ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2014

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 785 din 13 noiembrie 2012, Tribunalul București, secția I penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet în sensul reținerii și a dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. față de inculpații I.A., N.T. și S.C.D., respingând cererile de schimbare a încadrării juridice ale celor trei inculpați. I-a condamnat pe inculpații: - I.A. la o pedeapsa de rezultantă de 25 de ani închisoare (25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit a) și b) C. pen.; 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), 21 lit. a) și c) și (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. și 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1)'și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.) și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. ca pedeapsă complementară după executarea celei principale, revocând liberarea condiționată pentru restul de 1.164 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105 din 14 februarie 2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă la 13 octombrie 2003, rest ce a fost contopit la pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, în final având de executat 27 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., menținând starea de arest și deducând prevenția de la 03 iunie 2011 la zi; - N.T.

la o pedeapsa rezultantă de 23 de ani închisoare (23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), 21 lit. a) și c) și (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea celei principale, revocând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 477 din 4.06 2008 a Judecătoriei sector 1 București, rămasă definitivă la 6 octombrie 2008, pedeapsă pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă din prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 25 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b); d) și e) C. pen., menținând starea de arest și deducând prevenția de la 25 octombrie 2011 la zi; - S.C.D. la o pedeapsa rezultantă de 23 de ani închisoare (23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.; 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a), 21 lit. a) și c) și (3) teza I C. pen. și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.) și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea celei principale, menținând starea de arest și deducând prevenția de la 13 septembrie 2011 lăzi; - S.A.F. la o pedeapsa rezultantă de 4 de ani închisoare (4 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.; 4 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

și 3 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.). S-a luat act că partea vătămată Z.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații I.A., S.C.D. și N.T., la suma de 74.932,62 lei către Spitalul Universitar de Urgență București. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) și (4) C. pen. s-au confiscat de la inculpații I.A., N.T. și S.C.D. câte 170.000 lei și 2.500 de euro. S-au restituit inculpaților I.A., S.C.D., N.T. și S.A.F. bunurile ridicate la percheziția domiciliară și consemnate în procesule - verbale de la filele 11, 98, 125, vol. V și fila 105, vol. II, d.u.p.

din 2008 și 111-112 și 128, vol. I d.u.p. din 2011 Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 19 noiembrie 2008, inculpații I.A. și N.T., în baza informaților culese de primul cu privire la existența unor sume importante de bani și a altor bunuri de valoare în locuința victimei Z.N., s-au deplasat la domiciliu acesteia cu un autoturismul inculpatului S.C.D., după ce în prealabil au elaborat un plan procurându-și inclusiv mijloacele necesare activității infracționale, au pătruns tară drept în casă, au exercitata asupra victimei mai multe acte de violență provocându-i leziuni ce au condus la decesul său la data de 01 aprilie 2009, așa cum rezultă din raportului medico-legal de autopsie din 2009 și au sustras 250.000 de lei, un autoturism și mai multe bunuri, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 490.000 de- lei.

în timp ce inculpații I.A. și N.T. se aflau în imobil, inculpatului S.C.D. a rămas în autoturismul proprietate pentru a le asigura paza și ulterior, scăparea. Autoturismul sustras i-a fost înstrăinat inculpatului S.A.F., cunoscut în lumea interlopă ca traficant de mașini de lux sustrase, pentru a-i fi modifice elementele de identificare în scopul înmatriculării frauduloase, ulterior urmând să fie valorificat, însă acesta aflând că provine din săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și de tâlhărie l-a restituit inculpaților I.A., N.T. și S.C.D., cărora prin acțiunile sale le-a asigurat produsul activității infracționale, dar a și îngreunat urmărirea penală prin alterarea autovehiculului.

Situația de fapt reținută de judecătorul fondului s-a fundamentat pe ansamblul probator administrat în cauză, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului, procese verbale de conducere în teren, procese verbale de recunoaștere a unor persoane sau obiecte după fotografii, planșe foto, acte medicale, raportul de autopsie medico-legală din 2009, raportul de constatare tehnico științifică din 18 februarie 2011 (I.T.A. din cadrul S.R.I.), analiza realizată de F.B.L privind calitatea imaginilor înregistrate, declarații de părți vătămate, declarații de martori, cu anumiți martori, procesul verbal de redare a convorbirii telefonice din 31 august 2011, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor M.Ș.

și S.C.V., amenințați de inculpații I.A., S.D., N.T. pentru a-i determina să-și schimbe depozițiile incriminatorii, declarațiile martorilor cu identitate protejata L.R. și D.C. Relevantă a fost apreciată declarația detaliată a martorului S.C.V. zis „L." privind actele de pregătire a activității infracționale de către inculpați, respectiv procurarea de treninguri de fâș de culoare neagră, cu dungi albe pe părțile laterale ale bluzei și ale pantalonilor cu sigla (vestimentație purtată când au comis fapta și pe care au ars-o ulterior), dar și a autoturismului cu care s-au deplasat la locuința victimei, precum și discuțiile purtate de aceștia ulterior comiterii faptei în prezența martorului care a observat o cheie cu loggo-ul Audi și a auzit aspecte legate de vânzarea autoturismului și distrugerea camerei video, inclusiv reproșurile inculpatului N.T.

