ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 25/2015

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 860 din 18/11/2015

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Valentin Horia Șelaru - judecător-raportor la Secția penală

Ilie Iulian Dragomir - judecător la Secția penală

Florentina Dragomir - judecător la Secția penală

Simona Cristina Neniță - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secția penală

Ștefan Pistol - judecător la Secția penală

Simona Elena Cîrnaru - judecător la Secția penală

Marcela Radu - magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori prin Încheierea de ședință din 8 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.747/40/2014 (având ca obiect apelurile declarate de inculpații Z.A.B., A.C.V. și P.G.C. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani), prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligația de a solicita de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizația definită în art. 2 lit. h) în vederea desfășurării de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive".

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

5

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința de judecată a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Marcela Radu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna Daniela Maftei, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 3.009/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum și faptul că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse opiniile asupra problemei de drept deduse dezlegării formulate de judecătorii instanțelor judecătorești de la nivelul curților de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Târgu Mureș și Timișoara, acestea fiind, în unanimitate, în sensul că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

A mai arătat că aceeași opinie a fost transmisă și de Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept și Științe Administrative, precum și de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Deopotrivă, a învederat că raportul întocmit de judecătorul-raportor a fost depus la dosarul cauzei la data de 21 septembrie 2015, soluția propusă fiind de admitere a sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.747/40/2014, cu consecința stabilirii faptului că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

Totodată, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, raportul a fost comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin Adresa nr. 2.198/C/2160/III-5/2015 din data de 28 septembrie 2015, a transmis concluziile formulate asupra chestiunii de drept supuse dezbaterii, solicitând admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, cu consecința stabilirii faptului că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică. În cuprinsul aceleiași adrese s-a comunicat faptul că Secția judiciară a unității de parchet sus-menționate nu are în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept dedusă dezlegării.

A mai învederat că raportul a fost comunicat și inculpaților A.C.V., Z.A.B. și P.G.C., primul depunând la dosarul cauzei concluzii scrise cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Subsecvent acordării cuvântului asupra eventualelor chestiuni prealabile, constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a solicitat doamnei procuror Daniela Maftei să expună punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Susținând, în preambulul concluziilor, că sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public a arătat că soluția ce se impune a fi dată chestiunii de drept supuse dezlegării este aceea că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică, dezlegare fundamentată pe interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 lit. b) și art. 16 din actul normativ menționat anterior.

În motivare, a învederat că argumentele care justifică o astfel de soluție pornesc de la expunerea de motive și art. 1 ale Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, din care rezultă că actul normativ menționat stabilește cadrul legal aplicabil produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin normative în vigoare, instituind totodată măsuri de prevenire, control și combatere a consumului în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative ale acestora.

A mai arătat că aceeași lege stabilește că operațiunile cu astfel de produse sunt permise doar în situația obținerii unei autorizații, destinatar al acestei obligații fiind operatorul. Or, din definiția pe care art. 2 lit. b) din legea sus-menționată o dă operatorului rezultă că acesta poate fi orice persoană fizică sau juridică care desfășoară ori intenționează să desfășoare operațiuni de natura celor prevăzute de același act normativ, legea necircumstanțiind în niciun fel natura acestor operațiuni.

Deopotrivă, a învederat că un alt argument este faptul că art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, stabilește că subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană, fără ca aceasta să fie circumstanțiată prin vreo calitate specială. În consecință, din interpretarea textelor de lege precitate rezultă că legiuitorul nu a restrâns sfera subiectului activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din legea menționată numai la operatorul prevăzut de art. 2 lit. b), așa cum susține inițiatorul sesizării.

În concluzie, în raport cu argumentele prezentate, procurorul a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, cu consecința stabilirii faptului că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Comletul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 8 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.747/40/2914, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligația de a solicita de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizația definită în art. 2 lit. h) în vederea desfășurării de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive".

II. Expunerea succintă a cauzei

Dosarul nr. 2.747/40/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori are ca obiect apelurile declarate de inculpații Z.A.B., A.C.V. și P.G.C. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 13 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Prin sentința penală sus-menționată s-au hotărât următoarele:

În baza art. 39 alin. 2 din Codul penal anterior raportat la art. 5 din Codul penal, s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de 774 de zile închisoare, pedeapsă rămasă de executat la data săvârșirii infracțiunii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 774 de zile închisoare.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 65 din Codul penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal.

În baza art. 96 alin. (4) din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 69 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 65 din Codul penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal.

În baza art. 96 alin. (4) din Codul penal s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 69 din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 65 din Codul penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal.

În fapt s-a reținut că, în cursul lunii martie 2013, în timp ce se aflau în Penitenciarul Botoșani, în executarea unor pedepse privative de libertate, inculpatul Z.A.B. l-a instigat pe deținutul Z.I. să primească în unitatea de detenție un colet conținând hrană și îmbrăcăminte, întrucât el personal uzitase de acest drept în luna respectivă.

La data de 14 martie 2013, în urma unor discuții telefonice purtate cu inculpatul Z.A.B. (care, deși se afla în Penitenciarul Botoșani, utiliza în mod ilegal un telefon mobil), inculpatul A.C.V. împreună cu inculpatul P.G.C. au disimulat o cantitate de substanță vegetală susceptibilă a avea efecte psihoactive în cusătura unei perechi de pantaloni pe care au predat-o martorei U.N., într-un pachet ce urma a fi livrat de aceasta deținutului Z.I., în Penitenciarul Botoșani, în ziua următoare.

În acest sens, conform celor convenite anterior cu inculpatul Z.A.B., deținutul Z.I. a determinat-o pe martora U.N. să preia, la aceeași dată, de la inculpatul A.C.V. coletul conținând mai multe obiecte de îmbrăcăminte în care se afla disimulată o cantitate de substanțe susceptibile a avea efecte psihoactive.

La data de 15 martie 2013, martora U.N. s-a prezentat la Penitenciarul Botoșani în Sectorul "pachete - vizite" al acestei unități de detenție și a predat inculpatului Z. I. coletul sus-menționat.

În urma controlului efectuat asupra coletului a fost descoperită o cantitate de substanță vegetală mărunțită, de culoare verde, cu miros floral, disimulată în cusătura unei perechi de pantaloni.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2.107.605 din 22 martie 2013, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Iași, a rezultat că în proba constituită din fragmentele vegetale respective, în cantitate de 3,07 grame masă brută, au fost puși în evidență canabinoizi sintetici conținând compușii chimici JWH-122 și STS-135 (substanțe susceptibile a avea efecte psihoactive), conform Adresei nr. 5.097 din 4 noiembrie 2013 emise de Institutul de Medicină Legală Iași.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Z.A.B., A.C.V. și P.G.C.

La termenul de judecată din 10 iunie 2015, inculpatul A.C.V. a solicitat curții de apel sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească dacă subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, este numai operatorul prevăzut de art. 2 lit. b) care are obligația de a solicita de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizația definită de art. 2 lit. h) în vederea desfășurării de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Prin Încheierea de sesizare din data de 8 iulie 2015, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) care are obligația de a solicita de la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor autorizația definită în art. 2 lit. h) în vederea desfășurării de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive".

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Instanța de apel a analizat motivele care susțin admisibilitatea sesizării, prezentând totodată opiniile diferite ale membrilor completului de judecată asupra problemei de drept în discuție.

S-a arătat în acest sens că unul dintre membrii completului de judecată apreciază că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul prevăzut de art. 2 lit. b) care, potrivit art. 4, are obligația de a solicita Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor autorizația prevăzută la art. 2 lit. h), a cărei lipsă atrage incidența normei de incriminare analizată.

Deopotrivă, s-a menționat că, în opinia celuilalt membru al completului, subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană care nu deține o autorizație eliberată în condițiile prevăzute de actul normativ mai sus menționat, neavând relevanță dacă are sau nu calitatea de operator în sensul art. 2 lit. b) din aceeași lege, atragerea răspunderii penale nefiind condiționată nici de încadrarea respectivelor produse în categoria drogurilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

IV. Punctele de vedere ale procurorului și părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În ședința din 29 iunie 2015, reprezentantul Ministerului Public a opinat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, susținând că legea este clară, subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, putând fi orice persoană fizică.

Inculpatul A.C.V. a susținut că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi numai operatorul care desfășoară o activitate legală profesională de producție industrială ori de comerț, pe o anumită piață, persoană căreia îi revine și obligația de a solicita Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor autorizația în scopul desfășurării de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

A mai arătat că operațiunile cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prevăzute de lege vizează numai operațiunile desfășurate la vedere, pe o anumită piață reglementată, cum ar fi: piața agricolă, piața alimentară, piața medicamentelor etc.

În consecință, a susținut că nu poate avea calitatea de subiect al infracțiunii persoana care nu are calitatea de "operator" în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, care, acționând în clandestinitate, transmite unui consumator determinat, în deplina cunoștință a acestuia, o anumită substanță, plantă, ciupercă sau combinații ale acestora care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Coinculpații Z.A.B. și P.G.C. au achiesat la opinia inculpatului A.C.V., solicitând sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile asupra chestiunii de drept puse în discuție.

