiv de ordine publică, conform art. 306

C. proc. civ., nu subzistă.

Dispozițiile legale incidente în

această materie sunt prevăzute de art. 343

3

și 343

4

C.

proc. civ.

După art. 343

3

C. proc.

civ., încheierea convenției arbitrale, exclude, pentru litigiul care face

obiectul ei competența instanțelor judecătorești.

Totodată, art. 343

4

C.

proc. civ., statuează că, în cazul în care părțile în proces au încheiat o

convenție arbitrală, pe care una din ele o invocă în instanța judecătorească,

aceasta verificându-și competența reține procesul dacă pârâtul și-a formulat

apărări în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.

Prin urmare, chestiunea excluderii

competenței instanțelor judecătorești în prezența unei convenții arbitrale trebuie

examinată în corelare cu dispozițiile art. 343

4

C. proc. civ. și

aceasta deoarece potrivit textului de lege, instanța judecătorească rămâne

totuși competența să judece litigiu în cazurile enumerate expres și limitativ

de art. 343

4

alin. (2) C. proc. civ.

În cauza de față, părțile au convenit

prin clauza înserată la cap. X din contractul de arendă, ca soluționarea litigiilor

să se facă de tribunalul arbitrar, dar contestatoarea a sesizat instanța

judecătorească cu soluționarea litigiului, iar intimata, la rândul său, și-a

formulat apărări în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția

arbitrală.

Așa fiind, instanța judecătorească

astfel sesizată, Curtea de apel, a fost pe deplin competentă să soluționeze

litigiul, deoarece părțile își păstrează dreptul de a se judeca în fața

instanțelor de drept comun chiar în prezența unei convenții arbitrale.

Altfel spus, în cauză, atât

contestatoarea cât și pârâta, prin conduita lor procesuală și-au manifestat

expres voința de a fi judecată de instanțele statale.

Invocarea de către contestatoare,

pentru prima dată, în recurs, a convenției arbitrale, nu mai este posibilă față

de dispozițiile legale susmenționate părțile stabilind prin manifestarea lor de

voință jurisdicția care să le soluționeze diferendul, respectiv jurisdicția

statală, renunțând astfel la convenția arbitrală convenită.

ședință din data de 27 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel în

soluționarea excepției de necompetență materială a Curții, pentru lipsa mențiunii

cu privire la calea de atac, este nefondată.

Încheierea pronunțată de curtea de

apel, la 27 februarie 2007, se înscrie în categoria încheierilor

interlocutorii, al căror regim juridic este reglementat de art. 268 C. proc.

civ., în sensul că instanța este ținută de dezlegarea dată asupra incidentului

rezolvat care pregătește dezlegarea finală a pricinii.

Împotriva încheierilor interlocutorii

se poate face apel sau recurs odată cu fondul cauzei.

Lipsa mențiunii cu privire la calea de

atac, care este cea prevăzută de lege nu constituie un motiv de nulitate în

absența unei vătămări a părții care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea

sa.

Excepția invocată, astfel cum este

motivată are un caracter pur formal, de vreme ce dezlegarea dată prin încheierea

din 27 februarie 2007 a fost atacată cu recurs prin motivul de ordine publică

invocat.

la valabilitatea titlului executoriu și pe cale de consecință a cuantumului

creanței ce a făcut obiectul executoriu pornite de intimata A.D.S. prin somația

nr. 81650 din 21 septembrie 2006 Înalta Curte constată că susținerile recurentei

sunt nefondate.

Contractul de arendă convenit de părți

la 14 iulie 2002 constituie titlu executoriu în ce privește plata arendei la

termenele convenite și în modalitățile stabilite de părți, conform art. 6 alin.

(5) din Legea nr. 16/1994, recurenta contestatoare nefăcând dovada plății sumelor

datorate în baza obligației asumate prin art. 4.2 din contract.

Potrivit actelor adiționale nr. 1 și 2

din data de 10 februarie 2003 și respectiv 30 mai 2003, redevența a fost

diminuată, la inițiativa arendatorului, urmare micșorării suprafeței de teren

agricol dat în exploatare, și totodată arendașul a fost scutit de plata arendei

pentru suprafețele predate prin procesul verbal din 9 septembrie 2002, (pentru

perioada anterioară acestui moment) astfel că, și sub acest aspect criticile recurentei

apar nefondate.

Pentru considerentele mai sus

înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC C. SRL DROBETA TURNU-SEVERIN împotriva sentinței

comerciale nr. 118 din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  23

mai 2008.