ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2013

Asupra cauzei penală de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 609 din 06 iulie2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 23799/3/2010, s-a hotărât următoarele: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul N.V.B., la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe 10 ani. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a constatat că faptele sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 12/ F din 05 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă, instanța de fond dispunând, în consecință, contopirea pedepselor aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 12/ F din 05 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 149 din 11 mai 2011 emis în baza sentinței penale nr. 12/F/2011 și emiterea unui nou mandat conform acestei sentințe penale. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 și 36 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 25 februarie 2010 la 03 martie2010 și de la 5 august 2010 la zi. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.O.A. zis „Ș.”, la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 25 februarie 2010 la 03 martie2010. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 14.973,66 grame mefedronă depuse la I.G.P.R. cu dovezile seria H din 0002282 din 02 martie2010, seria H nr. 0002284 din 02 martie2010, seria H nr. 0002279 din 02 martie2010, seria H nr. 0002286 din 02 martie2010 cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpatul N.V.B.

telefonul mobil marca Samsung SGM D980 și cartelele telefonice SIM Cosmote și Vodafone. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

nr. 55/D/P/2010 din 12 mai 2012, s-a dispus t rimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: - N.V.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzut de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și folosire de acte false la autoritatea vamală, prevăzut de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - B.O.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 22 februarie 2010, PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., a fost sesizat cu privire la existența unor indicii temeinice referitoare la realizarea unor activități de trafic ilicit de droguri de mare risc, de către inculpatul N.V.B. și alții, constând în aceea că, susnumitul a introdus pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., un colet poștal conținând droguri de mare risc, și cu privire la faptul că învinuitul R.A., în calitate de administrator al SC O.E.

SRL BUCUREȘTI, a introdus pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., un colet poștal conținând droguri de mare risc. În cele două cauze, înregistrate inițial sub numere diferite s-a dispus reținerea și predarea scrisorilor, telegramelor și a oricăror alte corespondențe ori colete poștale adresate inculpatului N.V.B. și, respectiv, învinuitului R.A., pe care aceștia urmau să le primească sau pe care le-au primit prin intermediul societății de curierat U.P.S., pentru o durată de 48 ore, respectiv de la data de 22 februarie 2010, ora 14:55, până la data de 24 februarie 2010, ora 14:55. În urma punerii în aplicare a autorizației susmenționate, precum și din celelalte activități investigative efectuate în cauză, a rezultat că, în perioada 15 februarie 2010 - 22 februarie 2010, inculpatul N.V.B.

s-a interesat în mod insistent la punctul de lucru al societății de curierat U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă, cu privire la modalitatea în care ar putea intra în posesia coletului expediat pe numele SC O.E. SRL, prezentându-se în calitate de reprezentant împuternicit al acestei societăți comerciale. Cu această ocazie, inculpatul N.V.B. i-a solicitat operatorului U.P.S. să îi expedieze coletul sosit pe numele SC O.E. SRL (unde domiciliază martorul V.C.G., cumnatul inculpatului B.O.A. zis „Ș.”). Ofițerii de poliție judiciară delegați în cauză, au procedat la desigilarea coletelor avându-i ca destinatari pe inculpatul N.V.B., respectiv SC O.E. SRL și au substituit substanțele aflate în interiorul acestora cu cutii conținând sare și ziare.

În urma examinării substanțelor găsite în interiorul celor două colete, s-a stabilit greutatea și natura acestora, respectiv cantitatea de 5.009,3 grame substanță ridicată din coletul primit pe numele inculpatului N.V.B., conținea mefedronă, substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu O.U.G. nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917067 din 25 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.) și cantitatea de 9,970 kilograme substanță ridicată din coletul primit pe numele SC O.E. SRL, conținea mefedronă, substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu O.U.G.

nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917064 din /24 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.). La data de 23 februarie 2010, în jurul orelor 13:40, inculpatul N.V.B. s-a prezentat la recepția U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă, ocazie cu care a ridicat atât coletul care îi era adresat, cât și cel primit pe numele SC O.E. SRL, prezentând în acest sens, o împuternicire din partea acestei societăți comerciale. Ambele colete, conținând substanțele care au substituit drogurile, au fost înmânate inculpatului N.V.B., la data de 23 februarie 2010, în jurul orelor 13:40, de către investigatorul cu nume de cod „H.M.” Așa cum rezultă din cuprinsul acestuia, potrivit celor stabilite anterior cu coinculpatul B.O.A.

zis „Ș.”, inculpatul N.V.B. s-a interesat, cu ocazia ridicării celor două colete, despre modalitatea în care le-ar putea expedia în Bulgaria, prin intermediul aceleiași firme de curierat, comunicându-le investigatorului sub acoperire și angajatului firmei U.P.S. că va reveni în acest sens, în cursul aceleiași date, după ce va ambala conținutul lor într-o cutie suficient de încăpătoare. Din activitățile investigative efectuate în cauză, inclusiv a supravegherilor operative (filaje), a reieșit că, după preluarea celor două colete conținând substanța care a substituit mefedronă, de la societatea de curierat U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă, inculpatul N.V.B. s-a deplasat la adresa situată în București, folosind mai multe mijloace de transport, respectiv, inițial un taxi și, ulterior, autoturism privat, marca D.L.

De altfel, cei doi inculpați au avut, în cursul zilei de 23 februarie 2010, mai multe comunicări telefonice din care reiese că aceștia și-au luat mai multe măsuri de prevedere pentru a nu fi descoperiți de către organele de urmărire penală, atât în ceea ce privește mijloacele de transport, cât și locația unde urmau să depoziteze drogurile. La data de 24 februarie 2010 a fost efectuată o percheziție domiciliară, în baza autorizației nr. 78 din 24 februarie 2010, ora 17:00, emise de Tribunalul București, secția I penală, la adresa situată în București, unde locuia fără forme legale inculpatul N.V.B. Cu ocazia desfășurării acestei activități au fost găsite și ridicate în vederea analizării un plic din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de culoare albă și un tub metalic ce prezenta pe interior urme de praf alb.

De asemenea, au fost ridicate de la inculpat facturile seria U.P.S. nr. 6058813 și nr. 6058814 din data de 23 februarie 2010, privind achitarea de către inculpatul N.V.B. a taxelor vamale de import a substanțelor conținute în cele două colete ridicate la data emiterii facturilor; declarație vamală nr. 16848 din 04 februarie 2010 efectuată de SC M.T. SRL privind coletul cu codul de identificare H8267155520; solicitarea comisionarului vamal SC M.T. SRL seria ROCV472 privind eliberarea de către Autoritatea Vamală a coletului susmenționat. Totodată, din locuința inculpatului N.V.B. au mai fost ridicate și alte înscrisuri aparținând SC O.E. SRL, privind operațiuni financiare și de schimb valutar efectuate de această societate comercială precum și acte comerciale emise de societăți din R.P.C.

În urma examinării substanței găsite și ridicate de la inculpatul N.V.B. s-a stabilit că aceasta reprezintă mefedronă, în cantitate netă de 0,28 grame (raport de constatare tehnico-științifică nr. 917.089 din data de 25 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.). Totodată, s-au pus în evidență urme de mefedronă și pe tubul metalic găsit asupra inculpatului N.V.B., aspect de natură a conduce la concluzia că respectivul dispozitiv era un instrument folosit la administrarea drogurilor. Totodată, din înscrisurilor existente la dosarul cauzei, a rezultat că cele aproximativ 10 kilograme mefedronă sosite prin intermediul societății de curierat rapid U.P.S., din China, au fost declarate la autoritatea vamală de către inculpatul N.V.B.

ca fiind „polimer super-absorbant (S.A.P.)”, în valoare de 50 DOLARI S.U.A., pentru care s-a stabilit o taxă vamală corespunzătoare acestei valori, respectiv 17 lei. Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: adresă de înaintare, referat cu propunere de declinare a competenței și proces verbal de sesizare din oficiu din data de 22 februarie 2010; înscrisuri; ordonanță de delegare din data de 22 februarie 2010; referate din data de 22 februarie 2010 ale I.G.P.R.

– D.C.C.O., Serviciul Antidrog cu propuneri de autorizare a reținerii corespondenței și de autorizare a folosirii unor investigatori; procese verbale de predare – primire, de desigilare și de substituire a drogurilor; rezoluție motivată și raportul de constatare tehnico – științifică nr. 916992 din 19 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; rezoluție motivată din data de 22 februarie 2010 și adresa nr. 917067 din data de 23 februarie 2010, privind efectuarea unei constatări tehnico – științifice de către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; procese verbale de predare primire a drogurilor; adresă și dovada seria H nr. 0002282 din data de 02 martie2010 a Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I I.G.P.R.; raport de constatare tehnico – științifică nr. 917067 din 25 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresă și dovada seria H nr. 0002284 din data de 02 martie2010 a Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.; proces verbal de investigații din data de 22 februarie 2010; referat al I.G.P.R.

– D.C.C.O., Serviciul Antidrog din data de 22 februarie 2010 cu propunere de autorizare a unei livrări supravegheate de droguri; rezoluția nr. 55/D/P/2010 (25/A/2010) din data de 22 februarie 2010, ora 14:30, privind autorizarea reținerii corespondenței și coletului poștal; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (29/A/2010) din data de 22 februarie 2010, privind autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (33/A/2010) din data de 22 octombrie 2010, privind autorizarea unei livrări supravegheate de droguri cu substituirea totală a acestora; proces verbal întocmit la data de 23 februarie 2010 de investigatori sub acoperire; proces verbal de supraveghere operativă din data de 23 februarie 2010; proces verbal predare – primire înscrisuri și a unui colet poștal întocmite la data de 01 martie2010; sesizare formulată de inculpatul N.V.B.

la data de 23 februarie 2010 și înregistrată sub nr. 1032 la SC U.P.S.

România SRL; proces verbal supraveghere operativă din data de 24 februarie 2010; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (85/A/2010) din data de 22 februarie 2010, ora 17:15, privind autorizarea provizorie a interceptării, înregistrării și localizării comunicărilor telefonice, precum și a interceptării și înregistrării în mediul ambiental; ordonanța nr. 55/D/P/2010 (88/A/2010) din data de 23 februarie 2010, ora 11:40, privind autorizarea provizorie a interceptării, înregistrării și localizării comunicărilor telefonice, precum și a interceptării și înregistrării în mediul ambiental; proces verbal din data de 05 martie2010 de redare a unei convorbiri în mediul ambiental; încheierea de ședință nr. 196/AI/2010 din data de 24 februarie 2010 a Tribunalului București – Cabinetul Președintelui și autorizații de interceptare cu același număr; procese verbale de redare a comunicărilor telefonice; procese verbale de investigații din data de 23 februarie 2010; proces verbal de identificare din data de 24 februarie 2010; adresă și referat ale I.G.P.R.

– D.C.C.O., SERVICIUL ANTIDROG cu propunere de declinare a competenței, din data de 22 februarie 2010; proces verbal de sesizare din oficiu nr. 57/D/P/2010 din data de 22 februarie 2010; referat din data de 22 februarie 2010 al I.G.P.R.

– D.C.C.O., SERVICIUL ANTIDROG, cu propunere de autorizare a reținerii corespondenței și coletului poștal; proces verbal din data de 22 februarie 2010 de desigilare a unui colet; proces verbal din data de 22 februarie 2010 de substituire a drogurilor; proces verbal din data de 22 februarie 2010 de predare – primire a unui colet; rezoluție motivată din data de 18 februarie 2010; adresă și raport de constatare tehnico – științifică nr. 916993 din data de 19 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresă și dovadă de depunere seria H nr. 0002279 din data de 02 martie2010 eliberată de Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.; rezoluție motivată din data de 22 februarie 2010 și raport de constatare tehnico – științifică nr. 917064 din data de 24 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; adresă și dovadă seria H nr. 0002286 din data de 02 martie2010 eliberată de Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.; referat nr. 57/D/P/2010 al I.G.P.R.

– D.C.C.O., Serviciul Antidrog, cu propunere de autorizare a unei livrări supravegheate de droguri; referat nr. 57/D/P/2010 al I.G.P.R. – D.C.C.O., Serviciul Antidrog cu propunere de autorizare a unor investigatori sub acoperire; proces verbal din data de 22 februarie 2010 privind SC O.E.

SRL; ordonanță de delegare din data de 22 februarie 2010; ordonanță nr. 57/D/P/2010 (31/A/2010) din data de 22 februarie 2010 privind autorizarea folosirii unor investigatori sub acoperire; ordonanța nr. 57/D/P/2010 (35/A/2010) din data de 22 februarie 2010 privind autorizarea unei livrări supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora; rezoluția nr. 57/D/P/2010 (27/A/2010) din data de 22 februarie 2010, ora 14:50, privind autorizarea reținerii corespondenței și coletului poștal, rezoluția de conexare nr. 55/D/P/2010 din data de 24 februarie 2010; ordonanță de delegare din data de 24 februarie 2010; rezoluție de începere a urmăririi penale nr. 57/D/P/2010 (nr. 83) 22 februarie 2010, ora 14:15; rezoluție de începere a urmăririi penale nr. 55/D/P/2010 (nr. 81)din data de 22 februarie 2010, ora 14:05; ordonanță de schimbare a încadrării juridice a faptei nr. 55/D/P/2010 (nr. 95) din data de 24 februarie 2010, ora 17:00; rezoluție de începere a urmăririi penale nr. 55/D/P/2010 (nr. 96) din data de 24 februarie 2010, ora 20:45; adresă Barou București; declarațiile învinuitului N.V.B.; ordonanță de reținere a învinuitului N.V.B.; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul N.V.B.; declarațiile inculpatului N.V.B.; rezoluție din data de 24 februarie 2010 privind efectuarea unei percheziții corporale;

autorizația de percheziție nr. 78 din data de 24 februarie 2010, ora 17:30 a Tribunalului București, secția I penală; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; înscrisuri; declarații martori asistenți; proces verbal de identificare; rezoluție din data de 24 februarie 2010 și raport de constatare tehnico-științifică nr. 917089 din data de 25 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R.; procese verbale de desigilare și planșă fotografică; ordonanță de extindere a cercetărilor nr. 55/D/P/2010 (nr. 102) din data de 01 martie2010, ora 10:15; împuternicire avocațială, av. P.C., nr. 8/2010; proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și declarațiile învinuitului B.O.A.; fișă cazier judiciar a învinuitului B.O.A.; ordonanță de reținere a învinuitului B.O.A.

nr. 55/D/P/2010 (nr. 41) din data de 25 februarie 2010; proces verbal de aducere la cunoștință a măsurii reținerii; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B.O.A.; declarații inculpat B.O.A.; proces verbal din data de 25 februarie 2010 privind ridicarea de bunuri; autorizația de percheziție nr. 77 din data de 24 februarie 2010, ora 17:30 a Tribunalului București, secția I penală; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; declarații martori asistenți; autorizația de percheziție nr. 79 din data de 24 februarie 2010, ora 17:30 a Tribunalului București, secția I penală; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare; declarații martori asistenți; declarații martor D.G.O.; declarații martor V.C.G.; mandate de arestare preventivă nr. 44/ UP din data de 25 februarie 2010 emise de Tribunalului București, secția I penală în dosarul nr. 10246/3/2010; declarațiile învinuitului R.A., 350; proces verbal de recunoaștere de pe planșa foto; înscrisuri aparținând SC O.E.

SRL; ordonanță privind luarea măsurilor asigurătorii din data de 22 martie2010; proces verbal restituire bunuri; proces verbal xerocopiere înscrisuri; adresa nr. 19826 din 08 aprilie2010 a A.N.A.F. – A.N.V.; dovadă seria H nr. 0002993 din data de 22 aprilie2010 a Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul I.G.P.R.; împuternicire avocațială nr. 2/2010; declarație martor G.V.C.; proces verbal din data de 23 aprilie2010 privind restituirea unor bunuri; proces-verbal seria B nr. 016847 din data de 23 aprilie2010, privind aducerea la cunoștință a materialului de urmărire penală inculpatului N.V.B.; În cursul cercetării judecătorești efectuate de prima instanță, au fost audiați inculpații N.V.B.

și B.O.A. și martorii R.A., G.V.C., V.C.G. și martorul cu nume de cod H.M. și a fost administrată proba cu înscrisuri. A fost respinsă cererea de expertizare a înregistrărilor audio pentru certificarea identității vocii inculpatului B.O., reținând în primul rând că inculpatul nu a învederat nici un argument de fapt care să ridice un dubiu asupra identității sale, teza în sensul că înregistrarea furnizată de organele de poliție ar fi denaturată în simplul scop al învinuirii pe nedrept a inculpatului în cauză fiind din punct de vedere logic inacceptabilă.

Dincolo de acest argument, Tribunalul a subliniat că, deși există într-adevăr o anumită practică, minoritară, a instanțelor de judecată, de a admite o astfel de probă chiar în lipsa unor indicii care să arunce un dubiu asupra autenticității înregistrărilor audio, o serie de chestiuni de oportunitate și aspecte tehnice specifice acestui tip de expertiză se opun, în opinia instanței de fond, în încuviințarea acestei probe. În susținerea acestei opinii s-a precizat că I.N.E.C., singura instituție în cadrul căreia la acest moment poate fi realizată o astfel de expertiză, ia în considerare la efectuarea expertizei de voce standardele A.E.S. 27-1996 respectiv A.E.S. 43-2000 elaborate de S.I.A., aplicabile în cazul înregistrărilor audio analogică și nu digitală cum este cazul în speță.

Nu există o acreditare R. a I.N.E.C. pe acest tip de expertiză. De asemenea, s-a arătat că chiar în condițiile în care ar exista o astfel de cerificare, acest tip de expertiză nu este în măsură să certifice cu certitudine identitatea vocii aflate pe înregistrare, ci doar să indice, posibil, existența unor interferențe tehnice pe conținutul înregistrării și metoda de intervenție, chestiuni ce excedează scopului expertizei, așa cum este dorit de apărare.

Prin urmare, s-a reținut că toate aceste elemente, respectiv: timpul necesar pentru efectuarea unei astfel de expertize, lipsa de certitudine asupra acurateței unei astfel de verificări, caracterul de probabilitate și nu de certitudine a concluziilor ce ar putea fi formulate chiar în condițiile în care s-ar admite această probă, coroborate cu lipsa oricăror argumente de fapt care să aducă o umbră de îndoială asupra veridicității acestor interceptări, conduc la concluzia că administrarea unei astfel de probe este inutilă. Analizând materialul probator administrat în cele două faze procesuale, Tribunalul a reținut în fapt următoarele: La data de 22 februarie 2010 organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T.

au fost sesizate cu privire la faptul că a fost introdus pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., un colet poștal conținând droguri de mare risc, destinatar – cumpărător fiind inc. N.V.B. Prin raportul de constatare tehnico - științifică nr. 916.992 din 19 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. se constatase că pachetul în cauză conține mefedronă, calificat ca drog de mare risc din data de 15 februarie 2010, prin O.U.G. nr. 6/2010, intrată în vigoare la această dată. Pachetul în cauză fusese introdus pe teritoriul României de la sfârșitul lunii ianuarie 2010. La aceeași dată organele de urmărire penală din cadrul aceleiași structuri au fost sesizate cu privire la faptul că un alt colet conținând același tip de drog de mare risc fusese introdus în țară prin același punct vamal, de această dată pe numele societății SC O.E.

SRL, administrată de martorul R.A. Natura substanței conținută în acest colet este confirmată de concluziile raportului de constatare tehnico - științifică nr. 916.993 din 19 februarie 2010 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. În perioada 15 februarie 2010 - 22 februarie 2010 inculpatul N.V.B. s-a interesat de mai multe ori la punctul U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă asupra modalității în care poate intra în posesia coletului destinat SC O.E. SRL, în calitate de împuternicit al acestei societăți. Inițial, inculpatul a cerut operatorului U.P.S. să îi trimită acest pachet la adresa din București, care este cumnatul inc. B.O.A. În data de 23 februarie 2010 inculpatul N.V.B.

a fost contactat de operatorul U.P.S. care i-a comunicat că poate ridica coletele, și că dorește să stabilească detaliile livrării. După această convorbire, în cursul aceleiași zile, inculpatul N.B. a luat legătura cu inculpatul B.O.A., l-a informat că i s-a spus din vamă că poate ridica cele 15 kg de mefedronă, pe care le-a denumit codificat biciclete, și i-a cerut inculpatului B.O.A. să îl sfătuiască ce să facă, cel din urmă spunându-i să ia coletele și să spună în vamă că nu le va introduce în țară ci le va trimite în Bulgaria. Instanța de fond a reținut că aceste aspecte rezultă din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul N.V.B. în data de 23 februarie 2010, prima dată cu operatorul U.P.S.

apoi cu inculpatul B.O.A. Ambii inculpați au recunoscut că au purtat o convorbire în această dată în legătură cu situația coletelor din vamă, dar nu au recunoscut detaliile acestei convorbiri, inculpatul B.O.A. negând că ar fi sfătuit pe inculpatul N.V.B. să ia coletele și să justifice aceasta prin faptul că dorea să le retrimită în Bulgaria, ci că doar și-a spus opinia în sensul că dacă s-a dat liber de vamă, înseamnă că acel conținut al coletelor era conform legii. În data de 22 februarie 2010, în temeiul ordonanțelor de autorizare a livrării supravegheate de droguri cu substituirea totală a acestora s-a procedat la deschiderea celor două colete în cauză. S-au efectuat noi constatări tehnico – științifice cu privire la natura substanțelor, Tribunalul reținând că: - pachetul destinat inculpatului N.V.B.

conținea cantitatea de 5.009,3 grame substanță - mefedronă, substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu O.U.G. nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917067 din 25 februarie 2010). - pachetul destinat SC O.E. SRL conținea 9,970 kilograme substanță, mefedronă, substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000, modificată și completată cu O.U.G. nr. 6/2010 (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 917064 din 24 februarie 201). În data de 23 februarie 2010, în jurul orelor 13:40, inculpatul N.V.B. s-a prezentat la recepția U.P.S. din incinta Aeroportului Henri Coandă, și a ridicat atât coletul care îi era adresat, cât și cel primit pe numele SC O.E.

SRL, prezentând în acest sens, o împuternicire din partea acestei societăți comerciale. Ambele colete, conținând sare, care a substituit drogurile, au fost înmânate inculpatului de către investigatorul cu nume de cod H.M. S-a reținut de prima instanță că împrejurarea remiterii coletelor a rezultat din declarațiile inculpatului N.V.B. și ale investigatorului sub acoperire audiat la ultimul termen de judecată. Inculpatul N.V.B. argumentează, însă, că a fost silit practic să ridice coletele, punându-i-se în brațe de către investigatorul sub acoperire, deși el a cerut insistent un certificat din care să rezulte că în pachete nu se află substanțe interzise potrivit legislației în vigoare. Ulterior, după ce a ridicat aceste colete, inculpatul N.V.B.

s-a deplasat la adresa din București, unde nu locuia nici o persoană la acel moment, folosind mai multe mijloace de transport în comun, un taxi și în final un autoturism Dacia Logan, fapt ce a reieșit din procesul - verbal de filaj. S-a mai reținut că, în cursul deplasării, inculpatul N.V.B. a avut mai multe convorbiri cu inculpatul B.O.A. în care inculpatul N.V.B. îl ține la curent pe cel din urmă în legătură cu stadiul ridicării coletelor, inculpatul B.O.A. cerându-i să nu aducă coletele la domiciliul său și felicitându-l în momentul în care inculpatul N.V.B. îi replică că deja s-a gândit la acest lucru și are un plan în legătură cu cele două pachete. Instanța de fond a reținut că, după ce a ajuns la adresă, inculpatul N.V.B.

a deschis cele două colete, și a găsit în interior sare de bucătărie, lucru pe care i l-a comunicat inculpatului B.O.A. În cursul convorbirii telefonice interceptate, cei doi au analizat posibilitatea ca furnizorii din China să fi încercat să îi înșele, ipoteză pe care au exclus-o, pentru că cutiile de sare conțineau denumiri românești, iar a doua ipoteză pe care cei doi au luat-o în calcul, în sensul că firma de curierat ar fi înlocuit produsele (care ar fi trebuit în mod logic să fie înlăturată ca ilogică) fiind apreciată de cei doi inculpați din ce în ce mai plauzibilă, inculpatul B.O.A. propunând chiar folosirea de amenințări împotriva unuia dintre funcționarii firmei de curierat pentru a stabili dacă cei din firma de curierat au înlocuit produsele.

S-a observat de către prima instanță că folosirea de amenințări și intimidări era o manieră obișnuită în care acest inculpat soluționa situațiile tensionate și posibilele comportamente de rea – credință ale asociaților, un incident similar fiind relatat în detaliu de martorul V., cumnatul inculpatului B.O.A. În ambele situații, acest tip de atitudine putea avea și consecințe penale, sub aspectul infracțiunii de șantaj, teză confirmată și de practica judiciară recentă. Instanța a mai reținut că, în cursul altor convorbiri ulterioare, al căror conținut are pentru un observator exterior un pronunțat efect de amuzament, inculpații se acuzau reciproc cu privire la situația creată. La data de 24 februarie 2010 s-a efectuat la domiciliul inculpatului N.V.B.

o percheziție domiciliară, ocazie cu care au fost găsite și ridicate facturile și declarațiile vamale completate de inculpatul N.V.B. cu ocazia ridicării coletelor, înscrisuri aparținând SC O.E. SRL, privind operațiuni financiare și de schimb valutar efectuate de această societate comercială precum și acte comerciale emise de societăți din China, și un plic din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de culoare albă și un tub metalic ce prezenta pe interior urme de praf alb, cu privire la care s-a constatat în urma expertizării că conține mefedronă (raport de constatare tehnico-științifică nr. 917.089 din data de 25 februarie 2010), substanță care, față de cantitatea ridicată și instrumentul ce o însoțea, era pentru consumul propriu al inculpatului N.V.B.

Din facturile ridicate a rezultat că cele aproximativ 10 kilograme mefedronă sosite prin intermediul societății de curierat rapid U.P.S., din China, au fost declarate la autoritatea vamală de către inculpatul N.V.B. ca fiind „polimer super-absorbant (S.A.P.)”, în valoare de 50 DOLARI S.U.A. Instanța de fond a reținut că apărările celor doi inculpați vizează, pe fondul cauzei, în principal latura subiectivă, însă și sub acest aspect sunt contradictorii, întrucât inițial ambii inculpați au încercat să susțină ideea că nu au cunoscut conținutul pachetelor decât după ridicarea din vamă, pentru ca, forțați de simple considerente de logică, să admită că știau că în ambele colete se află mefedronă încercând din acest punct să susțină ideea că intenționau să ardă drogurile (în varianta inculpatului B.O.A.) sau să le comercializeze în Bulgaria (varianta inculpatului N.V.B.).

S-a reținut că varianta revânzării în Bulgaria este foarte plauzibilă, având în vedere și conținutul convorbirilor telefonice interceptate, în care cei doi inculpați au discutat serios această variantă, însă chiar și în aceste condiții fapta întrunește în continuare elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri. Prin urmare, apărările inculpaților au fost înlăturate pentru simple argumente de logică deduse din elementele de fapt probate. Instanța de fond a mai reținut că ambii inculpați au avut anterior activități pe linia comercializării de substanțe etnobotanice. Această împrejurare a rezultat din declarațiile coroborate ale martorilor V.C.G. și G.V.C.

Aflați în relații anterioare apropiate cu cei doi inculpați, martorul V. este cumnat al inculpatului B.O.A., cei doi martori au depus eforturi considerabile pentru a evita relevarea unor detalii incriminatoare la adresa inculpaților, fără a se expune însă și răspunderii penale pentru mărturie mincinoasă, inevitabil contradicțiile și ezitările relatărilor acestora punând în evidență lipsa de sinceritate a celor doi martori. Din examinarea comparativă și coroborată a celor două declarații a rezultat, în mod evident, că martorul G. a pus la dispoziție inculpaților N.V.B. și B.O.A., care aveau vechime ca asociați, doi furnizori de substanțe etnobotanice, din Anglia și China. În paralel, inculpatul B.O.A.

a avut o implicare activă în administrarea firmei S.P. SRL prin care martorul V. comercializa substanțe etnobotanice. Inculpatul B.O.A. a avut personal o nemulțumire accentuată legată de faptul că unul din furnizorii indicați (E.) i-ar fi trimis cafeină în loc de substanța comandată (evenimente ce au avut loc înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 6/2010, deci din punctul de vedere al naturii substanțelor nu au relevanță penală) și a încercat să soluționeze acest conflict amenințând cu acte de violență pe martorul G., în cadrul unei întâlniri ce a cuprins, conform declarațiilor coroborate ale celor doi martori, atât pe martorul V. cât și pe inculpatul N.V.B. Instanța de fond a mai reținut că, din declarațiile inculpatului B.O.A., cu o seară înainte ca inculpatul N.V.B.

să ridice coletele din vamă, a avut loc între cei doi inculpați, martorul V. și alte persoane o întâlnire în care s-a discutat despre conținutul coletelor respective. Din declarațiile martorului R., coroborate cu înscrisurile referitoare la SC O.E. SRL găsite la domiciliul inculpatului N.V.B., a rezultat că acesta din urmă administra această societate, martorul R. fiind doar administrator aparent, instanța de fond reținând că susținerile inculpatului N.V.B. că ar fi fost doar angajatul acestuia, că ar fi ridicat coletele pentru acesta, și că martorul R. s-ar fi ocupat exclusiv de importul de substanțe etnobotanice, sunt vag ilare, în mod logic neputând fi susținute față de probele existente și situația de fapt astfel cum a fost dovedită prin probele administrate.

O altă concluzie logică, reținută de instanța de fond, a fost aceea potrivit căreia inculpatul N.V.B. s-a folosit de această societate și anterior pentru achiziționarea de substanțe etnobotanice, concluzie susținută și de faptul că acesta a declarat substanțele importate ca fiind polimeri, disimulând natura reală a activității comerciale pe care o realiza, comerțul cu substanțe etnobotanice având un pronunțat aspect ocult încă înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010. Astfel că, din argumentele expuse, prima instanță a conchis că ambii inculpați au cunoscut de la început conținutul exact al coletelor livrate inculpatului N.V.B. S-a mai reținut că un alt element probat de interceptările convorbirilor telefonice este faptul că ridicarea celor două colete era în folosul ambilor inculpați.

Referirile inculpatului B.O.A. la trimiterea drogurilor în Bulgaria au fost repetate, ceea ce relevă un interes concret și direct în valorificarea acestor droguri, aceeași concluzie reieșind și din propunerile serioase ale acestuia în sensul constrângerii fizice a unui funcționar U.P.S. pentru a rezolva problema substituirii substanțelor. Din expunerea anterioară, instanța de fond a dedus că intenția celor doi inculpați nu a fost niciodată aceea de a arde drogurile livrate lor. Un astfel de gest, ar fi însemnat și o reală pierdere financiară, cantitatea importată fiind de nu mai puțin 15 kg mefedronă. Or, întregul comportament al inculpaților a relevat că au încercat să minimalizeze pierderile, cel mai probabil recomercializând drogurile către o firmă din Bulgaria, unde încă nu au fost interzise.

Inculpatul N.V.B. s-a interesat la vamă, aspect confirmat și de declarațiile martorului sub acoperire H.M., de modalitatea de retrimitere către un destinatar din Bulgaria. Instanța de fond a arătat că, în această variantă, fapta inculpaților de a introduce pe teritoriul României această cantitate de droguri de mare risc și de a o recomercializa către o firmă din Bulgaria, întrunește elementele constitutive ale ambelor infracțiuni, prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât în măsura în care aceste substanțe sunt calificate ca droguri de mare risc, în România valorificarea lor are caracter penal chiar dacă nu este realizată prin vânzarea drogurilor pe teritoriul României, fiind suficient actul recepționării și revânzării lor, indiferent de locația cumpărătorului.

Bineînțeles, aceste argumente sunt doar suplimentare împrejurării că inculpatul N.V.B. a deținut și transportat drogurile până la domiciliu, ceea ce califică deja activitatea sa ca și trafic ilicit de droguri de mare risc. De asemenea, s-a constatat că, în ceea ce privește susținerea inculpaților, în sensul că acea comunicare făcută de U.P.S. că ar avea liber de vamă, i-ar fi determinat să ridice coletele, aceasta este în mod egal nesusținută faptic. Instanța de fond a arătat că, în condițiile în care cei doi inculpați știau clar că în colete se află mefedronă, era dificil de crezut că acea comunicare a U.P.S. în sensul liberului de vamă i-ar fi încredințat că substanța și-ar fi schimbat brusc natura sau că ar fi fost, eventual, dezincriminată.

Inculpații au avut reprezentarea unei erori a organelor vamale, eroare care le-ar fi dat posibilitatea de a se debarasa de droguri fără a înregistra mari pierderi financiare (rezultat ce ar fi fost cauzat în mod cert de distrugerea lor, posibilitate dată de art. 3 din Legea nr. 143/2000). S-a considerat că împrejurarea la care fac referire inculpații N.V.B. și cei doi martori menționați, cu care inculpații s-au aflat în relații comerciale, în sensul că imediat înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, „toată lumea încerca să își rezolve problemele” se referă la recomercializarea rapidă a drogurilor sau valorificarea lor rapidă, în alt mod, pentru a evita pierderile masive. Obiecțiunile apărării cu privire la lipsa unei traduceri autorizate a facturilor fiscale aflate la dosarul cauzei au fost apreciate ca fiind nerelevante, conținutul acestor acte fiind suficient de lămuritor și în lipsa unei traduceri.

Prima instanță a constatat că și celelalte referiri ale apărării cu privire la pretinse neregularități ale actelor de urmărire penală, susținute în cadrul dezbaterilor, sunt neîntemeiate. Diferențele în descrierea substanțelor ridicate și respectiv expertizate sunt nesemnificative, indicarea culorii alb în procesul verbal de ridicare și a culorii gălbui în raportul de constatare este o chestiune strict semantică, și nu constituie un indiciu în sensul că substanțele ar fi fost substituite. Tribunalul nu a găsit nici un alt motiv de viciu al actelor de procedură efectuate în cauză. Susținerile apărătorilor inculpatului B.O.A., referitoare la o pretinsă nelegalitate a procesului – verbal de începere a urmăririi penale împotriva inculpatului N.V.B., s-a apreciat că nu necesită o analiză pe fond, întrucât o astfel de cerere nu prezintă interes.

Nelegalitatea la care s-a făcut referire apărarea ar atrage doar o nulitate relativă, or este cert că inculpatul N.V.B., asistat de apărător ales, neinvocând un astfel de viciu, nu a resimțit o lezare a drepturilor sale procesuale. Dincolo de acest considerent de admisibilitate, s-a observat că diferențele între situațiile de fapt reținute succesiv în sarcina acestui inculpat sunt consecința firească a evoluției probatoriului, iar schimbarea situației de fapt a fost constatată prin rezoluția ulterioară de schimbare a încadrării, inculpatul făcându-și apărările în funcție de fiecare învinuire. În drept, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului N.V.B., constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile și la indicațiile inculpatului B.O.A.

a introdus la data de 23 februarie 2010 pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., două colete poștale, conținând cantitatea totală de 14.986,52 grame mefedronă, substanță care face parte din Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin O.U.G. nr. 6/2010 și a transportat pe raza Municipiului București drogurile, cu intenția traficării ulterioare a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului, constând în aceea că la data de 24 februarie 2010 a deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,28 grame mefedronă și un tub metalic care conținea urme de mefedronă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 05 februarie 2010, în calitate de împuternicit al SC O.E. SRL, a folosit la autoritățile vamale din cadrul Biroului Vamal Henri Coandă – București documente vamale de transport și comerciale privind coletul cu greutatea de 10 kilograme, expediat de SC S.U.H.C.

CO, înscrisuri care se refereau la alte mărfuri decât cele prezentate în mod faptic în vamă, respectiv mefedronă și nu „polimer super-absorbant (S.A.P.)”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României. La individualizarea pedepselor Tribunalul a avut în vedere natura faptei, cantitatea impresionantă a drogurilor de mare risc traficate în modalitatea de mai sus, faptul că activitatea inculpatului se integrează într-o activitate ilicită mai largă, faptele din prezenta cauză fiind concurente cu faptele de trafic de droguri (aceeași substanță) pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 12/ F din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, atitudinea procesuală vădit nesinceră.

Având în vedere aceste criterii generale, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedepse la limita minimului legal în cazul infracțiunilor privitoare la traficul și deținerea de droguri de mare risc și spre minimul special în cazul infracțiunii la regimul vamal, întrucât aceste cuantumuri sunt deja stabilite de legiuitor într-un cuantum adecvat. Tribunalul nu a găsit nici un argument rezonabil pentru a reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința aplicării unor pedepse mai reduse decât minimul special. Aceste pedepse au fost contopite cu pedeapsa de 6 ani aplicată prin sentința penală nr. 12/F/2011 așa cum a fost modificată în căile de atac, fiind aplicată ca rezultantă pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu deducerea perioadei de reținere din prezenta cauză și de arest preventiv din cauza în care a fost pronunțată această sentință, la zi.

Prima instanță a reținut că faptele inculpatului B.O.A., constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul N.V.B., i-a dat acestui inculpat indicații și i-a oferit sume de bani în vederea introducerii, la data de 23 februarie 2010 pe teritoriul României, prin Vama Otopeni – Călători, Sector marfă, Punct de lucru U.P.S., a două colete poștale conținând cantitatea totală de 14.986,52 grame mefedronă și a transportului pe raza Municipiului București a drogurilor, cu intenția traficării ulterioare a acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate acestui inculpat, tribunalul s-a raportat din nou la limitele speciale minime. Lipsa antecedentelor penale ale acestui inculpat nu au, în condițiile unei poziții constante de nerecunoaștere, și apreciate în contextul unor fapte grave inclusiv prin maniera de comitere și cantitatea de droguri traficată, valoarea unei circumstanțe atenuante, singura aptă să coboare prin efectul art. 76 C. pen., pedepsele sub limita specială minimă. Tribunalul a aplicat pedeapsa mai grea, de 14 ani, fără aplicarea unui spor.

În cazul ambilor inculpați, Tribunalul a aplicat pe perioada maximă pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., apreciind că se impune și interzicerea dreptului de vot întrucât fapta de trafic de droguri, aptă virtual să afecteze o largă pătură a populației, numărul consumatorilor actuali sau potențiali de droguri este semnificativ, indică lipsa unui minim simț civil necesar participării ca votant la procesul electoral. De asemenea, a confiscat cantitățile de droguri și telefoanele mobile folosite de inculpatul N.V.B. la comiterea faptelor. Împotriva sentinței penale nr. 609 din 06 iulie2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 23799/3/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.V.B.

și B.O.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 31 august2012. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea instanței de fond, considerând că aceasta este nelegală sub aspectul neindicării perioadei în care inculpaților le sunt interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Astfel, în motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond i-a condamnat pe ambii inculpați la executarea unor pedepse principale cu închisoarea, aplicându-le, totodată, și pedepse complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., fără a indica și perioada în care le sunt interzise aceste drepturi, conform art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., care prevede obligația instanței ca, atunci când aplică pedepse complementare, să indice și perioada cuprinsă între 1 și 10 ani în care inculpatului îi sunt interzise drepturile ce intră în conținutul acestei pedepse. Inculpatul N.V.B., prin avocat ales, a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se constate că este nevinovat pentru săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, să se reexamineze în ansamblul ei întreaga cauză și să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10. lit. a) și d) C. proc.

pen. În motivarea apelului, inculpatul a precizat că:a) substanțele la care instanța de fond a făcut trimitere, respectiv cele două colete în masă de 5.009,3 gr și de 9.970 gr nu au ajuns pe teritoriul României la 22 februarie 2010, ci la 01 februarie 2010, adică înainte de aplicarea O.U.G. nr. 6/2010; b) substanțele nu au fost expertizate în mod legal de un laborator independent și imparțial, constatările tehnico-științifice fiind făcute de ofițeri de poliție; c) substanțele nu au intrat niciodată în posesia inculpatului N.V.B., aflându-se întreaga perioadă sub control național; d) declarațiile inexacte ale mărfurilor importate au fost realizate prin determinarea organelor judiciare, prin inducere în eroare și prin denaturarea situației reale.

Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, precum și pentru art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru motivul că fapta nu există în materialitatea sa. Astfel, apelantul a arătat că nu a introdus pe teritoriul României substanțe stupefiante, menționând că acest aspect este demonstrat de probe și acceptat de către instanța de judecată, cea care a atestat că în cauză substanțele suspecte au fost verifi cate și s-a dispus substituirea lor în totalitate, adică nu au intrat niciodată pe terito riul României în temeiul unei dispoziții sau a unei acțiuni/inacțiuni a inculpatului N.V.B.

Apelantul a arătat că substanțele au ajuns la Vama Otopeni – Aeroportul Henri Coandă prin intermediul unui curier rapid U.P.S. care a stopat distribuirea produsului până la momentul obținerii acceptului reprezentantului vamal. În continuare, a arătat că odată cu prezentarea sa la biroul vamal, ca urmare a solicitării exprese a luc rătorului U.P.S. (în realitate un ofițer de poliție cu identitate protejată) de a se prezenta în vederea ridicării coletului, dat fiind că a fost obținut „liberul” de vamă, a solicitat să i se pună la dispoziție documente din car e să rezulte că a fost verificată situația și că substanțele care se găsesc în coletul în discuție sunt permise la deținere. Inculpatul a mai arătat că instanța de fond, ca și organul de urmărire penală au refuzat ascultarea înregistrărilor audio și video realizate la biroul