adresate inculpatului I.A. care ar fi lovit prea tare victima, împrejurare susținută și de martorul M.Ș. Mai mult martorii M.Ș. și A.V. au cunoscut faptul că informațiile despre bani și bunurile de valoare din locuința victimei au fost obținute de către inculpatul I.A., precum și că lovitura trebuia dată când era doar aceasta acasă având în vedere vârsta sa înaintată de 74 ani, aspecte pe care le-au aflat și prin prisma faptului că primul dintre ei era programat să participe la comiterea infracțiunii, însă deși a lipsit a aflat de la cei trei inculpați că au sustras un autoturism și diferite sume de bani și obiecte, fiind prezent când i-au predat mașina inculpatului S.A.F. A fost avută în vedere și declarația victimei Z.N., consemnată în procesul verbal din 19 noiembrie 2008, confirmată și de martorul G.S.

și părțile vătămate Z.J. și Z.G. (care au cunoscut cursul evenimentelor din cele relatate de victimă), în cuprinsul căruia se precizează că în ziua incidentului, în fața locuinței victimei, s-a oprit un autoturism alb din care s-au dat jos doi bărbați, unul solid și altul înalt, dar slab, care aveau fețele acoperite de fesuri de culoare închisă, care au obligat-o să intre în casă unde au lovit-o cu pumnii în față, cap și torace până când nu și-a mai amintit nimic, ocazie cu i-au dispărut 2 miliarde lei vechi și un autoturism. S-a reținut de judecătorul fondului și faptul că obiectele de cult cumpărate de la Mănăstirea Cernica și ținute în autoturismul au fost recunoscute după planșa fotă de părțile V.Z.J.

și Z.G., după ce în prealabil povestiseră organelor de urmărire penală despre existența lor, iar martorul M.Ș. aflase de la inculpatul N.T. că le-a luat din mașina furată. Importantă în stabilirea vinovăției inculpaților a fost apreciată și declarația martorei Ș.F., concubina lui S.C.V., care la rândul ei a fost amenințată pentru a-și determina partenerul de viață să-și schimbe declarațiile incriminatoare, dar căreia i s-a mai cerut de către inculpații Stan David și N.T. să le comunice suma pe care o dorește „Liviu" pentru a-și schimba depoziția. Martorul sub acoperire L.R. a susținut că în toamna anului 2008, inculpatul S.C.D. i-a oferit spre vânzare un autoturism, despre care ulterior a aflat că provine dintr-o tâlhărie urmată de decesul victimei, aspect ce i l-a reproșat inculpatului, care nu a infirmat informația, mașină ce i-a fost prezentată și martorului cu identitate protejată D.C.

de către inculpatul N.T. care i-a arătat o cheie dreptunghiulară cu un breloc nichelat ce avea inscripția A.B.T. sau A.V.D. Martorul P.G., întâlnindu-se cu inculpatul S.A. a aflat de la acesta că achiziționase un autoturism de culoare albă de la inculpatul S.C.D. Concluziile raportului de autopsie medico-legală din 2009 au stabilit că moartea victimei Z.N. a fost violentă și s-a datorat unei stări septice, consecința unei bronhopneumonii cu focare confluente, complicație survenită în evoluția unui traumatism cranio - cerebral cu hemoragie meningo -cerebrală, din cadrul unui politraumatism cu ruptură de splină și lob hepatic stâng cu hemoperitoneu și șoc hemoragie consecutiv pentru care s-a intervenit chirurgical și fractură de mandibulă, leziunile traumatice fiind produse prin lovire repetată cu corp dur în data de 19 noiembrie 2008, între acestea și a decesului existând o legătura indirectă de cauzalitate prin complicațiile survenite.

S-a concluzionat de către judecătorul fondului că toate declarațiile martorilor se coroborează sub aspectul modalității de deplasare la și de la locul faptei (înregistrările video expertizate și de F.B.I. prezentând un autoturism de culoare albă și un autoturism, de pătrundere în imobil, de exercitarea a actelor de agresiune asupra victimei, acest din urmă aspect fiind confirmat și de procesul verbal de cercetare la fața locului. Și declarațiile de la urmărire penală ale inculpatului S.A. în care a recunoscut că a cumpărat cu 7.000 - 7.500 lei un autoturism identificându-l după planșe foto pe inculpatul S.C.D. ca fiind cel care i l-a oferit, chiar dacă au fost retractate în faza de judecată, au fost reținute de judecătorul fondului ca fiind conforme cu realitatea, întrucât au fost confirmate și de martorii sub acoperire.

De altfel, toți martorii audiați (D.C., S.C.V., L.R., A.V., M.Ș., Ș.F., P.G.) i-au identificat după planșe foto pe inculpații cu care într-un fel sau altul au intrat în contact și de la care au aflat diferite informații despre activitatea infracțională desfășurată de aceștia. S-a constatat de către prima instanță că martorii (M.E., R.E.D., F.I.D., S.A., P.A.M., V.G.) propuși de inculpați în apărare nu au prezentat nici un element relevat sub aspectul acuzațiilor ce le-au fost aduse. În drept, s-a reținut că faptele inculpaților I.A. și N.T. care la data de 19 noiembrie 2008, după ce în prealabil au făcut acte de pregătire, au pătruns fără drept în locuința victimei Z.N., în vârstă de 74 de ani, l-au agresat prin cruzimi, provocându-i leziuni care au dus la decesul său la data de 01 aprilie 2009 și au sustras suma de 250.000 de lei, un autoturism și alte bunuri, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 490.000 de lei, în timp ce inculpatul S.C.D.

a rămas în autoturismul proprietate cu care i-a condus la destinație pentru a le asigura paza și ulterior, scăparea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, tâlhărie cu consecințe deosebit de grave și violare de domiciliu, respectiv complicitate la aceste infracțiuni. Sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de omor, judecătorul fondului a apreciat că este incidență și dispoziția prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen. având în vedere că victima avea vârsta de 74 de ani, iar agresorii mult mai tineri și cu constituție robustă au fost superiori și din punct de vedere numeric, dar și cea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. întrucât s-a acționat pentru se sustrage bunuri, deci pentru a se săvârși sau a se ascunde comiterea unei tâlhării.

Cu privire la agravanta premeditării s-a constatat că anterior săvârșirii faptelor, cei trei inculpați au procurat informații utile privind locuința victimei, programul membrilor familiei, bunurile de valori, urmărind să acționeze când acasă a fost doar Z.N., persoană în vârstă, vulnerabilă și fără posibilitatea de opune rezistență reală, raportul de forțe dintre acesta și agresori fiind vădit disproporționat din punct de vedere numeric și-fizic, precum și mijloacele necesare realizării activității infracționale - cagule, mănuși, obiecte de vestimentație, autoturism. Intenția directă cu care au acționat a fost reținută în raport de actele de violență excesivă exercitate asupra victimei care fac incidență și agravanta comiterii prin cruzimi (lovituri repetate aplicate într-un interval mai lung de timp, în zone vitale de două persoane robuste și tinere), acte apte de a-i suprima viața și realizate în scopul sustragerii de bunuri de valoare.

În aceste condiții, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă care implică aplicarea loviturilor cu intenție, dar producerea rezultatului din culpă, relevante în acest sens fiind considerate și concluziile raportul de expertiză medico-legală. Agravanta consecințelor deosebit de grave pentru infracțiunea de tâlhărie a rezultat din valoarea prejudiciului de 490.000 lei, care la nivelul anului 2008, se încadra pragul stabilit în art. 146 C. pen. Cu privire la inculpatul S.C.D.

s-a constatat că acțiunile sale au fost de complicitatea, întrucât a făcut acte de natură a sprijini săvârșirea infracțiunilor de către autori, atât anterior, cât și concomitent desfășurării activităților infracționale, participând la procurarea cagulelor, mănușilor, obiectelor de vestimentație și autoturismului și la elaborarea planului de acțiune, transportându-i pe ceilalți doi inculpați la domiciliul victimei și asigurându-le paza, precum și scăparea.

Prin urmare, în mod corect, s-a reținut că a acționat cu intenție la comiterea infracțiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu și omor calificat și deosebit de grav, având reprezentarea că autorii pătrund fără drept în locuința victimei pentru a sustrage valori prin violență, acceptând posibilitatea suprimării vieții victimei prin exercitarea de acte de violență, în condițiile în care cunoștea că aceasta este în vârstă și singură în casă și urma să fie determinată să comunice unde ține banii și obiectele de valoare. La individualizarea pedepselor celor trei inculpați au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor, modalitatea de comitere a acestora - lovituri numeroase si deosebit de puternice aplicate victimei, în zone vitale ale corpului, vârsta acesteia de 74 ani, starea sa de fragilitate, antecedentele penale ale inculpaților I.A.

și N.T. (recidivist). În drept, s-a constatat că faptele inculpatului S.A.-Florin de a cumpăra autoturismul de la inculpații I.A., S.C.D. și N.T., cunoscând că provine din săvârșirea unei infracțiuni, ulterior aflând că cei trei inculpați au dobândit-o prin comiterea faptelor de omor deosebit de grav și tâlhărie, nu i-a denunțat și le-a restituit mașină, îngreunând astfel urmărirea penală și asigurându-le produsul activității infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăinuire, favorizare și nedenunțare unor infracțiuni. Sub aspect sancționator s-a reținut că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executare în regim de detenție, în raport de atitudinea oscilantă adoptată în cursul procesului penal.

Pe latură civilă inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile produse prin acțiunile infracționale, dar și la confiscarea produsului infracțiunii. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.A., S.C.D., N.T. și S.A. Parchetul a criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate celor patru inculpați dată fiind gravitatea faptelor comise, valoarea relațiilor sociale proteguite de lege, dar și antecedența penală a inculpaților I.A. și N.T. În concluziile formulate oral procurorul a solicitat și aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. față de inculpați. Inculpatul S.C.D.

a invocat contrarietatea dispozitivului cu considerentele, întrucât, deși a fost condamnat pentru complicitatea la infracțiunile de omor, violare de domiciliu și tâlhărie, în descrierea situație de fapt s-a reținut că a pătruns în casa victimei și împreună cu ceilalți doi inculpați i-a aplicat lovituri, precum și greșita încadrare juridică a faptelor dat fiind faptul că probatoriul administrat evidențiază că nu a cunoscut ce acțiuni urmau să desfășoare I.A. și N.T. în incinta imobilului, ci cel mult i se putea imputa complicitate la fort calificat în condițiile în care știa că urmau să fie luate din casă obiecte de valoare. Sub aspectul încadrării juridice s-a mai criticat și reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 175 lit. a) și d) C. pen.

și art. 176 alin. (1) lit. a) si d) C. pen., întrucât prin cruzimi se înțeleg acele acte de schingiuiri apte a produce victimei suferințe mari având ca rezultat moartea în chinuri, împrejurări inexistente în cauză, în condițiile în care s-a reținut lovirea victimei de mai multe ori fără evidențierea altor suferințe decât cele inerente morții prin violența, intervenirea decesului la o lunga perioada de timp după incident, cauza acestuia fiind septicemia, consecința unei bronhopneumonii cu focare confluente, complicație survenita în evoluția unui traumatism cranio - cerebal cu hemoragie meningo -cerebrală, iar vârsta înaintată a victimei nu duce la concluzia ca se afla in neputința de a se apară.

Mai mult, acțiunea violenta a celor doi inculpați a fost anterioara săvârșirii vreunei tâlharii, iar ulterior aplicării loviturilor nu a mai fost comisă o alta infracțiune cu violență pentru ascunderea unei tâlharii. Premeditarea s-a arătat că nu există în condițiile în care nu a avut cunoștința că victima este în imobil și nici ce se întâmplă în incinta acestuia. A mai criticat și cuantumul pedepselor în raport de implicarea sa în activitatea infracțională Inculpatul S.A.F. a solicitat în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, în condițiile în care așa cum rezultă din declarațiile martorilor era o obișnuință să cumpere autoturisme din afara țării, astfel că inculpatul S.C.D.

i-a oferit spre vânzare o mașină din străinătate, lipsa actelor originale și prețul mai mic ca acel de pe piață nefiind elemente suficiente pentru dovedirea vinovăției sale. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința suspendării condiționate a executării pedepsei. Inculpatul I.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de omor și art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu, întrucât prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată de probatoriul administrat în cauză, existând contradicții între declarațiile martorilor S.C.V.

și M.Ș. Inculpatul N.T. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., în condițiile în care condamnarea sa are la bază declarațiile martorilor S.C.V. și M.Ș. a căror credibilitate este îndoielnică primul având o atitudine duplicitară, iar cel de-al doilea are antecedente penale și este cunoscut ca un „șantajist". Prin Decizia penală nr. 246/A, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și inculpaților I.A., N.T., S.C.D. și S.A., a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților I.A., N.T. și S.C.D. din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.

și art. 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., menținând dispozițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen. pentru inculpatul Ilie, art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul N. și ale art. 26 C. pen. pentru inculpatul S. I-a condamnat pe inculpații: - I.A. la o pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale, pe care a contopit-o cu celelalte pedepse concurente aplicate acestuia, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final având de executat 27 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.; - N.T. la o pedeapsa de 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen.

și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale, pe care a contopit-o cu celelalte pedepse concurente aplicate acestuia, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. L-a achitat pe inculpatul S.C.D., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., contopind pedepse concurente aplicate acestuia, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

L-a achitat pe inculpatul S.A., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii a infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 262 alin. (1) C. pen. În baza art. 86 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., pe un termen de încercare de 9 ani, impunându-i măsurile prevăzute de art. 86 C. pen. și atrăgându-i atenția asupra prevederilor art. 864 C. pen. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) și (4) C. pen. a confiscat câte 132.520,3 lei și 500 lei de la din inculpații I.A., N.T. și S.C.D. și 25 lei de la inculpatul I.A., menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și deducând prevenția pentru cei trei inculpați.

Instanța de prim control judiciar făcând trimitere la situația de fapt reținută prin rechizitoriu și prin hotărârea apelată, dar și la încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost condamnați cei patru inculpați, a constatat că judecătorul fondului a realizat o analiză exhaustivă a mijloacelor de probă pe care le-a administrat. La aprecierea conformității declarațiilor martorilor M.Ș. și a martorului S.C.V. date în faza de urmărire penală cu realitatea a fost avut în vedere faptul că aceștia au luat cunoștință despre săvârșirea faptei din relatările inculpatului N., dar și cu ocazia discuțiilor dintre inculpații N.T., S.C.D. și I.A. la care au participat. Relatările acestora s-a constatat că au corespondent în succesiunea evenimentelor, așa cum a fost reținută în sarcina inculpaților și se coroborează cu declarațiile victimei Z.N., ale părții vătămate Z.G., ale martorilor cu identitate protejată A.V.

și L.R. Din declarațiile martorilor cu identitate protejată s-a reținut fără putință de tăgadă, împrejurarea că inculpații I.A. și N.T., cu complicitatea inculpatului S.C.D., după un plan stabilit înainte -în sensul obținerii pontului cu privire la existența unei sume de bani într-o locuință, a persoanelor care se aflau în imobil, a achiziționării de articole de îmbrăcăminte identice, care i-ai fi făcut greu identificabili - s-au deplasat cu un autoturism o la locuință victimei și, după ce primii doi i-au aplicat lovituri acesteia, în timp ce al treilea inculpat le asigura paza, au sustras un autoturism, pe care ulterior S.C.D. a încercat să îl înstrăineze către inculpatul S.A.F. S-a constatat că declarațiile acestor martori sunt contradictorii numai în privința sumei de bani sustrasă din locuința victimei.

Deplasarea inculpaților la locuința victimei cu un autoturism de culoare argintie a rezultat din declarațiile S.C.V., confirmate de cele ale martorului cu identitate protejată P.G. care cunoaște că inculpatul S.C.D. a deținut un astfel de autoturism, dar și de înregistrările surprinse de camerele video de pe str. P.G. care au surprins la scurt de la săvârșirea faptei cele două autoturisme deplasându-se la o distanță de câțiva metri, unul în spatele celuilalt. Instanța de prim control judiciar a reținut că împrejurarea că imobilul proprietate inculpatului S.C.D. unde au arătat martorii că au avut loc întâlnirile, inclusiv cu ceilalți coinculpați, nu era propice pentru a fi locuit, nu exclude cele relatate de aceștia.

Aspectele relatate de victimă Z.N. au fost confirmate de fiul său, partea vătămată Z.G., potrivit cărora a fost lovită în locuință de doi indivizi care aveau fețele acoperite cu căciuli negre, unul gras și solid, iar celălalt înalt și slab, până când și-a pierdut cunoștința. Deși inculpații I.A. sau N.T. au negat săvârșirea faptelor ți în raport de faptul că niciunul nu este înalt și slab, instanța de apel a considerat că victima fiind obiect al acțiunilor violente a avut o percepție viciată asupra caracteristicilor fizice ale agresorilor săi, cauzată de starea emoțională în care s-a aflat și de vârsta înaintată, dar de propria sa statură.

Avându-se în vedere răspunsul Serviciului de telecomunicații speciale, Direcția pentru apel unic de urgență „112", s-a reținut că agresiunea asupra victimei s-a realizat în jurul orelor 10:00, primul apel fiind realizat de către vecinul victimei, la orele 10:56, moment în care a ajuns la locuință și fiul victimei, iar potrivit înregistrărilor video cele două autoturisme au fost surprinse de camerele video pe str. P.G. la puțin timp după ora 10 (presupusul moment al agresiunii), respectiv orele 10:16. Apărarea inculpatului S.C.D. potrivit căreia a încercat să vândă inculpatului S.A.F. un alt autoturism de culoare albă și nu cel al victimei, sens în care a produs și dovada contractului de vânzare cumpărare a pentru o asemenea mașină și care ar fi provenit din Spania au fost înlăturate ca neadevărate în raport de adresa P.A.

România. In această adresă s-a menționat că autovehiculul de culoarea albă a fost fabricat la 11 octombrie 2007 și livrat la data de 23 octombrie 2007 în Germania, unde și figurează în baza de date astfel că s-a încercat vânzarea autoturismului sustras către inculpatului S.A.F. întrucât există neconcordanțe între contractul de vânzare cumpărare și susținerile inculpatului S.C.D. cu privire la țara de proveniență și la faptul că nu a fost înscris în baza de date a P. România. Un alt argument a fost reținut și faptul că după ce inculpatul S.A.F. i-a restituit inculpatului S.C.D. autoturismul, acesta practic „a dispărut", nefiind înregistrat în România sau neexistând date că a fost înstrăinată.

Faptul că inculpatul I.A. a avut în posesie în perioada imediat următoare săvârșirii faptelor mătăniile albe recunoscute de partea vătămată Z.G. ca fiind cele aflate în autoturismul, s-a considerat că reprezintă un alt element în susținerea vinovăției inculpaților. În concluzie, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de judecătorul fondului, probele administrate în faza apelului nefiind în măsură a o înlătura. În raport de doctrină, instanța de prim control judiciar a apreciat că deși victima Z.N. era în vârstă de 74 de ani, nu s-a aflat în neputință de a se apăra, întrucât se putea deplasa și nu suferea de boli care să-i inducă vreo infirmitate, chiar dacă a existat o disproporție între forța sa și cea a inculpaților.

S-a reținut că în cauză nu este incidență nici agravanta săvârșirii infracțiunii de omor prin folosirea cruzimii, în condițiile în care suferințele provocate victimei fost inerente acțiunii de ucidere prin lovituri cu pumnii și picioarele și nu s-au materializat în suferințe grele, inumane. Însă agravanta premeditării a fost menținută întrucât fapta a fost săvârșită în urma elaborării unui plan determinat de pontul privind existența unei sume mari de bani în locuința victimei, prin procurarea de articole de îmbrăcăminte identice, precum și cea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. având în vedere că inculpații au aplicat lovituri victimei pentru a o determina să spună unde sunt ascunse bunurile de valoare și au continuat violențele până când aceasta părea că a murit.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților I.A. și N.T. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, tâlhărie și violare de domiciliu, aceștia pe baza unui plan prestabilit au pătruns fără drept în locuința victimei, purtând cagule și sustrăgând sume de bani și bunuri, după exercitarea de violențe asupra acesteia, care au condus decesul să, prevăzute de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. a), 21 lit. a) și c) și (3) teza I C. pen. și art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. În privința inculpatului S.C.D. s-a constatat că în sarcina sa nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat și deosebit de grav, întrucât contribuția sa concretă s-a materializat în deplasarea cu autoturismul la locuința victimei, unde a așteptat în fața porții în timp ce inculpații I.A.

și N.T. au pătruns în locuință, au exercitat acte de violență asupra acesteia și au sustras bani și bunuri. Participarea sub forma complicității la tâlhărie și violare de domiciliu a fost reținut în raport de mijloacele de probă administrate (declarațiile martorilor M.Ș., S.C.V. și a celor cu identitate protejată A.V. și L.R.), din care rezultă a inculpatul S.C.D. a fost prezent la întâlnirile dintre inculpații I.A. și N.T., întâlniri care de altfel au avut loc la imobilul pe care îl deține, a elaborat împreună cu aceștia planul, și-a achiziționat același tip de îmbrăcăminte (trening de culoare neagră), deci participând la actele preparatorii a avut reprezentarea că asupra victimei urmau să fie exercitate acte de violență, cu atât mai mult cu cât pătrunderea în locuința s-a făcut în timpul zilei când în interior se afla o persoană în vârstă care a fost ridicată pe sus din fața porții, deci imobilizată.

S-a reținut că inculpatul S.C.D. aflându-se în fața porții nu putea să aibă reprezentarea intensității și duratei aplicării loviturilor de către ceilalți doi inculpați, și ca atare nu a realizată că acțiunile acestora au fost exercitate chiar și cu intenție indirectă. Constatând lipsa elementul subiectiv al complicității la infracțiunea de omor instanța de apel a apreciat că se impune achitarea inculpatului S.C.D. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Pentru inculpatul S.A. s-a reținut în legătură cu infracțiunea de tăinuire, că situației premisă, constând în existența unui bun care provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv autoturismul sustras de coinculpații I.A., N.T.

și S.C.D., după ce primii doi au exercitat violențe asupra victimei Z.N. a fost deja dovedită. S-a constatat că mijloacele de probă administrate dovedesc faptul că inculpatul S.A.F. la momentul achiziționării autoturismului a cunoscut că provine din săvârșirea unei infiracțiuni, în raport de prețul solicitat - 17.000 euro în loc de 40.000 euro, din care a fost plătiți doar 7.500 de euro și de lipsa actelor originale ale mașinii.

Făcându-se referire la doctrină s-a menționat că nu este nevoie ca tăinuitorul să știe ce faptă penală a fost săvârșită și nici cine este făptuitorul, fiind suficient ca în momentul efectuării actului de tăinuire să fi realizat că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală În cazul infracțiunii prevăzute de art. 262 C. pen., s-a arătat că obligația de a denunța săvârșirea unei infracțiuni are ca situație premisă împrejurarea ca persoana să fi cunoscut date concrete - natura infracțiunii, autorul acesteia -pentru a realiza o denunțare, în timp ce inculpatul S.A.F. nu a știut asemenea elemente, respectiv că inculpații I.A., N.T. și S.C.D. au săvârșit sub diferite forme de participație infracțiuni de tâlhărie, violare de domiciliu, după caz de omor pentru a obține autoturismul, motiv pentru care s-a constatat lipsa elementului volitiv.

S-a mai reținut că și în situația în care declarația inculpatului privind modul de luare la cunoștință despre infracțiunii, din mass media ar fi reală, acesta a aflat despre activitatea infracțională ulterior organelor de urmărire penală, astfel că nu mai avea obligația să denunțe autorităților. Cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului s-a apreciat că o dată reținută în sarcina inculpatului S.A.F.

infracțiunea de tăinuire nu mai sunt incidente și dispozițiile art. 264 C. pen., întrucât același element material nu poate constitui conținutul constitutiv a două infracțiuni Astfel, infracțiunea de tăinuire se săvârșește în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material, în timp ce cea de favorizare a infractorului, se comite pentru a asigura infractorului produsul infracțiunii, și fiind în prezența unei singure acțiuni ca element material nu se poate realiza în mod simultan asigurarea produsului infracțiunii pentru mai multe persoane atât pentru sine cât pentru autorul infracțiunii premisă. Drept urmare, instanța de apel a constatat că fapta inculpatului S.A.F., care a cumpărat de la inculpatul S.C.D., un autoturism cunoscând că provine dintr-o faptă penală, întrunește elementele constitutive doar ale infracțiunii de tăinuire.

Sub aspectul tratamentului sancționator s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților I.A., N.T. și S.C.D. au fost corect individualizate, motiv pentru care se impune menținerea cuantumului stabilit pentru infracțiunea de omor, chiar și după schimbarea încadrării juridice pentru această faptă. Critica parchetului privind pedeapsa accesorie a fost considerată ca fondată pentru inculpații I.A. și N.T., întrucât condamnarea la pedeapsa închisorii atrage interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,dată fiind natura infracțiunilor săvârșite, persoana fiecărui inculpat, se impune interzicerea dreptului de a alege, drepturilor părintești și de a fi tutore sau curator. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.A.F.

pentru infracțiunea de tăinuire, s-a considerat că pedeapsă de 4 ani stabilită de judecătorul fondului cu suspendarea sub supraveghere este aptă a asigura scopul preventiv educativ. Constatând pe baza probelor administrate că inculpații I.A., N.T. și S.C.D. au sustras din locuința părții vătămate sumele de 250. 000 lei, 700 de euro, două camere video în valoare de 500 lei, și autoturismul în valoare de 40.000 de euro, instanța de apel a confiscat de la inculpații I.A., N.T. și S.C.D. 397.561 lei, sumă obținută din săvârșirea infracțiunilor. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, I.A., S.C.D., N.T. și S.A.F. Inculpatul S.A.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc.

pen. (1968), a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen. (1968) pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, întrucât din probatoriul administrat nu s-a dovedit și nu s-a făcut vreo legătură între autoturismul pe care l-a cumpărat de la coinculpatul S.C.D. și cel presuspus sustras cu ocazia comiterii faptelor bdin data de 19 noiembrie 2008. S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorului cu identitate protejată L.R. rezultă că prețul stabilit pentru achiziționarea mașinii nu era deloc inferior celui de pe piață, ba chiar putea fi considerat prea mare în raport de caracteristicile standard ale autoturismului, motiv pentru care nu s-a dovedit folosul material pe care l-ar fi urmărit, folos necesar pentru a proba latura subiectivă a infracțiunii.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse în condițiile art. 270 C. pen., întrucât codul nou reprezintă legea penală mai favorabilă, cu consecința suspendării sub supraveghere conform art. 91-92 C. pen. Inculpatul I.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 172 C. proc. pen. (1968), a solicitat să se constate că instanțele inferioare au făcut o greșită aplicare a legii ce a condus la condamnarea sa, deși probatoriul administrat în cauză care este contradictoriu nu a făcut dovada săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa, motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. (1968). În subsidiar, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa în infracțiunile prevăzute de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. c) și f) C. pen.

cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei la 12 ani închisoare, iar contopirea restului rămas neexecutat din liberare condiționată să se facă în condițiile vechiului C. pen. Inculpatul N.T., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 și 172 C. proc. pen. (1968), a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. (1968) pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât instanța de fond încă de la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive în condițiile art. 300 1 C. proc. pen. (1968) a constatat că nu există indicii care să susțină acuzația, iar declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii.

Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu a solicitat încetarea procesului penal întrucât legea nouă stabilește că tragerea la răspundere penală pentru această faptă se poate face numai la plângerea prealabilă a părții vătămate, plângere care lipsește în cauză. În condițiile aplicării legii penale mai favorabile a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 188, art. 189 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., cu consecința achitării în temeiul art. 10 lit. c) sau lit. d) C. proc. pen. Inculpatul S.C.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12 și 17 C. proc. pen. (1968), a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) sau lit. d) C. proc.

pen. (1968) pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, întrucât probatoriul administrat nu a condus la răsturnarea prezumției de nevinovăție în condițiile în care conține elemente contradictorii, motiv pentru care orice dubiu îi profită. Pe de altă parte a invocat că modalitatea de desfășurare a evenimentelor evidențiază faptul că nu a avut cunoștință de violențele exercitate asupra victimei, motiv pentru care lipsește latura subiectivă a infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, astfel că se impune achitarea sa. Cu privire la legea penală mai favorabilă a arătat că aceasta este codul nou întrucât infracțiunea de tâlhăriei absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu, iar agravanta consecințelor deosebit de grave nu mai este incriminată în noua reglementare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 172 C. proc. pen. (1968), precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. (1968), dar și a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpații I.A., S.C.D. și N.T. ca fiind fondate, iar cel promovat de inculpatul S.A.F. ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prealabil verificării criticilor formulate de inculpat, este de menționat că, date fiind dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, judecarea prezentei căi de atac a recursului s-a făcut conform prevederilor art. 385 1 - art. 385 19 C. proc.

pen.(1968), deși art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres veghea lege procesual penală, începând cu 01 februarie 2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Motivele de recurs, conform dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) și (3) C. proc. pen. (1968)., se formulează în scris și trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând examinarea cauzei de către instanță numai sub aspectul cazurilor de casare care în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se pot lua în considerare doar din oficiu. În acest context, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 și 17z C. proc.

pen. (1968) care au fost invocate de inculpații I.A. și N.T. nu vor fi examinate de Înalta Curte, întrucât aceștia au depus motivele de recurs la datele de 08 februarie 2014 (prin fax), respectiv 11 februarie 2014 (prin poștă), în condițiile în care primul termen acordat în cauză a fost la 13 februarie 2014, iar potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie trebuiau depuse cu cel puțin 5 zile înainte de această dată, adică cel târziu până la data de 07 februarie 2014, având în vedere că suntem în prezența unui termen procedural de regresiune care se calculează în sensul invers al curgerii timpului, însă fără luarea în considerare a zilei de la care începe să curgă și a celei în care se împlinește (pe zile libere) conform dispozițiilor art. 188 alin. (6) C. pen.

(1969). Ca atare, Înalta Curte va mai examina doar recursurile inculpaților S.C.D. și S.A.F. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12 și 17 C. proc. pen. (1968) pentru primul și, respectiv de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (1968) pentru cel de-al doilea, pe care le-au invocat în termen (07 februarie 2014), urmând însă să verifice incidența legii penale mai favorabile pentru toți cei patru inculpați. Hotărârea recurată este supusă casării prin prisma cazului prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (1968), atunci când este contrară legii sau dacă prin intermediul acesteia s-a făcut o greșită aplicare a legii. Având în vedere modificările aduse dispozițiilor art. 385 9 C. proc.

pen. (1968) prin Legea nr. 2/2013 privind Unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al articolului menționat, rezultă clar intenția legiuitorului, de a restrânge controlul judiciar efectuat prin intermediul recursului, ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În aceste condiții criticile privind împrejurările faptice reținute de către instanțele inferioare, precum și cele referitoare la reaprecierea probelor nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. (1968), care a fost invocat în mod formal de către inculpații S.C.D. și S.A.F., în condițiile în care acestea intrau în sfera de aplicare a motivului de recurs reglementat de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), care, însă așa cum s-a arătat, a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013 întrucât viza grava eroare de fapt, ce nu mai poate fi invocată în calea de atac a recursului. Așa fiind și în situația în care se indică ca temei al recursului dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968), instanța cenzurând hotărârea atacată se va raporta la situația de fapt reținută de instanțele inferioare, întrucât împrejurările faptice nu mai pot fi. puse în discuție ca urmare a faptului că au intrat în autoritatea de lucru judecat.

Altfel spus, în raport de situația de fapt deja reținută se va aprecia în ce măsură acuzațiile aduse inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați de instanțele inferioare. Drept urmare, nici prin prisma acestui caz de casare nu se mai poate pune reaprecia probatoriul administrat și modifica situația de fapt, așa cum au solicitat inculpații S.C.D. și S.A.F.. În consecință, Înalta Curte va examina prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968) doar criticile inculpatului S.C.D. cu privire la lipsa intenției la săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie în condițiile în care nu a cunoscut acțiunile de violență exercitate de autori asupra victimei.

Potrivit art. 26 teza I C. pen. combinat cu art. 28 C. pen., răspunderea penală a complicelui se limitează la poziția subiectivă adoptată în momentul luării rezoluției infracțioale de a înlesni sau ajuta la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, concretizată în cunoașterea ori posibilitatea prevederii executării actelor materiale de către autori. Probându-se, deci, că inculpatul S.C.D. a acceptat să-i ajute pe coinculpații I.A. și N.T. la sustragerea de bunuri din locuința părții vătămate, sens în care și-a procurat o cagulă și haine corespunzătoare și i-a transportat pe autori la imobil, cunoscând în prealabil că în interior se află bunuri de valoarea, rezultă că prin modul de pregătire a activității infracționale exista posibilitatea exercitării de violențe asupra eventualelor persoane aflate în casă.

De altfel, așa cum au reținut instanțele inferioare, rămas în fața porții pentru a asigura paza, în timp ce coinculpații I.A. și N.T. au intrat în curtea imobilului și au luat-o pe sus pe victimă, inculpatul S.C.D. a prevăzut posibilitatea că urmau să se exercite violențe asupra acesteia. Modul în care a fost concepută activitatea infracțională și faptul că a fost vorba de un pont, dovedesc că inculpații au ales să acționeze în timpul zilei, întrucât în casă exista riscul să fie doar victima, o persoană în vârstă de 74 de ani, și ca atare sustragerea de bunuri din locuință ar fi fost mai facilă, fără însă să fie exclusă de plano exercitarea de acte materiale (violențe, amenințări) specifice conținutului constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.

Deci, din modalitatea în care a fost plănuită acțiunea inculpaților, inclusiv prin asigurarea pazei de către inculpatul S.C.D. dintr-un autoturism parcat în fața imobilului, de unde a putut să o vadă pe victimă care le-a deschis poarta autorilor, se deduce concluzia că Stan trebuie să răspundă penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie. Raportat la solicitările recurenților I.A., S.C.D. și N.T.

privind incidența art. 5 C. pen., se constată că, într-adevăr, de la data pronunțării deciziei din apel, respectiv 24 septembrie 2013, și până la data soluționării recursurilor promovate de aceștia, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu referire, în cauza de față, la dispozițiile care guvernează aplicarea legii penale în timp și la normele care incriminează infracțiunile ce au format obiectul acuzației penale (violare de domiciliu, tâlhărie și omor deosebit de grav) și reglementează condițiile de tragere la răspundere penală și de sancționare, fiind abrogat C. pen. din 1969 (adoptat prin Legea nr. 15/1968).

Fiind vorba de o succesiune de legi penale în timp intervenită între momentul săvârșirii faptelor și data soluționării definitive a cauzei, se impune, din perspectiva art. 5 C. pen., stabilirea și aplicarea acelei legi care este mai favorabilă celor trei inculpați, ceea ce