ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor declarate de inculpații T.B.M. și Z.V.Ș. împotriva

Încheierii din 19 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 5096/2/2013 (nr. 2509/2013), constată următoarele:

Prin încheierea menționată. Curtea de

Apel București a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și, în temeiul art. 155 și următoarele C. proc.

pen., a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților T.B.M.

și Z.V.Ș. pe o durată de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2013 până la data

de 21 august 2013 inclusiv.

Pentru a pronunța această încheiere.

Curtea a avut în vedere că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe

la data de 19 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a solicitat, în temeiul art. 155, art. 156 și art. 159 C. proc. pen.,

prelungirea măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, a

inculpaților T.B.M. și Z.V.Ș.

În susținerea propunerii, s-a arătat

că s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații T.B.M. și Z.V.Ș.,

iar prin ordonanța din data de 24 mai 2013 s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și reținerea inculpaților, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.

(2) C. pen., tortură, prev. de art. 267 alin. (1) C. pen. abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual,

prev. de art. 290 C. pen.

Prin încheierea din data de 25 mai

2013 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis propunerea de arestare

preventivă a inculpaților T.B.M. și Z.V.Ș. pe o durată de 30 zile, măsură

prelungită ulterior prin încheierea din data de 19 iunie 2013.

În fapt, parchetul a reținut că în

noaptea de 02/03 mai 2013, inculpații, lucrători în cadrul B.C.C.O. Constanța,

desfășurau o acțiune pe linia combaterii traficului de droguri în zona Clubului

K.B. din Mamaia. În același timp, în zonă își desfășura activitatea, sub

identitatea T.F.C., atribuită în conformitate cu prevederile art. 2241 C. proc.

pen., un investigator sub acoperire, autorizat de procurori din cadrul D.N.A.,

secția de combatere a corupției.

Pentru realizarea activităților pentru

care a fost autorizat, investigatorului sub acoperire i s-a pus la dispoziție,

în prealabil, un plic de plastic transparent, conținând fragmente vegetale de

culoare preponderent verde (conform procesului verbal întocmit la 02 mai 2013

de către D.G.A.S.S., și contraprobelor constituite), fără ca produsul rezultat

să fie susceptibil a avea efecte psihoactive.

În jurul orei 00.30 investigatorul sub

acoperire T.F.C. l-a abordat. în zona barului K.B. pe ofițerul de poliție

P.D.E. și l-a întrebat dacă dorește să cumpere ceva care l-ar ajuta să se simtă

mai bine, însă nu a specificat ce anume oferea la vânzare. Imediat ce

investigatorul a scos din buzunar plicul cu substanță vegetală, a intervenit și

T.B.M. care și-a declinat calitatea de polițist și i-a luat investigatorului

din buzunar portmoneul, după care cei doi inculpați i-au luat acestuia

telefoanele mobile pe care le deținea. Ulterior, după ce au aillat că

investigatorul sub acoperire era cazat la hotelul C., situat în apropierea

locului în care se atlau polițiștii P.D.E. și T.B.M., l-au condus pe

investigator la respectivul hotel și au intrat în camera deținută de acesta.

Fără a avea autorizație de percheziție

domiciliară, cei trei inculpați au percheziționat camera de hotel, ridicând

suma de 2.700 lei prezentată de T.F.C.

Pe fondul apariției suspiciunii că

T.F.C. ar putea să fie investigator sub acoperire, inculpații au declanșat o

acțiune susținută de supunere a investigatorului la suferințe puternice, fizice

și psihice, pentru a obține de la acesta mărturisirea că este polițist, lucrând

sub acoperire, pentru a-l intimida pe acesta și persoanele care l-au autorizat,

precum și pentru a-l pedepsi pentru "lipsa de loialitate" constând în

îndreptarea unor asemenea acțiuni împotriva unor colegi polițiști și pentru

îndrăzneala de a le fi testat probitatea profesională. Faptele au fost comise

în camera din Hotelul C. și în parcarea clubului din Mamaia, în parte în autoturismul

de serviciu și în parte în vecinătatea acestuia.

În acest sens, T.F.C. a fost

încătușat, fără a fi întrunite cerințele legale pentru luarea acestei măsuri; a

fost lovit în mod repetat cu pumnii în zona capului de către făptuitori, care

îi cereau constant, pe un ton ridicat, să mărturisească; a fost complet

dezbrăcat în parcarea menționată și apoi lovit la nivelul membrelor inferioare

cu o bâtă; a fost amenințat cu arma, lipită de tâmplă și apoi de abdomen,

această acțiune culminând cu acționarea de către inculpatul Z.V.Ș. a

trăgaciului pistolului. Arma sa de serviciu, în timp ce țeava era în apropierea

abdomenului investigatorului, fără însă a avea cartuș pe țeava și, apoi, de

încărcarea ostentativă a armei și amenințarea cu împușcarea; a fost amenințat în

mod repetat, afirmațiile fiind îndreptate inclusiv împotriva familiei acestuia,

precum și a celor care "l-au trimis", etc.

Investigatorul a fost reținut o

perioadă îndelungată, sub aparența efectuării unor cercetări pentru trafic de

droguri, cu toate că, în fapt, acțiunile inculpaților aveau un alt scop,

anterior menționat. Se menționează că primele semne ale apariției suspiciunilor

privind calitatea reală a lui T.F.C. se evidențiază în camera de hotel

(procesul verbal din volumul 3, fila 146 și 156) începând cu ora 01:40, iar

convorbirea telefonică dintre inculpatul T.B.M. și procurorul-șef D.I.I.C.O.T.

care s-a realizat imediat ce T.F.C. a afirmat că este investigator acoperit, a

avut loc la ora 03:50.

Privitor la evenimentele desfășurate

în noaptea de 02/03 mai 2013 asupra investigatorului sub acoperire T.F.C.,

ofițerii de poliție P.D.E., T.B.M. și agentul de poliție Z.V.Ș., toți din

cadrul B.C.C.O. Constanța, au întocmit, la 03 mai 2013, un proces-verbal de

constatare, care a fost înregistrat în evidențele structurii de poliție

menționate din 05 martie 2013.

Actul de constatare menționat cuprinde

o serie de mențiuni în fals. Astfel, se atestă, necorespunzător adevărului: că

investigatorul i-ar fi invitat pe învinuiți în camera de hotel; că s-ar fi

realizat o predare-primire voluntară a sumei de 2.700 de lei, omițându-se în

același timp descrierea acțiunilor nereușite de deschidere a seifului din

dotarea camerei, precum și a altor acte specifice procedurii percheziții

domiciliare; că numitul T.F.C. a devenit agresiv, motiv pentru care ar fi fost

necesară folosirea forței pentru imobilizarea acestuia; că din cauza orei

înaintate nu s-a putut asigura prezența unui martor asistent, eu toate că

făptuitorii nu au făcut niciun demers în acest sens. iar locul era intens

circulat.

În motivarea propunerii se arată că în

zilele de 17 și 18 iulie a fost prezentat materialul de urmărire penală,

împrejurare în care inculpații au solicitat administrarea mai multor probe,

cerere ce a fost admisă parțial. De asemenea, inculpații au formulat o cerere

de îndreptare a unei erori materiale și plângeri împotriva unor acte de

urmărire penală.

Parchetul a susținut că se impune

privarea în continuare de libertate a inculpaților pentru completarea urmăririi

penale cu probele solicitate de inculpați, a căror administrare a fost admisă,

având în vedere că aceste activități nu pot fi efectuate în timp util raportat

la data expirării arestării preventive.

Se mai arată că se mențin temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că sunt

întrunite cerințele cumulative ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea a constatat că potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen.,

„arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul

urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea

inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care

să justifice privarea de libertate".

De asemenea, s-a precizat că în

conformitate cu art. 148 alin. (1) C. proc. pen., „Măsura arestării preventive

a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.

143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:

f) Inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică .

Potrivit art. 5 parag. 3 din

CE.D.O.:'"Orice persoana arestata sau deținută, în condițiile prevăzute de

parag. 1 lit. e) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui

judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea

atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil

sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată

unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".

Prin Încheierea de ședință din 25 mai

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, (Dosar nr. 3807/2/2013) s-a

dispus arestarea inculpaților T.B.M. și Z.V.Ș. pentru o perioadă de 30 de zile,

măsură prelungită ulterior prin încheierea din 19 iunie 2013, reținându-se

incidența art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Învestită cu soluționarea celei de-a

doua propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive. Curtea a constatat

că este competentă după calitatea persoanei să soluționeze propunerea

(inculpatul T.B.M. are calitatea de comisar-șef de poliție).

Pe fondul propunerii, Curtea a

observat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 alin. (1) C. proc. pen.,

existând cel puțin indicii temeinice care să justifice bănuiala rezonabilă,

pentru un observator obiectiv, că inculpații au comis infracțiunile de care

sunt acuzați.

Mijloacele de probă pe care se

întemeiază existența acestor indicii sunt următoarele; declarația martorului cu

identitate protejată T.F.C. (vol. l, filele 96-100), procesul-verbal de

consemnare a declarației martorului P.A. (vol. 2, fila 50), procesele- verbale

de redare a convorbirilor telefonice interceptate, în care se fac referiri la

desfășurarea evenimentelor din noaptea de 2/3 mai 2013, procesele-verbale de

redare a dialogurilor purtate în mediul ambiental, atât în timpul comiterii

faptelor, cât și ulterior (filele 101-102, 105-106, 132, 144-161, din vol. II

și fila 9 din vol. II), precum și certificatul medico- legal eliberat numitului

T.F.C. în care sunt prezentate leziunile acestuia.

Sunt îndeplinite și condițiile prev,

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Este adevărat că, potrivit jurisprudenței

Curții de la Strasbourg, necesitatea arestării preventive nu se poate examina

numai în funcție de gravitatea pedepsei (cauza Letellier contra Franței).

Pe de altă parte, pericolul pentru

ordinea publică nu poate fi apreciat în mod abstract, așa încât, în lipsa unei

definiții legale, evaluarea sa se face prin raportare la scopul măsurilor

preventive, prin utilizarea criteriilor enumerate de art. 136 alin. ultim C.

proc. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea,

vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia

măsura.

Drept urmare, nu se poate susține că

pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat exclusiv la persoana

inculpatului, fără să fie avute în vedere natura, gravitatea faptei și

împrejurările concrete de comitere a acesteia, așa cum se conturează în raport

de probele administrate până la acest moment.

Sub acest aspect, s-a reținut că

inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de

libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. tortură, prev. de

art. 267 alin. (1) C. pen. abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prev.de art. 290 C. pen.

Prin raportare la toate aceste

elemente, Curtea a apreciat că circumstanțele personale favorabile inculpaților

constând în lipsa antecedentelor penale, calificative bune obținute la locul de

muncă și caracterizările favorabile, existența unei familii și a stării de

sănătate precare a copiilor inculpatului, nu diminuează într-o măsură

suficientă periculozitatea inculpatului T.B.M., pentru a putea dispune lăsarea

acestuia în stare de libertate, neexistând temeiuri pentru luarea unei alte

măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi

localitatea sau țara).

Nu este de neglijat faptul că

inculpații au comis faptele în calitatea lor de comisar-șef de poliție și

respectiv agent de poliție, acționând pentru a-l determina pe martorul cu

identitate protejată să-și dezvăluie identitatea reală și misiunea ce o avea de

îndeplinit. De asemenea, necesitatea prelungirii arestării preventive este

justificată de administrarea probatoriului solicitat de către inculpați în

apărare, astfel că în temeiul art. 155 și următoarele C. proc. pen., a fost

admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților

T.B.M. și Z.V.Ș. pe o durată de 30 de zile. de la data de 23 iulie 2013 până la

data de 21 august 2013 inclusiv.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând Încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 alin. (3) C.

proc. pen., constată că aceasta este temeinică și legală.

Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc.

pen., în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi

prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun

în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate.

În acest context normativ, instanța de

fond investită cu soluționarea cererii procurorului trebuie să stabilească dacă

este realizată condiționalitatea impusă de art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în

vreuna din cele două ipoteze, având în vedere că temeiurile care au determinat

inițial luarea acestei măsuri sunt cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit.

f) C. proc. pen. In aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra

temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în

baza sesizării prin rechizitoriu.

Prin urmare, valabilitatea continuării

detenției nu este condiționată de existența unor probe certe de vinovăție, așa

cum se susține de către apărare, fiind suficient să se constate persistența

suspiciunilor rezonabile că persoanele arestate au comis o infracțiune și că

restrângerea libertății individuale servește pe mai departe unei necesități

reale de interes public.

În speță, analizând temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive față de recurenții-inculpați,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea se mențin și justifică în

continuare privarea de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și

judecătorul primei instanțe.

