ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3410/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3410/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

15 din data de 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a respins

excepția nulității actului de sesizare a instanței, precum și excepția de

necompetență materială a organului de urmărire penală. De asemenea prin aceeași

sentință, s-a menținut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, iar

inculpata C.M.C. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza

art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1

an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157 din data de 6 mai 2008 a

Tribunalului Botoșani, inculpata având de executat pedeapsa totală de 3 ani

închisoare.

Pe

timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Inculpatul

D.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a

ocupa o funcție în cadrul comisiilor din centrele de examen de bacalaureat) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 80 C. pen.

Pe

timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c)

(dreptul de a ocupa o funcție în cadrul comisiilor din centrele de examen de

bacalaureat) C. pen.

În baza

art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 5.400 lei de la

inculpatul D.L.

S-a

dispus restituirea către inculpatul D.L. a sumei de 5.720 lei consemnată la

C.E.C.B. - Sucursala Botoșani cu recipisa nr. 447207/1 din data de 5 iulie

2010.

Inculpata

C.M.C. a fost obligată să plătească statului suma de 9.700 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, iar inculpatul D.L. a fost obligat să plătească statului

suma de 9.500 lei cu același titlu.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul Botoșani a reținut, în esență,

următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 497/P/2010 din

data de 27 octombrie 2011 a fost trimisă în judecată inculpata C.M.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și inculpatul

D.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

În

esență, în fapt s-a reținut că în perioada premergătoare probelor scrise ale

examenului de bacalaureat 2010, desfășurate la Colegiul Economic „O.O.”

Botoșani în intervalul 28 iunie - 02 iulie 2010, inculpata C.M.C., în calitate

de vicepreședintă a comitetului de părinți, a colectat suma totală de circa

38.000 lei de la elevii din clasele a XII-a și a XIII-a, precum și de la elevii

Grupului Școlar de Cooperație Botoșani; din această sumă, a dat inculpatului

D.L., președinte al comisiei de examen din cadrul colegiului, suma de 4.900 lei

și i-a plătit acestuia, conform înțelegerii, mesele principale la restaurant

timp de șase zile (evaluate la 500 lei), pentru ca inculpatul, încălcându-și

atribuțiile stabilite prin Metodologia de organizare și desfășurare a

examenului de bacalaureat - 2010, să asigure reușita la examenul de bacalaureat

a majorității elevilor și să favorizeze pe câțiva dintre aceștia, printre care

copiii persoanelor care s-au ocupat de „protocol” (C.M.B., T.G.A., I.C.A.,

B.A.C.). De asemenea, inculpata a folosit aceste fonduri pentru a asigura

mesele principale la restaurant în zilele de examen (evaluate la 90,

respectiv,. 60 lei) membrilor comisiei de examen P.T. și Ș.M. și pentru a

asigura masa în incinta colegiului, în zilele probelor, celor 55 de profesori

asistenți (evaluată la circa 2.500 lei); totodată, inculpata C.M.C. a dat câte

50 lei profesorilor asistenți Ș.M., T.V., A.O. și A.I.Ș., pentru ca aceștia, la

fel ca și colegii lor, să-i lase pe candidați să copieze și să se consulte

între ei și i-a dat suma de 100 lei învinuitei P.C. (profesor evaluator de

limba română în cadrul C.Z.E. 300 - Școala nr. ll Botoșani), pentru a

identifica teza la limba română a fiului ei, C.M.B. și a-i mări nota.

Inculpatul D.L. a acceptat banii și foloasele sus-menționate și a acționat în

scopul arătat, rezultatul fiind acela că foarte mulți elevi slabi la învățătură

au promovat examenul cu note mari. Foloasele primite înainte și în timpul

desfășurării probelor scrise au fost necuvenite, fiind interzise de Metodologia

de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat - 2010.

I.

Privitor la excepțiile invocate de apărătorii inculpaților s-au reținut

următoarele:

A)

Excepția nulității actului de sesizare a instanței

Atât în

notele de concluzii, cât și cu prilejul dezbaterilor, inculpatul D.L., prin

apărător, a reiterat excepția nulității actului de sesizare a instanței din

perspectiva încălcării dreptului la apărare al inculpatului. Această încălcare

s-a materializat prin refuzul procurorului de a pune efectiv la dispoziția

învinuitului și a apărătorilor aleși întregul material de urmărire penală,

precum și prin interdicția de a se putea face însemnări, notări, consemnarea

paginilor relevante pentru apărare. Totodată, s-a încercat suplinirea acestor

neregularități prin completarea ulterioară, în fals, a procesului-verbal, cu

acea notă, conținând un scris diferit și cuvinte prescurtate pentru a se

încadra pe formular.

Cu

prilejul punerii în discuție, excepția a fost susținută și de inculpata C.C.M.,

prin apărător.

Verificând

cele două procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală

(filele 221 și 222 dup), tribunalul a constatat că ambele formulare conțin

mențiunea luării la cunoștință de întreg conținutul dosarului și sunt semnate

de procuror, apărătorii inculpaților și inculpați. Nu au fost consemnate

obiecțiuni cu privire la modalitatea de prezentare a materialului de urmărire

penală sau timpul alocat acestei activități procedurale.

În ce

privește nota inclusă în procesul-verbal vizându-l pe inculpatul D., s-a

observat că aceasta este inserată în chiar cuprinsul procesului-verbal,

anterior rubricilor conținând numele apărătorilor și semnăturile și nu se

referă la alte materiale decât cele cuprinse în dosarul de urmărire penală. Faptul

că s-au folosit un scris cu caractere mai mici și prescurtări ale unor cuvinte

nu este de natură să conducă la concluzia că respectiva notă ar fî fost

adăugată ulterior prezentării, atât timp cât, după cum s-a arătat, această

activitate a vizat întreg conținutul dosarului și a decurs fără obiecțiuni.

Prin

urmare, excepția invocată a fost respinsă, ca neîntemeiată.

B)

Excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală

În

susținerea acestei excepții s-a invocat că președinții comisiilor de bacalaureat

au atribuții de organizare și control, astfel încât se pune problema

aplicabilității art. 1 lit. c) din Legea nr. 78/2000, text care precizează că

dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care exercită atribuții de

control potrivit legii,

și

implicit a competenței Parchetului de pe lângă Tribunal sau a D.N.A.

Potrivit

art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 43 din data de 4 aprilie 2002

privind D.N.A., sunt de competența acesteia infracțiunile prevăzute în Legea

nr. 78/2000, însă numai dacă sunt săvârșite în una dintre următoarele condiții:

a) dacă,

indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă

materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare

deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau

oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care

formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în

lei a 10.000 euro;

b) dacă,

indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse

unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice

ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de

corupție, sunt comise de către:

-

deputați; senatori;

- membri

ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații

acestora;

-

consilieri ai miniștrilor;

-

judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale;

-

ceilalți judecători și procurori; membrii C.S.M.;

- președintele

Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia;

-

Avocatul Poporului și adjuncții săi;

-

consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației

Prezidențiale;

-

consilierii de stat ai primului-ministru;

-

membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene

de conturi;

-

guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul B.N.R.;

-

președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței;

-

ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție;

-

președinții și vicepreședinții consiliilor județene;

-

primarul general și viceprimarii municipiului București;

-

primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București;

-

primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni;

-

prefecții și subprefecții;

-

conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și

persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția

conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și

comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora;

-

avocații;

-

comisarii Gărzii Financiare;

-

personalul vamal;

-

persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul

regiilor autonome de interes

național,

al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților

comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice

care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale

financiar bancare; persoanele prevăzute la art. 8

1

din Legea nr.

78/2000; lichidatorii judiciari; executorii A.V.A.S.

Alin.

(1)

1

și (1)

2

includ în competența Direcției și

infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene,

precum și infracțiunile prevăzute la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art.

246, 247, 248 și 248 și 248

1

C. pen., la art. 175, 177 și 178-181

din Legea nr. 141/1997 și în Legea nr. 241/2005, dacă s-a cauzat o pagubă

materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.

Dincolo

de întrebarea firească privind rațiunea pentru care apărătorul inculpatului a

susținut agravarea situației propriului client (de vreme ce Legea nr. 78/2000

reglementează forme calificate ale infracțiunilor de corupție, iar Ordonanța

sus-citată se referă la împrejurări ce agravează răspunderea penală și impun

intervenția unui organ judiciar strict specializat), s-a observat că în speță

nu s-a produs niciuna dintre urmările arătate și nici vreunul dintre inculpați

nu are vreuna dintre calitățile enumerate la lit. b).

Pe de

altă parte, art. 13 alin. (4) din Ordonanță dispune că „Sunt de competența

parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedură

penală, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și

completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1

1

)

și (1

2

), în competența D.N.A.”.

Prin

urmare, indiferent de pretinsa incidență a dispozițiilor Legii nr. 78/2000

(aspect ce urmează a fi analizat odată cu fondul cauzei), în speță competența

de a efectua urmărirea penală se stabilește potrivit dispozițiilor de drept

comun (art. 30, 27 pct. l lit. a) și 45 alin. (1) C. proc. pen.) și revine

Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

De aceea

a fost respinsă și această excepție.

II.

Asupra fondului cauzei

S-a

constatat că, în cauză a fost administrat un amplu material probator, constând

în principal în declarații ale părților și martorilor, înscrisuri și

interceptări ale unor convorbiri telefonice. în ce privește declarațiile de

martori, s-a constatat că, din pricina trecerii timpului și a modului în care

au fost percepute faptele - ca K. de o semnificație deosebită, cele mai

complete și fidele relatări sunt cele făcute în faza de urmărire penală.

Pe

parcursul cercetării judecătorești, în marea majoritate a cazurilor cei audiați

și-au menținut declarațiile anterioare. Unii martori au adoptat o atitudine

evazivă (cel mai elocvent exemplu fiind cel al martorului P.T.), precizând

însă, la rândul lor, că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi

penale. Așa fiind, pentru ușurința și claritatea expunerii și pentru trimiterea

la elementele de fapt relevante, tribunalul a făcut referire de cele mai multe

ori doar la declarațiile respective, indicând acolo unde a considerat necesar

și elementele de identificare ale declarațiilor din cursul cercetării

judecătorești.

În urma

examinării întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul

Botoșani a reținut următoarele:

În anul

2010, inculpata C.M.C. avea calitatea de vicepreședinte al comitetului de

părinți din cadrul Colegiului Economic „O.O.” Botoșani, fiul acesteia, numitul

C.B., fiind elev al acestei unități de învățământ în clasa a XII-a F.

Anterior

probelor scrise ale examenului de bacalaureat, având în vedere „cutuma”

stabilită și toleranța manifestată în anii anteriori fată de asemenea

inițiative, la nivelul comitetelor de părinți (însă nu la inițiativa inculpatei

C., cum greșit se reține în rechizitoriu) din cadrul Colegiului Economic „O.O.”

și Grupului Școlar de Cooperație Botoșani (ai cărui elevi urmau să susțină

probele scrise la colegiul amintit), s-a hotărât strângerea unor sume de bani

având ca destinație asigurarea „protocolului”. La luarea acestei hotărâri a

contribuit și numitul H.I., directorul Colegiului, care a afirmat că este

treaba părinților să asigure apa, cafeaua și o gustare în zilele de desfășurare

a probelor de bacalaureat. Susnumitul a afirmat în declarațiile sale că a

interzis expres asemenea activități, însă susținerile sale au fost contrazise,

atât de declarațiile inculpatei și ale martorelor B.M. și T.M., cât și de modul

în care aceste activități s-au desfășurat. Astfel, „organizatorilor” li s-a

permis accesul în incinta unității de învățământ, bunurile cumpărate fiind

depozitate într-un cabinet. Mai mult, inculpata C. a fost prezentată

inculpatului D.L. ca persoana care se va ocupa de protocol din partea

comitetului de părinți.

