ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3734/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3734/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 74 din 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul
nr. 2797/263/2011 a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la
acțiune, invocată de către pârâta S.P. A fost admisă cererea principală formulată
de reclamantul Ț.I., în contradictoriu cu pârâta S.P. A fost anulată ca
netimbrată cererea reconvențională. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului
suma de 169.750 lei. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de
2.708 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și să plătească statului
suma de 2.503 lei.
Împotriva acestei sentinței a declarat
apel pârâta S.P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că
instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ potrivit art. 129 și art. 130 C.
proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 278 din 18
iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 2797/263/2011, s-a
respins, ca nefondat, apel declarat de pârâta S.P.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal a declarat recurs pârâta S.P., criticându-le pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 9496 din 10
octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat Decizia civilă
nr. 278 din 18 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj și a trimis cauza spre
rejudecare, în apel, la aceeași instanță.
Prin decizia nr. 230 din data de 13
mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr.
2797/263/2011* s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.P. împotriva
sentinței civile nr. 74 din data de 17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria
Motru în Dosarul nr. 2797/263/2011*, după casarea Deciziei civile nr. 278 din 18
iunie 2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare. S-a dispus schimbarea
sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii. A fost obligată pârâta să plătească
reclamantului Ț.I. suma de 3.643,3 lei în loc de 169.750 lei. S-au menținut
restul dispozițiilor sentinței. A fost obligat intimatul reclamant la 1.600 lei
cheltuieli de judecată în apel către apelanta pârâtă S.P.
Împotriva Deciziei nr. 230 din 13 mai
2013 pronunțată în Dosarul nr. 2797/263/2011* de Tribunalul Gorj și a
încheierii de ședință din 21 ianuarie 2013 în același dosar a declarat recurs
reclamantul Ț.I.
Prin Decizia nr. 7554 din data de 11
iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis
recursul declarat de reclamantul Ț.I. împotriva Deciziei nr. 230 din data de 13
mai 2013 și a încheierii din data de 21 ianuarie 2013 ambele pronunțate de
Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2797/263/2011*, în contradictoriu
cu pârâta S.P. S-a casat decizia și s-a reținut cauza spre rejudecarea în fond
a apelului.
Prin Decizia nr. 9744 din 20 decembrie
2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de
pârâta S.P. împotriva sentinței civile nr. 74 din data de 17 ianuarie 2012,
pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. 2797/263/2011, în contradictoriu
cu reclamantul Ț.I., ca urmare a casării Deciziei nr. 230 din data de 13 mai
2013 și a încheierii din data de 21 ianuarie 2013, ambele pronunțate de
Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. 2797/263/2011*, prin Decizia nr.
7554 din data de 11 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,
în Dosarul nr. 2797/263/2011*, având ca obiect pretenții - rejudecare. A fost
schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea și cererea
privind cheltuielile de judecată formulate de reclamant. Au fost menținute
restul dispozițiilor sentinței privind excepția prescripției dreptului material
la acțiune și soluția dată cererii reconvenționale.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs recurentul-reclamant T.I. care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Înalta Curte, în conformitate cu art.
11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit în
sarcina recurentului-reclamant obligația de a achita o taxă judiciară de timbru
în sumă de 600 lei, astfel cum a fost redusă prin încheierea din 30 septembrie
2014 în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de recurent
și respectiv 0,15 lei timbru judiciar în baza art. 1 din O.G. nr. 32/1995.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997
modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse
la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute
de acest act normativ. Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și
normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită
taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată.
Având în vedere că recurentul nu s-a
conformat obligației de timbrare, astfel cum a fost stabilită prin încheierea
din 30 septembrie 2014, irevocabilă și care i-a fost comunicată, Înalta Curte
va face aplicarea dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr.
146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de
aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar,
cu modificările ulterioare și va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Anulează recursul declarat de
recurentul-reclamant T.I. împotriva Deciziei nr. 9744 din 20 decembrie 2013 a
Curții de Apel Craiova, secția I civilă, ca netimbrat.
Cu opinia separată a doamnei judecător
E.C.:
Scoate cauza de pe rol având ca obiect
cererea, în calificarea dată de această opinie, de lămurire dispozitiv și o
înaintează, spre competentă soluționare, Curții de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi, 25 noiembrie 2014.
Opinie
separată la Decizia nr. 3734 din 25 noiembrie 2014
La primul termen stabilit pentru
soluționarea cererii de recurs, din 30 septembrie 2014, după rămânerea în
pronunțare, în aplicarea art. 159
1
alin. (4) C. proc. civ., prin
încheierea din 30 septembrie 2014, în opinie separată la opinia majoritară de
repunere pe rol a cauzei pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar,
am calificat cererea de recurs ca fiind cerere de lămurire dispozitiv și am
constatat competența Curții de Apel Craiova în soluționarea acesteia.
Cererea de chemare în judecată sau
pentru exercitarea unei căi de atac este, conform art. 84 C. proc. civ.,
valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită iar conform art. 159
1
alin. (1) C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluționarea ei este obligat,
la prima zi de înfățișare, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă
instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece
pricina.
Calificarea cererii de chemare în
judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este atribuția și
responsabilitatea exclusivă a instanței sesizate cu soluționarea ei, în speță,
a completului căruia aceasta i-a fost repartizată aleatoriu și tot completului
astfel învestit îi revine obligația stabilirii din oficiu a competenței de
soluționare conform art. 159
1
alin. (1) C. proc. civ.
Concluzia deși elementară se impune
a fi exprimată deoarece s-ar putea crede eronat că aceste atribuții revin
completului desemnat prin derivare cu soluționarea cererilor relative la taxele
de timbru, complet care este limitat și ținut de obiectul și natura fiscală a
acestor cereri prealabile care se înscriu în perimetrul de regularizare a
cererii principale și care gestionează un raport juridic de drept
administrativ, ca autoritate administrativă, nu un raport de drept privat.
Drept urmare, ca efect și,
totodată, consecință a soluției pe care o conține opinia separată din 30
septembrie 2014, soluția pe care o preconizez asupra cauzei este de scoatere de
pe rol a acesteia și înaintare a cererii calificată drept cerere de lămurire
dispozitiv la instanța competentă, la Curtea de Apel Craiova, cerere care este
exonerată de taxele de timbru.
Într-adevăr, cererea prin care
petentul a învestit Înalta Curte și pe care a denumit-o recurs împotriva Deciziei
nr. 9744 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin criticile
pe care le dezvoltă, după un vast istoric procesual, se califică drept o cerere
de lămurire dispozitiv, care, astfel, se încadrează în dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ. și care, conform art. 281
3
C. proc. civ., este scutită
de plata taxelor de timbru către stat.
Ceea ce susține petentul este că
din eroare curtea de apel a făcut mențiunea că decizia în speță este
irevocabilă, deoarece prin această decizie s-a soluționat apelul părții
adverse; că deși numai el a fost cel care a declarat recurs împotriva Deciziei din
apel nr. 230/2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, și pe care Curtea de Apel
Craiova i l-a admis prin Decizia nr. 7554 din 11 iulie 2013, prin Decizia menționată,
nr. 9744/2013, din același dosar, aceeași instanță i-a respins acțiunea.
Drept urmare, în discuție fiind
lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 9744 din 20 decembrie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel Craiova, față de dispozițiile art. 281
1
alin. (1) C.
proc. civ. soluția care se impune este aceea de a scoate de pe rol cererea de
față și de a o înainta spre competentă soluționare la instanța care a pronunțat
hotărârea, respectiv la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.