În speță, s-a reținut că

investigatorul sub acoperire T.F.C. L-a abordat, în zona barului K.B. pe

ofițerul de poliție P.D.E. și l-a întrebat dacă dorește să cumpere ceva care

l-ar ajuta să se simtă mai bine. Imediat ce investigatorul a scos din buzunar

plicul cu substanță vegetală, a intervenit și T.B.M., care și-a declinat

calitatea de polițist și i-a luat investigatorului din buzunar portmoncul, după

care cei doi inculpați i-au luat acestuia telefoanele mobile pe care le

deținea. Ulterior, polițiștii P.D.E. și T.B.M., l-au condus pe investigator la

respectivul hotel și au intrat în camera deținută de acesta, unde, tară a avea

autorizație de percheziție domiciliară, cei trei inculpați au percheziționat

camera de hotel, ridicând suma de 2.700 lei prezentată de T.F.C.

Pe fondul apariției suspiciunii că

T.F.C. ar putea să fie investigator sub acoperire, inculpații au declanșat o

acțiune susținută de supunere a investigatorului la suferințe puternice, fizice

și psihice, pentru a obține de la acesta mărturisirea că este polițist, lucrând

sub acoperire, pentru a-l intimida pe acesta și persoanele care l-au autorizat,

faptele fiind comise în camera din Hotelul C. și în parcarea clubului din

Mamaia, în parte în autoturismul de serviciu și în parte în vecinătatea

acestuia.

În acest sens, T.F.C. a fost

încătușat, fără a fi întrunite cerințele legale pentru luarea acestei măsuri; a

fost lovit în mod repetat cu pumnii în zona capului de către făptuitori, care

îi cereau constant, pe un ton ridicat, să mărturisească; a fost complet

dezbrăcat în parcarea menționată și apoi lovit la nivelul membrelor inferioare

cu o bâtă; a fost amenințat cu arma, lipită de tâmplă și apoi de abdomen,

această acțiune culminând cu acționarea de către inculpatul Z.V.Ș. a

trăgaciului pistolului, arma sa de serviciu. în timp ce țeava era în apropierea

abdomenului investigatorului, tară însă a avea cartuș pe țeava și, apoi, de

încărcarea ostentativă a armei și amenințarea cu împușcarea; a fost amenințat

în mod repetat, afirmațiile fiind îndreptate inclusiv împotriva familiei

acestuia, precum și a celor care "l-au trimis", etc.

Investigatorul a fost reținut o

perioadă îndelungată, sub aparența efectuării unor cercetări pentru trafic de

droguri, cu toate că, în fapt, acțiunile inculpaților aveau un alt scop.

anterior menționat. Se menționează că primele semne ale apariției suspiciunilor

privind calitatea reală a lui T.F.C. se evidențiază în camera de hotel

(procesul verbal din vol. 3, fila 146 și 156) începând cu ora 01:40, iar

convorbirea telefonică dintre inculpatul T.B.M. și procurorul-șef D.I.I.C.O.T.,

care s-a realizat imediat ce T.F.C. a afirmat că este investigator acoperit, a

avut loc la ora 03:50.

Privitor la evenimentele desfășurate

în noaptea de 02/03 mai 2013 asupra investigatorului sub acoperire T.F.C.,

ofițerii de poliție P.D.E., T.B.M. și agentul de poliție Z.V.Ș., toți din

cadrul B.C.C.O. Constanța, au întocmit, la 03 mai 2013, un proces-verbal de

constatare, care cuprinde o serie de mențiuni în fals, atestându-se.

necorespunzător adevărului că investigatorul i-ar fi invitat pe învinuiți în

camera de hotel; că s-ar fi realizat o predare-primire voluntară a sumei de 2.700

de lei, omițându-se în același timp descrierea acțiunilor nereușite de

deschidere a seifului din dotarea camerei, precum și a altor acte specifice

procedurii percheziții domiciliare; că numitul T.F.C. a devenit agresiv, motiv

pentru care ar fi fost necesară folosirea forței pentru imobilizarea acestuia;

că din cauza orei înaintate nu s-a putut asigura prezența unui martor asistent,

cu toate că făptuitorii nu au tăcut niciun demers în acest sens, iar locul era

intens circulat.

În speță, față de ambii recurenți

inculpați se constată că sunt întrunite cerințele art. 143 C. proc. pen.,

raportat la existența probelor sau indiciilor temeinice că s-au săvârșit fapte

prevăzute de legea penală, prin analiza ansamblului probator existent la

dosarul cauzei, respectiv: declarația martorului cu identitate protejată T.F.C.

(vol. l, filele 96-100). procesul-verbal de consemnare a declarației martorului

P.A. (vol. 2. fila 50), procesele- verbale de redare a convorbirilor telefonice

interceptate. în care se fac referiri la desfășurarea evenimentelor din noaptea

de 2/3 mai 2013. procesele-verbale de redare a dialogurilor purtate în mediul

ambiental, atât în timpul comiterii faptelor, cât și ulterior (filele 101-102,

105-106, 132, 144-161, din vol. lll și fila 9 din vol. II), precum și certificatul

medico-legal eliberat numitului T.F.C. în care sunt prezentate leziunile

acestuia.

Se constată că, în mod corect a

reținut instanța de fond că în privința celor doi recurenți inculpați sunt

îndeplinite cerințele art. 155 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 143 și

art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru a se dispune prelungirea măsurii

arestării preventive, întrucât există indicii temeinice că aceștia ar fi

săvârșit infracțiunile din data de 2/3 mai 2013, respectiv de lipsire de

libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., tortură, prev. de

art. 267 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 290 C. pen.

În concret, Înalta Curte, în acord cu

instanța de fond, constată că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.

148 lit. f) C. proc. pen. pentru două din infracțiunile pentru care sunt

cercetați inculpați, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, anume

infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 alin. (2)

C. pen. - pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 la 15

ani - și infracțiunea de tortură, prev. de art. 267 alin. (1) C. pen. care este

pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Din perspectiva verificării

subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii restrictive de

libertate, se constată că în speță există suficiente elemente de fapt care

justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptelor arătate

anterior și că rațiuni ce țin de menținerea încrederii publicului în

respectarea de către autorități a ordinii de drept reclamă continuarea anchetei

cu inculpații în stare de arest.

Natura și gravitatea deosebită a

acuzațiilor aduse inculpaților, modalitatea concretă în care se prezumă că

aceștia au acționat demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut în

art. 148 lit. f) C. proc. pen., rezultat din sentimentul de nesiguranță produs

în rândul opiniei publice, cu atât mai mult cu cât inculpații au comis faptele

în calitatea lor de comisar-șef de poliție și respectiv agerit de poliție,

acționând cu o periculozitate deosebită, pentru a-l determina pe martorul cu

identitate protejată să-și dezvăluie identitatea reală și misiunea ce o avea de

îndeplinit.

Timpul relativ scurt scurs de la data

săvârșirii presupuselor infracțiuni nu a estompat riscul de tulburare a ordinii

publice, gravitatea deosebită a faptelor și reacția publicului constituind

temeiuri suficiente pentru refuzul de eliberare din detenție, așa cum se arată

în jurisprudența în materie a C.E.D.O.

Sub un alt aspect, se apreciază că

desfășurarea anchetei în stadiul actual, cu inculpații în stare de libertate ar

putea aduce grave prejudicii bunei administrări a justiției, existând riscul ca

martorii să se simtă descurajați în efortul de a formula declarații complete în

cauză, interpretând eliberarea inculpaților ca o posibilă disculpare și

minimalizare a evenimentelor petrecute.

În considerarea acestor motive, legate

de necesitatea prezervării ordinii publice și desfășurarea în condiții adecvate

a cercetărilor inițiate de organele de urmărire penală, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că restrângerea libertății individuale a

recurentilor-inculpați este justificată în circumstanțele cazului,

împrejurările invocate în favoare, referitoare la situația personală a

inculpaților și buna conduită avută înainte de formularea acuzațiilor fiind

lipsite de relevanță și, totodată, insuficiente pentru a determina luarea unor

măsuri mai puțin severe împotriva acestora, respectiv obligarea de a nu părăsi

localitatea sau țara, prevăzute de art. 145 și 145 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.B.M. și Z.V.Ș. împotriva

Încheierii din 19 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 5096/2/2013 (nr. 2509/2013).

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.B.M. și Z.V.Ș. împotriva Încheierii clin 19 iulie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

5096/2/2013 (nr. 2509/2013).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința

publică, azi 24 iulie.2013.