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Târgu Mureș și Timișoara, opinia exprimată, în unanimitate, fiind aceea că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică, cu argumentarea că nu are relevanță dacă aceasta are sau nu calitate de operator în sensul art. 2 lit. b) din actul normativ sus-menționat, întrucât legea nu distinge.

VI. Opinia specialiștilor consultați

Deși s-au solicitat opiniile mai multor specialiști în domeniul dreptului penal, doar Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept și Științe Administrative a comunicat un punct de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării, acesta fiind în sensul că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

În argumentarea punctului de vedere exprimat s-a susținut că prevederile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, nu permit o interpretare restrictivă cu privire la calitatea subiectului activ al infracțiunii.

În acest sens s-a arătat că legiuitorul a incriminat în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, "fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive", textul normei de incriminare nefăcând nicio referire la noțiunea de operator și nicio trimitere la prevederile art. 2 din lege.

Deopotrivă, s-a susținut că ori de câte ori legiuitorul folosește expresia "fapta persoanei" în cuprinsul Codului penal sau al normelor de incriminare din legile speciale care conțin dispoziții penale, fără a face vreo referire la calitatea persoanei, subiectul activ al infracțiunii este necircumstanțiat, astfel încât poate fi orice persoana fizică sau juridică.

În consecință, s-a susținut că cerința normei de incriminare, respectiv aceea ca persoana care săvârșește infracțiunea să nu dețină autorizația eliberată în condițiile legii, nu ține de calitatea subiectului activ al infracțiunii, ci de antijuridicitatea faptei, constând în săvârșirea ei fără drept. Altfel spus, doar dacă persoana în cauză nu deține autorizația eliberată în condițiile legii, fapta sa este săvârșită fără drept; în caz contrar, fapta nu ar constitui infracțiune, exercitarea dreptului obținut în urma autorizării înlăturând antijuridicitatea faptei.

VII. Examenul jurisprudenței în materie

În materialul transmis de curțile de apel nu a fost identificată nicio hotărâre în care problema de drept - obiect al sesizării - să fi fost examinată explicit, examenul jurisprudențial al instanțelor de judecată cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, vizând alte aspecte decât cea supusă dezlegării.

Cu toate acestea, se constată că în cuprinsul Sentinței penale nr. 69 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2.443/115/2012, instanța a constatat, referitor la apărările privind inexistența infracțiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare (pentru motivul că inculpații nu ar fi fost operatori cu substanțe etnobotanice și nu au realizat operațiunile enumerate de lege), că acestea nu sunt întemeiate, întrucât textul de lege incriminator pedepsește tocmai efectuarea de operațiuni cu substanțe etnobotanice în condițiile în care persoana care le face nu are, potrivit legii, îndrituirea, respectiv autorizarea de a le realiza.

În aceeași speță, instanța de apel, în Decizia nr. 158/A din 13 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - Secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2.443/115/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 977 din 20 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr. 2.443/115/2012, a reținut că apărarea privind lipsa calității de operatori cu substanțe etnobotanice a inculpaților este neîntemeiată, întrucât legea penală nu distinge în acest sens, iar textul de lege incriminator pedepsește efectuarea de operațiuni cu substanțe etnobotanice în condițiile în care persoana care le face nu are autorizarea de a realiza asemenea operațiuni.

Practic, în speță, atât prima instanță, cât și instanța de apel au admis că orice persoană poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, soluția nefiind infirmată, sub acest aspect, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

a) Decizia nr. 134 din 7 martie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 17 aprilie 2013.

În această decizie, Curtea Constituțională a constatat că ". . . legiuitorul a înțeles să reglementeze cu privire la orice operațiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare. Aceste substanțe se pot găsi, în acord cu art. 1 din lege, în preparate, substanțe, plante, ciuperci sau combinații ale acestora, motiv pentru care s-a impus instituirea unor măsuri de prevenire, control și combatere a consumului acestora în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative pe care le pot genera. De aceea orice operațiuni cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive sunt interzise până la obținerea autorizării de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.). Prin urmare, potrivit art. 9 din lege, dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A. va comunica solicitantului refuzul de eliberare a autorizației și va notifica Ministerului Sănătății efectuarea demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, A.N.S.V.S.A. ține și actualizează un registru special în care se înscriu operațiunile și produsele pentru care se emite autorizație, precum și operatorii autorizați, datele din registru făcându-se publice prin afișare pe pagina de internet a instituției.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 194/2011 rezultă că aceasta întrunește exigențele de claritate și previzibilitate, întrucât conținutul său este clar, inteligibil și lipsit de generalizări excesive. Totodată, și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune aceste exigențe, motiv pentru care potrivit art. 8 alin. (4), art. 25 și art. 36 alin. (1) și alin. (4) teza finală: «Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce.[...] Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor.»; «În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite.»; «Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.»; «Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.»

Or, legea criticată este suficient de clară stabilind în art. 3 alin. (3) și (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficiența elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziția, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinație previzibilă a produsului, și prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucțiuni pentru utilizarea lui, precum și orice altă indicație ori informație referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

Prin urmare, autorii excepției, deși au comercializat substanțe al căror regim juridic, conținut, caracteristici, compoziție chimică nu le erau cunoscute, pornesc, în absența oricăror elemente certe, de la premisa că acestea nu puteau fi substitut în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011. Acest raționament contrazice tocmai faptele comise, pentru că, dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puțin rațiunile pentru care este pus în vânzare. Este adevărat că și alcoolul, cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata pot fi apreciate ab initio ca fiind susceptibile de stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică, dar, fiecare în parte, au un regim juridic bine definit, care le-a scos din categoria substanțelor ce pot fi catalogate drept substitut în sensul Legii nr. 194/2011.

Cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea unei legi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, că «nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunțată cu suficientă precizie pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat».

Noțiunea de «lege» utilizată în materie penală de art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale înglobează dreptul de origine legislativă, precum și jurisprudențială și implică unele condiții calitative, între altele cele ale accesibilității și previzibilității (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, și Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51).

În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea a reamintit că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune (a se vedea, între altele, Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunțată în Cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 37). Acest lucru se întâmplă de obicei cu profesioniștii, obișnuiți să facă dovada unei mari prudențe în exercitarea meseriei lor. De asemenea, se poate aștepta de la ei să acorde o atenție deosebită evaluării riscurilor pe care le implică (Cantoni, citată anterior, paragraful 35).

Prin urmare, Legea nr. 194/2011 îndeplinește atât condiția accesibilității prin aceea că a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind adusă la cunoștința destinatarilor săi, cât și condiția previzibilității, nelăsând loc de arbitrariu ori echivoc. . ."

b) Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. e) și art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, și a dispozițiilor art. 118

2

alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014.

În această decizie Curtea Constituțională a reținut că ". . . potrivit art. 9 din lege, dacă în urma evaluării se constată că produsul pentru care se solicită autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A. va comunica solicitantului refuzul de eliberare a autorizației și va notifica Ministerului Sănătății efectuarea demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, la Legea nr. 134/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, A.N.S.V.S.A. ține și actualizează un registru special în care se înscriu operațiunile și produsele pentru care se emite autorizație, precum și operatorii autorizați, datele din registru făcându-se publice prin afișare pe pagina de internet a instituției.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 194/2011 rezultă că aceasta întrunește exigențele de claritate și previzibilitate, întrucât conținutul său este clar, inteligibil și lipsit de generalizări excesive. Totodată, și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune aceste exigențe. [...] legea criticată este suficient de clară stabilind în art. 3 alin. (3) și (4) că la aprecierea rezonabilă a caracterului de produs susceptibil de a avea efecte psihoactive se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, lipsa ori insuficiența elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului, caracteristicile produsului, în principal compoziția, sau lipsa indicării acestora, consumul, ca destinație previzibilă a produsului, și prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucțiuni pentru utilizarea lui, precum și orice altă indicație ori informație referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

Prin urmare, [...], deși au comercializat substanțe al căror regim juridic, conținut, caracteristici, compoziție chimică nu le erau cunoscute, pornesc, în absența oricăror elemente certe, de la premisa că acestea nu puteau fi substitut în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011. Acest raționament contrazice tocmai faptele comise, pentru că, dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puțin rațiunile pentru care este pus în vânzare. Este adevărat că și alcoolul, cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata pot fi apreciate ab initio ca fiind susceptibile de stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică, dar, fiecare în parte, au un regim juridic bine definit, care le-a scos din categoria substanțelor ce pot fi catalogate drept substitut în sensul Legii nr. 194/2011. [...]"

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

VIII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost în sensul că subiect activ al infracțiunii prevăzute în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

Argumentul principal al opiniei exprimate s-a întemeiat pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, reținându-se că în cuprinsul acestora legiuitorul se referă în mod clar la "persoană", ca subiect activ necalificat, prin "persoană" înțelegându-se orice persoană fizică sau juridică.

