ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penală

de față;

În baza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 609 din 06 iulie2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 23799/3/2010, s-a hotărât următoarele:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul N.V.B., la

pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 15

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2

ani închisoare.

În baza art. 272 din

Legea nr. 86/2006 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen.

S-a constatat că

faptele sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin

sentința penală nr. 12/ F din 05 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția

I penală, definitivă, instanța de fond dispunând, în consecință, contopirea

pedepselor aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 12/ F din 05 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția

I penală, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe 10 ani.

S-a dispus anularea

mandatului de executare nr. 149 din 11 mai 2011 emis în baza sentinței penale nr.

12/F/2011 și emiterea unui nou mandat conform acestei sentințe penale.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 și 36

C. pen., a fost dedusă prevenția de la 25 februarie 2010 la 03 martie2010 și de

la 5 august 2010 la zi.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.O.A. zis „Ș.”, la

pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa

de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de

15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art.

71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a fost dedusă prevenția de la 25 februarie 2010 la 03 martie2010.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 14.973,66 grame mefedronă depuse la I.G.P.R. cu dovezile seria H din 0002282 din 02 martie2010, seria

H nr. 0002284 din 02 martie2010, seria H nr. 0002279 din 02 martie2010, seria H

nr. 0002286 din 02 martie2010 cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., a fost confiscat de la inculpatul N.V.B. telefonul mobil marca

Samsung SGM D980 și cartelele telefonice SIM Cosmote și Vodafone.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 3.000 lei

cheltuieli judiciare stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. nr. 55/D/P/2010

din 12 mai 2012, s-a dispus t

rimiterea în judecată, în stare de libertate, a

inculpaților:

- N.V.B., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc,

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea

consumului propriu, prevăzut de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și folosire de acte false la autoritatea vamală, prevăzut de art. 272 din Legea

nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

- B.O.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional

ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitului R.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional ilicit de droguri de

mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că la data de 22 februarie 2010, PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.I.I.C.O.T., a fost sesizat cu privire la existența unor indicii

temeinice referitoare la realizarea unor activități de trafic ilicit de droguri

de mare risc, de către inculpatul N.V.B. și alții, constând în aceea că,

susnumitul a introdus pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători,

Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., un colet poștal conținând droguri de mare

risc, și cu privire la faptul că învinuitul R.A., în calitate de administrator

al SC O.E. SRL BUCUREȘTI, a introdus pe teritoriul României, prin Vama Otopeni

– Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., un colet poștal conținând

droguri de mare risc.

În cele două cauze,

înregistrate inițial sub numere diferite s-a dispus reținerea și predarea

scrisorilor, telegramelor și a oricăror alte corespondențe ori colete poștale

adresate inculpatului N.V.B. și, respectiv, învinuitului R.A., pe care aceștia

urmau să le primească sau pe care le-au primit prin intermediul societății de

curierat U.P.S., pentru o durată de 48 ore, respectiv de la data de 22

februarie 2010, ora 14:55, până la data de 24 februarie 2010, ora 14:55.

În urma punerii în

aplicare a autorizației susmenționate, precum și din celelalte activități

investigative efectuate în cauză, a rezultat că, în perioada 15 februarie 2010

- 22 februarie 2010, inculpatul N.V.B. s-a interesat în mod insistent la

punctul de lucru al societății de curierat U.P.S. din incinta Aeroportului

Henri Coandă, cu privire la modalitatea în care ar putea intra în posesia

coletului expediat pe numele SC O.E. SRL, prezentându-se în calitate de

reprezentant împuternicit al acestei societăți comerciale.

Cu această ocazie,

inculpatul N.V.B. i-a solicitat operatorului U.P.S. să îi expedieze coletul

sosit pe numele SC O.E. SRL (unde domiciliază martorul V.C.G., cumnatul

inculpatului B.O.A. zis „Ș.”).

Ofițerii de poliție

judiciară delegați în cauză, au procedat la desigilarea coletelor avându-i ca

destinatari pe inculpatul N.V.B., respectiv SC O.E. SRL și au substituit substanțele

aflate în interiorul acestora cu cutii conținând sare și ziare.

În urma examinării

substanțelor găsite în interiorul celor două colete, s-a stabilit greutatea și

natura acestora, respectiv cantitatea de 5.009,3 grame substanță ridicată din

coletul primit pe numele inculpatului N.V.B., conținea mefedronă, substanță

care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată și

completată cu O.U.G. nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr.

917067 din 25 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul I.G.P.R.) și cantitatea de 9,970 kilograme substanță

ridicată din coletul primit pe numele SC O.E. SRL, conținea mefedronă,

substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată

și completată cu O.U.G. nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr.

917064 din /24 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul I.G.P.R.).

La data de 23

februarie 2010, în jurul orelor 13:40, inculpatul N.V.B. s-a prezentat la

recepția U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă, ocazie cu care a ridicat

atât coletul care îi era adresat, cât și cel primit pe numele SC O.E. SRL,

prezentând în acest sens, o împuternicire din partea acestei societăți

comerciale.

Ambele colete,

conținând substanțele care au substituit drogurile, au fost înmânate

inculpatului N.V.B., la data de 23 februarie 2010, în jurul orelor 13:40, de

către investigatorul cu nume de cod „H.M.”

Așa cum rezultă din

cuprinsul acestuia, potrivit celor stabilite anterior cu coinculpatul B.O.A.

zis „Ș.”, inculpatul N.V.B. s-a interesat, cu ocazia ridicării celor două

colete, despre modalitatea în care le-ar putea expedia în Bulgaria, prin

intermediul aceleiași firme de curierat, comunicându-le investigatorului sub

acoperire și angajatului firmei U.P.S. că va reveni în acest sens, în cursul

aceleiași date, după ce va ambala conținutul lor într-o cutie suficient de

încăpătoare.

Din activitățile

investigative efectuate în cauză, inclusiv a supravegherilor operative

(filaje), a reieșit că, după preluarea celor două colete conținând substanța

care a substituit mefedronă, de la societatea de curierat U.P.S. din incinta

Aeroportului Henri Coandă, inculpatul N.V.B. s-a deplasat la adresa situată în

București, folosind mai multe mijloace de transport, respectiv, inițial un taxi

și, ulterior, autoturism privat, marca D.L.

De altfel, cei doi

inculpați au avut, în cursul zilei de 23 februarie 2010, mai multe comunicări

telefonice din care reiese că aceștia și-au luat mai multe măsuri de prevedere

pentru a nu fi descoperiți de către organele de urmărire penală, atât în ceea

ce privește mijloacele de transport, cât și locația unde urmau să depoziteze

drogurile.

La data de 24

februarie 2010 a fost efectuată o percheziție domiciliară, în baza autorizației

nr. 78 din 24 februarie 2010, ora 17:00, emise de Tribunalul București, secția

I penală, la adresa situată în București, unde locuia fără forme legale

inculpatul N.V.B.

Cu ocazia

desfășurării acestei activități au fost găsite și ridicate în vederea

analizării un plic din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de

culoare albă și un tub metalic ce prezenta pe interior urme de praf alb. De

asemenea, au fost ridicate de la inculpat facturile seria U.P.S. nr. 6058813 și

nr. 6058814 din data de 23 februarie 2010, privind achitarea de către

inculpatul N.V.B. a taxelor vamale de import a substanțelor conținute în cele

două colete ridicate la data emiterii facturilor; declarație vamală nr. 16848

din 04 februarie 2010 efectuată de SC M.T. SRL privind coletul cu codul de

identificare H8267155520; solicitarea comisionarului vamal SC M.T. SRL seria

ROCV472 privind eliberarea de către Autoritatea Vamală a coletului

susmenționat.

Totodată, din locuința

inculpatului N.V.B. au mai fost ridicate și alte înscrisuri aparținând SC O.E.

SRL, privind operațiuni financiare și de schimb valutar efectuate de această

societate comercială precum și acte comerciale emise de societăți din R.P.C.

În urma examinării substanței

găsite și ridicate de la inculpatul N.V.B. s-a stabilit că aceasta reprezintă

mefedronă, în cantitate netă de 0,28 grame (raport de constatare

tehnico-științifică nr. 917.089 din data de 25 februarie 2010 al Laboratorului

Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.). Totodată, s-au

pus în evidență urme de mefedronă și pe tubul metalic găsit asupra inculpatului

N.V.B., aspect de natură a conduce la concluzia că respectivul dispozitiv era

un instrument folosit la administrarea drogurilor.

Totodată, din

înscrisurilor existente la dosarul cauzei, a rezultat că cele aproximativ 10

kilograme mefedronă sosite prin intermediul societății de curierat rapid U.P.S.,

din China, au fost declarate la autoritatea vamală de către inculpatul N.V.B.

ca fiind „polimer super-absorbant (S.A.P.)”, în valoare de 50 DOLARI S.U.A.,

pentru care s-a stabilit o taxă vamală corespunzătoare acestei valori,

respectiv 17 lei.

Situația de fapt

expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de

probă: adresă de înaintare, referat cu propunere de declinare a competenței și

proces verbal de sesizare din oficiu din data de 22 februarie 2010; înscrisuri;

ordonanță de delegare din data de 22 februarie 2010; referate din data de 22

februarie 2010 ale I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog cu propuneri de

autorizare a reținerii corespondenței și de autorizare a folosirii unor

investigatori; procese verbale de predare – primire, de desigilare și de

substituire a drogurilor; rezoluție motivată și raportul de constatare tehnico

– științifică nr. 916992 din 19 februarie 2010 al Laboratorului Central de

Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; rezoluție motivată din

data de 22 februarie 2010 și adresa nr. 917067 din data de 23 februarie 2010,

privind efectuarea unei constatări tehnico – științifice de către Laboratorul

Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; procese verbale

de predare primire a drogurilor; adresă și dovada seria H nr. 0002282 din data

de 02 martie2010 a Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative

din cadrul I I.G.P.R.; raport de constatare tehnico – științifică nr. 917067

din 25 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresă și dovada seria H nr. 0002284 din data

de 02 martie2010 a Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative

din cadrul I.G.P.R.; proces verbal de investigații din data de 22 februarie 2010;

referat al I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog din data de 22 februarie 2010

cu propunere de autorizare a unei livrări supravegheate de droguri; rezoluția nr.

55/D/P/2010 (25/A/2010) din data de 22 februarie 2010, ora 14:30, privind

autorizarea reținerii corespondenței și coletului poștal; ordonanța nr. 55/D/P/2010

(29/A/2010) din data de 22 februarie 2010, privind autorizarea folosirii investigatorilor

sub acoperire; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (33/A/2010) din data de 22 octombrie 2010,

privind autorizarea unei livrări supravegheate de droguri cu substituirea totală

a acestora; proces verbal întocmit la data de 23 februarie 2010 de

investigatori sub acoperire; proces verbal de supraveghere operativă din data

de 23 februarie 2010; proces verbal predare – primire înscrisuri și a unui

colet poștal întocmite la data de 01 martie2010; sesizare formulată de

inculpatul N.V.B. la data de 23 februarie 2010 și înregistrată sub nr. 1032 la SC

U.P.S. România SRL; proces verbal supraveghere operativă din data de 24

februarie 2010; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (85/A/2010) din data de 22 februarie 2010,

ora 17:15, privind autorizarea provizorie a interceptării, înregistrării și

localizării comunicărilor telefonice, precum și a interceptării și înregistrării

în mediul ambiental; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (88/A/2010) din data de 23 februarie

2010, ora 11:40, privind autorizarea provizorie a interceptării, înregistrării

și localizării comunicărilor telefonice, precum și a interceptării și înregistrării

în mediul ambiental; proces verbal din data de 05 martie2010 de redare a unei convorbiri

în mediul ambiental; încheierea de ședință nr. 196/AI/2010 din data de 24

februarie 2010 a Tribunalului București – Cabinetul Președintelui și

autorizații de interceptare cu același număr; procese verbale de redare a

comunicărilor telefonice; procese verbale de investigații din data de 23

februarie 2010; proces verbal de identificare din data de 24 februarie 2010;

adresă și referat ale I.G.P.R. – D.C.C.O., SERVICIUL ANTIDROG cu propunere de

declinare a competenței, din data de 22 februarie 2010; proces verbal de

sesizare din oficiu nr. 57/D/P/2010 din data de 22 februarie 2010; referat din

data de 22 februarie 2010 al I.G.P.R. – D.C.C.O., SERVICIUL ANTIDROG, cu

propunere de autorizare a reținerii corespondenței și coletului poștal; proces

verbal din data de 22 februarie 2010 de desigilare a unui colet; proces verbal

din data de 22 februarie 2010 de substituire a drogurilor; proces verbal din

data de 22 februarie 2010 de predare – primire a unui colet; rezoluție motivată

din data de 18 februarie 2010; adresă și raport de constatare tehnico –

științifică nr. 916993 din data de 19 februarie 2010 al Laboratorului Central

de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresă și dovadă de

depunere seria H nr. 0002279 din data de 02 martie2010 eliberată de Direcția

Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.;

rezoluție motivată din data de 22 februarie 2010 și raport de constatare

tehnico – științifică nr. 917064 din data de 24 februarie 2010 al Laboratorului

Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresă și

dovadă seria H nr. 0002286 din data de 02 martie2010 eliberată de Direcția

Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.; referat nr.

57/D/P/2010 al I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog, cu propunere de

autorizare a unei livrări supravegheate de droguri; referat nr. 57/D/P/2010 al

I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog cu propunere de autorizare a unor

investigatori sub acoperire; proces verbal din data de 22 februarie 2010 privind

SC O.E. SRL; ordonanță de delegare din data de 22 februarie 2010; ordonanță nr.

57/D/P/2010 (31/A/2010) din data de 22 februarie 2010 privind autorizarea

folosirii unor investigatori sub acoperire; ordonanța nr. 57/D/P/2010

(35/A/2010) din data de 22 februarie 2010 privind autorizarea unei livrări

supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora; rezoluția nr. 57/D/P/2010

(27/A/2010) din data de 22 februarie 2010, ora 14:50, privind autorizarea

reținerii corespondenței și coletului poștal, rezoluția de conexare nr. 55/D/P/2010

din data de 24 februarie 2010; ordonanță de delegare din data de 24 februarie 2010;

rezoluție de începere a urmăririi penale nr. 57/D/P/2010 (nr. 83) 22 februarie 2010,

ora 14:15; rezoluție de începere a urmăririi penale nr. 55/D/P/2010 (nr. 81)din

data de 22 februarie 2010, ora 14:05; ordonanță de schimbare a încadrării

juridice a faptei nr. 55/D/P/2010 (nr. 95) din data de 24 februarie 2010, ora

17:00; rezoluție de începere a urmăririi penale nr. 55/D/P/2010 (nr. 96) din

data de 24 februarie 2010, ora 20:45; adresă Barou București; declarațiile

învinuitului N.V.B.; ordonanță de reținere a învinuitului N.V.B.; ordonanță de

punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul N.V.B.; declarațiile

inculpatului N.V.B.; rezoluție din data de 24 februarie 2010 privind efectuarea

unei percheziții corporale; autorizația de percheziție nr. 78 din data de 24

februarie 2010, ora 17:30 a Tribunalului București, secția I penală; proces

verbal de efectuare a percheziției domiciliare; înscrisuri; declarații martori

asistenți; proces verbal de identificare; rezoluție din data de 24 februarie 2010

și raport de constatare tehnico-științifică nr. 917089 din data de 25 februarie

2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.;

procese verbale de desigilare și planșă fotografică; ordonanță de extindere a

cercetărilor nr. 55/D/P/2010 (nr. 102) din data de 01 martie2010, ora 10:15;

împuternicire avocațială, av. P.C., nr. 8/2010; proces verbal de aducere la cunoștință

a învinuirii și declarațiile învinuitului B.O.A.; fișă cazier judiciar a

învinuitului B.O.A.; ordonanță de reținere a învinuitului B.O.A. nr. 55/D/P/2010

(nr. 41) din data de 25 februarie 2010; proces verbal de aducere la cunoștință

a măsurii reținerii; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de

inculpatul B.O.A.; declarații inculpat B.O.A.; proces verbal din data de 25

februarie 2010 privind ridicarea de bunuri; autorizația de percheziție nr. 77

din data de 24 februarie 2010, ora 17:30 a Tribunalului București, secția I penală;

proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; declarații martori

asistenți; autorizația de percheziție nr. 79 din data de 24 februarie 2010, ora

17:30 a Tribunalului București, secția I penală; proces verbal de efectuare a

percheziției domiciliare; declarații martori asistenți; declarații martor D.G.O.;

declarații martor V.C.G.; mandate de arestare preventivă nr. 44/ UP din data de

25 februarie 2010 emise de Tribunalului București, secția I penală în dosarul nr.

10246/3/2010; declarațiile învinuitului R.A., 350; proces verbal de recunoaștere

de pe planșa foto; înscrisuri aparținând SC O.E. SRL; ordonanță privind luarea

măsurilor asigurătorii din data de 22 martie2010; proces verbal restituire

bunuri; proces verbal xerocopiere înscrisuri; adresa nr. 19826 din 08 aprilie2010

a A.N.A.F. – A.N.V.; dovadă seria H nr. 0002993 din data de 22 aprilie2010 a

Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.;

împuternicire avocațială nr. 2/2010; declarație martor G.V.C.; proces verbal

din data de 23 aprilie2010 privind restituirea unor bunuri; proces-verbal seria

B nr. 016847 din data de 23 aprilie2010, privind aducerea la cunoștință a

materialului de urmărire penală inculpatului N.V.B.;

În cursul cercetării

judecătorești efectuate de prima instanță, au fost audiați inculpații N.V.B. și

B.O.A. și martorii R.A., G.V.C., V.C.G. și martorul cu nume de cod H.M. și a

fost administrată proba cu înscrisuri.

A fost respinsă

cererea de expertizare a înregistrărilor audio pentru certificarea identității

vocii inculpatului B.O., reținând în primul rând că inculpatul nu a învederat

nici un argument de fapt care să ridice un dubiu asupra identității sale, teza

în sensul că înregistrarea furnizată de organele de poliție ar fi denaturată în

simplul scop al învinuirii pe nedrept a inculpatului în cauză fiind din punct

de vedere logic inacceptabilă. Dincolo de acest argument, Tribunalul a

subliniat că, deși există într-adevăr o anumită practică, minoritară, a

instanțelor de judecată, de a admite o astfel de probă chiar în lipsa unor

indicii care să arunce un dubiu asupra autenticității înregistrărilor audio, o

serie de chestiuni de oportunitate și aspecte tehnice specifice acestui tip de

expertiză se opun, în opinia instanței de fond, în încuviințarea acestei probe.

În susținerea acestei opinii s-a precizat că I.N.E.C., singura instituție în

cadrul căreia la acest moment poate fi realizată o astfel de expertiză, ia în

considerare la efectuarea expertizei de voce standardele A.E.S. 27-1996 respectiv

A.E.S. 43-2000 elaborate de S.I.A., aplicabile în cazul înregistrărilor audio

analogică și nu digitală cum este cazul în speță. Nu există o acreditare R. a I.N.E.C.

pe acest tip de expertiză. De asemenea, s-a arătat că chiar în condițiile în

care ar exista o astfel de cerificare, acest tip de expertiză nu este în măsură

să certifice cu certitudine identitatea vocii aflate pe înregistrare, ci doar

să indice, posibil, existența unor interferențe tehnice pe conținutul înregistrării

și metoda de intervenție, chestiuni ce excedează scopului expertizei, așa cum

este dorit de apărare. Prin urmare, s-a reținut că toate aceste elemente,

respectiv: timpul necesar pentru efectuarea unei astfel de expertize, lipsa de

certitudine asupra acurateței unei astfel de verificări, caracterul de

probabilitate și nu de certitudine a concluziilor ce ar putea fi formulate

chiar în condițiile în care s-ar admite această probă, coroborate cu lipsa

oricăror argumente de fapt care să aducă o umbră de îndoială asupra

veridicității acestor interceptări, conduc la concluzia că administrarea unei

astfel de probe este inutilă.

Analizând materialul

probator administrat în cele două faze procesuale, Tribunalul a reținut în fapt

următoarele:

La data de 22

februarie 2010 organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost

sesizate cu privire la faptul că a fost introdus pe teritoriul României, prin

Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., un colet poștal

conținând droguri de mare risc, destinatar – cumpărător fiind inc. N.V.B. Prin

raportul de constatare tehnico - științifică nr. 916.992 din 19 februarie 2010

al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.

se constatase că pachetul în cauză conține mefedronă, calificat ca drog de mare

risc din data de 15 februarie 2010, prin O.U.G. nr. 6/2010, intrată în vigoare

la această dată.

Pachetul în cauză

fusese introdus pe teritoriul României de la sfârșitul lunii ianuarie 2010.

La aceeași dată

organele de urmărire penală din cadrul aceleiași structuri au fost sesizate cu

privire la faptul că un alt colet conținând același tip de drog de mare risc

fusese introdus în țară prin același punct vamal, de această dată pe numele

societății SC O.E. SRL, administrată de martorul R.A.

Natura substanței

conținută în acest colet este confirmată de concluziile raportului de

constatare tehnico - științifică nr. 916.993 din 19 februarie 2010 al

Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.

În perioada 15

februarie 2010 - 22 februarie 2010 inculpatul N.V.B. s-a interesat de mai multe

ori la punctul U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă asupra modalității

în care poate intra în posesia coletului destinat SC O.E. SRL, în calitate de

împuternicit al acestei societăți.

Inițial, inculpatul a

cerut operatorului U.P.S. să îi trimită acest pachet la adresa din București,

care este cumnatul inc. B.O.A.

În data de 23

februarie 2010 inculpatul N.V.B. a fost contactat de operatorul U.P.S. care i-a

comunicat că poate ridica coletele, și că dorește să stabilească detaliile

livrării.

După această

convorbire, în cursul aceleiași zile, inculpatul N.B. a luat legătura cu

inculpatul B.O.A., l-a informat că i s-a spus din vamă că poate ridica cele 15

kg de mefedronă, pe care le-a denumit codificat biciclete, și i-a cerut

inculpatului B.O.A. să îl sfătuiască ce să facă, cel din urmă spunându-i să ia

coletele și să spună în vamă că nu le va introduce în țară ci le va trimite în

Bulgaria.

Instanța de fond a reținut

că aceste aspecte rezultă din interceptările convorbirilor telefonice purtate

de inculpatul N.V.B. în data de 23 februarie 2010, prima dată cu operatorul U.P.S.

apoi cu inculpatul B.O.A.

Ambii inculpați au

recunoscut că au purtat o convorbire în această dată în legătură cu situația

coletelor din vamă, dar nu au recunoscut detaliile acestei convorbiri,

inculpatul B.O.A. negând că ar fi sfătuit pe inculpatul N.V.B. să ia coletele

și să justifice aceasta prin faptul că dorea să le retrimită în Bulgaria, ci că

doar și-a spus opinia în sensul că dacă s-a dat liber de vamă, înseamnă că acel

conținut al coletelor era conform legii.

În data de 22

februarie 2010, în temeiul ordonanțelor de autorizare a livrării supravegheate

de droguri cu substituirea totală a acestora s-a procedat la deschiderea celor

două colete în cauză. S-au efectuat noi constatări tehnico – științifice cu

privire la natura substanțelor, Tribunalul reținând că:

- pachetul destinat

inculpatului N.V.B. conținea cantitatea de 5.009,3 grame substanță - mefedronă,

substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată

și completată cu O.U.G. nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr.

917067 din 25 februarie 2010).

- pachetul destinat SC

O.E. SRL conținea 9,970 kilograme substanță, mefedronă, substanță care face

parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu O.U.G.

nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917064 din 24

februarie 201).

În data de 23

februarie 2010, în jurul orelor 13:40, inculpatul N.V.B. s-a prezentat la

recepția U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă, și a ridicat atât

coletul care îi era adresat, cât și cel primit pe numele SC O.E. SRL,

prezentând în acest sens, o împuternicire din partea acestei societăți

comerciale. Ambele colete, conținând sare, care a substituit drogurile, au fost

înmânate inculpatului de către investigatorul cu nume de cod H.M.

S-a reținut de prima

instanță că împrejurarea remiterii coletelor a rezultat din declarațiile

inculpatului N.V.B. și ale investigatorului sub acoperire audiat la ultimul

termen de judecată. Inculpatul N.V.B. argumentează, însă, că a fost silit

practic să ridice coletele, punându-i-se în brațe de către investigatorul sub

acoperire, deși el a cerut insistent un certificat din care să rezulte că în

pachete nu se află substanțe interzise potrivit legislației în vigoare.

Ulterior, după ce a

ridicat aceste colete, inculpatul N.V.B. s-a deplasat la adresa din București,

unde nu locuia nici o persoană la acel moment, folosind mai multe mijloace de

transport în comun, un taxi și în final un autoturism Dacia Logan, fapt ce a

reieșit din procesul - verbal de filaj.

S-a mai reținut că,

în cursul deplasării, inculpatul N.V.B. a avut mai multe convorbiri cu

inculpatul B.O.A. în care inculpatul N.V.B. îl ține la curent pe cel din urmă

în legătură cu stadiul ridicării coletelor, inculpatul B.O.A. cerându-i să nu

aducă coletele la domiciliul său și felicitându-l în momentul în care

inculpatul N.V.B. îi replică că deja s-a gândit la acest lucru și are un plan

în legătură cu cele două pachete.

Instanța de fond a

reținut că, după ce a ajuns la adresă, inculpatul N.V.B. a deschis cele două

colete, și a găsit în interior sare de bucătărie, lucru pe care i l-a comunicat

inculpatului B.O.A. În cursul convorbirii telefonice interceptate, cei doi au

analizat posibilitatea ca furnizorii din China să fi încercat să îi înșele,

ipoteză pe care au exclus-o, pentru că cutiile de sare conțineau denumiri

românești, iar a doua ipoteză pe care cei doi au luat-o în calcul, în sensul că

firma de curierat ar fi înlocuit produsele (care ar fi trebuit în mod logic să

fie înlăturată ca ilogică) fiind apreciată de cei doi inculpați din ce în ce

mai plauzibilă, inculpatul B.O.A. propunând chiar folosirea de amenințări

împotriva unuia dintre funcționarii firmei de curierat pentru a stabili dacă

cei din firma de curierat au înlocuit produsele. S-a observat de către prima

instanță că folosirea de amenințări și intimidări era o manieră obișnuită în

care acest inculpat soluționa situațiile tensionate și posibilele comportamente

de rea – credință ale asociaților, un incident similar fiind relatat în detaliu

de martorul V., cumnatul inculpatului B.O.A.

În ambele situații,

acest tip de atitudine putea avea și consecințe penale, sub aspectul

infracțiunii de șantaj, teză confirmată și de practica judiciară recentă.

Instanța a mai

reținut că, în cursul altor convorbiri ulterioare, al căror conținut are pentru

un observator exterior un pronunțat efect de amuzament, inculpații se acuzau

reciproc cu privire la situația creată.

La data de 24

februarie 2010 s-a efectuat la domiciliul inculpatului N.V.B. o percheziție

domiciliară, ocazie cu care au fost găsite și ridicate facturile și

declarațiile vamale completate de inculpatul N.V.B. cu ocazia ridicării

coletelor, înscrisuri aparținând SC O.E. SRL, privind operațiuni financiare și

de schimb valutar efectuate de această societate comercială precum și acte

comerciale emise de societăți din China, și un plic din material plastic ce

conținea o substanță pulverulentă de culoare albă și un tub metalic ce prezenta

pe interior urme de praf alb, cu privire la care s-a constatat în urma

expertizării că conține mefedronă (raport de constatare tehnico-științifică nr.

917.089 din data de 25 februarie 2010), substanță care, față de cantitatea

ridicată și instrumentul ce o însoțea, era pentru consumul propriu al

inculpatului N.V.B.

Din facturile

ridicate a rezultat că cele aproximativ 10 kilograme mefedronă sosite prin intermediul

societății de curierat rapid U.P.S., din China, au fost declarate la

autoritatea vamală de către inculpatul N.V.B. ca fiind „polimer super-absorbant

(S.A.P.)”, în valoare de 50 DOLARI S.U.A.

Instanța de fond a

reținut că apărările celor doi inculpați vizează, pe fondul cauzei, în

principal latura subiectivă, însă și sub acest aspect sunt contradictorii,

întrucât inițial ambii inculpați au încercat să susțină ideea că nu au cunoscut

conținutul pachetelor decât după ridicarea din vamă, pentru ca, forțați de

simple considerente de logică, să admită că știau că în ambele colete se află

mefedronă încercând din acest punct să susțină ideea că intenționau să ardă

drogurile (în varianta inculpatului B.O.A.) sau să le comercializeze în

Bulgaria (varianta inculpatului N.V.B.).

S-a reținut că

varianta revânzării în Bulgaria este foarte plauzibilă, având în vedere și

conținutul convorbirilor telefonice interceptate, în care cei doi inculpați au

discutat serios această variantă, însă chiar și în aceste condiții fapta

întrunește în continuare elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri.

Prin urmare,

apărările inculpaților au fost înlăturate pentru simple argumente de logică

deduse din elementele de fapt probate.

Instanța de fond a

mai reținut că ambii inculpați au avut anterior activități pe linia

comercializării de substanțe etnobotanice. Această împrejurare a rezultat din

declarațiile coroborate ale martorilor V.C.G. și G.V.C. Aflați în relații

anterioare apropiate cu cei doi inculpați, martorul V. este cumnat al

inculpatului B.O.A., cei doi martori au depus eforturi considerabile pentru a

evita relevarea unor detalii incriminatoare la adresa inculpaților, fără a se

expune însă și răspunderii penale pentru mărturie mincinoasă, inevitabil

contradicțiile și ezitările relatărilor acestora punând în evidență lipsa de

sinceritate a celor doi martori.

Din examinarea

comparativă și coroborată a celor două declarații a rezultat, în mod evident,

că martorul G. a pus la dispoziție inculpaților N.V.B. și B.O.A., care aveau

vechime ca asociați, doi furnizori de substanțe etnobotanice, din Anglia și

China. În paralel, inculpatul B.O.A. a avut o implicare activă în administrarea

firmei S.P. SRL prin care martorul V. comercializa substanțe etnobotanice.

Inculpatul B.O.A. a avut personal o nemulțumire accentuată legată de faptul că

unul din furnizorii indicați (E.) i-ar fi trimis cafeină în loc de substanța

comandată (evenimente ce au avut loc înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2010,

deci din punctul de vedere al naturii substanțelor nu au relevanță penală) și a

încercat să soluționeze acest conflict amenințând cu acte de violență pe

martorul G., în cadrul unei întâlniri ce a cuprins, conform declarațiilor

coroborate ale celor doi martori, atât pe martorul V. cât și pe inculpatul N.V.B.

Instanța de fond a

mai reținut că, din declarațiile inculpatului B.O.A., cu o seară înainte ca

inculpatul N.V.B. să ridice coletele din vamă, a avut loc între cei doi

inculpați, martorul V. și alte persoane o întâlnire în care s-a discutat despre

conținutul coletelor respective.

Din declarațiile

martorului R., coroborate cu înscrisurile referitoare la SC O.E. SRL găsite la

domiciliul inculpatului N.V.B., a rezultat că acesta din urmă administra

această societate, martorul R. fiind doar administrator aparent, instanța de

fond reținând că susținerile inculpatului N.V.B. că ar fi fost doar angajatul

acestuia, că ar fi ridicat coletele pentru acesta, și că martorul R. s-ar fi

ocupat exclusiv de importul de substanțe etnobotanice, sunt vag ilare, în mod

logic neputând fi susținute față de probele existente și situația de fapt

astfel cum a fost dovedită prin probele administrate.

O altă concluzie

logică, reținută de instanța de fond, a fost aceea potrivit căreia inculpatul N.V.B.

s-a folosit de această societate și anterior pentru achiziționarea de substanțe

etnobotanice, concluzie susținută și de faptul că acesta a declarat substanțele

importate ca fiind polimeri, disimulând natura reală a activității comerciale

pe care o realiza, comerțul cu substanțe etnobotanice având un pronunțat aspect

ocult încă înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010.

Astfel că, din

argumentele expuse, prima instanță a conchis că ambii inculpați au cunoscut de

la început conținutul exact al coletelor livrate inculpatului N.V.B.

S-a mai reținut că un

alt element probat de interceptările convorbirilor telefonice este faptul că

ridicarea celor două colete era în folosul ambilor inculpați. Referirile

inculpatului B.O.A. la trimiterea drogurilor în Bulgaria au fost repetate, ceea

ce relevă un interes concret și direct în valorificarea acestor droguri,

aceeași concluzie reieșind și din propunerile serioase ale acestuia în sensul

constrângerii fizice a unui funcționar U.P.S. pentru a rezolva problema substituirii

substanțelor.

Din expunerea

anterioară, instanța de fond a dedus că intenția celor doi inculpați nu a fost

niciodată aceea de a arde drogurile livrate lor.

Un astfel de gest, ar

fi însemnat și o reală pierdere financiară, cantitatea importată fiind de nu

mai puțin 15 kg mefedronă. Or, întregul comportament al inculpaților a relevat

că au încercat să minimalizeze pierderile, cel mai probabil recomercializând

drogurile către o firmă din Bulgaria, unde încă nu au fost interzise.

Inculpatul N.V.B. s-a interesat la vamă, aspect confirmat și de declarațiile

martorului sub acoperire H.M., de modalitatea de retrimitere către un

destinatar din Bulgaria.

