ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3296/2014

Asupra contestației de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, domnul V.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. 2. Hotărârea Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. 135 din 26 februarie 2014 a Secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă cererea de transfer formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, secția pentru procurori, a reținut că, pe lângă motivele invocate de contestator și punctele de vedere exprimate de unitățile de parchet implicate, este oportună, pentru asigurarea funcționării normale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, eliberarea doar a unui singur post de execuție prin transfer, motiv pentru care a apelat la criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, în special cele referitoare la vechimea în gradul aferent Parchetului la care se solicită transferul și la vechimea la unitatea de la care se solicită transferul, apreciindu-se că este prioritară astfel cererea de transfer formulată de doamna procuror S.I.M. 3. Contestația formulată de contestatorul V.S.

Prin contestația formulată, contestatorul a solicitat anularea Hotărârii Secției pentru Procurori din cadrul CSM nr. 135 din 26 februarie 2014 și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună transferul său la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Contestatorul apreciază hotărârea atacată ca fiind vădit netemeinică și nelegală, CSM încălcând în mod flagrant criteriile de stabilire a priorităților cererilor de transfer și nefăcând o analiză reală a cererilor formulate. Arată că a promovat efectiv la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, în data de 15 ianuarie 2014. Precizează că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița schema de procurori este ocupată în integralitate, iar la Parchetul de pe lângă Tribunalul București (unde a solicitat transferul) a rămas liber un post de execuție.

Având în vedere situația posturilor la cele două unități de parchet, contestatorul susține că la Parchetul de pe lângă Tribunalul București volumul de muncă/procuror este peste media națională, iar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița este sub media națională, efectiv un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București având de soluționat un volum dublu de lucrări față de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Contestatorul menționează că trebuie avute în vedere și circumstanțele personale pe care le-a invocat, respectiv faptul că are domiciliul în București și este obligat să facă naveta zilnic aproximativ 180 km. Mai mult, Ministerul Public este nevoit să suporte și cheltuielile de navetă zilnică (aproximativ 1800 lei lunar).

Astfel, având în vedere situația posturilor la cele două unități de parchet, volumul de muncă/procuror, motivele de ordin personal invocate, cât și cele privind buna gestionare a gestionare a politicii de cadre în cadrul Ministerului Public, contestatorul consideră că se impunea transferul său la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, toate aceste aspecte fiind și criterii legale pentru analiza priorității cererilor de transfer.

Pe de altă parte, în ceea ce privește admiterea cererii de transfer formulată de doamna procuror S.I.M., contestatorul susține că aceasta a promovat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, tot la data de 15 ianuarie 2014, însă nu și-a desfășurat niciun moment activitatea la această din urmă unitate de parchet și nici nu-și va desfășura efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, întrucât a fost detașată pentru o perioadă de 6 luni la Grefa Secțiilor în materie disciplinară din cadrul CSM, iar ulterior, i-a fost prelungită detașarea în cadrul aparatului tehnic al Inspecției Judiciare pe o perioadă de 3 ani.

Arată că doamna procuror S.I.M. nu poate invoca vreun motiv de ordin familial sau alt motiv de ordin profesional prevăzut de lege care să justifice prioritatea cererii sale de transfer, în condițiile în care și-a desfășurat activitatea și o va desfășura efectiv în continuare în București, și nu la unitatea de parchet la care a fost transferată. De asemenea, prin transferul doamnei procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte nu se îmbunătățește activitatea în cadrul acestei unități, dimpotrivă, doamna procuror ocupă un loc de execuție care putea fi repartizat unui alt procuror, care ar lucra efectiv în cadrul acestei unități de parchet. În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

4. Apărarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția inadmisibilității contestației, cu motivarea că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 27 alin. (7) coroborat cu alin. (5) al aceluiași articol din Legea nr. 317/2004.

Pe fondul contestației, intimatul apreciază că aceasta este neîntemeiată, susținând, în esență, că la adoptarea Hotărârii nr. 135/2014 a Secției pentru Procurori, alături de criteriile referitoare la motivele de ordin personal invocate, au fost avute în vedere punctele de vedere defavorabile ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și criteriul vechimii în funcția de procuror și în gradul aferent parchetului la care se solicită transferul. II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de intimat, Înalta Curte reține că asupra interpretării sferei de aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, din perspectiva invocată de intimat, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 5352 din 22 mai 2013, în sensul că: "Din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, și raportat la economia de ansamblu a respectivului act normativ, se constată că o hotărâre luată într-una din secțiile CSM privind cariera judecătorului/procurorului, este supusă controlului de legalitate în fața instanței de contencios administrativ în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, indiferent dacă a fost sau nu urmată procedura administrativă în fața Plenului CSM.

Faptul că în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 legiuitorul se referă expressis verbis la hotărârile Plenului CSM, nu poate conduce la concluzia eronată că o hotărâre a secției prin care s-a dispus o măsură care afectează cariera unui judecător/procuror, ar putea fi supusă controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, ca efect al faptului că respectiva hotărâre nu a fost atacată la Plenul CSM, în condițiile în care procedura specială derogatorie de la dreptul comun reglementată de norma juridică indicată are ca situație premiză natura cauzei și nu parcurgerea unei proceduri administrative." Prin urmare, indiferent dacă o hotărâre privind cariera judecătorului sau procurorului a fost sau nu atacată la Plenul CSM, este supusă controlului de legalitate în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestațiile soluționate de Plen în temeiul art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, având doar natura juridică a procedurii prealabile administrative.

În consecință, în cauză fiind supusă controlului de legalitate o hotărâre a Secției pentru Procurori din cadrul CSM privind cariera unui procuror, sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, condiții în care urmează a se respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, examinând hotărârea contestată emisă de Secția pentru Procurori din cadrul CSM, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată. Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 135/2014 a Secției pentru Procurori din cadrul CSM, prin care a fost respinsă cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, formulată de domnul procuror V.S.

Instituția transferului judecătorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Regulamentul CSM privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului CSM. Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004, transferul judecătorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii. Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor a reglementat criteriile care se au în vedere la aprobarea transferului.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, amintește că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului CSM.

Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe și parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului sau soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea de sănătate și situația familială". În speță, este adevărat că în cererea de transfer contestatorul a invocat motive de ordin profesional și personal, însă în contextul aprobării eliberării doar a unui singur post de execuție prin transfer, intimatul în mod corect a avut în vedere la adoptarea hotărârii contestate, alături de criteriile referitoare la motivele de ordin personal invocate,

punctele de vedere nefavorabile transferului exprimate de unitățile de parchet, precum și criteriul vechimii în funcția de procuror și în gradul aferent parchetului la care se solicită transferul. În consecință, având în vedere că domnul procuror V.S. funcționează de 1 lună la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, iar vechimea în funcția de procuror a acestuia este de 5 ani și 8 luni, în contextul fluctuației de personal de la acest parchet, în mod întemeiat Secția pentru Procurori din cadrul CSM a apreciat că este prioritară cererea de transfer formulată de doamna procuror S.I.M., care are o vechime în funcția de procuror de 16 ani și 7 luni. În aceste circumstanțe, soluția adoptată de Secția pentru Procurori din cadrul CSM este motivată cu respectarea criteriilor legale, astfel că nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei acțiuni.

Deciziile de practică judecătorească invocate de către contestator nu sunt de natură a infirma legalitatea hotărârii contestate, deoarece situația altor magistrați a fost diferită de la caz la caz și analizată distinct în fiecare dosar în parte de către instanța de judecată. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 135 din 26 februarie 2014 a Secției pentru Procurori din cadrul CSM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității invocată de Consiliul Superior al Magistraturii. Respinge contestația formulată de V.S. împotriva Hotărârii nr. 135 din 26 februarie 2014 a Secției de Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL