ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3410/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din data de 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a respins excepția nulității actului de sesizare a instanței, precum și excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală. De asemenea prin aceeași sentință, s-a menținut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, iar inculpata C.M.C. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 157 din data de 6 mai 2008 a Tribunalului Botoșani, inculpata având de executat pedeapsa totală de 3 ani închisoare.

Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Inculpatul D.L. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a ocupa o funcție în cadrul comisiilor din centrele de examen de bacalaureat) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 80 C. pen. Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a ocupa o funcție în cadrul comisiilor din centrele de examen de bacalaureat) C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 5.400 lei de la inculpatul D.L. S-a dispus restituirea către inculpatul D.L. a sumei de 5.720 lei consemnată la C.E.C.B. - Sucursala Botoșani cu recipisa nr. 447207/1 din data de 5 iulie 2010. Inculpata C.M.C. a fost obligată să plătească statului suma de 9.700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul D.L. a fost obligat să plătească statului suma de 9.500 lei cu același titlu. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Botoșani a reținut, în esență, următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 497/P/2010 din data de 27 octombrie 2011 a fost trimisă în judecată inculpata C.M.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și inculpatul D.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

În esență, în fapt s-a reținut că în perioada premergătoare probelor scrise ale examenului de bacalaureat 2010, desfășurate la Colegiul Economic „O.O.” Botoșani în intervalul 28 iunie - 02 iulie 2010, inculpata C.M.C., în calitate de vicepreședintă a comitetului de părinți, a colectat suma totală de circa 38.000 lei de la elevii din clasele a XII-a și a XIII-a, precum și de la elevii Grupului Școlar de Cooperație Botoșani; din această sumă, a dat inculpatului D.L., președinte al comisiei de examen din cadrul colegiului, suma de 4.900 lei și i-a plătit acestuia, conform înțelegerii, mesele principale la restaurant timp de șase zile (evaluate la 500 lei), pentru ca inculpatul, încălcându-și atribuțiile stabilite prin Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat - 2010, să asigure reușita la examenul de bacalaureat a majorității elevilor și să favorizeze pe câțiva dintre aceștia, printre care copiii persoanelor care s-au ocupat de „protocol” (C.M.B., T.G.A., I.C.A., B.A.C.).

De asemenea, inculpata a folosit aceste fonduri pentru a asigura mesele principale la restaurant în zilele de examen (evaluate la 90, respectiv,. 60 lei) membrilor comisiei de examen P.T. și Ș.M. și pentru a asigura masa în incinta colegiului, în zilele probelor, celor 55 de profesori asistenți (evaluată la circa 2.500 lei); totodată, inculpata C.M.C. a dat câte 50 lei profesorilor asistenți Ș.M., T.V., A.O. și A.I.Ș., pentru ca aceștia, la fel ca și colegii lor, să-i lase pe candidați să copieze și să se consulte între ei și i-a dat suma de 100 lei învinuitei P.C. (profesor evaluator de limba română în cadrul C.Z.E. 300 - Școala nr. ll Botoșani), pentru a identifica teza la limba română a fiului ei, C.M.B.

și a-i mări nota. Inculpatul D.L. a acceptat banii și foloasele sus-menționate și a acționat în scopul arătat, rezultatul fiind acela că foarte mulți elevi slabi la învățătură au promovat examenul cu note mari. Foloasele primite înainte și în timpul desfășurării probelor scrise au fost necuvenite, fiind interzise de Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat - 2010. I. Privitor la excepțiile invocate de apărătorii inculpaților s-au reținut următoarele: A) Excepția nulității actului de sesizare a instanței Atât în notele de concluzii, cât și cu prilejul dezbaterilor, inculpatul D.L., prin apărător, a reiterat excepția nulității actului de sesizare a instanței din perspectiva încălcării dreptului la apărare al inculpatului.

Această încălcare s-a materializat prin refuzul procurorului de a pune efectiv la dispoziția învinuitului și a apărătorilor aleși întregul material de urmărire penală, precum și prin interdicția de a se putea face însemnări, notări, consemnarea paginilor relevante pentru apărare. Totodată, s-a încercat suplinirea acestor neregularități prin completarea ulterioară, în fals, a procesului-verbal, cu acea notă, conținând un scris diferit și cuvinte prescurtate pentru a se încadra pe formular. Cu prilejul punerii în discuție, excepția a fost susținută și de inculpata C.C.M., prin apărător. Verificând cele două procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (filele 221 și 222 dup), tribunalul a constatat că ambele formulare conțin mențiunea luării la cunoștință de întreg conținutul dosarului și sunt semnate de procuror, apărătorii inculpaților și inculpați.

Nu au fost consemnate obiecțiuni cu privire la modalitatea de prezentare a materialului de urmărire penală sau timpul alocat acestei activități procedurale. În ce privește nota inclusă în procesul-verbal vizându-l pe inculpatul D., s-a observat că aceasta este inserată în chiar cuprinsul procesului-verbal, anterior rubricilor conținând numele apărătorilor și semnăturile și nu se referă la alte materiale decât cele cuprinse în dosarul de urmărire penală. Faptul că s-au folosit un scris cu caractere mai mici și prescurtări ale unor cuvinte nu este de natură să conducă la concluzia că respectiva notă ar fî fost adăugată ulterior prezentării, atât timp cât, după cum s-a arătat, această activitate a vizat întreg conținutul dosarului și a decurs fără obiecțiuni.

Prin urmare, excepția invocată a fost respinsă, ca neîntemeiată. B) Excepția de necompetență materială a organului de urmărire penală În susținerea acestei excepții s-a invocat că președinții comisiilor de bacalaureat au atribuții de organizare și control, astfel încât se pune problema aplicabilității art. 1 lit. c) din Legea nr. 78/2000, text care precizează că dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care exercită atribuții de control potrivit legii, și implicit a competenței Parchetului de pe lângă Tribunal sau a D.N.A.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 43 din data de 4 aprilie 2002 privind D.N.A., sunt de competența acesteia infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, însă numai dacă sunt săvârșite în una dintre următoarele condiții: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: - deputați; senatori; - membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; - consilieri ai miniștrilor; - judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; - ceilalți judecători și procurori; membrii C.S.M.; - președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; - Avocatul Poporului și adjuncții săi; - consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale;

- consilierii de stat ai primului-ministru; - membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; - guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul B.N.R.; - președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; - ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; - președinții și vicepreședinții consiliilor județene; - primarul general și viceprimarii municipiului București; - primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; - primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; - prefecții și subprefecții; - conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; - avocații; - comisarii Gărzii Financiare; - personalul vamal; - persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar bancare; persoanele prevăzute la art. 8 1 din Legea nr. 78/2000; lichidatorii judiciari;

executorii A.V.A.S. Alin. (1) 1 și (1) 2 includ în competența Direcției și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, precum și infracțiunile prevăzute la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art. 246, 247, 248 și 248 și 248 1 C. pen., la art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997 și în Legea nr. 241/2005, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.

Dincolo de întrebarea firească privind rațiunea pentru care apărătorul inculpatului a susținut agravarea situației propriului client (de vreme ce Legea nr. 78/2000 reglementează forme calificate ale infracțiunilor de corupție, iar Ordonanța sus-citată se referă la împrejurări ce agravează răspunderea penală și impun intervenția unui organ judiciar strict specializat), s-a observat că în speță nu s-a produs niciuna dintre urmările arătate și nici vreunul dintre inculpați nu are vreuna dintre calitățile enumerate la lit. b). Pe de altă parte, art. 13 alin. (4) din Ordonanță dispune că „Sunt de competența parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1 1 ) și (1 2 ), în competența D.N.A.”.

Prin urmare, indiferent de pretinsa incidență a dispozițiilor Legii nr. 78/2000 (aspect ce urmează a fi analizat odată cu fondul cauzei), în speță competența de a efectua urmărirea penală se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun (art. 30, 27 pct. l lit. a) și 45 alin. (1) C. proc. pen.) și revine Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani. De aceea a fost respinsă și această excepție. II. Asupra fondului cauzei S-a constatat că, în cauză a fost administrat un amplu material probator, constând în principal în declarații ale părților și martorilor, înscrisuri și interceptări ale unor convorbiri telefonice. în ce privește declarațiile de martori, s-a constatat că, din pricina trecerii timpului și a modului în care au fost percepute faptele - ca K. de o semnificație deosebită, cele mai complete și fidele relatări sunt cele făcute în faza de urmărire penală.

Pe parcursul cercetării judecătorești, în marea majoritate a cazurilor cei audiați și-au menținut declarațiile anterioare. Unii martori au adoptat o atitudine evazivă (cel mai elocvent exemplu fiind cel al martorului P.T.), precizând însă, la rândul lor, că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale. Așa fiind, pentru ușurința și claritatea expunerii și pentru trimiterea la elementele de fapt relevante, tribunalul a făcut referire de cele mai multe ori doar la declarațiile respective, indicând acolo unde a considerat necesar și elementele de identificare ale declarațiilor din cursul cercetării judecătorești. În urma examinării întregului material probator administrat în cauză, Tribunalul Botoșani a reținut următoarele: În anul 2010, inculpata C.M.C.

avea calitatea de vicepreședinte al comitetului de părinți din cadrul Colegiului Economic „O.O.” Botoșani, fiul acesteia, numitul C.B., fiind elev al acestei unități de învățământ în clasa a XII-a F. Anterior probelor scrise ale examenului de bacalaureat, având în vedere „cutuma” stabilită și toleranța manifestată în anii anteriori fată de asemenea inițiative, la nivelul comitetelor de părinți (însă nu la inițiativa inculpatei C., cum greșit se reține în rechizitoriu) din cadrul Colegiului Economic „O.O.” și Grupului Școlar de Cooperație Botoșani (ai cărui elevi urmau să susțină probele scrise la colegiul amintit), s-a hotărât strângerea unor sume de bani având ca destinație asigurarea „protocolului”.

La luarea acestei hotărâri a contribuit și numitul H.I., directorul Colegiului, care a afirmat că este treaba părinților să asigure apa, cafeaua și o gustare în zilele de desfășurare a probelor de bacalaureat. Susnumitul a afirmat în declarațiile sale că a interzis expres asemenea activități, însă susținerile sale au fost contrazise, atât de declarațiile inculpatei și ale martorelor B.M. și T.M., cât și de modul în care aceste activități s-au desfășurat. Astfel, „organizatorilor” li s-a permis accesul în incinta unității de învățământ, bunurile cumpărate fiind depozitate într-un cabinet. Mai mult, inculpata C. a fost prezentată inculpatului D.L. ca persoana care se va ocupa de protocol din partea comitetului de părinți.

Cu toate că s-a încercat acreditarea ideii că sumele strânse urmau să fie folosite doar pentru procurarea unor gustări însoțite de apă și cafea, probatoriul le indică destinația completă, cunoscută și asumată de la bun început: o parte din bani urma să fie folosită pentru procurarea acelor gustări și a altor produse alimentare (dulciuri și băuturi alcoolice), iar restul era destinată membrilor comisiilor, în ambele cazuri cu scopul de a obține o atitudine îngăduitoare față de elevii ce urmau să susțină probele de bacalaureat. Acest aspect a fost dovedit prin declarațiile martorilor (spre exemplu, martora A.E. a indicat expres destinația sumelor de bani, iar martora B.M.

a declarat că „Părinții și-au dorit ca supraveghetorii să fie mai indulgenți, măcar să-i lase pe copii să se consulte între ei”), prin procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice (spre exemplu, pe data de 26 iunie 2010, la ora 20:55:04, inculpata a discutat cu numita Mădălina despre „cât ar fi un punct” și i s-a răspuns că „la română mergea cam 300” - f. 32 vol. II d.u.p.), de cuantumul sumei strânse (mult prea mare pentru achiziționarea doar a unor gustări, apă și cafea) și de faptul că părinților le erau cunoscute dispozițiile metodologice ce interziceau activități de acest gen. Este vorba de art. 95 din Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat - 2010 (cuprinsă în Anexa 2 la O.M.E.C.I.

nr. 5507 din 6 octombrie 2009 privind aprobarea calendarului și a metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2010), conform căruia „(1) Se interzice cu desăvârșire colectarea sau favorizarea acțiunii de colectare a unor fonduri materiale sau bănești de la candidați, de la părinții acestora sau de la orice persoană care are rude în rândul candidaților, fonduri care au ca destinație asigurarea cazării, a meselor sau a altor beneficii pentru membrii comisiilor din centrele de testare sau de evaluare. (2) Conducerile unităților de învățământ vor lua toate măsurile pentru informarea cadrelor didactice, elevilor și părinților referitor la prevederile menționate la alin. (1) și pentru a nu permite încălcarea acestora.” Deși discuțiile purtate de părinți au vizat strângerea unei sume de câte 200 lei de elev, fiecare elev a contribuit în măsura posibilităților materiale, sumele variind între 20 și 200 lei.

Unii elevi au refuzat să contribuie la așa-numitul „fond de protocol”, fie din rațiuni materiale, fie deoarece se considerau bine pregătiți. Banii au fost strânși la nivelul fiecărei clase de către șefii de clasă sau casierii clasei, sumele strânse fiind predate inculpatei C., având în vedere că fusese desemnată de comitetul de părinți ca principal organizator al acestei activități. Același comitet de părinți a stabilit ca inculpata să fie ajutată și de alți membrii: B.M., T.M. și I.M. Prin urmare, nu se poate reține că aceste persoane ar fi fost atrase de inculpată în desfășurarea activităților de procurare și organizare. în final, inculpatei i-a fost predată suma de aproximativ 34.000 lei.

La calculul acestei sume au fost avute în vedere declarațiile elevilor date în cursul urmăririi penale - vol. VI (tribunalul considerând că acestea, mai apropiate în timp de momentul strângerii banilor, cuprind o relatare mai fidelă a celor întâmplate), precum și declarația martorei M.C., care a predat inculpatei banii strânși în cadrul Grupului Școlar de Cooperație Botoșani. Ulterior, numita T.M. i-a predat inculpatei și suma de 4.000 lei, reprezentând suma rămasă din banii strânși în aceeași modalitate și în același scop pentru probele de evaluare a competenței lingvistice ce avuseseră loc în lunile aprilie-mai 2010. în intervalul 21-27 iunie 2010, în urma tragerii la sorți efectuată de comisia județeană și emiterii deciziilor de către inspectorul școlar general, au fost stabilite comisiile din centrele de examen și comisiile din centrele zonale de evaluare.

în cazul centrului de examen Colegiul Economic „O.O.” și centrului de evaluare Școala nr. 11 Botoșani, listele au fost întocmite la data de 25 iunie, cu numărul comun 5838, și comunicate centrelor la aceeași dată (f. 11-14 vol. VIII dup). Comisia din centrul de examen era compusă din următoarele persoane, vicepreședinte: P.M.L.; Membri: - C.G., M.I., N.E., P.T., S.A. și Ș.M.; asistenți: A.A., A.V.C., A.I., A.O., A.C., A.L., A.I.Ș., A.L., A.C.V., B.G.I., B.B., B.M., B.D., C.H., C.G.L., C.M., C.L., C.T., C.C., C.L., C.M.G., C.A.M., D.O.M., D.C., D.M., D.S.M., D.M., D.I.M., F.E., G.S., G.I., H.N.F., H.A., H.I.M., H.T., I.D.I., I.I., L.N., M.E., M.C., M.C.A., M.C.E., N.A., O.O.E., P.G.L., P.A., P.D., P.C.E., P.E., R.A., Ș.N., S.M., T.C., T.V., T.M.

și A.A. (f. 11 vol. VIII dup). Prin ordinul M.E.C.T.S. nr. 4277 din 21 iunie 2010, inculpatul D.L. a fost desemnat ca președinte al comisiei de bacalaureat din centrul de examen. Anexa la acest Ordin, cuprinzând lista președinților comisiilor de bacalaureat, a fost comunicată Inspectoratului Școlar al Județului Botoșani la data de 23 iunie 2010 (f. 32 vol. VIII d.u.p.). Pe data de 26 iunie, inculpata C. cunoștea deja componența celor două comisii, datele fiindu-i comunicate de către numitul H.I. Această împrejurare a reieșit din conținutul unor convorbiri telefonice purtate de inculpată la data respectivă. Astfel, la ora 17:19:29, inculpata a fost contactată de numita P. (B.P.), căreia îi solicită să vorbească cu numita P.C.

(inculpata reținuse numele de P.C.), „că-i la corectare la B., la română”, pentru a putea să o abordeze personal (f. 27 vol. II d.u.p), aspecte confirmate și în declarațiile martorei B.P. În aceeași seară, la ora 18:53:57, inculpata a discutat cu numitul C., dorind să afle dacă soția acestuia îl cunoaște pe profesorul C.D. (care „e în comisia de corectare la bacalaureat unde e B.”) și dacă acesta „se poate aborda”. Nu a fost greu de ghicit în ce anume ar consta „abordarea”, de vreme ce numitul C. a precizat inculpatei că nu se adresează telefonic asemenea întrebări (f.28 vol. II d.u.p.). La mai puțin de o oră, inculpata a discutat cu o persoană de sex feminin, căreia îi comunică că a doua zi „sosește pe meleaguri” inculpatul D.L., despre care directorul i-a zis că „s-ar putea să fie de-a Oltului, pentru că i-a zis acela de anul trecut să vină aici, că e bine” (f. 29 vol. II d.u.p.).

Faptul că aceste date au fost obținute de la numitul H.I. a rezultat fără îndoială din precizările inculpatei cum că a dus la școală apa și tot ce a trebuit, că i s-a pus la dispoziție laboratorul de geografie (activități ce nu puteau fi îndeplinite fără încuviințarea directorului unității de învățământ). Relevante în ce privește conținutul discuțiilor „organizatorice” purtate de inculpată cu numitul H.I. au fost întrebarea adresată acesteia „l-ai întrebat pe director cam cât.?” și răspunsul „Mâine. Că mâine stă, mâine la amiază stau la masă. [...] Mâine între două și trei vin și stau la masă, între opt și zece persoane, că a zis că vrea să cheme toată comisia, cum ar veni, știi?”. Pentru a nu lăsa vreo îndoială, inculpata a precizat: „.eu oricum am să mă mișc pe acolo, am să văd eu ce am să fac.”.

Din cele arătate a reieșit încă o dată că inculpata avea de la bun început reprezentarea modului în care urmau să fie folosite sumele de bani strânse, urmând să afle doar datele unor membrii ai comisiilor și să identifice împrejurările și modalitățile în care îi putea contacta pe aceștia. Inculpatul D.L. a sosit în municipiului Botoșani în dimineața zilei de 27 iunie 2010 și s-a deplasat la sediul Inspectoratului Școlar Județean. Aici a participat la ședința de instruire a președinților de comisii, prilej cu care i s-a înmânat mapa cu documentele necesare, ștampila centrului de examen și lista membrilor comisiei și asistenților. Inculpatul a sesizat că lista asistenților nu conținea specializările acestora, însă martorul N.H., președintele comisiei județene, i-a răspuns că oricum specialitățile sunt cunoscute de ceilalți membri ai comisiei, iar asistenții dau declarații prin care arată că nu sunt incompatibili.

Acest răspuns a fost pe deplin relevant în ce privește ușurința cu care, începând de la nivelul comisiei județene până la cel al comisiilor din centrele de evaluare, au fost interpretate și aplicate normele ce reglementează organizarea unui examen de bacalaureat. După terminarea ședinței, inculpatul s-a deplasat la Colegiul Economic împreună cu H.I. și a preluat de la acesta logistica și materialele necesare examenului de bacalaureat. în acest context între inculpat și directorul Colegiului au existat discuții privind organizarea logisticii necesare desfășurării probelor scrise, inculpatul reclamând unele deficiențe.

S-a reținut prin rechizitoriu că în același interval de timp, și anume după-amiaza zilei de 27 iunie 2010, inculpatul ar fi solicitat administratorului Colegiului Economic să îi încarce un cartuș de imprimantă, operațiune care ar fi costat aproximativ 200 lei, și că această solicitare a dovedit că încă de la început inculpatul a avut reprezentarea posibilității obținerii de foloase ilicite cu ajutorul funcției sale, posibilitate transpusă în practică ori de câte ori a avut ocazia. Dincolo de faptul că respectiva solicitare a fost stabilită pe baza declarațiilor numitului H.I., martor lipsit de credibilitate în opinia instanței (având în vedere numeroasele contradicții între cele relatate și situația de fapt reală), din declarația martorului Ș.M., informaticianul Colegiului (f. 160 voi II) reiese că inculpatul i-a solicitat doar să se informeze dacă există un anumit tip de cartuș de imprimantă, fără însă a-i solicita să și facă refill-ul.

Prin urmare, nu va fi considerată dovedită această împrejurare menționată în rechizitoriu. Inculpata C.M. se afla deja în incinta Colegiului. Potrivit martorului Ș.M., inculpata „se băga peste tot și a avut posibilitatea să discute cu dl. D.L.” (f. 122 vol. VII d.u.p.). Susținerile martorului au fost confirmate și de convorbirea purtată de inculpată la ora 16:31:13 cu martora M.C., din care a reieșit că inculpata se afla în unitatea de învățământ unde, ajutată de alte persoane, punea pe mese apa și paharele, cât și de declarațiile inculpatului, care au arătat că numita C.M. i-a fost prezentată pe 27 sau 28 iunie ca persoana care se va ocupa de protocol din partea comitetului de părinți (f. 68 vol. I d.u.p.).

În aceste împrejurări inculpatul D.L. a acceptat oferta inculpatei de a i se plăti mesele la restaurant pe perioada examenului de bacalaureat și de a se asigura „protocolul” celorlalți membrii ai comisiei în chiar incinta Colegiului, precum și promisiunea unor alte foloase materiale, în schimb angajându-se să-și îndeplinească necorespunzător ori să-și depășească unele din atribuțiile ce îi reveneau și anume să favorizeze pe unii elevi prin desemnarea, în limita posibilităților, a unor anumiți asistenți în sala în care urma să susțină probele fiul inculpatei, să intervină pentru obținerea unor note mai mari pentru anumiți elevi și să asigure, pe cât posibil, o supraveghere mai puțin strictă pe timpul desfășurării probelor.

Acest moment a fost supus dezbaterilor sub mai multe aspecte: 1) Dacă mesele au fost plătite de către inculpată În această privință inculpatul a oferit explicații contradictorii, pornind de la aceea că mesele au fost plătite de membrii comisiei și terminând cu susținerea că inculpata i-ar fi precizat că plata meselor se va face din sponsorizări. Că plata consumației făcută de membrii comisiei nu a fost suportată de aceștia a rezultat nu doar din declarațiile inculpatei C. și ale martorului I.M., ci și din convorbirile telefonice purtate de aceasta. Spre exemplu, în convorbirile purtate de inculpată în după-amiaza zilei de 30 iunie 2010 cu fiul și cu soțul său (f. 81 și 82 vol. II dup), s-a menționat că masa a fost plătită de martorul I.M., banii fiindu-i ulterior restituiți acestuia de către inculpată.

2) Dacă inculpatul a cunoscut proveniența sumelor și dacă a existat un temei legal pentru efectuarea plății de către inculpată După cum s-a arătat mai sus, însuși inculpatul a declarat că inculpata C.M. i-a fost prezentată ca persoana care se va ocupa de protocol din partea comitetului de părinți. în ce privește existența unui temei legal pentru asigurarea acestui protocol, s-a invocat că sumele plătite s-ar încadra în noțiunea de sponsorizări, însă analiza dispozițiilor metodologice și a celor cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar a infirmat această susținere. Astfel, conform art. 93 din Metodologie, posibilitatea membrilor comisiei de a lua masa este asigurată de comisia județeană (nu de centrele de examen), la solicitarea respectivelor cadre didactice.

Art. 95 din aceeași Metodologie interzice asigurarea meselor din fonduri bănești strânse de la candidați sau părinții acestora, fără a distinge după proveniența sau natura acestor fonduri.

Pe de altă parte, potrivit art. 53 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, „Comitetele de părinți/ Consiliul reprezentativ al părinților/ Asociația de părinți pot atrage resurse financiare extrabugetare, constând în contribuții, donații, sponsorizări etc., venite din partea unor persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate, care vor fi utilizate pentru: a) modernizarea și întreținerea patrimoniului unității de învățământ, a bazei materiale și sportive; b) acordarea de premii și burse elevilor; c) sprijinirea financiară a unor activități extrașcolare; d) acordarea de sprijin financiar sau material copiilor care provin din familii cu situație materială precară; e) alte activități care privesc bunul mers al unității de învățământ sau care sunt aprobate de adunarea generală a părinților.” S-a constatat cu ușurință că resursele financiare la care face referire textul pot fi folosite doar în interesul unității de învățământ și al elevilor acesteia.

Aceste prevederi se completează cu cele ale art. 48 alin. (9) din același Regulament, care interzice inițierea, de către școală sau de către părinți, a oricăror discuții cu elevii în vederea colectării și administrării fondurilor comitetului de părinți. Prin urmare, inculpatul putea beneficia de masă fie pe propria cheltuială, fie în urma unei solicitări adresate comisiei județene, modalități prea bine cunoscute având în vedere experiența dobândită prin participarea la numeroase examene de bacalaureat. 3) Dacă s-a realizat o înțelegere cu conținutul arătat între cei doi inculpați. Ambii inculpați au negat o asemenea înțelegere, în privința căreia nu există probe directe. în ansamblul probator s-au regăsit însă mai multe împrejurări relevante care, privite unitar și în succesiune cronologică, conduc la concluzia contrară neechivocă.

Pentru început, s-a observat atitudinea inculpatului D. de a permite accesul inculpatei C. în unitatea de învățământ în chiar preziua examenului, aceasta având acces peste tot, conform martorului Ș. și deplasându-se direct la comisia de bacalaureat, conform martorei P.A. În mod evident, această atitudine permisivă a constituit o încurajare pentru inculpată, în condițiile în care inculpatul cunoștea scopul prezenței acesteia în centrul de examen. Ulterior, inculpatul a permis accesul inculpatei în incinta Colegiului și în zilele de examen, cu toate că art. 21 alin. (1) din Metodologie îl interzice. Mai mult, inculpatul a permis aducerea în centrul de examen a celor necesare protocolului, deși, prin raportare la dispozițiile art. 95, respectivele produse alimentare constituie materiale nepermise.

Inculpatul a acceptat ca plata meselor să fie făcută de către inculpată deși, după cum s-a arătat în cele ce preced, cunoștea modalitățile legale în care poate beneficia de masă. S-au menționat apoi convorbirile telefonice ce au atestat conținutul înțelegerii dintre cei doi inculpați. Astfel, la data de 27 iunie 2010, ora 19:05:33, martora C.L. (despre care inculpata cunoștea că are calitatea de asistent) a fost apelată de către inculpată, care i-a solicitat să coboare în fața blocului (f. 39 vol. II dup). Inculpata i-a comunicat martorei ca va încerca să rezolve ca ea să fie repartizată în sala în care va susține probele scrise fiul său, solicitându-i să fie îngăduitoare cu elevii (f. 49-52 vol. V dup).

în dimineața zilei de 28 iunie, inculpata i-a spus martorei M.C. că a aranjat și că va fi în sală la B. cu o doamnă de treabă (f. 111 vol. V dup). într-adevăr, la prima probă, pentru sala în care se afla fiul inculpatei au fost desemnate ca asistenți M.C. și C.L.

Având însă în vedere declarațiile contradictorii ale membrilor comisiei și asistenților privind modalitatea de desemnare a asistenților pe săli (unii afirmă că s-a efectuat tragerea la sorți în toate cele trei zile; alții că în prima zi s-a procedat la o repartizare aleatorie, respectiv primul și ultimul asistent de pe listă, iar în zilele următoare s-a procedat la tragere la sorți), faptul că lista cu asistenți nu cuprindea specializările acestora (deficiență care a impus verificarea acestui aspect în chiar dimineața primei zile de bacalaureat, cu consecința reducerii semnificative a timpului acordat operațiunilor de desemnare pe săli), precum și principiul in dubio pro reo, tribunalul a reținut că nu se poate stabili cu certitudine dacă inculpatul a și reușit să repartizeze asistenții în modalitatea dorită de inculpată.

în seara zilei de 29 iunie 2010, martora M.C. a întrebat-o pe inculpată dacă nu îi poate „sugera domnului s-o pună pe D.”, deoarece are mai mulți copilași acolo (în sala de clasă) (f. 61 vol. II dup). A rezultat, atât posibilitatea inculpatei de a discuta cu inculpatul D. asemenea chestiuni, cât și faptul că această deschidere a inculpatului pentru asemenea discuții era cunoscută și de alte persoane. Pe data de 1 iulie 2010, între orele 14:46:00 și 18:41:43, inculpatul D.L. a purtat trei convorbiri telefonice cu martora A.M. (membru al comisiei din centrul de evaluare Școala nr. 11 Botoșani), toate în legătură cu obținerea unor anumite note (f. 119-121 vol. II dup). Discuția a început la ora 14:46:00, când inculpatul i-a confirmat susnumitei că este vorba despre B., iar aceasta a răspuns că a găsit (evident, este vorba de teză) și că urmează să comunice „niște numere”, „niște cifre de telefon”.

Acoperirea pentru a desemna notele obținute este folosită și în cea de-a doua convorbire, purtată la ora 14:50:33, când numita A.M. i-a comunicat inculpatului două „prefixuri”, 940 și 930, uitând însă să precizeze numerele de telefon corespunzătoare. în continuare numita A.M.M. i-a spus inculpatului că „mai putem găsi un prefix”, „dacă trebuie și suplimentar”, acesta răspunzând „cât se poate”. Față de succesul obținut de inculpat în negocierea „prefixurilor”, în ziua de 2 iulie 2010, după ce martora B. aflase nota primită de fiica sa la limba română și își exprimase nemulțumirea, inculpata l-a întrebat pe inculpat, de față cu martora, dacă se mai poate face ceva (f. 109 vol. II dup). Ulterior, inculpata a purtat o convorbire cu martora M.C., care, de asemenea, a întrebat-o dacă se mai poate face ceva, inculpata răspunzându-i că președintele va merge la centrul de corectare după masă (f. 110 vol. II dup).

De menționat, că această discuție s-a purtat după predarea tezelor, astfel încât în atribuțiile inculpatului nu mai intra vreo deplasare la centrul zonal de evaluare. Relevant a fost și modul în care a procedat inculpatul cu privire la tezele elevilor T.G.A., C. Minai B., B.A.C., B.Ș.I. (fiul unuia dintre inspectorii școlari) și I.C.A. Astfel, tezele au fost preluate doar de către inculpat și puse separat pe săli, cu borderourile aferente, fără a fi amestecate, creându-se astfel posibilitatea identificării anumitor teze (declarațiile martorilor P.M.L. - f. 112 vol. VII dup, Ș.M. - f. 121 vol. VII dup, A.C. - f. 13 vol. V d.u.p., Anghelache Lăcrămioara - f. 17 vol. V d.u.p). Că tezele elevilor amintiți au fost așezate de inculpat într-o anumită ordine a reieșit, atât din declarația martorei P.M.L., care a arătat că inculpatul nu i-a permis să intervină în procesul de numărare și din declarațiile martorei A.M.M.

(f. 145 vol. V dup, f. 239 vol. II), care a relatat că inculpatul i-a precizat că tezele de care este interesat sunt primele din teancul adus, cât și din modalitatea concretă de numerotare a respectivelor teze: T.G.A. - nr. 311, C.M.B. - nr. 312, B.A.C. - nr. 313, B.Ș.I. - nr. 314 și I.C.A. - nr. 315. La celelalte două probe preluarea tezelor și predarea lor la centrul de evaluare s-a făcut în același mod, tezele numiților T.G.A., C.M.B., B.A.C. și I.C.A., primind numere consecutive la centrul de evaluare. în cazul probei de matematică, teza numitului C.B. a fost confundată cu cea a numitei C.S., astfel încât teza acesteia a fost numerotată cu 299, urmând tezelor celorlalți trei elevi arătați mai sus, care au primit numerele 296 (T.), 297 (B.) și 298 (I.).

În consecință, martora P.C., pe baza datelor comunicate de inculpată, a căutat teza numitului C.B. după anumite semne particulare (declarația martorului T.L. și convorbirile dintre inculpată și fiul acesteia din seara zilei de 30 iunie - f. 86 și 87 vol. II dup). în cele din urmă teza a fost identificată, iar în ziua de 1 iulie inculpatul a discutat cu martora A.M.M. pe acest subiect (a se vedea cele trei convorbiri telefonice analizate anterior). în cazul celei de-a treia probe, de geografie, tezele elevilor I., B. și C. au primit din nou la centrul de evaluare numere consecutive, respectiv 1, 2 și 3. Un alt argument a fost acela că, atât din declarațiile unora dintre asistenți și ale majorității elevilor care au susținut examenul, cât și din imaginile surprinse de camerele de supraveghere de pe holuri, a reieșit că mulți dintre asistenți s-au conformat solicitării inculpatului de a nu-și exercita prea strict atribuțiile de verificare.

Spre exemplu, martora A.L. a declarat că inculpatul le-a solicitat asistenților să nu dea dovadă de exces de zel la proba de matematică, iar martora H.A. a relatat cum inculpatul le-a recomandat „să-i lase pe copii să-și dezmorțească gâturile”. În final, fără însă ca argumentul să fie mai puțin semnificativ, primirea de către inculpat, ulterior discuției purtate cu inculpata pe data de 27 iunie, însă tot pe parcursul probelor scrise de bacalaureat, a sumelor de 400 și respectiv 4.500 lei, în condițiile în care cei doi au menținut constant legătura (dovadă fiind frecvența întâlnirilor, unele în afara meselor, și a convorbirilor telefonice), au întărit ideea că ambii inculpați au acționat în baza unei înțelegeri stabilite în după-amiaza zilei de 27 iunie.

4) Natura atribuțiilor inculpatului neîndeplinite corespunzător sau depășite în cadrul excepției de necompetență materială a organului de urmărire penală, apărătorul inculpatului a pus în discuție și aplicabilitatea art. l lit. c) din Legea nr. 78/2000, ținând seama că inculpatul avea și atribuții de control. Reținerea acestei împrejurări ar conduce la încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000, ce incriminează o formă agravată a infracțiunii de luare de mită, pedepsibilă conform art. 254 alin. (2) C. pen.

Pornind de la prevederile art. 254 alin. (1) C. pen., care nu se referă generic la îndatoririle de serviciu, ci la anumite acte concrete în legătură cu aceste îndatoriri, tribunalul a apreciat că și forma agravantă prevăzută la alin. (2) presupune ca activitățile de pretindere, primire, acceptare ori nerespingere să aibă ca scop îndeplinirea, neîndeplinirea ori îndeplinirea cu întârziere a unui act privitor la atribuțiile de control ale inculpatului sau efectuarea unui act contrar acestor atribuții.

A interpreta dispozițiile alin. (2) în sensul incidenței lor ori de câte ori inculpatul are și atribuții de control, fără ca fapta sa să aibă vreo legătură cu aceste atribuții, ar însemna să acceptăm existența infracțiunii de luare de mită în absența scopului arătat la alin. (1) al art. 54. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care, într-o decizie de speță (nr. 4976 din 24 octombrie 2007), a stabilit că prin expresia „atribuții de control”, al cărei conținut nu este explicat în Codul penal, se înțelege, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale, o activitate complexă de verificare și analiză a unor situații sau sectoare în vederea urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară pentru moment ori periodic în baza unor sarcini și atribuții concrete, menționate expres în fișa postului sau în lege.

Față de această definiție, luarea de mită se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de către un funcționar cu atribuții de control, dacă această categorie de atribuții ale funcționarului rezultă din fișa postului sau din dispoziții legale, iar pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase ori nerespingerea acesteia se realizează în exercitarea atribuțiilor de control, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuțiile de control. În speță, în calitatea sa de președinte al comisiei din centrul de examen, inculpatul avea, conform Metodologiei, atribuții de control a activității tuturor persoanelor din centru care aveau sarcini privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat, precum și organizarea și desfășurarea corespunzătoare a probelor scrise.

Aplicând definiția expusă în paragraful anterior, aceste atribuții de control nu puteau consta decât în activități complexe de verificare și analiză a unor situații concrete. Or, activitățile efectuate și cele care ar fi trebuit efectuate de inculpat (prezentate mai sus) nu au legătură cu aceste atribuții. Așa fiind, tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile prevederile cu caracter special ale art. 7 din Legea nr. 8/2000. S-a reținut prin rechizitoriu că, din aceleași fonduri, inculpata a asigurat mesele principale în zilele de examen și numiților P.T. și Ș.M. S-a pus problema dacă și în cazul acestor doi membrii ai comisiei se poate vorbi de acte de dare de mită, ținând seama că probatoriul administrat nu dovedește existența vreunei înțelegeri, iar cei doi nu au îndeplinit vreo activitate de favorizare a vreunui elev.

în opinia tribunalului răspunsul este afirmativ, de vreme ce scopul promisiunii, oferirii ori dării de bani sau alte foloase și anume îndeplinirea, neîndeplinirea, îndeplinirea cu întârziere sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu trebuie să-și găsească o atare reprezentare doar în percepția mituitorului, scopul fiind o componentă a laturii subiective a infracțiunii. împrejurarea că acest scop nu s-a realizat ori că beneficiarii foloaselor materiale le-au acceptat fără a intenționa să acționeze în sensul dorit de mituitor nu a prezentat relevanță sub aspectul elementelor constitutive ale dării de mită, putând aduce în discuție cel mult existenta infracțiunii de luare de mită.

în dimineața zilei de 28 iunie 2010, în jurul orei 7, având acordul inculpatului, inculpata C. împreună cu martora B.M. au intrat în incinta Colegiului Economic pentru a pregăti protocolul destinat asistenților. Astfel, la etajul I, în antecamera cancelariei, a fost pregătită o masă pe care se băuturi răcoritoare, cafea, apă, platouri cu antreuri (procurate de la localul „C.B.”, locul de muncă al tatălui numitului T.G.A.), fructe, țigări și băuturi alcoolice. La organizarea acestei mese a participat și martora M.C. Similar s-a procedat și în celelalte zile de examen. Oferirea acestor produse asistenților s-a făcut cu scopul ca aceștia să nu-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de supraveghere care le reveneau, neavând relevanță în ce privește situația inculpatei dacă oferta a și fost acceptată.

Acceptarea este însă evidentă, având în vedere că nu s-au înregistrat sesizări din partea asistenților, cu toate că aceștia fuseseră instruiți asupra prevederilor metodologice (conform propriilor declarații) și cunoșteau că este interzisă organizarea unor asemenea mese și că au obligația de a sesiza președintelui comisiei orice încălcare a metodologiei. În același scop, inculpata C.M., cu sprijinul martorei M.C., procurase numerele de telefon ale mai multor asistenți, aproximativ 20, în dorința de a-i contacta pentru a le oferi „mici atenții” în schimbul indulgenței manifestate față de elevi în timpul susținerii probelor scrise. Prin urmare, în zilele de 28, 29 și 30 iunie, fie împreună cu M.C., fie prin intermediul acesteia (în două cazuri), inculpata a oferit mai multor profesori asistenți fie sume de bani (câte 50 lei), fie pachete ciocolată, pachete de cafea sau băuturi alcoolice (a se vedea declarațiile amănunțite ale numitei M.C.).

Dintre aceste persoane martora M.C. i-a identificat pe numiții H.A., A.C., P.D., S.M., T.V., A.O. și A.I.Ș. După cum s-a arătat în debutul expunerii, inculpata C.M. aflase că martora P.C. era membră a comisiei din cadrul centrului zonal de evaluare și a luat legătura cu aceasta prin intermediul martorei B.P. (P.). Inculpata a discutat personal cu martora P. despre obținerea unei note cât mai mari la proba de limba și literatura română pentru fiul său B., martora oferindu-se să poarte asemenea discuții și cu evaluatori de la alte materii (convorbirea telefonică din 27 iunie 2010, f. 33 vol. II dup). în schimbul implicării sale martora a primit suma de 100 lei.

Aceste aspecte nu au fost recunoscute de inculpată și de martoră, care au pretins că ar fi fost vorba de o sumă acordată martorei cu titlu de împrumut deoarece își uitase portofelul acasă, însă sunt confirmate de întâlnirea pe care martora a avut-o cu fiul inculpatei pe data de 28 iunie 2010, după proba scrisă la limba și literatura română, pentru ca acesta să-i ofere mai multe date despre teza sa, unele convorbiri telefonice și de declarațiile martorei Z.C.. La data de 29 iunie 2010, ora 09:18:49, inculpata a fost apelată de P. (B.P.), care i-a pus în vedere să o sune pe C. (P.C.), deoarece „e o problemă, mai trebuie un milion” (f. 43 vol. II dup).

Inculpata s-a conformat și la ora 9:53:20 o contactează pe martoră, care i-a spus că a găsit teza, că „a pus-o pe fata respectivă și-a corectat-o” și că „pe curat” nota era în jur de 7,90, dar a fost mărită la 9. Mai arată martora că urmează să vadă la cine nimerește teza pentru a doua corectură („la mâna a doua”), însă i s-a comunicat „că-i 4 milioane, două de-o mână și două de-o mână”. Plină de solicitudine, martora s-a oferit să pună ea sumele necesare, urmând ca inculpata să i le restituie (f. 46 vol. II dup). A reieșit cu claritate că nu este vorba doar despre o conversație formală, menită a o liniști psihologic pe inculpata C., după cum declară martora. Primul corector al tezei a fost identificat în persoana martorei Z.C.

Aceasta neagă că ar fi mărit nota cuvenită și că ar fi primit vreo sumă de bani, însă a confirmat că martora P. a intervenit în acest sens, cerându-i ulterior să nu declare nimic despre cele întâmplate (f. 95-97 vol. VII dup, f. 156 vol. II, f. 63 vol. III). Pe data de 28 sau 29 iunie 2010, inculpata i-a dat inculpatului D.L. suma de 400 lei pentru combustibil (f. 41 și 59 vol. I dup, f. 40 vol. I). Pe data de 2 iulie 2010 inculpatul a mai primit suma de 4.500 lei, cu privire la care stabilise anterior cu inculpata modalitatea de disimulare a provenienței. Astfel, pe data de 29 iunie, inculpatul D.L. s-a interesat dacă inculpata are rude în Iași. în seara zilei de 1 iulie (de remarcat ora - 22:11:43), inculpatul este anunțat telefonic de către inculpată că „adeverințele sunt semnate și parafate de medic la mine”, iar el poate sta liniștit.

Coroborând aceste date cu cele rezultate din declarațiile inculpaților, a reieșit că suma a fost remisă inculpatului pe data de 2 iulie. Pentru a avea o justificare, inculpatul i-a solicitat inculpatei să scrie un bilet în care să arate că suma e destinată numitei Ș.A. (nepoata inculpatei) din municipiul Iași. Biletul are următorul conținut: „A., am să-ți trimit ce îți datorez eu ție (4.500 RON patru mii cinci sute) prin domnul profesor D. Eu nu am putut să ajung la Iași. Ne auzim la telefon. Te pup. C.”. Pe verso sunt menționate numele A.Ș. și numărul de telefon al acesteia. În fața instanței ambii inculpați au susținut că suma de 4.500 lei era într-adevăr destinată numitei A.Ș., cu titlu de împrumut, pentru plata taxelor legate de o succesiune, susținere care însă nu este confirmată de restul probatoriului.

Astfel, la dosar s-au depus înscrisuri privind respectiva succesiune, însă acestea atestă plata de către numita A.Ș. a sumei de doar 2979,8 lei (f. 423-424 vol. IV). Neconcordanțele au fost ușor de sesizat și în ce privește declarațiile inculpaților. în cele două declarații din data de 3 iulie 2010 inculpata a susținut că nu a dat inculpatului această sumă de bani, însă acesta, fără motiv, i-a solicitat să scrie acel bilet. Conform inculpatei, această solicitare ar fi fost formulată pe 29 sau pe 30 iunie 2010, însă inculpatul a avansat o altă dată, cea de 2 iulie 2010. Ulterior, inculpata și-a amintit că, de fapt, a predat inculpatului suma respectivă, fără însă a-și aminti și locul în care a fost scris biletul: autoturismul său ori cel al inculpatului, precizând însă că predarea sumei a avut loc pe data de 1 iulie.

Lipsită de logică a fost și susținerea inculpatei cum că redactarea biletului ar fi avut loc ulterior remiterii banilor (f. 57 vol. I dup), deducându-se că inculpatul ar fi primit suma fără a cunoaște datele destinatarului. Contradicțiile au continuat cu persoana care ar fi conceput textul biletului: în cursul urmăririi penale inculpata a susținut constant că a i-a fost dictat de inculpat, pe când în fața tribunalului a susținut contrariul. Lecturând biletul cu pricina, s-a constatat că acesta cuprinde mențiunea unei datorii. Inexistentă de altfel, atât timp cât inculpata a menționat pe 3 iulie că nu îi datorează nimic nepoatei sale, iar aceasta a confirmat lipsa vreunei datorii, precum și faptul că nu trebuia să primească vreo sumă de bani în perioada respectivă (f. 149 vol. I dup).

Aceste aspecte au fost confirmate și de împrejurarea că inculpata nu a contactat-o anterior pe numita A.Ș. Nu în ultimul rând, de menționat a fost și contradicția evidentă dintre gestul inculpatei de a oferi intempestiv un împrumut de 4.500 lei și starea materială a acesteia, având în vedere că în cursul judecății a renunțat la serviciile apărătorului angajat tocmai ca urmare a lipsei posibilităților materiale. Luând în considerare situația de fapt expusă, probatoriul administrat în faza de urmărire penală (indicat în rechizitoriu la filele 32-34) și în faza de judecată (constând în declarațiile inculpaților, declarații martori și înscrisuri), tribunalul a menținut încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu și, în consecință, a reținut în sarcina inculpatei C.M.C.

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. După cum s-a arătat, inculpata a cunoscut și și-a prefigurat de la bun început scopul activității sale și modalitățile generale în care acesta se putea realiza (oferirea de mese, produse alimentare și bani, inclusiv destinatarii acestor foloase), rămânând ca pe parcurs să identifice doar modalitățile concrete în care se vor realiza activitățile ce se circumscriu elementului material al infracțiunii de dare de mită. Totodată, tribunalul a constatat că această infracțiune a fost săvârși