Cu toate

că s-a încercat acreditarea ideii că sumele strânse urmau să fie folosite doar

pentru procurarea unor gustări însoțite de apă și cafea, probatoriul le indică

destinația completă, cunoscută și asumată de la bun început: o parte din bani

urma să fie folosită pentru procurarea acelor gustări și a altor produse

alimentare (dulciuri și băuturi alcoolice), iar restul era destinată membrilor

comisiilor, în ambele cazuri cu scopul de a obține o atitudine îngăduitoare

față de elevii ce urmau să susțină probele de bacalaureat. Acest aspect a fost

dovedit prin declarațiile martorilor (spre exemplu, martora A.E. a indicat

expres destinația sumelor de bani, iar martora B.M. a declarat că „Părinții

și-au dorit ca supraveghetorii să fie mai indulgenți, măcar să-i lase pe copii

să se consulte între ei”), prin procesele-verbale de redare a unor convorbiri

telefonice (spre exemplu, pe data de 26 iunie 2010, la ora 20:55:04, inculpata

a discutat cu numita Mădălina despre „cât ar fi un punct” și i s-a răspuns că

„la română mergea cam 300” - f. 32 vol. II d.u.p.), de cuantumul sumei strânse

(mult prea mare pentru achiziționarea doar a unor gustări, apă și cafea) și de

faptul că părinților le erau cunoscute dispozițiile metodologice ce interziceau

activități de acest gen. Este vorba de art. 95 din Metodologia de organizare și

desfășurare a examenului de bacalaureat - 2010 (cuprinsă în Anexa 2 la

O.M.E.C.I. nr. 5507 din 6 octombrie 2009 privind aprobarea calendarului și a

metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2010),

conform căruia „(1) Se interzice cu desăvârșire colectarea sau favorizarea

acțiunii de colectare a unor fonduri materiale sau bănești de la candidați, de

la părinții acestora sau de la orice persoană care are rude în rândul

candidaților, fonduri care au ca destinație asigurarea cazării, a meselor sau a

altor beneficii pentru membrii comisiilor din centrele de testare sau de

evaluare. (2) Conducerile unităților de învățământ vor lua toate măsurile

pentru informarea cadrelor didactice, elevilor și părinților referitor la

prevederile menționate la alin. (1) și pentru a nu permite încălcarea

acestora.”

Deși

discuțiile purtate de părinți au vizat strângerea unei sume de câte 200 lei de

elev, fiecare elev a contribuit în măsura posibilităților materiale, sumele

variind între 20 și 200 lei. Unii elevi au refuzat să contribuie la așa-numitul

„fond de protocol”, fie din rațiuni materiale, fie deoarece se considerau bine

pregătiți.

Banii au

fost strânși la nivelul fiecărei clase de către șefii de clasă sau casierii

clasei, sumele strânse fiind predate inculpatei C., având în vedere că fusese

desemnată de comitetul de părinți ca principal organizator al acestei

activități. Același comitet de părinți a stabilit ca inculpata să fie ajutată

și de alți membrii: B.M., T.M. și I.M. Prin urmare, nu se poate reține că

aceste persoane ar fi fost atrase de inculpată în desfășurarea activităților de

procurare și organizare.

în

final, inculpatei i-a fost predată suma de aproximativ 34.000 lei. La calculul

acestei sume au fost avute în vedere declarațiile elevilor date în cursul

urmăririi penale - vol. VI (tribunalul considerând că acestea, mai apropiate în

timp de momentul strângerii banilor, cuprind o relatare mai fidelă a celor

întâmplate), precum și declarația martorei M.C., care a predat inculpatei banii

strânși în cadrul Grupului Școlar de Cooperație Botoșani. Ulterior, numita T.M.

i-a predat inculpatei și suma de 4.000 lei, reprezentând suma rămasă din banii

strânși în aceeași modalitate și în același scop pentru probele de evaluare a

competenței lingvistice ce avuseseră loc în lunile aprilie-mai 2010.

în

intervalul 21-27 iunie 2010, în urma tragerii la sorți efectuată de comisia

județeană și emiterii deciziilor de către inspectorul școlar general, au fost

stabilite comisiile din centrele de examen și comisiile din centrele zonale de

evaluare. în cazul centrului de examen Colegiul Economic „O.O.” și centrului de

evaluare Școala nr. 11 Botoșani, listele au fost întocmite la data de 25 iunie,

cu numărul comun 5838, și comunicate centrelor la aceeași dată (f. 11-14 vol.

VIII dup).

Comisia

din centrul de examen era compusă din următoarele persoane, vicepreședinte: P.M.L.;

Membri:

- C.G., M.I.,

N.E., P.T., S.A. și Ș.M.; asistenți: A.A., A.V.C., A.I., A.O., A.C., A.L., A.I.Ș.,

A.L., A.C.V., B.G.I., B.B., B.M., B.D., C.H., C.G.L., C.M., C.L., C.T., C.C., C.L.,

C.M.G., C.A.M., D.O.M., D.C., D.M., D.S.M., D.M., D.I.M., F.E., G.S., G.I., H.N.F.,

H.A., H.I.M., H.T., I.D.I., I.I., L.N., M.E., M.C., M.C.A., M.C.E., N.A., O.O.E.,

P.G.L., P.A., P.D., P.C.E., P.E., R.A., Ș.N., S.M., T.C., T.V., T.M. și A.A. (f.

11 vol. VIII dup).

Prin

ordinul M.E.C.T.S. nr. 4277 din 21 iunie 2010, inculpatul D.L. a fost desemnat

ca președinte al comisiei de bacalaureat din centrul de examen. Anexa la acest

Ordin, cuprinzând lista președinților comisiilor de bacalaureat, a fost

comunicată Inspectoratului Școlar al Județului Botoșani la data de 23 iunie

2010 (f. 32 vol. VIII d.u.p.).

Pe data

de 26 iunie, inculpata C. cunoștea deja componența celor două comisii, datele

fiindu-i comunicate de către numitul H.I. Această împrejurare a reieșit din

conținutul unor convorbiri telefonice purtate de inculpată la data respectivă.

Astfel, la ora 17:19:29, inculpata a fost contactată de numita P. (B.P.),

căreia îi solicită să vorbească cu numita P.C. (inculpata reținuse numele de P.C.),

„că-i la corectare la B., la română”, pentru a putea să o abordeze personal (f.

27 vol. II d.u.p), aspecte confirmate și în declarațiile martorei B.P. În aceeași

seară, la ora 18:53:57, inculpata a discutat cu numitul C., dorind să afle dacă

soția acestuia îl cunoaște pe profesorul C.D. (care „e în comisia de corectare

la bacalaureat unde e B.”) și dacă acesta „se poate aborda”. Nu a fost greu de

ghicit în ce anume ar consta „abordarea”, de vreme ce numitul C. a precizat

inculpatei că nu se adresează telefonic asemenea întrebări (f.28 vol. II

d.u.p.). La mai puțin de o oră, inculpata a discutat cu o persoană de sex

feminin, căreia îi comunică că a doua zi „sosește pe meleaguri” inculpatul

D.L., despre care directorul i-a zis că „s-ar putea să fie de-a Oltului, pentru

că i-a zis acela de anul trecut să vină aici, că e bine” (f. 29 vol. II

d.u.p.). Faptul că aceste date au fost obținute de la numitul H.I. a rezultat

fără îndoială din precizările inculpatei cum că a dus la școală apa și tot ce a

trebuit, că i s-a pus la dispoziție laboratorul de geografie (activități ce nu

puteau fi îndeplinite fără încuviințarea directorului unității de învățământ).

Relevante în ce privește conținutul discuțiilor „organizatorice” purtate de

inculpată cu numitul H.I. au fost întrebarea adresată acesteia „l-ai întrebat

pe director cam cât.?” și răspunsul „Mâine. Că mâine stă, mâine la amiază stau

la masă. [...] Mâine între două și trei vin și stau la masă, între opt și zece

persoane, că a zis că vrea să cheme toată comisia, cum ar veni,

știi?”.

Pentru a nu lăsa vreo îndoială, inculpata a precizat: „.eu oricum am să mă mișc

pe acolo, am să văd eu ce am să fac.”.

Din cele

arătate a reieșit încă o dată că inculpata avea de la bun început reprezentarea

modului în care urmau să fie folosite sumele de bani strânse, urmând să afle

doar datele unor membrii ai comisiilor și să identifice împrejurările și

modalitățile în care îi putea contacta pe aceștia.

Inculpatul

D.L. a sosit în municipiului Botoșani în dimineața zilei de 27 iunie 2010 și

s-a deplasat la sediul Inspectoratului Școlar Județean. Aici a participat la

ședința de instruire a președinților de comisii, prilej cu care i s-a înmânat

mapa cu documentele necesare, ștampila centrului de examen și lista membrilor

comisiei și asistenților. Inculpatul a sesizat că lista asistenților nu

conținea specializările acestora, însă martorul N.H., președintele comisiei

județene, i-a răspuns că oricum specialitățile sunt cunoscute de ceilalți

membri ai comisiei, iar asistenții dau declarații prin care arată că nu sunt

incompatibili. Acest răspuns a fost pe deplin relevant în ce privește ușurința

cu care, începând de la nivelul comisiei județene până la cel al comisiilor din

centrele de evaluare, au fost interpretate și aplicate normele ce reglementează

organizarea unui examen de bacalaureat.

După

terminarea ședinței, inculpatul s-a deplasat la Colegiul Economic împreună cu

H.I. și a preluat de la acesta logistica și materialele necesare examenului de

bacalaureat. în acest context între inculpat și directorul Colegiului au

existat discuții privind organizarea logisticii necesare desfășurării probelor

scrise, inculpatul reclamând unele deficiențe.

S-a

reținut prin rechizitoriu că în același interval de timp, și anume după-amiaza

zilei de 27 iunie 2010, inculpatul ar fi solicitat administratorului Colegiului

Economic să îi încarce un cartuș de imprimantă, operațiune care ar fi costat

aproximativ 200 lei, și că această solicitare a dovedit că încă de la început

inculpatul a avut reprezentarea posibilității obținerii de foloase ilicite cu

ajutorul funcției sale, posibilitate transpusă în practică ori de câte ori a

avut ocazia. Dincolo de faptul că respectiva solicitare a fost stabilită pe

baza declarațiilor numitului H.I., martor lipsit de credibilitate în opinia

instanței (având în vedere numeroasele contradicții între cele relatate și

situația de fapt reală), din declarația martorului Ș.M., informaticianul

Colegiului (f. 160 voi II) reiese că inculpatul i-a solicitat doar să se

informeze dacă există un anumit tip de cartuș de imprimantă, fără însă a-i

solicita să și facă refill-ul. Prin urmare, nu va fi considerată dovedită

această împrejurare menționată în rechizitoriu.

Inculpata

C.M. se afla deja în incinta Colegiului. Potrivit martorului Ș.M., inculpata

„se băga peste tot și a avut posibilitatea să discute cu dl. D.L.” (f. 122 vol.

VII d.u.p.). Susținerile martorului au fost confirmate și de convorbirea

purtată de inculpată la ora 16:31:13 cu martora M.C., din care a reieșit că

inculpata se afla în unitatea de învățământ unde, ajutată de alte persoane,

punea pe mese apa și paharele, cât și de declarațiile inculpatului, care au

arătat că numita C.M. i-a fost prezentată pe 27 sau 28 iunie ca persoana care

se va ocupa de protocol din partea comitetului de părinți (f. 68 vol. I

d.u.p.).

În aceste

împrejurări inculpatul D.L. a acceptat oferta inculpatei de a i se plăti mesele

la restaurant pe perioada examenului de bacalaureat și de a se asigura

„protocolul” celorlalți membrii ai comisiei în chiar incinta Colegiului, precum

și promisiunea unor alte foloase materiale, în schimb angajându-se să-și

îndeplinească necorespunzător ori să-și depășească unele din atribuțiile ce îi

reveneau și anume să favorizeze pe unii elevi prin desemnarea, în limita

posibilităților, a unor anumiți asistenți în sala în care urma să susțină

probele fiul inculpatei, să intervină pentru obținerea unor note mai mari

pentru anumiți elevi și să asigure, pe cât posibil, o supraveghere mai puțin

strictă pe timpul desfășurării probelor. Acest moment a fost supus dezbaterilor

sub mai multe aspecte:

1) Dacă

mesele au fost plătite de către inculpată

În această

privință inculpatul a oferit explicații contradictorii, pornind de la aceea că

mesele au fost plătite de membrii comisiei și terminând cu susținerea că

inculpata i-ar fi precizat că plata meselor se va face din sponsorizări. Că

plata consumației făcută de membrii comisiei nu a fost suportată de aceștia a

rezultat nu doar din declarațiile inculpatei C. și ale martorului I.M., ci și

din convorbirile telefonice purtate de aceasta. Spre exemplu, în convorbirile

purtate de inculpată în după-amiaza zilei de 30 iunie 2010 cu fiul și cu soțul

său (f. 81 și 82 vol. II dup), s-a menționat că masa a fost plătită de martorul

I.M., banii fiindu-i ulterior restituiți acestuia de către inculpată.

2) Dacă

inculpatul a cunoscut proveniența sumelor și dacă a existat un temei legal

pentru efectuarea plății de către inculpată

După cum

s-a arătat mai sus, însuși inculpatul a declarat că inculpata C.M. i-a fost

prezentată ca persoana care se va ocupa de protocol din partea comitetului de

părinți. în ce privește existența unui temei legal pentru asigurarea acestui

protocol, s-a invocat că sumele plătite s-ar încadra în noțiunea de

sponsorizări, însă analiza dispozițiilor metodologice și a celor cuprinse în

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar

a infirmat această susținere.

Astfel,

conform art. 93 din Metodologie, posibilitatea membrilor comisiei de a lua masa

este asigurată de comisia județeană (nu de centrele de examen), la solicitarea

respectivelor cadre didactice. Art. 95 din aceeași Metodologie interzice

asigurarea meselor din fonduri bănești strânse de la candidați sau părinții

acestora, fără a distinge după proveniența sau natura acestor fonduri.

Pe de

altă parte, potrivit art. 53 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților

de învățământ preuniversitar, „Comitetele de părinți/ Consiliul reprezentativ

al părinților/ Asociația de părinți pot atrage resurse financiare

extrabugetare, constând în contribuții, donații, sponsorizări etc., venite din

partea unor persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate, care vor

fi utilizate pentru:

a) modernizarea

și întreținerea patrimoniului unității de învățământ, a bazei materiale și

sportive;

b) acordarea

de premii și burse elevilor;

c) sprijinirea

financiară a unor activități extrașcolare;

d) acordarea

de sprijin financiar sau material copiilor care provin din familii cu situație

materială precară;

e) alte

activități care privesc bunul mers al unității de învățământ sau care sunt

aprobate de adunarea generală a părinților.”

S-a

constatat cu ușurință că resursele financiare la care face referire textul pot

fi folosite doar în interesul unității de învățământ și al elevilor acesteia.

Aceste

prevederi se completează cu cele ale art. 48 alin. (9) din același Regulament,

care interzice inițierea, de către școală sau de către părinți, a oricăror

discuții cu elevii în vederea colectării și administrării fondurilor

comitetului de părinți.

Prin

urmare, inculpatul putea beneficia de masă fie pe propria cheltuială, fie în

urma unei solicitări adresate comisiei județene, modalități prea bine cunoscute

având în vedere experiența dobândită prin participarea la numeroase examene de

bacalaureat.

3) Dacă

s-a realizat o înțelegere cu conținutul arătat între cei doi inculpați.

Ambii

inculpați au negat o asemenea înțelegere, în privința căreia nu există probe

directe. în ansamblul probator s-au regăsit însă mai multe împrejurări

relevante care, privite unitar și în succesiune cronologică, conduc la

concluzia contrară neechivocă.

Pentru

început, s-a observat atitudinea inculpatului D. de a permite accesul

inculpatei C. în unitatea de învățământ în chiar preziua examenului, aceasta

având acces peste tot, conform martorului Ș. și deplasându-se direct la comisia

de bacalaureat, conform martorei P.A. În mod evident, această atitudine

permisivă a constituit o încurajare pentru inculpată, în condițiile în care

inculpatul cunoștea scopul prezenței acesteia în centrul de examen.

Ulterior,

inculpatul a permis accesul inculpatei în incinta Colegiului și în zilele de

examen, cu toate că art. 21 alin. (1) din Metodologie îl interzice. Mai mult,

inculpatul a permis aducerea în centrul de examen a celor necesare

protocolului, deși, prin raportare la dispozițiile art. 95, respectivele

produse alimentare constituie materiale nepermise.

Inculpatul

a acceptat ca plata meselor să fie făcută de către inculpată deși, după cum s-a

arătat în cele ce preced, cunoștea modalitățile legale în care poate beneficia

de masă.

S-au

menționat apoi convorbirile telefonice ce au atestat conținutul înțelegerii

dintre cei doi inculpați. Astfel, la data de 27 iunie 2010, ora 19:05:33,

martora C.L. (despre care inculpata cunoștea că are calitatea de asistent) a

fost apelată de către inculpată, care i-a solicitat să coboare în fața blocului

(f. 39 vol. II dup). Inculpata i-a comunicat martorei ca va încerca să rezolve

ca ea să fie repartizată în sala în care va susține probele scrise fiul său,

solicitându-i să fie îngăduitoare cu elevii (f. 49-52 vol. V dup). în dimineața

zilei de 28 iunie, inculpata i-a spus martorei M.C. că a aranjat și că va fi în

sală la B. cu o doamnă de treabă (f. 111 vol. V dup). într-adevăr, la prima

probă, pentru sala în care se afla fiul inculpatei au fost desemnate ca

asistenți M.C. și C.L. Având însă în vedere declarațiile contradictorii ale

membrilor comisiei și asistenților privind modalitatea de desemnare a

asistenților pe săli (unii afirmă că s-a efectuat tragerea la sorți în toate

cele trei zile; alții că în prima zi s-a procedat la o repartizare aleatorie,

respectiv primul și ultimul asistent de pe listă, iar în zilele următoare s-a

procedat la tragere la sorți), faptul că lista cu asistenți nu cuprindea

specializările acestora (deficiență care a impus verificarea acestui aspect în

chiar dimineața primei zile de bacalaureat, cu consecința reducerii

semnificative a timpului acordat operațiunilor de desemnare pe săli), precum și

principiul in dubio pro reo, tribunalul a reținut că nu se poate stabili cu

certitudine dacă inculpatul a și reușit să repartizeze asistenții în

modalitatea dorită de inculpată. în seara zilei de 29 iunie 2010, martora M.C.

a întrebat-o pe inculpată dacă nu îi poate „sugera domnului s-o pună pe D.”,

deoarece are mai mulți copilași acolo (în sala de clasă) (f. 61 vol. II dup). A

rezultat, atât posibilitatea inculpatei de a discuta cu inculpatul D. asemenea

chestiuni, cât și faptul că această deschidere a inculpatului pentru asemenea

discuții era cunoscută și de alte persoane. Pe data de 1 iulie 2010, între

orele 14:46:00 și 18:41:43, inculpatul D.L. a purtat trei convorbiri telefonice

cu martora A.M. (membru al comisiei din centrul de evaluare Școala nr. 11

Botoșani), toate în legătură cu obținerea unor anumite note (f. 119-121 vol. II

dup). Discuția a început la ora 14:46:00, când inculpatul i-a confirmat

susnumitei că este vorba despre B., iar aceasta a răspuns că a găsit (evident,

este vorba de teză) și că urmează să comunice „niște numere”, „niște cifre de

telefon”. Acoperirea pentru a desemna notele obținute este folosită și în cea

de-a doua convorbire, purtată la ora 14:50:33, când numita A.M. i-a comunicat

inculpatului două „prefixuri”, 940 și 930, uitând însă să precizeze numerele de

telefon corespunzătoare. în continuare numita A.M.M. i-a spus inculpatului că

„mai putem găsi un prefix”, „dacă trebuie și suplimentar”, acesta răspunzând

„cât se poate”. Față de succesul obținut de inculpat în negocierea

„prefixurilor”, în ziua de 2 iulie 2010, după ce martora B. aflase nota primită

de fiica sa la limba română și își exprimase nemulțumirea, inculpata l-a

întrebat pe inculpat, de față cu martora, dacă se mai poate face ceva (f. 109

vol. II dup). Ulterior, inculpata a purtat o convorbire cu martora M.C., care,

de asemenea, a întrebat-o dacă se mai poate face ceva, inculpata răspunzându-i

că președintele va merge la centrul de corectare după masă (f. 110 vol. II

dup). De menționat, că această discuție s-a purtat după predarea tezelor,

astfel încât în atribuțiile inculpatului nu mai intra vreo deplasare la centrul

zonal de evaluare.

Relevant

a fost și modul în care a procedat inculpatul cu privire la tezele elevilor T.G.A.,

C. Minai B., B.A.C., B.Ș.I. (fiul unuia dintre inspectorii școlari) și I.C.A.

Astfel, tezele au fost preluate doar de către inculpat și puse separat pe săli,

cu borderourile aferente, fără a fi amestecate, creându-se astfel posibilitatea

identificării anumitor teze (declarațiile martorilor P.M.L. - f. 112 vol. VII

dup, Ș.M. - f. 121 vol. VII dup, A.C. - f. 13 vol. V d.u.p., Anghelache

Lăcrămioara - f. 17 vol. V d.u.p). Că tezele elevilor amintiți au fost așezate

de inculpat într-o anumită ordine a reieșit, atât din declarația martorei P.M.L.,

care a arătat că inculpatul nu i-a permis să intervină în procesul de numărare

și din declarațiile martorei A.M.M. (f. 145 vol. V dup, f. 239 vol. II), care a

relatat că inculpatul i-a precizat că tezele de care este interesat sunt

primele din teancul adus, cât și din modalitatea concretă de numerotare a

respectivelor teze: T.G.A. - nr. 311, C.M.B. - nr. 312, B.A.C. - nr. 313, B.Ș.I.

- nr. 314 și I.C.A. - nr. 315. La celelalte două probe preluarea tezelor și

predarea lor la centrul de evaluare s-a făcut în același mod, tezele numiților T.G.A.,

C.M.B., B.A.C. și I.C.A., primind numere consecutive la centrul de evaluare. în

cazul probei de matematică, teza numitului C.B. a fost confundată cu cea a

numitei C.S., astfel încât teza acesteia a fost numerotată cu 299, urmând

tezelor celorlalți trei elevi arătați mai sus, care au primit numerele 296 (T.),

297 (B.) și 298 (I.). În consecință, martora P.C., pe baza datelor comunicate

de inculpată, a căutat teza numitului C.B. după anumite semne particulare

(declarația martorului T.L. și convorbirile dintre inculpată și fiul acesteia

din seara zilei de 30 iunie - f. 86 și 87 vol. II dup). în cele din urmă teza a

fost identificată, iar în ziua de 1 iulie inculpatul a discutat cu martora A.M.M.

pe acest subiect (a se vedea cele trei convorbiri telefonice analizate

anterior). în cazul celei de-a treia probe, de geografie, tezele

elevilor

I., B. și C. au primit din nou la centrul de evaluare numere consecutive,

respectiv 1, 2 și 3.

Un alt

argument a fost acela că, atât din declarațiile unora dintre asistenți și ale

majorității elevilor care au susținut examenul, cât și din imaginile surprinse

de camerele de supraveghere de pe holuri, a reieșit că mulți dintre asistenți

s-au conformat solicitării inculpatului de a nu-și exercita prea strict

atribuțiile de verificare. Spre exemplu, martora A.L. a declarat că inculpatul

le-a solicitat asistenților să nu dea dovadă de exces de zel la proba de

matematică, iar martora H.A. a relatat cum inculpatul le-a recomandat „să-i

lase pe copii să-și dezmorțească gâturile”.

În final,

fără însă ca argumentul să fie mai puțin semnificativ, primirea de către

inculpat, ulterior discuției purtate cu inculpata pe data de 27 iunie, însă tot

pe parcursul probelor scrise de bacalaureat, a sumelor de 400 și respectiv

4.500 lei, în condițiile în care cei doi au menținut constant legătura (dovadă

fiind frecvența întâlnirilor, unele în afara meselor, și a convorbirilor

telefonice), au întărit ideea că ambii inculpați au acționat în baza unei

înțelegeri stabilite în după-amiaza zilei de 27 iunie.

4)

Natura atribuțiilor inculpatului neîndeplinite corespunzător sau depășite în

cadrul excepției de necompetență materială a organului de urmărire penală,

apărătorul inculpatului a pus în discuție și aplicabilitatea art. l lit. c) din

Legea nr. 78/2000, ținând seama că inculpatul avea și atribuții de control.

Reținerea acestei împrejurări ar conduce la încadrarea juridică a faptei în

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, ce incriminează o formă agravată a

infracțiunii de luare de mită, pedepsibilă conform art. 254 alin. (2) C. pen.

Pornind

de la prevederile art. 254 alin. (1) C. pen., care nu se referă generic la

îndatoririle de serviciu, ci la anumite acte concrete în legătură cu aceste

îndatoriri, tribunalul a apreciat că și forma agravantă prevăzută la alin. (2)

presupune ca activitățile de pretindere, primire, acceptare ori nerespingere să

aibă ca scop îndeplinirea, neîndeplinirea ori îndeplinirea cu întârziere a unui

act privitor la atribuțiile de control ale inculpatului sau efectuarea unui act

contrar acestor atribuții. A interpreta dispozițiile alin. (2) în sensul

incidenței lor ori de câte ori inculpatul are și atribuții de control, fără ca

fapta sa să aibă vreo legătură cu aceste atribuții, ar însemna să acceptăm

existența infracțiunii de luare de mită în absența scopului arătat la alin. (1)

al art. 54.

În acest

sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care, într-o decizie

de speță (nr. 4976 din 24 octombrie 2007), a stabilit că prin expresia

„atribuții de control”, al cărei conținut nu este explicat în Codul penal, se

înțelege, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale, o activitate

complexă de verificare și analiză a unor situații sau sectoare în vederea

urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară pentru moment ori periodic

în baza unor sarcini și atribuții concrete, menționate expres în fișa postului

sau în lege. Față de această definiție, luarea de mită se încadrează în

prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de

către un funcționar cu atribuții de control, dacă această categorie de

atribuții ale funcționarului rezultă din fișa postului sau din dispoziții

legale, iar pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase care nu i se

cuvin, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase ori nerespingerea acesteia

se realizează în exercitarea atribuțiilor de control, în scopul de a îndeplini,

a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuțiile de

control.

În speță,

în calitatea sa de președinte al comisiei din centrul de examen, inculpatul

avea, conform Metodologiei, atribuții de control a activității tuturor persoanelor

din centru care aveau sarcini privind organizarea și desfășurarea examenului de

bacalaureat, precum și organizarea și desfășurarea corespunzătoare a probelor

scrise. Aplicând definiția expusă în paragraful anterior, aceste atribuții de

control nu puteau consta decât în activități complexe de verificare și analiză

a unor situații concrete. Or, activitățile efectuate și cele care ar fi trebuit

efectuate de inculpat (prezentate mai sus) nu au legătură cu aceste atribuții.

Așa

fiind, tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile prevederile cu caracter

special ale art. 7 din Legea nr. 8/2000.

S-a

reținut prin rechizitoriu că, din aceleași fonduri, inculpata a asigurat mesele

principale în zilele de examen și numiților P.T. și Ș.M. S-a pus problema dacă

și în cazul acestor doi membrii ai comisiei se poate vorbi de acte de dare de

mită, ținând seama că probatoriul administrat nu dovedește existența vreunei

înțelegeri, iar cei doi nu au îndeplinit vreo activitate de favorizare a

vreunui elev. în opinia tribunalului răspunsul este afirmativ, de vreme ce

scopul promisiunii, oferirii ori dării de bani sau alte foloase și anume

îndeplinirea, neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau efectuarea unui

act contrar îndatoririlor de serviciu trebuie să-și găsească o atare

reprezentare doar în percepția mituitorului, scopul fiind o componentă a

laturii subiective a infracțiunii. împrejurarea că acest scop nu s-a realizat

ori că beneficiarii foloaselor materiale le-au acceptat fără a intenționa să

acționeze în sensul dorit de mituitor nu a prezentat relevanță sub aspectul

elementelor constitutive ale dării de mită, putând aduce în discuție cel mult

existenta infracțiunii de luare de mită.

în

dimineața zilei de 28 iunie 2010, în jurul orei 7, având acordul inculpatului,

inculpata C. împreună cu martora B.M. au intrat în incinta Colegiului Economic

pentru a pregăti protocolul destinat asistenților. Astfel, la etajul I, în

antecamera cancelariei, a fost pregătită o masă pe care se băuturi răcoritoare,

cafea, apă, platouri cu antreuri (procurate de la localul „C.B.”, locul de

muncă al tatălui numitului T.G.A.), fructe, țigări și băuturi alcoolice. La

organizarea acestei mese a participat și martora M.C. Similar s-a procedat și

în celelalte zile de examen. Oferirea acestor produse asistenților s-a făcut cu

scopul ca aceștia să nu-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de

supraveghere care le reveneau, neavând relevanță în ce privește situația

inculpatei dacă oferta a și fost acceptată. Acceptarea este însă evidentă, având

în vedere că nu s-au înregistrat sesizări din partea asistenților, cu toate că

aceștia fuseseră instruiți asupra prevederilor metodologice (conform propriilor

declarații) și cunoșteau că este interzisă organizarea unor asemenea mese și că

au obligația de a sesiza președintelui comisiei orice încălcare a metodologiei.

În același

scop, inculpata C.M., cu sprijinul martorei M.C., procurase numerele de telefon

ale mai multor asistenți, aproximativ 20, în dorința de a-i contacta pentru a

le oferi „mici atenții” în schimbul indulgenței manifestate față de elevi în

timpul susținerii probelor scrise. Prin urmare, în zilele de 28, 29 și 30

iunie, fie împreună cu M.C., fie prin intermediul acesteia (în două cazuri),

inculpata a oferit mai multor profesori asistenți fie sume de bani (câte 50

lei), fie pachete ciocolată, pachete de cafea sau băuturi alcoolice (a se vedea

declarațiile amănunțite ale numitei M.C.). Dintre aceste persoane martora M.C.

i-a identificat pe numiții H.A., A.C., P.D., S.M., T.V., A.O. și A.I.Ș.

După cum

s-a arătat în debutul expunerii, inculpata C.M. aflase că martora P.C. era

membră a comisiei din cadrul centrului zonal de evaluare și a luat legătura cu

aceasta prin intermediul martorei B.P. (P.). Inculpata a discutat personal cu

martora P. despre obținerea unei note cât mai mari la proba de limba și

literatura română pentru fiul său B., martora oferindu-se să poarte asemenea

discuții și cu evaluatori de la alte materii (convorbirea telefonică din 27

iunie 2010, f. 33 vol. II dup). în schimbul implicării sale martora a primit

suma de 100 lei. Aceste aspecte nu au fost recunoscute de inculpată și de

martoră, care au pretins că ar fi fost vorba de o sumă acordată martorei cu

titlu de împrumut deoarece își uitase portofelul acasă, însă sunt confirmate de

întâlnirea pe care martora a avut-o cu fiul inculpatei pe data de 28 iunie

2010, după proba scrisă la limba și literatura română, pentru ca acesta să-i

ofere mai multe date despre teza sa, unele convorbiri telefonice și de

declarațiile martorei Z.C.. La data de 29 iunie 2010, ora 09:18:49, inculpata a

fost apelată de P. (B.P.), care i-a pus în vedere să o sune pe C. (P.C.),

deoarece „e o problemă, mai trebuie un milion” (f. 43 vol. II dup). Inculpata

s-a conformat și la ora 9:53:20 o contactează pe martoră, care i-a spus că a

găsit teza, că „a pus-o pe fata respectivă și-a corectat-o” și că „pe curat”

nota era în jur de 7,90, dar a fost mărită la 9. Mai arată martora că urmează

să vadă la cine nimerește teza pentru a doua corectură („la mâna a doua”), însă

i s-a comunicat „că-i 4 milioane, două de-o mână și două de-o mână”. Plină de

solicitudine, martora s-a oferit să pună ea sumele necesare, urmând ca

inculpata să i le restituie (f. 46 vol. II dup). A reieșit cu claritate că nu

este vorba doar despre o conversație formală, menită a o liniști psihologic pe

inculpata C., după cum declară martora. Primul corector al tezei a fost

identificat în persoana martorei Z.C. Aceasta neagă că ar fi mărit nota

cuvenită și că ar fi primit vreo sumă de bani, însă a confirmat că martora P. a

intervenit în acest sens, cerându-i ulterior să nu declare nimic despre cele

întâmplate (f. 95-97 vol. VII dup, f. 156 vol. II, f. 63 vol. III).

Pe data

de 28 sau 29 iunie 2010, inculpata i-a dat inculpatului D.L. suma de 400 lei

pentru combustibil (f. 41 și 59 vol. I dup, f. 40 vol. I). Pe data de 2 iulie

2010 inculpatul a mai primit suma de 4.500 lei, cu privire la care stabilise

anterior cu inculpata modalitatea de disimulare a provenienței. Astfel, pe data

de 29 iunie, inculpatul D.L. s-a interesat dacă inculpata are rude în Iași. în

seara zilei de 1 iulie (de remarcat ora - 22:11:43), inculpatul este anunțat

telefonic de către inculpată că „adeverințele sunt semnate și parafate de medic

la mine”, iar el poate sta liniștit. Coroborând aceste date cu cele rezultate

din declarațiile inculpaților, a reieșit că suma a fost remisă inculpatului pe

data de 2 iulie. Pentru a avea o justificare, inculpatul i-a solicitat

inculpatei să scrie un bilet în care să arate că suma e destinată numitei Ș.A. (nepoata

inculpatei) din municipiul Iași. Biletul are următorul conținut: „A., am să-ți

trimit ce îți datorez eu ție (4.500 RON patru mii cinci sute) prin domnul

profesor D. Eu nu am putut să ajung la Iași. Ne auzim la telefon. Te pup. C.”.

Pe verso sunt menționate numele A.Ș. și numărul de telefon al acesteia.

În fața

instanței ambii inculpați au susținut că suma de 4.500 lei era într-adevăr

destinată numitei A.Ș., cu titlu de împrumut, pentru plata taxelor legate de o

succesiune, susținere care însă nu este confirmată de restul probatoriului.

Astfel,

la dosar s-au depus înscrisuri privind respectiva succesiune, însă acestea

atestă plata de către numita A.Ș. a sumei de doar 2979,8 lei (f. 423-424 vol. IV).

Neconcordanțele

au fost ușor de sesizat și în ce privește declarațiile inculpaților. în cele

două declarații din data de 3 iulie 2010 inculpata a susținut că nu a dat

inculpatului această sumă de bani, însă acesta, fără motiv, i-a solicitat să

scrie acel bilet. Conform inculpatei, această solicitare ar fi fost formulată

pe 29 sau pe 30 iunie 2010, însă inculpatul a avansat o altă dată, cea de 2

iulie 2010. Ulterior, inculpata și-a amintit că, de fapt, a predat inculpatului

suma respectivă, fără însă a-și aminti și locul în care a fost scris biletul: autoturismul

său ori cel al inculpatului, precizând însă că predarea sumei a avut loc pe

data de 1 iulie. Lipsită de logică a fost și susținerea inculpatei cum că

redactarea biletului ar fi avut loc ulterior remiterii banilor (f. 57 vol. I

dup), deducându-se că inculpatul ar fi primit suma fără a cunoaște datele

destinatarului. Contradicțiile au continuat cu persoana care ar fi conceput

textul biletului: în cursul urmăririi penale inculpata a susținut constant că a

i-a fost dictat de inculpat, pe când în fața tribunalului a susținut

contrariul.

Lecturând

biletul cu pricina, s-a constatat că acesta cuprinde mențiunea unei datorii.

Inexistentă de altfel, atât timp cât inculpata a menționat pe 3 iulie că nu îi

datorează nimic nepoatei sale, iar aceasta a confirmat lipsa vreunei datorii,

precum și faptul că nu trebuia să primească vreo sumă de bani în perioada

respectivă (f. 149 vol. I dup). Aceste aspecte au fost confirmate și de

împrejurarea că inculpata nu a contactat-o anterior pe numita A.Ș.

Nu în

ultimul rând, de menționat a fost și contradicția evidentă dintre gestul

inculpatei de a oferi intempestiv un împrumut de 4.500 lei și starea materială

a acesteia, având în vedere că în cursul judecății a renunțat la serviciile

apărătorului angajat tocmai ca urmare a lipsei posibilităților materiale.

Luând în

considerare situația de fapt expusă, probatoriul administrat în faza de

urmărire penală (indicat în rechizitoriu la filele 32-34) și în faza de

judecată (constând în declarațiile inculpaților, declarații martori și

înscrisuri), tribunalul a menținut încadrarea juridică dată faptelor prin

rechizitoriu și, în consecință, a reținut în sarcina inculpatei C.M.C.

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. După cum s-a arătat, inculpata a cunoscut și și-a

prefigurat de la bun început scopul activității sale și modalitățile generale

în care acesta se putea realiza (oferirea de mese, produse alimentare și bani,

inclusiv destinatarii acestor foloase), rămânând ca pe parcurs să identifice

doar modalitățile concrete în care se vor realiza activitățile ce se circumscriu

elementului material al infracțiunii de dare de mită.

Totodată,

tribunalul a constatat că această infracțiune a fost săvârși