ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2013

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 96/P din 11 mai 2012, Tribunalul Bihor i-a condamnat pe inculpații: - N.L.M. (fostă B.) și T.A. (fost B.) la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art 1 - 3 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale; - N.R.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.; - P.F.C. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.; - D.Gh.E. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., cu suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani 4 luni, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.; - N.L.T. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.; - N.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata N.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 și 1003 C. civ., au fost obligați în solidar: inculpații N. (fostă B.) L.M. și T. (fost B.) A. la 8.707.776 RON și majorări de întârziere; inculpații N.R.G. și P.F.C. la 580.239 RON și majorări de întârziere și inculpații N. (fostă B.) L.M., T. (fost B.) A., P.F.C., D.Gh.E. și N.L.T. la 810.542 RON și majorări de întârziere în favoarea ANAF. În baza art. 25 din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpații T. (fost B.) A. 50.008,14 RON; N. (fostă B.) L.M. 6.145,83 RON și 224.030 RON. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat 88.830 pachete țigări M. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen. cu referire la art. 353 C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen. s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra patrimoniilor SC R.A. SRL și SC A.C.S. SRL, menținând sechestrai asigurător asupra unui teren intravilan în suprafață de 1.202 m; a unei case din Sântana, strada L.B. aparținând inculpatei N. (fostă B.) L.M.; a imobilului din Arad, strada M.E., județul Arad, proprietatea inculpaților N. (fostă B.) L.M. și T. (fost B.) A.; și asupra autoturismelor marca BMW cu seria șasiu WBAFB… înmatriculat cu nr… a inculpatului T. (fost B.) A., marca BMW cu seria șasiu WBAFA… cu numărul de înmatriculare … și marca M cu seria șasiu WDB… cu numărul de înmatriculare … ale inculpatei N. (fostă B.) L.M., precum și poprirea instituită asupra sumei de 53.793,12 RON a inculpatei N. (fostă B.) L.M.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a hotărât că: I. A.I. La data de 6 martie 2005, inculpatul N.R.G. s-a întâlnit în Budapesta cu cetățenii austrieci S.H.A. și C.G., cărora le-a solicitat să finanțeze operațiuni de contrabandă cu țigări pe ruta România - Austria - Anglia, țigări ce urmau să fie aduse din China prin portul Constanța sau din magazinele duty-free din zona Arad - Timișoara, aceasta luând ulterior legătura cu inculpatul P.F.C. care s-a ocupat de procurarea țigărilor și organizarea transportului. Deși potrivit declarațiilor vamale de export camionul nr… și remorca … transportau 24 paleți cu pantofi bărbătești exportate de către SC S.I.

SRL Oradea, în realitate mijloacele de transport conțineau cantitatea de 21.354 cartușe țigări mărcile S. și Su., mărci care nu au fost comercializate în România, în perioada 2004 - 2005, după cum rezultă din Adresa nr. 1167 din 26 februarie 2007 a Agenției de Proprietate Industrială R., iar administratorul firmei exportatoare, martorul F.S.M.

nu a avut cunoștință despre aceste operațiuni în condițiile în care obiectul de activitate al societății era altul, însă avea punct de lucru într-un imobil proprietatea părinților inculpatului P.F.C., acesta din urmă având acces la biroul societății; țigările fiind încărcate în data de 16 martie 2005, în autocamionul condus de martorul F.A., care aparținea SC L. SRL, în localitatea Peciu Nou, județul Timiș (imobil folosit de N.A.A., fratele inculpatului N.R.G.), fără ca martorul să participe, acesta fiind informat că trebuia să transporte pantofi din România în Austria detaliile urmând să-i fie date telefonic de cel care a comandat marfa. După încărcare acesta a plecat spre Arad, ajuns aici și-a continuat drumul spre Oradea, unde a efectuat vămuirea, iar după aplicarea sigiliului a predat documentele vamale și cheile martorul F.P.

care trebuia să transporte marfa în afara granițelor până în vama Wiener Neustad - Austria, însă destinația a fost schimbată pentru localitatea Haag din Austria, fiind preluată de o terță persoană și dusă într-un depozit din Pinzersdorf, pentru a fi încărcată într-un camion al societății comerciale a cetățeanul austriac Siegfried Schultz, ce trebuia să le transporte în Germania, însă a fost capturată de autoritățile germane în parcarea Sulzbach de pe autostrada A3. Conducătorul auto P.K. implicat în activități de contrabandă, calitate în care prelua țigările din diverse depozite din Austria și le transporta în Anglia, fiind condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare de Tribunalul din Landshut - Germania pentru infracțiunile de spălare de bani și evaziune fiscală.

Situația de fapt a fost reținută în baza declarațiilor de recunoaștere date la urmărire penală de inculpații P.F.C. și N.R.G., coroborate cu declarațiile martorilor A.V., F.A. și F.S.M., procesul-verbal de constatarea din 25 aprilie 2005 privind organizare și efectuarea transportului pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autoritățile judiciare germane. Datoria vamală pentru țigările intrate nelegal în România este de 580.239 RON și se compune din taxa vamală, accize și TVA. În data de 9 aprilie 2005, în localitatea Gepiu a avut loc o întâlnire între inculpații N.R.G., N.L.M. și T.A. care au stabilit să colaboreze pentru organizarea unor transporturi cu țigări de contrabandă din România în Austria, respectiv 6.000 - 8.000 baxuri/lună.

Astfel, la 13 aprilie 2005, s-a încărcat într-un depozit din Arad autocamionul cu nr… , monitorizat de inculpații D.Gh.E. și N.L.T., precum și de B.F. și M.F., care constând că este urmărit i-au solicitat martorului P. să facă un transport de tricouri până la Oradea, marfă ce urma să o preia dintr-un autocamion aflat în apropierea vămii de interior din Arad, iar când aceasta a ajuns la Salonta i s-a comunicat telefonic să lase autovehiculul cu cheile în contact într-o parcare din Gepiu, de unde a fost preluat și dus în comuna Sântandrei unde cele 600 baxuri țigări mărcile D. și S. au fost transbordate în autocamionul cu nr… , aparținând SC L.I. SRL Oradea și transportate de martorul F.P. la vama Borș, unde s-au prezentat documente pentru 240 cotele încălțăminte bărbați, marfa exportată de SC S.I.

SRL Oradea, importator fiind A.V. La ieșirea din România și până în Austria țigările au fost transportate cu autoturismul VW nr… de către B.F., D.Gh.E., M.F. și N.L.T., care au ajutat la un depozit din Linz l-a încărcarea într-un camion condus de cetățeanul german I.E. Descărcarea, ce a fost depistat cu marfa de contrabandă de poliția austriacă la frontiera cu Germania. Împrejurările faptice au fost stabilite de judecătorul fondului pe baza declarațiilor martorilor F.S.M. (administratorul SC S.I. SRL care nu a efectuat exporturi de pantofi și nu a semna facturile emise către importator), H.H. (șeful dispozitivului de supraveghere pe teritoriul Austriei care a observat 5 persoane în autoturismul marca VW),G.D.

(la solicitarea inculpatului N.R.G. prin intermediul căruia i-a cunoscut pe inculpații N.I.M. și T.A. a supravegheat un transport de pantofi din România în Austria), Procesul-verbal din 27 aprilie 2005 privind organizare și efectuarea transportului pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autoritățile judiciare austriece, comunicările poliției de frontieră Nădlac (autoturismul marca VW a ieșit din România la 18 aprilie 2005 cu pasagerii B.F., D.Gh.E., M.F. și N.T.L., revenind în țară la 22 aprilie 2005 cu aceeași pasageri), procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice dintre inculpații N.R.G., D.Gh.E., N.L.M. și T.A. și declarațiile de recunoaștere ale celor patru inculpați (mai nuanțate în cazul lui N.L.M.

și T.A.). Datoria vamală pentru țigările intrate nelegal în România este de 810.542 RON și se compune din taxa vamală, accize și TVA. În perioada decembrie 2003 - august 2004, inculpații N.L.M. și T.A. au efectuat 43 de transporturi ilegale de țigări din România către Austria, Belgia și Anglia, fapte pentru care au fost condamnați prin Sentința penală din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Regional St. Polten, definitivă prin Decizia penală nr. A-1016 din 6 martie 2008 a Tribunalului Suprem de primă instanță din Viena, la 3 ani 6 luni închisoare și pedeapsa amenzii penale de 11.405.274 euro, respectiv 18 luni închisoare și amenda penală în cuantum de 5.700.000 euro.

Cum țigările care au făcut obiectul acestor 43 transporturi au intrat fraudulos în România, fără să aibă timbru și au ieșit fără a fi menționate în - documentele vamale, s-a constatat de judecătorul fondului că acțiunile desfășurate de aceștia pe teritoriul național întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă pentru care nu au fost cercetați de organele judiciare austriece, fiind fundamentate pe declarațiile de recunoaștere parțială a celor doi inculpați, declarațiile martorilor G.H., F.R., evaluarea autorităților austriece conform căreia au fost introduse ilegal în Austria 375.000 cartușe de țigări, Adresa nr. 9592 din 22 aprilie 2008 a Direcției Regionale Vamale Cluj potrivit căreia corelativ introducerii țigărilor în România se datora suma de 8.707.776 RON.

În perioada 22 iulie 2002 - 4 septembrie 2003, inculpatul P.F.C. folosind societatea pe care o deține în Austria, a efectuat din România 28 importuri baloți de cherestea conform centralizatorului și lucrării nr. 91.898/2003/AFA/Hd din 18 noiembrie 2003 a Oficiului Vamal Viena, care însă în realitate conțineau țigări, marfa fiind depozitată în hale din Neudorfl, Gloggnitz și Theresienfeld. Exportul din România a țigărilor s-a făcut prin SC S.T. SRL, iar de preluarea și descărcarea camioanelor ce aparțineau SC E. SRL Gurani s-a ocupat chiar inculpatul. Pentru încălcarea legii austriece privind regimul fiscal al țigărilor, inculpatul P.F.C. a fost condamnat prin Sentința penală a Tribunalului de Land Eisenstadt la o pedeapsă de 8 luni închisoare și pedeapsa amenzii de 11.000.000 euro, rămasă definitivă prin Decizia penală din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Viena.

S-a stabilit că activitatea inculpatului de pe teritoriul României realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la contrabandă întrucât chiar dacă nu a efectuat exporturile din țară spre Austria și nu a prezentat autorității vamale române documente false, a acceptat însă ca societatea sa să fie folosită pentru efectuarea acestora, permițând persoanelor cercetate în Dosarul nr. 2 D/P/2008 al Serviciului Teritorial Oradea - DIICOT să treacă cu acte false bunurile peste frontieră.

La data de 25 iunie 2005, autocamionul cu nr… aparținând SC R. SRL Sebiș, condus de martorul D.T.D., s-a prezentat la Biroul Vamal Curtici, unde lucrătorii vamali au constatat că seria sigiliului vamal nu corespunde cu cea înscrisă în documente, iar în urma recântăririi mărfii s-a stabili un plus de peste 4 tone față de 20.606 kg de 27,376 m 3 placaj de fag, ambalat în 17 paleți așa cum era înscris în factura nr. 601 din 23 iunie 2005. Trecându-se la desigilare au fost descoperite 6 cotele ambalate în alt mod ca celelalte, care conțineau 88.830 pachete țigări netimbrate marca M. Șoferul autocamionului, martorul D.T.D. a încărcat cu marfă camionul la sediul SC D. România SA pentru a o transporta în Germania la Blomberger Holzindustrie, apoi s-a prezentat la terminalul ROLA Vladimirescu unde a efectuat cântărirea, pentru ca a doua zi să revină la punctul vamal pentru a ieși din țară, ocazie cu care s-a depistat marfa de contrabandă.

Judecătorul fondului deși a constatat că încărcarea țigărilor în autocamion s-a făcut în intervalul 24 iunie 2005 - 25 iunie 2005, chiar la Punctul Vamal Terminal ROLA Vladimirescu, nu a putut stabili vinovăția inculpaților N.L.M. și T.A. pentru acest act material de contrabandă în lipsa oricărui mijloc de probă care să susțină acuzația procurorului. Sub aspectul încadrării juridice a faptei s-a reținut că la momentul desfășurării activității infracționale aceasta era incriminată în art. 177 din Legea nr. 141/1997, act normativ abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006 care reglementează infracțiunea de contrabandă în art. 272, însă în raport de formele de agravare ale acestei infracțiunii introduse prin legea nouă, a fost identificată ca lege penală mai favorabilă legea veche.

II. A. La data de 29 noiembrie 2004, inculpatul T.A. a achiziționat cu 53.555,18 euro un autoturism marca BMW, iar la 18 ianuarie 2005, inculpata N.L.M. a cumpărat cu 72.711,74 euro un autoturism marca BMW, autovehicule care deși au fost dobândite cu banii obținuți prin contrabanda cu țigări nu au fost confiscate de prima instanță întrucât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 118 lit. e) C. pen., dată fiind faptul că pentru activitatea infracțională de la punctul I. B există constituire de parte civilă, prejudiciul urmând să fie recuperat de la cei doi inculpați. B. Judecătorul fondului a mai reținut că inculpații T.A. și N.L.M. și se fac vinovați și de infracțiunea de spălare de bani în varianta normativă a transferului, constând în creditarea SC A.C.S.

SRL și a SC A.G. 2004 SRL cu banii obținuți din contrabanda cu țigări, operațiune prin care au dat o aparență licită respectivelor sume. Astfel, s-a constatat că la datele de 7 decembrie 2004 și 15 iunie 2006, inculpații T.A., respectiv N.L.M. au devenit asociați la SC A.C.S. SRL, firmă înființată de D.Gh.E. și pe care au creditat-o în perioada 30 mai 2006 - 31 mai 2005, cu sumele de 50.008,14 RON, respectiv 16.145,83 RON, așa cum rezultă din centralizatorul nr. 501739/AR din 2 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară Arad, bani obținuți de conform propriilor declarații date în fața autorităților judiciare austriece din activitatea de contrabandă. La data de 7 aprilie 2004, inculpata N.L.M. a înființat SC A.G.

2004 SRL, ulterior schimbându-i denumirea în SC RL.O.A. SRL, pentru ca la 25 februarie 2007 să-i cesioneze mamei sale 50% din capitalul social iar la 30 aprilie 2007 încă 49%, societate ce avea ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule. În perioada 19 septembrie 2006 - 29 martie 2007, inculpata a creditat societatea cu suma de 224.030 RON, așa cum rezultă din Centralizatorul nr. 501739/AR din 2 iunie 2008 al Gărzi Financiare Arad, bani obținuți tot din contrabanda cu țigări. S-a mai constatat de către instanța de fond că infracțiunea de spălare de bani nu exclude pe autorul infracțiunii principale din sfera subiecților săi activi, astfel că s-a apreciat ca neîntemeiată apărarea celor doi inculpați care au solicitat achitarea întrucât sunt autori ai infracțiunii la regimul vamal.

C. La data de 4 aprilie 2006, inculpata N.L.M. a cumpărat cu 79.100 RON apartamentul nr. 1 situat în Arad, strada M.E., bani ce s-a reținut că provin tot din comiterea infracțiunii de contrabandă cu țigări, în condițiile în care aceasta a realizat venituri în 2004 de 570 RON, în 2005 de 2 RON și în 2006 de 10.891 RON, iar inculpatul T.A. nu a realizat nici un venit. De asemenea, și pentru acest apartament s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 118 lit. e) C. pen., întrucât pentru infracțiunea reținută în sarcina celor doi inculpați la punctul I. B există constituire de parte civilă, prejudiciul urmând să fie recuperat de la aceștia. III. Prin Hotărârile nr. 3 din 3 aprilie 2007 și nr. 2 din 30 aprilie 2007 ale Adunării Generale a SC A.C.S.

SRL a, inculpata N.L.M. și-a cesionat cu titlu gratuit 99 din părțile sociale către mama sa, inculpata N.A., hotărâri în baza cărora s-au făcut mențiuni la oficiul Registrului Comerțului. S-a apreciat că deși inculpata N.L.M. era arestată în Austria din data de 27 martie 2007, nu există probe care să dovedească că cele două hotărâri ale Adunării Generale sunt false, în condițiile în care aceasta nu își contestă semnăturile de pe cele două înscrisuri, ba mai mult a susținut că le-a realizat în timp ce se afla în arest dat fiind faptul că avocatul său i-a prezentat hotărârile, motiv pentru care s-a reținut că inculpata N.A. nu se face vinovată de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În schimb, prin preluarea părților sociale ale societății comerciale de către inculpata N.A. s-a constatat că acesta se face vinovată de infracțiunea de spălare de bani, întrucât a cunoscut că banii investiți de inculpații T.A. și N.L.M. provin din infracțiuni la regimul vamal. În drept, s-a reținut că activitatea infracțională a inculpaților N.L.M. se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a inculpaților N.R.G. și P.F.C. celui a infracțiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen.; a inculpaților D.Gh.E. și N.L.T. celui a infracțiunii prevăzută art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. și a inculpatei N.A. celui a infracțiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanțele reale ale comiterii faptelor, numărul actelor materiale, valoarea prejudiciilor, modul de operare, contribuția efectivă a fiecărui inculpat, precum și circumstanțele personale materializate în lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală adoptată, sens în care s-au reținut și dispozițiile art. 320 alin. (7) C. proc.

pen. față de inculpații N.R.G. și D.Gh.E. Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, judecătorul fondului a apreciat că se impune executarea în regim de detenție doar față de inculpații N.L.M. și T.A. se impune, în timp ce pentru restul inculpaților scopul preventiv educativ se poate realiza și cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora. Pe latura civilă a cauzei, inculpații au fost obligați în solidar la plata prejudiciilor pe care le-au cauzat prin acțiunile lor comune, iar în scopul reparării pagubelor s-au menținut măsurile asigurătorii față de inculpații N.L.M. și T.A., ridicându-se însă sechestrul instituit asupra patrimoniilor SC RL.O.A. SRL și SC A.C.S. SRL, societăți care nu au nicio calitate în proces.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații N.L.M., N.A., N.L.T., P.F.C., D.Gh.E. și T.A. (fost B.). Inculpatul N.L.T. a solicitat refacerea urmăririi penale de către un organ competent având în vedere că este nulă absolut întrucât trebuia efectuată de Direcției Naționale Anticorupție în condițiile în care prejudiciul este de 2.380.000 euro, iar potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005 săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 trebuie să revină procurorilor anticorupție dacă produce o pagubă de peste 2.000.000 euro. S-a mai arătat că în mod greșit nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., deși există o declarație notarială în acest sens ce este anterioară celei dată în fața instanței.

