ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3555/2014

Asupra contestației

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21 martie

2014, D.C.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a chemat

în judecată C.S.M., solicitând anularea Hotărârii nr. 181 din 26 februarie 2014

a Secției pentru procurori și obligarea intimatului să dispună transferul la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

În motivarea cererii,

contestatoarea a învederat că prin hotărârea sus-menționată i-a fost respinsă

cererea de transfer, cu motivarea nereală că este prioritară cererea formulată

de un alt procuror, S.I.M., încălcându-se astfel criteriile regulamentare de

stabilire a priorităților.

Contestatoarea a mai

arătat că intimatul a ignorat atât volumul de muncă și schema de procurori

existente la cele două unități de parchet, cât și situația personală.

Astfel, s-a precizat

că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, confruntat cu un volum de muncă

peste media pe țară, există posturi de execuție vacante pe când la unitatea

unde funcționează, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița schema este

completă, iar activitatea este mult mai redusă.

În plus, a precizat

contestatoarea, are domiciliul în Ploiești, unde locuiesc și părinții săi,

ambii în vârstă înaintată, astfel încât și motivele personale o îndrituiesc să

obțină transferul în localitatea de domiciliu, putând fi astfel evitate și

cheltuielile de navetă zilnice suportate de Ministerul Public.

Sub acest aspect,

contestatoarea a arătat că procurorul S.I.M. nu poate invoca vreun motiv de

ordin familial sau profesional care să justifice prioritatea cererii sale de

transfer și în condițiile în care magistratul își desfășoară efectiv

activitatea în București, fiind detașat la Inspecția Judiciară.

Prin întâmpinare,

C.S.M. a invocat, în principal, inadmisibilitatea contestației, în raport de

împrejurarea că Hotărârea nr. 181 din 26 februarie 2014 a Secției pentru

procurori, nu a fost contestată la Plenul C.S.M., nefiind astfel îndeplinită

procedura prealabilă reglementată de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Această excepție a fost respinsă în ședința publică din 1 octombrie 2014 a

instanței, astfel cum este consemnat în practica prezentei decizii.

Pe fondul litigiului,

intimatul a învederat că la pronunțarea hotărârii contestate au fost respectate

criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr.

193/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, au fost avute

în vedere împrejurările că procurorul contestator a obținut gradul profesional

corespunzător parchetului de pe lângă tribunal la concursul de promovare din 10

noiembrie 2013, funcționând la unitatea pentru are a concurat doar de o lună,

precum și avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița,

unde, deși schema este completă, un număr de 7 procurori nu funcționează

efectiv.

Prin răspunsul la

întâmpinare, referitor la fondul cauzei, contestatoarea a învederat că

intimatul nu a analizat, la pronunțarea hotărârii de respingere a cererii de

transfer, motivele personale, de natură familială invocate, soluționând cererea

doar prin prisma unor criterii referitoare la situația unității de parchet și

avizul negativ al conducătorului acestuia și dând prioritate transferului unui

alt procuror de la același parchet, detașat la București.

S-au depus la dosar

înscrisurile care au stat la baza hotărârii contestate, respectiv Nota

întocmită de serviciul resurse umane pentru procurori al C.S.M. privind

cererile de transfer analizate în ședința plenului din 26 februarie 2014,

tabelul privind cererile de transfer pentru unitățile din raza Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, referatele conținând avizele privind

transferul întocmite de Parchetele de pe lângă Tribunalele Dâmbovița și

Prahova, Adresa nr. A1 din 4 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești referitoare la situația posturilor temporar vacante la cele două

unități de parchet județene și Hotărârea nr. H2 din 26 februarie 2014 privind

pe S.I.M.

Examinând hotărârea

contestată, în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente,

Curtea constată netemeinicia contestației, urmând a o respinge ca atare.

Astfel, nu se poate

reține că intimatul nu a analizat cererea de transfer a contestatoarei prin

prisma criteriilor reglementate prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 cu

modificările și completările ulterioare, respectiv vechimea în gradul aferent

parchetului la care s-a solicitat transferul, vechimea la unitatea de la care

se cere mutarea, volumul de activitate și schema de personal ale celor două

parchete.

Intimatul a avut în

vedere faptul că procurorul a fost promovat în funcție la 15 ianuarie 2014,

când și-a început efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, unitate care funcționează doar cu 53,3% din resursele umane alocate,

concluzionând în mod corect că admiterea transferului ar conduce la

disfuncționalități importante în activitatea parchetului.

Fiind confruntat cu 3

cereri de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, intimatul

a apreciat ca oportună aprobarea eliberării doar a unui singur post de execuție

prin transfer, reținând ca prioritară cererea procurorului S.I.M., motivat de

faptul că postul ocupat de aceasta, detașată la C.S.M. din 2012,

indisponibilizat ca urmare a detașării, va putea fi ocupat ulterior, efectiv.

Referitor la motivele

de ordin personal și profesional invocate de contestatoare în justificarea

transferului, doar amintite generic în hotărârea contestată, Curtea reține că

acestea nu constituie prin ele însele criterii determinante pentru admiterea

cererii, fiind supuse cerinței coroborării și cu alte aspecte, considerate în

mod justificat ca prioritare, față de circumstanțele concrete reținute.

În raport de cele

expuse mai sus, criticile aduse hotărârii pronunțate de Secția pentru procurori

a C.S.M. nefiind fondate, Curtea va respinge contestația formulată ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

formulată de D.C.A. împotriva Hotărârii nr. 181 din 26 februarie 2014 a Secției

pentru procurori din cadrul C.S.M., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI