ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92/F din data de 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen., comisă în data de 09.01.2020.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de la domiciliu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat de serviciul de probațiune în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a impus inculpatei ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile în cadrul Primăriei sectorului 5 București ori Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 5 București.

În baza art. 404 alin. (2) din Codul de procedură raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor impuse, neexecutării obligației ce îi revine sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi să înceapă de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta, pedeapsa accesorie să nu se execute.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 244 RON aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a se pronunța astfel, curtea a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești emis în data de 16.11.2020 în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2020, înregistrat în data de 18.11.2020 la Curtea de Apel Pitești sub nr. x/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz al conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 337 C. pen.

În esență, în actul de sesizare s-a reținut că, în data de 09.01.2020, ora 20:30, inculpata A. a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza județul Argeș, autoturismul marca x înmatriculat sub nr. x și, fiind oprită în trafic de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, cu ocazia conducerii acesteia la Spitalul Mioveni, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Situația de fapt expusă a fost stabilită de procuror pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal; fișă prezentare urgență, cerere analiză, examen clinic, proces-verbal de recoltare mostre biologice; declarații martori; declarații inculpat/suspect și procese-verbale de aducere la cunoștință a acestor calități; înscrisuri; x și proces-verbal de vizualizare.

În faza de cameră preliminară, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 07 ianuarie 2021, definitivă prin încheierea din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpata A. și, în temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat competența, legalitatea rechizitoriului cu nr. x din data de 18.11.2020 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, precum și respectarea dispozițiilor legale referitoare la administrarea probelor și efectuarea actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de A..

În faza de judecată a cauzei, inculpata nu a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate, susținând că nu este vinovată de comiterea faptei reținute prin actul de sesizare, motiv pentru care cercetarea judecătorească a fost desfășurată potrivit procedurii de drept comun.

De asemenea, inculpata a contestat, sub aspectul temeiniciei, proba testimonială pe care se întemeiază actul de sesizare, instanța dispunând readministrarea probei cu martorii B., C. și D., potrivit aspectelor consemnate în încheierea de ședință din data de 27.05.2021.

Curtea a constatat că inculpatei i-au fost încuviințate și probe noi, constând în audierea martorului E. și înregistrarea video din zona sală de așteptare - recepția Spitalului Orășenesc Mioveni din data de 09 ianuarie 2020, intervalul orar 19-22 (care nu a fost administrată întrucât durata de stocare a datelor era de 30 zile și s-a șters prin procedura automată în ordinea înregistrării - conform Adresei nr. x/17.05.2021 - f.34 d.inst.).

De asemenea, s-a reținut că instanța a procedat la efectuarea cercetării judecătorești, respectiv audierea inculpatei A. și a martorilor B., C., D. și E. .

Totodată, curtea a constatat că inculpata a depus la dosar înscrisuri: acte referitoare la procedura de prelevare a probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei .

În faza de judecată a cauzei, inculpata a negat refuzul de a-i fi prelevate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, precizând că pe fondul comportamentului inadecvat al organelor de poliție și al doamnei doctor B., al oboselii acumulate în acea zi și a numeroaselor apeluri telefonice ale copiilor săi, i-a fost cauzată o stare de tulburare, fapt ce a determinat convingerea că recoltarea probelor biologice din deget - i s-a luat sânge de două ori din deget - echivalează cu recoltarea mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Astfel, a invocat cauza de neimputabilitate reglementată de art. 30 din C. pen. - eroarea de fapt.

Astfel, analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut că, în fapt, în data de 09.01.2020, ora 20:30, inculpata A. - avocat în cadrul Baroului Teleorman a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza județul Argeș, autoturismul marca x înmatriculat sub nr. x, fiind oprită în trafic de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, format din agent șef adj. C. și agentul F..

La solicitarea repetată a organelor de poliție, timp de aproximativ 15 minute, inculpata a refuzat să sufle în aparatul etilotest pretinzând că soțul este pe drum și va prelua autoturismul, că nu este cazul să mai fie testată, că s-ar putea face o excepție de la aplicarea normelor.

După insistențele lucrătorilor de poliție și îndemnul soțului sosit la fața locului - martorul D. -, inculpata a fost de acord să sufle în aparatul etilotest, însă, întrucât nu sufla suficient de tare aparatul a indicat eroare, în final nemaiputând fi utilizat.

S-a mai reținut că, în cadrul discuțiilor cu lucrătorii de poliție inculpata a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice (inițial a precizat că a consumat două pahare de vin, apoi a menționat un pahar de vin și într-un final a arătat că nu mai știe cât a băut).

Totodată, s-a precizat că agenții de poliție i-au argumentat faptul opririi în trafic pe motiv că deplasarea cu autoturismul era dezordonată, aspect pe care inculpata nu l-a negat.

Toate aceste aspecte s-au apreciat că rezultă din înregistrările video efectuate de agentul F., suporții magnetici fiind atașați la dosarul de urmărire penală .

Curtea a subliniat comportamentul corespunzător al lucrătorilor de poliție care au fost puși în situația de a explica faptul că își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și urmăresc protejarea circulației rutiere de un eventual comportament neconform al participanților la trafic, la insistențele inculpatei de a nu se proceda la testarea în aerul expirat, concretizată în următoarele:

"nu o să suflu", este jenant", "este penibil", știu ce înseamnă pentru că sunt avocat", "haideți că nu este cazul", "nu vreau să suflu" și oferirea de diverse explicații:

"am fost la o petrecere", "cred că am băut două pahare cu vin", nu mai merg un metru", "vine soțul meu, este polițist, în 2-3 minute apare", "există o marjă a omeniei întotdeauna".

De asemenea, s-a notat și timpul petrecut pentru prezentarea documentelor de către inculpată precum și pentru convingerea acesteia de a se supune testului, de aproximativ 20 minute, ceea ce semnifică intenția acesteia de a prelungi momentul începerii efectuării testului în aerul expirat.

După ce lucrătorii de poliție au transmis că aparatul etilotest este nefuncțional, inculpata a fost de acord să se deplaseze la Spitalul Mioveni, unde se afla un alt lucrător de poliție care avea asupra sa un aparat etilotest funcțional și aici, la solicitarea expresă a agentului C., inculpata a refuzat să sufle în aparatul etilotest.

Ulterior, la solicitarea lucrătorilor de poliție, inculpata a arătat că este de acord să îi fie prelevate mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea unui consult medical prealabil și în momentul în care a fost desigilată trusa medicală în vederea recoltării probelor, a revenit asupra acordului, precizând în documentele întocmite că nu este cazul a se mai proceda în acest sens. Această situație s-a considerat că este susținută de procesul-verbal de recoltare de probe biologice, în cuprinsul căruia inculpata a consemnat olograf "nu este cazul pentru recoltarea probelor biologice, alcooltestul nu a funcționat la fața locului". În plus, cu această ocazie, a negat consumul de băuturi alcoolice.

În raport de toate aceste împrejurări, instanța a constatat că este neechivoc faptul că inculpata a refuzat prelevarea probelor de sânge. S-a apreciat că este nerelevantă motivația refuzului că etilotestul nu ar fi funcționat. De altfel, s-a reținut că întreaga conduită a acesteia (mascată de diferite motivații) denotă intenția de a nu se supune vreunei testări cu scopul stabilirii alcoolemiei (refuzul inițial de a fi efectuat etilotestul, acordul formal de a se supune etilotestului, sub îndemnul soțului său, deși acesta nu avea cunoștință de cantitatea de băutură consumată, refuzul de a fi testată în aerul expirat după ce a fost adus un aparat funcționabil, refuzul de a fi luate mostre de sânge după desigilarea trusei sub pretextul că nu a funcționat primul aparat).

S-a mai reținut evidența că după prelevarea de sânge din pulpa degetului, la interval de câteva minute, în vederea stabilirii glicemiei, scop care i-a fost adus la cunoștință inculpatei de către cadrul medical, fiindu-i solicitat din nou acordul, înainte și după desigilarea trusei standard destinată recoltării de mostre biologice, refuzul a fost clar exprimat de inculpată, iar eroarea cu privire la detaliile procedurii de prelevare a fost exclusă.

Prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013 care face referire la personalul medical care efectuează recoltarea, instanța a reținut caracterul nefondat al susținerii inculpatei referitoare la competențele profesionale ale medicului (primar și nu specialist) care urma să procedeze la recoltarea probelor de sânge și care a semnat procesul-verbal privind refuzul.

Într-un atare context, pe lângă faptul că s-a apreciat necredibilă susținerea inculpatei privind necunoașterea detaliilor procedurii de prelevare (având în vedere calitatea de conducător auto, calitatea de avocat - chiar suspendat ori nespecializat în domeniul penal dar și calitatea de polițist a soțului, cu o vechime considerabilă, care a însoțit-o până la unitatea spitalicească), dar și inexplicabila conduită a inculpatei, căreia i s-a adus la cunoștință conținutul fiecărei etape componente a procedurii de prelevare, așa cum au relatat martorii B. și C. dar a ales să nu se încreadă în precizările autorităților implicate. De altfel, s-a constatat că apărarea în sensul că nu este specializată în cauze penale este contrazisă de caracterizarea emisă de Baroul de Avocați Teleorman depusă la dosarul de urmărire penală în care se menționa că inculpata, în calitate de avocat, pledează în cauze penale, civile și de contencios administrativ.

Deopotrivă, s-a apreciat că nici împrejurarea că ar fi primit numeroase apeluri telefonice de la copiii săi, care își așteptau părinții, fapt care i-ar fi provocat, alături de întreaga situație, o stare emoțională de tulburare, în aprecierea curții, observând vârsta și profesia acesteia, precum și starea de emoție inerentă procedurii în discuție, nu este în măsură a determina concluzia că ar fi îndeplinite condițiile erorii, mai ales că a semnat procesul-verbal de prelevare în care este menționat "refuză recoltarea probelor pentru determinarea alcoolemiei".

Curtea a considerat faptul că aparatul etilotest a devenit nefuncțional (fie s-a descărcat, fie s-a defectat) reprezintă o situație care poate să apară în cadrul activității polițiștilor rutieri și care a fost rezolvată prompt prin aducerea unui alt aparat în zona unității spitalicești (în contextul acordului acesteia de a se deplasa la unitate dar și al atitudinii acesteia care a amânat momentul efectuării testării), așa încât apărarea privitoare la situația în discuție nu era în măsură să justifice refuzul clar al acesteia de a fi testată în aerul expirat anterior intrării în incinta spitalului ori de a se supune recoltării de mostre biologice.

De asemenea, s-a reținut că audierea martorului C. nu este neconformă cu dispozițiile legale, nefiind interzisă de C. proc. pen., iar în cauză aceasta a fost impusă de apărarea inculpatei, din ambele faze procesuale, privind incidentul de dinaintea opririi acesteia în trafic, când aceiași lucrători de poliție, însoțiți de martorul E., observând că inculpata are nevoie de ajutor (problemă tehnică auto), după identificare, cu acordul acesteia, au procedat la remedierea defecțiunii autovehiculului dar prilejuită și de constatările personale ale agentului de poliție. Pe cale de consecință, s-au constatat a fi respectate dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.

Curtea nu a reținut apărarea inculpatei în legătură cu starea de tulburare provocată de conduita personalului medical care i-a adresat întrebări în vederea completării procesului-verbal privind examenul clinic, respectiv pentru verificarea comportamentului, a orientării în timp și spațiu, inerente stabilirii existenței elementelor clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau de substanțe psihoactive.

Față de toate acestea, curtea a observat că refuzul inculpatei de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei nu a fost generat de existența cauzei de neimputabilitate invocate de inculpată - eroarea -, situația învederată de aceasta nefiind în măsură să conducă la înlăturarea caracterului penal al faptei.

Instanța a constatat că săvârșirea faptei rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cauză în cursul procesului penal: proces-verbal; fișă prezentare urgență, cerere analiză, examen clinic, proces-verbal de recoltare mostre biologice; declarațiile martorilor F., B., C., D., E., declarațiile inculpatei/suspectei A., înscrisuri; x și proces-verbal de vizualizare .

În cauză, față de probele administrate, instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A. care în data de 09.01.2020, ora 20:30, a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza județul Argeș, autoturismul marca x, înmatriculat sub nr. x, și fiind oprită în trafic de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, cu ocazia conducerii acesteia la Spitalul Mioveni, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen., sub aspect obiectiv și subiectiv.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., instanța a reținut că elementul material s-a realizat prin refuzul inculpatei de a se supune prelevării de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, precedat de conducerea unui autoturism pe drumurile publice, respectiv pe raza județul Argeș.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, în principal și pentru siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice, în secundar.

Fiind în prezența unei infracțiuni de pericol, curtea a reținut că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, de încălcare a relațiilor sociale care ocrotesc înfăptuirea justiției și siguranța circulației pe drumurile publice și l-a urmărit.

Curtea a reținut că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, astfel că, în cauză, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere, potrivit art. 74 din C. pen., gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatei, evaluate după împrejurările și modul în care a acționat inculpata, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatei, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, limitele pedepsei închisorii prevăzute de lege (de la 1 la 5 ani).

Instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice reținută în sarcina inculpatei este închisoarea de la 1 an la 5 ani, aspect ce denotă un grad de pericol social ridicat avut în vedere de legiuitor la incriminarea faptei.

De asemenea, la aprecierea gradului concret de periculozitate, s-a avut în vedere încălcarea relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției și la siguranța circulației pe drumurile publice.

Totodată, inexistența vreunui motiv care să atenueze răspunderea penală și să justifice refuzul prelevării de mostre biologice, inculpata acționând astfel cu indiferență față de conținutul normelor penale care o obligau la un comportament contrar pentru a se stabili concentrația de alcool în sânge.

Instanța a ținut seama și de atitudinea nesinceră adoptată de inculpată pe parcursul procesului penal.

Deopotrivă, s-a raportat și la circumstanțele personale ale inculpatei, în vârstă de 49 ani și nu fără antecedente penale.

Instanța, având în vedere că majoritatea accidentelor rutiere se datorează vitezei excesive și consumului de alcool al conducătorilor de autovehicule, a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse era necesară, iar amânarea aplicării pedepsei a fost considerată mult prea blândă și ineficientă sub aspectul prevenirii comiterii de alte infracțiuni similare, chiar dacă inculpata nu are antecedente penale.

Față de toate aceste aspecte, instanța a considerat necesară aplicarea unei pedepse inculpatei, astfel că, având în vedere și prevederile art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea dedusă judecății: refuzul prelevării de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen., comisă în data de 09.01.2020.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., raportat la natura și gravitatea infracțiunii, la împrejurările cauzei și persoana inculpatei, curtea a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an. Instanța a apreciat că pedepsele complementare aplicate sunt necesare prin prisma nedemnității inculpatei în exercitarea drepturilor interzise. Sub acest aspect, s-a apreciat că interesul societății primează, în sensul eliminării persoanelor cu un profil moral nepotrivit din sfera celor ce ocupă funcții publice sau funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Asupra individualizării judiciare a executării pedepsei închisorii, dat fiind cuantumul pedepsei, mai mic de 3 ani, în raport de lipsa antecedentelor penale, de persoana inculpatei și de posibilitățile de îndreptare, de vârsta sa (49 ani), de comportamentul corect avut în societate de la data comiterii faptei, de întregul proces penal care a avut un rol educativ asupra sa, curtea a apreciat că aplicarea pedepsei este necesară și suficientă și, chiar fără executarea acesteia, nu va mai comite alte infracțiuni, însă a considerat că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Curtea a notat că este îndeplinită condiția referitoare la acordul inculpatei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, inculpata A..

Prin motivele de apel formulate de inculpata A., s-a susținut că prima instanță a dispus în mod eronat condamnarea pentru infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen., încălcându-se, astfel, prevederile art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât nu rezultă din probele administrate, cu excepția înregistrărilor video (contestate sub aspectul autenticității) probe care să fi fost analizate de către prima instanță.

De asemenea, a susținut că prima instanță nu a analizat niciuna dintre declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor C., F. (audiat numai în faza urmăririi penale, deși a solicitat audierea acestuia și în faza cercetării judecătorești), E., B. și D.. Deopotrivă, a constatat contradictorialitate între declarația dată în faza urmăririi penale și declarația dată în faza cercetării judecătorești în ceea ce-l privește pe martorul C., comportamentul adoptat de doamna dr. de familie B. și recurgerea acesteia la o procedură care contravine prevederilor art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014. Totodată, a subliniat declarațiile martorului D. în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, dar și consecvența existentă în declarația de suspect și de inculpat ale acesteia.

Apelanta inculpată a susținut că, din analiza și coroborarea probelor administrate, respectiv depozițiile martorilor C., F., E. și B., prin caracterul lor contradictoriu, nu pot reprezenta probe care să fundamenteze condamnarea sa și conduce la concluzia achitării în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., respectiv există o cauză de neimputabilitate, și anume eroarea, prevăzută de art. 30 C. pen.

Conform art. 30 alin. (1) C. pen. " Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei."

Apelanta inculpată A. a susținut că, pe fondul tulburării provocate de comportamentul inadecvat al organelor de poliție, dar și al doamnei dr. B., pe fondul oboselii acumulate, a considerat că recoltarea sângelui din deget, de două ori, echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cu referire la probele administrate, a arătat că C., organ de urmărire penală care a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu și având și calitatea de martor, a fost cel care a interpelat-o inițial, atunci când autoturismul avea pană, împrejurare în care i-a solicitat și i-a verificat actele, iar după ce s-a deplasat câțiva kilometri, tot dumnealui a oprit-o și a reprocedat la verificarea actelor.

În declarația dată la 31 august 2020, în faza urmăririi penale - filele x și urm., martorul C. a declarat că ".. autoturismul era oprit, nici eu, nici colegul meu nu am uzat de calitățile de polițiști rutieri și nu i-am solicitat documentele la control.", susținere care este infirmată de către înregistrarea realizată pe DVD-R de martorul F., iar în declarația de martor dată în faza cercetării judecătorești, la 27 mai 2021, cu privire la verificarea actelor, a declarat că "În momentul în care am oprit în dreptul autoturismului inculpatei, observând că aceasta era singură, fiind noapte, am procedat la legitimarea sa. Precizez încă o dată că la prima întâlnire nu am cerut inculpatei decât actul de identitate, dar le-am văzut într-o poșetă."

Referitor la declarația acestui martor că ar fi fost "în stare vădită de ebrietate", a precizat că dacă ar fi fost reală, nu i-ar fi înlesnit conducerea în continuare a autoturismului, prin solicitarea sau permisiunea acordată paznicului G. de a înlocui roata autoturismului.

A mai arătat că declarația dată la 27 mai 2021, în sensul că " La momentul opririi în trafic am constatat că inculpata prezenta halenă alcoolică, aspect pe care nu l-am constatat anterior, când deja vehiculul era staționat.", este contradictorie cu declarația dată în faza urmăririi penale.

De altfel, în declarația dată în faza urmăririi penale, martorul C. a susținut că se deplasa pe jos împreună cu colegul lui și cu doi paznici de la primărie în momentul când a întâlnit-o prima dată, dar în declarația dată în faza cercetării judecătorești a afirmat că " eram cu autovehiculul poliției în momentul când am întâlnit-o prima dată pe inculpata."

Despre acest martor, a susținut că deținea un aparat etilotest, care s-a descărcat imediat după utilizare, fiind și cel care a însoțit-o la spital și a pretins că i-a cerut să sufle într-un alt aparat etilotest, situație infirmată și de martorul D..

De altfel, același martor a afirmat în declarația sa din faza urmăririi penale că " martorul asistent E. nu a intrat în laboratorul de recoltare ", iar în declarația dată în faza cercetării judecătorești a susținut că "La momentul refuzului recoltării probelor de sânge de față erau soțul inculpatei, colegul meu F. și numitul E.". Tot din analiza declarației martorului C. - filele x și urm. dosar urmărire penală - a rezultat că în momentul în care inculpata a plecat cu autoturismul din x, autoturismul nu avea farurile aprinse și avea un mers sinuos, ceea ce l-ar fi determinat să oprească autoturismul.

În realitate, din înregistrările video, depuse la dosar de F., inculpata a precizat că autoturismul avea farurile aprinse și nu se deplasa sinuos, ceea ce denotă comportamentul inadecvat al organelor de poliție, care au oprit-o a doua oară, după verificarea anterioară a documentelor.

Astfel, comportamentul organelor de poliție, la care s-au adăugat utilizarea unui aparat etilotest care s-a descărcat imediat după folosire, oboseala acesteia, dar și faptul că era sunată frecvent de copii, precum și comportamentul doamnei doctor B., toate acestea au contribuit la apariția cauzei de neimputabilitate, și anume eroarea, considerând că recoltarea sângelui din deget, de două ori, echivalează cu recoltarea mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Referitor la doamna doctor B., medic de familie, a precizat că a fost audiată în calitate de martor - dosar urmărire penală. A arătat că, în timpul zilei de 09.01.2020, doamna doctor a lucrat la cabinet, apoi seara, a îndeplinit serviciul de gardă la Spitalul Mioveni, deși nu avea specialitatea de medicină de urgență, reacționând neadecvat.

În acest sens, martorul D., audiat la data de 13 octombrie 2020, în faza urmăririi penale, a relatat:

"Declar că doamna cadru medical femeie, prezentă de față, a avut un comportament recalcitrant, fiind foarte iritată de faptul că a fost deranjată la acea oră. Cadrul medical femeie a precizat: mă deranjați pentru toți bețivii pe care îi culegeți de pe drumuri. S-a adresat soției: cine ești dragă, de unde vii și ce cauți aici și a întrebat-o de mai multe ori cum o cheamă, totodată punând-o să meargă în linie dreaptă. Cred că de 5 ori a întrebat-o dacă știe unde se află. După această discuție, care pe soția mea a iritat-o foarte mult, cadrul medical femeie i-a cerut soției să-i mai ia sânge (...) iar soția mea nu a mai fost de acord, întrucât celălalt cadru medical bărbat îi recoltase anterior probe de sânge. Totodată, declar faptul că, cadrul medical femeie nu și-a declinat calitatea de medic. De asemenea, declar că eu nu am observat să se fi desigilat în prezența mea vreo trusă medicală sau să se sigileze la loc. Declar că starea psihică a soției mele, în acel moment, era una bazată pe foarte mult stres, întrucât fusese jignită și umilită de către cadrul medical femeie, iar copiii aflați la Fundata o sunau permanent întrebând-o când ajunge acasă. Consemnarea făcută de către soția mea pe procesul-verbal de recoltare mostre biologice s-a efectuat după consultarea făcută cu mine, soția mea contrariată întrebându-mă de câte ori i se recoltează probe biologice de sânge, întrucât această manoperă o efectuase anterior un cadru medical bărbat".

Din declarația martorei B. coroborată cu declarația martorului

D. a rezultat că a fost supusă unor proceduri, care contravin prevederilor legale, întrucât, conform art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014, mai sus citat:

"în anexă, articolul 16 se modifică și va avea următorul cuprins: 1. Examenul medical în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice sau de substanțe psihoactive a persoanei supuse recoltării mostrelor biologice se efectuează numai la solicitarea polițistului rutier, dacă persoana în cauză a fost implicată într-un accident de circulație rutieră în urma căruia a survenit decesul sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane."

În speță, inculpata nu a fost implicată într-un accident de circulație, așadar parametrii sau unii dintre aceștia indicați pe prima pagină a fișei de prezentare urgență și anume, așa cum a declarat martora B., "temperatura, pulsul, tensiunea, glicemia, saturația oxigenului și alura ventriculară" sau întrebările adresate de doamna dr. B. (cine ești, de unde vii, ce cauți aici, cum te cheamă) și cererea de a merge în linie dreaptă, așa cum a declarat martorul D., nu se încadrau în "examenul medical în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice" - art. 16 alin. (1) mai sus citat -, astfel că nu trebuiau să se realizeze.

Inculpata a mai precizat că din declarațiile martorei B. date în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești a rezultat că singura afirmație făcută când i s-a solicitat recoltarea de noi probe de sânge a fost "nu este cazul", iar această afirmație denotă că nu a refuzat recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, ci, pe fondul tulburării provocate de comportamentul inadecvat al organelor de poliție, dar și al doamnei dr. B. și, pe fondul oboselii acumulate în acea zi, a considerat că recoltarea sângelui din deget, de două ori, echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

În declarația dată în faza urmăririi penale, la data de 13 octombrie 2020, a afirmat că "întrucât eu am apreciat că mi s-a luat de două ori sânge și am fost de acord să mi se ia de două ori sânge, am considerat ca este suficient."

În acest sens, a precizat că susținerile martorilor C. și B. în sensul că ar fi refuzat recoltarea probelor biologice reprezintă interpretări eronate ale afirmației "nu este cazul", iar declarația martorei B. nu poate reprezenta o probă, care să fundamenteze condamnarea sa.

În ceea ce privește declarația martorului E. a considerat că nu se poate acorda credibilitate afirmației sale, în sensul că pe holul spitalului dl. C. ar fi întrebat-o dacă e de acord cu prelevarea de sânge și ar fi refuzat, în condițiile în care imediat după a fost însoțită de domnul C. pentru recoltarea de probe de sânge, așa cum s-a întâmplat.

Cu referire la fișa prezentare urgență nr. 467/09.01.2020, aflată la dosar urmărire penală, inclusiv mențiunile din procesul-verbal de recoltare mostre biologice, aflat la dosar urmărire penală, s-a precizat că înscrisurile nu pot fundamenta condamnarea, întrucât nu s-a dovedit dacă doamna dr. B. avea ca atribuțiune de serviciu recoltarea mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Așadar, din declarațiile date în calitate de suspect și de inculpat, dar și din declarația martorului D. a rezultat eroarea în care s-a aflat aceasta, pe fondul tulburării provocate de comportamentul inadecvat al organelor de poliție, dar și al doamnei dr. B., pe fondul oboselii acumulate în acea zi și a considerat că recoltarea sângelui din deget, de două ori, echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

În contextul celor relatate, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul achitării, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri în sensul dispunerii amânării aplicării pedepsei, conform prevederilor art. 83 C. pen., apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 83 alin. (1), lit. a), b), c) și d) C. pen.

A invocat actuala situație familială, respectiv decesul soțului la vârsta de 55 ani, doi copii minori în întreținere și reținerea permisului de conducere, astfel că nu poate folosi autoturismul nici pentru deplasări în interes profesional, nici pentru rezolvarea unor probleme de familie, apreciind că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, fiind suficientă amânarea aplicării pedepsei, ca modalitate de individualizare a pedepsei mai puțin împovărătoare din perspectiva regimului și a efectelor, comparativ cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. x/2020.

Primul termen de judecată a fost fixat la data de 17 noiembrie 2021 când instanța a amânat cauza la solicitarea apelantei inculpate A. pentru angajarea unui apărător.

La termenul din 2 februarie 2022, instanța a pus în discuție cererea de probatorii formulată de apelanta inculpată A. încuviințând audierea martorilor F. și G. și vizionarea, în ședința publică din 16 martie 2022, a imaginilor de pe suporții originali pe care au fost stocate înregistrările atestate de x, fiind prorogată discutarea cererii privind efectuarea expertizei după vizionarea imaginilor și respinse celelalte probe solicitate.

La următorul termen de judecată, instanța a procedat la audierea martorilor F. și G. și vizionarea, în ședință publică, a imaginilor de pe suporții originali, a luat act de renunțarea apelantei inculpate A. la cererea privind efectuarea unei expertize și a dat cuvântul în dezbateri, reținând cauza în pronunțare.

Examinând cauza, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că apelul declarat de apelanta inculpată A. este fondat pentru următoarele considerente:

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal întocmit la data de 9 ianuarie 2020 de către agentul șef adj. C. și agentul F., ambii din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, jud. Argeș; fișa de prezentare urgență, cererea de analiză, examenul clinic, procesul-verbal de recoltare mostre biologice, declarațiile martorilor B., C., E., D., F., G.; declarațiile inculpatei/suspectei A., înscrisuri; x și proces-verbal de vizualizare, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, în sensul că în data de 09.01.2020, ora 20:30, a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza județul Argeș, autoturismul marca x, înmatriculat sub nr. x, și fiind oprită în trafic de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, cu ocazia conducerii acesteia la Spitalul Mioveni, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Este nefondată critica inculpatei privind omisiunea primei instanțe de a analiza toate probele administrate în cauză și, implicit de a lămuri contradicțiile existente în declarațiile martorilor. Astfel, prima instanță a analizat aspectele esențiale în baza cărora a reținut starea de fapt, pe baza căreia a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen.

Inculpata a negat comiterea faptei, invocând în esență că a fost în eroare, în sensul că pe fondul tulburării provocate de comportamentul inadecvat al organelor de poliție, dar și al doamnei dr. B., pe fondul oboselii acumulate în acea zi, a considerat că recoltarea sângelui din deget echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

Înalta Curte apreciază că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpata a refuzat să se supună prelevării mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, inculpata A. a condus pe drumurile publice, pe DN 73, pe raza jud. Argeș, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, fiind oprită în trafic, în mod regulamentar, de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, format din agentul șef adj. C. și agentul F.. Deși, în mod repetat, ambii polițiști i-au solicitat inculpatei să sufle în aparatul etilotest, inculpata, inițial, a refuzat, apoi a arătat că se va supune testului în momentul în care soțul său va ajunge la fața locului, trecând aproximativ 15 minute până când s-a încercat efectuarea testului, încercare ce nu s-a finalizat deoarece inculpata nu sufla suficient aer, aparatul a indicat eroare, iar apoi la o nouă încercare de suflare, aparatul etilotest s-a descărcat nemaiputând fi utilizat. În timpul discuției purtate cu agenții de poliție, inculpata a afirmat că a consumat două pahare cu vin. Aceste aspecte rezultă atât din declarațiile martorilor C., E., F., cât și din imaginile înregistrate cu telefonul mobil de către F.. Susținerile inculpatei referitoare la contradicțiile existente în declarațiile martorilor cu privire la evenimentele petrecute anterior opririi sale în trafic de către polițiști, nu sunt relevante în cauză având în vedere infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, precum și momentul consumării acestei infracțiuni. La solicitarea polițiștilor, inculpata a fost de acord să se deplaseze la Spitalul Mioveni, unde au fost așteptați de către un alt lucrător de poliție - H. din cadrul orașului Mioveni - Formațiunea Rutieră care a adus un aparat etilotest funcțional, însă la solicitarea expresă a agentului șef adj. C., inculpata a refuzat să sufle în aparatul etilotest, așa cum rezultă din declarațiile martorilor C., E. și F..

La solicitarea agentul șef adj. C., inculpata a fost de acord să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, însă după prelevarea sângelui din deget pentru stabilirea glicemiei și după efectuarea consultului medical prealabil, în prezența agentului șef adj. de poliție C. și a medicului de gardă B. care a desigilat trusa standard pentru recoltare, inculpata a refuzat în mod expres să-i fie recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, consemnând în cuprinsul procesului-verbal de recoltare mostre biologice: consider că nu este cazul pentru recoltare de probe biologice, alcooltestul agenților de circulație nu a funcționat la fața locului.

Potrivit art. 17 alin. (5) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 modificat și completat prin art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014, în situația în care, după desigilarea trusei standard, persoana în cauză refuză recoltarea mostrelor biologice, se vor completa în mod corespunzător rubricile respective din procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice, aflat în trusa standard, ce va fi semnat de către polițistul rutier și personalul medical, precum și de către persoana respectivă dacă aceasta nu refuză să semneze procesul-verbal. În cauză, procesul-verbal de recoltare mostre biologice este semnat de polițistul rutier C., medicul B., inculpata consemnând mențiunile arătate mai sus. În fișa prezentare urgență este specificat numărul trusei standard de prelevare a probelor biologice, precum și data expirării. În apărarea sa, inculpata a invocat faptul că există dubii cu privire la abilitarea medicului B. de a preleva probe biologice. Această susținere este înlăturată de declarația martorei B. în care a menționat faptul că a încheiat un contract individual de muncă cu Spitalul, numai pentru efectuarea de gărzi, aspecte ce se coroborează cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 modificat și completat prin art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014 conform cărora recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive, din dispoziția organelor abilitate, se poate face în cadrul oricărei unități de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legale de către personalul medical care are aviz valabil de liberă practică. Potrivit art. 3 alin. (1) din aceleași norme metodologice recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei (...), este asimilată urgențelor medicale și nu poate fi refuzată de către personalul medical.

Deși inculpata a invocat faptul că a fost în eroare considerând că recoltarea sângelui din deget echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, apreciind, totodată, că polițiștii și medicul au avut un comportament inadecvat, Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține eroarea ca și cauză de neimputabilitate, în condițiile în care martora B. - medicul de gardă a declarat că i-a adus la cunoștință inculpatei faptul că prelevarea sângelui din deget nu s-a făcut pentru determinarea alcoolemiei, ci pentru stabilirea glicemiei, iar pregătirea sa juridică (avocat) reprezintă o circumstanță ce conturează ideea că invocarea erorii s-a realizat pro causa în scopul exonerării de răspundere penală.

Mai mult, se arată că din probe nu rezultă faptul că polițiștii sau medicul au avut un comportament care să depășească atribuțiile specifice profesiei practicate. Declarația martorului D. conține un grad ridicat de subiectivism, fiind soțul inculpatei. Deopotrivă, din declarația acestui martor nu rezultă aspecte care să justifice refuzul inculpatei de a i se preleva probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Faptul că medicul ar fi prezentat o stare de nervozitate sau că i-ar fi adresat inculpatei întrebări pe care aceasta le considera jignitoare ori că a efectuat un control medical prealabil, nu constituiau motive care să o determine pe inculpată să refuze prelevarea probelor și, oricum, afirmațiile acestuia nu se coroborează cu alte probe.

Semnificativ este faptul că pe lângă mențiunile scrise de către inculpată în procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, la dosarului de urmărire penală există copie a unui înscris înaintat de către Spitalul Orășenesc Mioveni, în care inculpata scrie nu doresc recoltarea de probe biologice, mențiune sub care există semnătura inculpatei. Totodată, în fișa prezentare urgență este specificat numărul trusei standard de prelevare a probelor biologice, precum și data expirării, dar și mențiunea refuză examenul clinic, iar în înscrisul denumit examen clinic este subliniată rubrica refuză efectuarea examenului clinic solicitat de polițistul rutier.

Deși inculpata, în motivele de apel, a arătat că declarațiile martorilor B., C., E. și F., nu corespund adevărului, este neîntemeiată această susținere, în condițiile în care declarațiile acestor martori se coroborează între ele, fiind susținute de înscrisurile întocmite.

Faptul că agentul șef adj. C. și agentul F. au întocmit, conform art. 61 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., procesul-verbal la data de 9 ianuarie 2020, nu justifică ideea că în declarațiile date în calitate de martori nu au spus adevărul, în condițiile în care potrivit art. 114 alin. (4) din C. proc. pen. pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 din C. proc. pen., iar declarațiile lor se coroborează cu conținutul procesului-verbal. În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că posibilitatea conferită de textul de lege, de a fi audiate și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din C. proc. pen., se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia (Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016). Constatările personale ale organelor care au întocmit procese-verbale sunt valorificate în cadrul procesului penal prin audierea acestora în calitate de martori și acordarea posibilității inculpatei de a percepe în mod direct relatarea acestora în ședință publică și de a le adresa întrebări, fiind respectate exigențele art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Aspectele din declarațiile martorilor C., E., F. și G. privitoare la evenimentele desfășurate anterior momentului opririi în trafic a inculpatei, respectiv discuțiile purtate între polițiști și inculpată în timp ce era schimbată roata autoturismului inculpatei, nu sunt esențiale în privința vinovăției inculpatei, în condițiile în care autoturismul era oprit din cauza unei avarii produse la o roată, inculpata nefiind, în acel moment, participant la traficul rutier. Nu prezintă relevanță faptul că polițiștii au legitimat-o pe inculpată în timp ce martorul G. schimba roata autoturismului acesteia sau că, după ce s-a pus în mișcare, autoturismul condus de inculpată avea un anumit mod de deplasare și avea farurile stinse ori aprinse, deoarece aceste acțiuni exced elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., fiind evaluate ca circumstanțe ale comiterii faptei penale.

Consumarea infracțiunii a avut loc în momentul în care inculpata a refuzat prelevarea de mostre biologice. Chiar dacă inculpata susține că potrivit art. 16 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 modificat și completat prin art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014, examenul medical în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice sau de substanțe psihoactive a persoanei supuse recoltării mostrelor biologice se efectuează numai la solicitarea polițistului rutier, dacă persoana în cauză a fost implicată într-un accident de circulație rutieră în urma căruia a survenit decesul sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, Înalta Curte subliniază faptul că examenul medical în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice, nu se