Deopotrivă, s-a argumentat că, în măsura în care voința legiuitorului ar fi fost aceea de a restrânge sfera subiectului activ al infracțiunii prevăzute în art. 16 din legea menționată la "operatorul" prevăzut în art. 2 lit. b), s-ar fi referit în mod explicit în cuprinsul normei de incriminare la "fapta operatorului", iar nu la "fapta persoanei".

În concluzie, s-a susținut că, întrucât dispozițiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, nu se referă la operatorul prevăzut în art. 2 lit. b), ca subiect activ al infracțiunii, ci la orice persoană, restrângerea sferei subiectului activ la operatorul prevăzut în art. 2 lit. b) din legea menționată, cu consecința restrângerii sferei de aplicare a normei de incriminare, nu poate fi realizată pe cale de interpretare.

IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 2.198/C/2160/III-5/2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară a comunicat concluziile formulate asupra chestiunii de drept supuse dezlegării, solicitând admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, cu consecința stabilirii faptului că subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

În argumentarea soluției propuse, constatând, prioritar, că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, parchetul a reținut că din expunerea de motive și art. 1 ale Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, rezultă că actul normativ menționat stabilește cadrul legal aplicabil produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, instituind totodată măsuri de prevenire, control și combatere a consumului în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative ale acestora.

A mai arătat că aceeași lege stabilește că operațiunile cu astfel de produse sunt permise doar în situația obținerii unei autorizații, destinatar al acestei obligații fiind operatorul. Or, din definiția pe care art. 2 lit. b) din legea menționată o dă operatorului, rezultă că acesta poate fi orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară sau intenționează să desfășoare operațiuni de natura celor prevăzute de același act normativ, legea necircumstanțiind în niciun fel natura acestor operațiuni.

În concluzie, Ministerul Public a constatat că din interpretarea textelor de lege precitate rezultă că legiuitorul nu a restrâns sfera subiectului activ al infracțiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 numai la operatorul prevăzut de art. 2 lit. b) din același act normativ.

X. Dispoziții legale incidente

Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014

- Art. 1:

"Prezenta lege stabilește cadrul legal aplicabil preparatelor, substanțelor, plantelor, ciupercilor sau combinațiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile sa aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, și instituie măsuri de prevenire, control și combatere a consumului în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative ale acestora.";

- Art. 2 lit. b):

"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

[...]

b) operator - persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuși, efectuează sau intenționează să efectueze operațiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare- depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite în continuare operațiuni cu produse;";

- Art. 3:

"(1) Operațiunile cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se supun autorizării în condițiile stabilite de prezenta lege.

(2) Până la obținerea autorizației este interzisă desfășurarea de operațiuni cu produsul ce face obiectul autorizării. [...]";

- Art. 4:

"Orice operator ce desfășoară sau intenționează să desfășoare operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacă scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligația de a solicita A.N.S.V.S.A. o autorizație, astfel cum este definită la art. 2 lit. h).";

- Art. 16:

"(1) Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, și interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

(2) Fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează operațiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani."

Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, au fost modificate prin art. 232 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, lege care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

XI. Opinia judecătorului-raportor

Judecătorul-raportor a opinat în sensul că unica dezlegare ce se poate da chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării este aceea că subiect activ al infracțiunii prevăzute în art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, poate fi orice persoană fizică sau juridică.

În argumentare, în esență, judecătorul-raportor a susținut că art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, incriminează fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii, efectuează operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a face trimiteri la alte noțiuni, cum ar fi cea de operator.

Totodată, pornind de la definiția dată prin dispozițiile art. 2 lit. b) din aceeași lege noțiunii de "operator", judecătorul-raportor a reținut că aceasta vizează persoana fizică sau juridică ce efectuează sau intenționează să efectueze operațiuni cu produse în mod legal. Or, în situația în care s-ar admite că subiectul activ al infracțiunii anterior menționate poate fi numai operatorul, s-ar ajunge la o concluzie nelegală, respectiv aceea de a accepta tragerea la răspundere penală a operatorului, adică a acelor persoane fizice sau juridice ce efectuează sau intenționează să efectueze operațiuni cu produse în mod legal, iar nu a persoanelor fizice ori juridice care efectuează sau intenționează să efectueze astfel de operațiuni în mod ilegal.

În consecință, judecătorul-raportor a concluzionat că interpretarea art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, conduce la o concluzie unică, respectiv aceea că subiect activ al infracțiunii incriminate poate fi orice persoană fizică sau juridică.

XII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori prin Încheierea din 8 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.747/40/2014, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține următoarele:

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a reglementat prin art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.

Ca urmare, admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe:

- instanța care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

- soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabil