- Dosarul nr.
- 2797/263/2011
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
Decizia nr. 3734/2014 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 2797/263/2011 — recurs împotriva sentinței nr. 74/2012 a Judecătoriei Motru
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 74 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 2797/263/2011 a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S.P. A fost admisă cererea principală formulată de reclamantul Ț.I., în contradictoriu cu pârâta S.P. A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 169.750 lei. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.708 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și să plătească statului suma de 2.503 lei. Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâta S.P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ potrivit art. 129 și art. 130 C. proc.
civ. Prin Decizia civilă nr. 278 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 2797/263/2011, s-a respins, ca nefondat, apel declarat de pârâta S.P. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta S.P., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 9496 din 10 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat Decizia civilă nr. 278 din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj și a trimis cauza spre rejudecare, în apel, la aceeași instanță. Prin decizia nr. 230 din data de 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2797/263/2011* s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.P. împotriva sentinței civile nr. 74 din data de 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 2797/263/2011*, după casarea Deciziei civile nr. 278 din 18 iunie 2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a dispus schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului Ț.I. suma de 3.643,3 lei în loc de 169.750 lei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat intimatul reclamant la 1.600 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta pârâtă S.P. Împotriva Deciziei nr. 230 din 13 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 2797/263/2011* de Tribunalul Gorj și a încheierii de ședință din 21 ianuarie 2013 în același dosar a declarat recurs reclamantul Ț.I. Prin Decizia nr. 7554 din data de 11 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul Ț.I. împotriva Deciziei nr. 230 din data de 13 mai 2013 și a încheierii din data de 21 ianuarie 2013 ambele pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2797/263/2011*, în contradictoriu cu pârâta S.P.
S-a casat decizia și s-a reținut cauza spre rejudecarea în fond a apelului. Prin Decizia nr. 9744 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta S.P. împotriva sentinței civile nr. 74 din data de 17 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 2797/263/2011, în contradictoriu cu reclamantul Ț.I., ca urmare a casării Deciziei nr. 230 din data de 13 mai 2013 și a încheierii din data de 21 ianuarie 2013, ambele pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2797/263/2011*, prin Decizia nr. 7554 din data de 11 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 2797/263/2011*, având ca obiect pretenții - rejudecare.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea și cererea privind cheltuielile de judecată formulate de reclamant. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și soluția dată cererii reconvenționale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant T.I. care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 600 lei, astfel cum a fost redusă prin încheierea din 30 septembrie 2014 în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de recurent și respectiv 0,15 lei timbru judiciar în baza art. 1 din O.G.
nr. 32/1995. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată. Având în vedere că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare, astfel cum a fost stabilită prin încheierea din 30 septembrie 2014, irevocabilă și care i-a fost comunicată, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.
nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Cu majoritate: Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant T.I. împotriva Deciziei nr. 9744 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, ca netimbrat. Cu opinia separată a doamnei judecător E.C.: Scoate cauza de pe rol având ca obiect cererea, în calificarea dată de această opinie, de lămurire dispozitiv și o înaintează, spre competentă soluționare, Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014. Opinie separată la Decizia nr. 3734 din 25 noiembrie 2014
La primul termen stabilit pentru soluționarea cererii de recurs, din 30 septembrie 2014, după rămânerea în pronunțare, în aplicarea art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ., prin încheierea din 30 septembrie 2014, în opinie separată la opinia majoritară de repunere pe rol a cauzei pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar, am calificat cererea de recurs ca fiind cerere de lămurire dispozitiv și am constatat competența Curții de Apel Craiova în soluționarea acesteia.
Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este, conform art. 84 C. proc. civ., valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită iar conform art. 159 1 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluționarea ei este obligat, la prima zi de înfățișare, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Calificarea cererii de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este atribuția și responsabilitatea exclusivă a instanței sesizate cu soluționarea ei, în speță, a completului căruia aceasta i-a fost repartizată aleatoriu și tot completului astfel învestit îi revine obligația stabilirii din oficiu a competenței de soluționare conform art. 159 1 alin. (1) C. proc. civ.
Concluzia deși elementară se impune a fi exprimată deoarece s-ar putea crede eronat că aceste atribuții revin completului desemnat prin derivare cu soluționarea cererilor relative la taxele de timbru, complet care este limitat și ținut de obiectul și natura fiscală a acestor cereri prealabile care se înscriu în perimetrul de regularizare a cererii principale și care gestionează un raport juridic de drept administrativ, ca autoritate administrativă, nu un raport de drept privat.
Drept urmare, ca efect și, totodată, consecință a soluției pe care o conține opinia separată din 30 septembrie 2014, soluția pe care o preconizez asupra cauzei este de scoatere de pe rol a acesteia și înaintare a cererii calificată drept cerere de lămurire dispozitiv la instanța competentă, la Curtea de Apel Craiova, cerere care este exonerată de taxele de timbru.
Într-adevăr, cererea prin care petentul a învestit Înalta Curte și pe care a denumit-o recurs împotriva Deciziei nr. 9744 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin criticile pe care le dezvoltă, după un vast istoric procesual, se califică drept o cerere de lămurire dispozitiv, care, astfel, se încadrează în dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. și care, conform art. 281 3 C. proc. civ., este scutită de plata taxelor de timbru către stat.
Ceea ce susține petentul este că din eroare curtea de apel a făcut mențiunea că decizia în speță este irevocabilă, deoarece prin această decizie s-a soluționat apelul părții adverse; că deși numai el a fost cel care a declarat recurs împotriva Deciziei din apel nr. 230/2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, și pe care Curtea de Apel Craiova i l-a admis prin Decizia nr. 7554 din 11 iulie 2013, prin Decizia menționată, nr. 9744/2013, din același dosar, aceeași instanță i-a respins acțiunea.
Drept urmare, în discuție fiind lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 9744 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, față de dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. soluția care se impune este aceea de a scoate de pe rol cererea de față și de a o înainta spre competentă soluționare la instanța care a pronunțat hotărârea, respectiv la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.