Instanța de fond a

arătat că, în această variantă, fapta inculpaților de a introduce pe teritoriul

României această cantitate de droguri de mare risc și de a o recomercializa

către o firmă din Bulgaria, întrunește elementele constitutive ale ambelor

infracțiuni, prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât în

măsura în care aceste substanțe sunt calificate ca droguri de mare risc, în

România valorificarea lor are caracter penal chiar dacă nu este realizată prin

vânzarea drogurilor pe teritoriul României, fiind suficient actul recepționării

și revânzării lor, indiferent de locația cumpărătorului. Bineînțeles, aceste

argumente sunt doar suplimentare împrejurării că inculpatul N.V.B. a deținut și

transportat drogurile până la domiciliu, ceea ce califică deja activitatea sa

ca și trafic ilicit de droguri de mare risc.

De asemenea, s-a

constatat că, în ceea ce privește susținerea inculpaților, în sensul că acea

comunicare făcută de U.P.S. că ar avea liber de vamă, i-ar fi determinat să

ridice coletele, aceasta este în mod egal nesusținută faptic. Instanța de fond

a arătat că, în condițiile în care cei doi inculpați știau clar că în colete se

află mefedronă, era dificil de crezut că acea comunicare a U.P.S. în sensul

liberului de vamă i-ar fi încredințat că substanța și-ar fi schimbat brusc

natura sau că ar fi fost, eventual, dezincriminată. Inculpații au avut

reprezentarea unei erori a organelor vamale, eroare care le-ar fi dat

posibilitatea de a se debarasa de droguri fără a înregistra mari pierderi

financiare (rezultat ce ar fi fost cauzat în mod cert de distrugerea lor,

posibilitate dată de art. 3 din Legea nr. 143/2000). S-a considerat că

împrejurarea la care fac referire inculpații N.V.B. și cei doi martori

menționați, cu care inculpații s-au aflat în relații comerciale, în sensul că

imediat înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, „toată lumea

încerca să își rezolve problemele” se referă la recomercializarea rapidă a

drogurilor sau valorificarea lor rapidă, în alt mod, pentru a evita pierderile

masive.

Obiecțiunile apărării

cu privire la lipsa unei traduceri autorizate a facturilor fiscale aflate la

dosarul cauzei au fost apreciate ca fiind nerelevante, conținutul acestor acte

fiind suficient de lămuritor și în lipsa unei traduceri.

Prima instanță a

constatat că și celelalte referiri ale apărării cu privire la pretinse

neregularități ale actelor de urmărire penală, susținute în cadrul

dezbaterilor, sunt neîntemeiate. Diferențele în descrierea substanțelor

ridicate și respectiv expertizate sunt nesemnificative, indicarea culorii alb

în procesul verbal de ridicare și a culorii gălbui în raportul de constatare

este o chestiune strict semantică, și nu constituie un indiciu în sensul că

substanțele ar fi fost substituite.

Tribunalul nu a găsit

nici un alt motiv de viciu al actelor de procedură efectuate în cauză.

Susținerile apărătorilor inculpatului B.O.A., referitoare la o pretinsă

nelegalitate a procesului – verbal de începere a urmăririi penale împotriva

inculpatului N.V.B., s-a apreciat că nu necesită o analiză pe fond, întrucât o

astfel de cerere nu prezintă interes. Nelegalitatea la care s-a făcut referire

apărarea ar atrage doar o nulitate relativă, or este cert că inculpatul N.V.B.,

asistat de apărător ales, neinvocând un astfel de viciu, nu a resimțit o lezare

a drepturilor sale procesuale. Dincolo de acest considerent de admisibilitate, s-a

observat că diferențele între situațiile de fapt reținute succesiv în sarcina

acestui inculpat sunt consecința firească a evoluției probatoriului, iar

schimbarea situației de fapt a fost constatată prin rezoluția ulterioară de

schimbare a încadrării, inculpatul făcându-și apărările în funcție de fiecare

învinuire.

În drept, prima

instanță a apreciat că faptele inculpatului N.V.B., constând în aceea că, în

baza unei înțelegeri prealabile și la indicațiile inculpatului B.O.A. a

introdus la data de 23 februarie 2010 pe teritoriul României, prin Vama Otopeni

– Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., două colete poștale, conținând

cantitatea totală de 14.986,52 grame mefedronă, substanță care face parte din

Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 6/2010 și a transportat pe raza Municipiului București drogurile, cu

intenția traficării ulterioare a acestora, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului,

constând în aceea că la data de 24 februarie 2010 a deținut în vederea consumului

propriu cantitatea de 0,28 grame mefedronă și un tub metalic care conținea urme

de mefedronă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere,

fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu faptă prevăzută

de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului,

constând în aceea că, la data de 05 februarie 2010, în calitate de împuternicit

al SC O.E. SRL, a folosit la autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal

Henri Coandă – București documente vamale de transport și comerciale privind

coletul cu greutatea de 10 kilograme, expediat de SC S.U.H.C. CO, înscrisuri

care se refereau la alte mărfuri decât cele prezentate în mod faptic în vamă,

respectiv mefedronă și nu „polimer super-absorbant (S.A.P.)”, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006

privind Codul Vamal al României.

La individualizarea

pedepselor Tribunalul a avut în vedere natura faptei, cantitatea impresionantă

a drogurilor de mare risc traficate în modalitatea de mai sus, faptul că

activitatea inculpatului se integrează într-o activitate ilicită mai largă,

faptele din prezenta cauză fiind concurente cu faptele de trafic de droguri

(aceeași substanță) pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin

sentința penală nr. 12/ F din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția

I penală, atitudinea procesuală vădit nesinceră. Având în vedere aceste

criterii generale, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse la limita

minimului legal în cazul infracțiunilor privitoare la traficul și deținerea de

droguri de mare risc și spre minimul special în cazul infracțiunii la regimul

vamal, întrucât aceste cuantumuri sunt deja stabilite de legiuitor într-un

cuantum adecvat. Tribunalul nu a găsit nici un argument rezonabil pentru a

reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința aplicării

unor pedepse mai reduse decât minimul special.

Aceste pedepse au

fost contopite cu pedeapsa de 6 ani aplicată prin sentința penală nr. 12/F/2011

așa cum a fost modificată în căile de atac, fiind aplicată ca rezultantă

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu deducerea perioadei de reținere

din prezenta cauză și de arest preventiv din cauza în care a fost pronunțată

această sentință, la zi.

Prima instanță a

reținut că faptele inculpatului B.O.A., constând în aceea că, în baza unei

înțelegeri prealabile cu inculpatul N.V.B., i-a dat acestui inculpat indicații

și i-a oferit sume de bani în vederea introducerii, la data de 23 februarie 2010

pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de

lucru U.P.S., a două colete poștale conținând cantitatea totală de 14.986,52

grame mefedronă și a transportului pe raza Municipiului București a drogurilor,

cu intenția traficării ulterioare a acestora, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea

pedepselor ce au fost aplicate acestui inculpat, tribunalul s-a raportat din

nou la limitele speciale minime. Lipsa antecedentelor penale ale acestui

inculpat nu au, în condițiile unei poziții constante de nerecunoaștere, și

apreciate în contextul unor fapte grave inclusiv prin maniera de comitere și

cantitatea de droguri traficată, valoarea unei circumstanțe atenuante, singura

aptă să coboare prin efectul art. 76 C. pen., pedepsele sub limita specială

minimă. Tribunalul a aplicat pedeapsa mai grea, de 14 ani, fără aplicarea unui

spor.

În cazul ambilor

inculpați, Tribunalul a aplicat pe perioada maximă pedeapsa complementară a

interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., apreciind că

se impune și interzicerea dreptului de vot întrucât fapta de trafic de droguri,

aptă virtual să afecteze o largă pătură a populației, numărul consumatorilor

actuali sau potențiali de droguri este semnificativ, indică lipsa unui minim

simț civil necesar participării ca votant la procesul electoral.

De asemenea, a

confiscat cantitățile de droguri și telefoanele mobile folosite de inculpatul N.V.B.

la comiterea faptelor.

Împotriva sentinței

penale nr. 609 din 06 iulie2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în dosarul nr. 23799/3/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpații N.V.B. și B.O.A., cauza fiind înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 31 august2012.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat hotărârea instanței de fond, considerând că

aceasta este nelegală sub aspectul neindicării perioadei în care inculpaților

le sunt interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

Astfel, în motivarea

apelului s-a arătat că instanța de fond i-a condamnat pe ambii inculpați la

executarea unor pedepse principale cu închisoarea, aplicându-le, totodată, și

pedepse complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., fără a indica și perioada în care le sunt

interzise aceste drepturi, conform art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., care prevede

obligația instanței ca, atunci când aplică pedepse complementare, să indice și

perioada cuprinsă între 1 și 10 ani în care inculpatului îi sunt interzise

drepturile ce intră în conținutul acestei pedepse.

Inculpatul N.V.B.,

prin avocat ales, a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând să se constate că este nevinovat pentru săvârșirea

infracțiunilor de care este acuzat, să se reexamineze în ansamblul ei întreaga

cauză și să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10. lit. a) și d) C. proc. pen.

În motivarea

apelului, inculpatul a precizat că:a) substanțele la care instanța de fond a

făcut trimitere, respectiv cele două colete în masă de 5.009,3 gr și de 9.970

gr nu au ajuns pe teritoriul României la 22 februarie 2010, ci la 01 februarie 2010,

adică înainte de aplicarea O.U.G. nr. 6/2010; b) substanțele nu au fost

expertizate în mod legal de un laborator independent și imparțial, constatările

tehnico-științifice fiind făcute de ofițeri de poliție; c) substanțele nu au

intrat niciodată în posesia inculpatului N.V.B., aflându-se întreaga perioadă

sub control național; d) declarațiile inexacte ale mărfurilor importate au fost

realizate prin determinarea organelor judiciare, prin inducere în eroare și

prin denaturarea situației reale. Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat

achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, precum și pentru art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

pentru motivul că fapta nu există în materialitatea sa.

Astfel, apelantul a

arătat că nu a introdus pe teritoriul României substanțe stupefiante,

menționând că acest aspect este demonstrat de probe și acceptat de către

instanța de judecată, cea care a atestat că în cauză substanțele suspecte au

fost verifi

cate și s-a dispus substituirea

lor în totalitate, adică nu au intrat niciodată pe terito

riul României

în temeiul unei dispoziții sau a unei acțiuni/inacțiuni a inculpatului N.V.B.

Apelantul a arătat că substanțele au ajuns la Vama Otopeni – Aeroportul Henri

Coandă prin intermediul unui curier rapid U.P.S. care a stopat distribuirea

produsului până la momentul obținerii acceptului reprezentantului vamal. În

continuare, a arătat că

odată cu prezentarea

sa la biroul vamal, ca urmare a solicitării exprese a luc

rătorului U.P.S.

(în realitate un ofițer de poliție cu identitate protejată) de a se prezenta în

vederea ridicării coletului, dat fiind că a fost obținut „liberul” de vamă, a

solicitat să i se pună la dispoziție documente din car

e să rezulte că a fost verificată situația și că substanțele care se

găsesc în coletul în

discuție sunt permise la deținere. Inculpatul a mai

arătat că instanța de fond, ca și organul de urmărire penală au refuzat

ascultarea înregistrărilor audio și video realizate la biroul