Inculpata N.L.M. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de contopire a pedepsei aplicată în cauză cu cea de 4 ani 10 luni și 14 zile închisoare stabilită în Austria și recunoscută prin Sentința nr. 79 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, precum și să se constate că infracțiunea de contrabandă face parte din activitate infracțională pentru care a fost deja condamnată în Austria. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit a) și c) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Sub aspectul infracțiunii de spălare de bani s-a arătat că subiectul activ al acestei infracțiuni nu poate să fie același cu cel al infracțiunii din care s-au obținut banii, sens în care s-a făcut referire la Convenție și la Decizia nr. 3615 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți, motiv pentru care se impune achitarea sa pentru această faptă. Inculpatul D.Gh.E. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și art 81 C. pen. Inculpata N.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de spălare de bani întrucât din probele administrate rezultă că sumele au fost obținute licit, iar în subsidiar reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și art. 81 C. pen.

Pe latura civilă a fost obligată în mod nelegal la despăgubiri civile în condițiile în care au fost scoase din țară cantități de țigări pentru care nu se plătesc taxe, ci doar pentru intrarea pe teritoriul României. Inculpatul P.F.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 81 C. pen. Inculpatul T.A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului a omis să se pronunțe asupra deducere din pedeapsă durata deja executată în Austria, iar în subsidiar achitarea pentru infracțiunea de contrabandă în condițiile în care a fost condamnat pentru aceleași fapte de către instanța austriacă, dar și pentru infracțiunea de spălare de bani pentru lipsa elementelor constitutive întrucât subiectul activ al acestei fapte nu poate fi persoana care a săvârșit infracțiunea din care au rezultat sumele de bani.

În cazul în care se reține vinovăția sa a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 86 1 C. pen., întrucât s-a recăsătorit, are un copil, și nu are alte condamnări cu excepția episodului din Austria care să dovedească că nu a conștientizat ceea ce a făcut. Pe latură civilă s-a arătat că în mod eronat a fost obligat la plata despăgubirilor civile deși nu a introdus în România țigările. Prin Decizia penală nr. 139/A din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori - a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații N.L.M., N.A., N.L.T., P.F.C., D.Gh.E. și T.A.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că deși valoarea totală a sumelor obținute din activitatea infracțională este de peste 2.000.000 euro, fapt ce ar atrage competența Direcției Naționale Anticorupție, acestea sunt consecința mai multor acte materiale deci rezultatul unei multitudini de fapte penale, motiv pentru care la stabilirea organului de urmărire penală competent trebuie să se aibă în vedere fiecare infracțiune în parte cu rezultatul său. Pornind de la dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. potrivit cărora recunoașterea vinovăției și judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trebuie să făcute până la începerea cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că acest termen nu a fost respectat de inculpatul N.L.T.

Cu privire la contopire s-a reținut că putea fi realizată doar după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care inculpata N.L.M. nu putea să formuleze cererea în acest stadiu procesual. Sub aspectul individualizării s-a constatat că instanța de fond în mod corect a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă aptă să asigure constrângerea și reeducarea acesteia. S-a mai reținut ansamblul probelor administrate dovedește în mod indubitabil vinovăția inculpatei N.L.M. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în condițiile în care legea nu interzice ca autorul acestei infracțiunii să răspundă și pentru infracțiunea care a produs banii.

Față de inculpatul D.Gh.E. s-a constatat că în raport de gravitatea faptelor săvârșire nu se impune reținerea unei circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare. Pentru inculpata N.A. s-a apreciat că probatoriu susține acuzația de spălare de bani, iar în raport de gravitatea faptei, de modalitatea și circumstanțele în care a fost săvârșită nu sunt incidente dispozițiile privind circumstanțele atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepsei. Au fost considerate ca nefondate și criticile vizând latura civilă întrucât judecătorul fondului în mod corect a stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care aceasta a fost obligată dată fiind activitatea sa infracțională, menținând măsurile asigurătorii în scopul recuperării prejudiciului.

Instanța de apel a mai reținut și că aplicarea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului P.F.C. ar deturna scopul preventiv al pedepsei, precum și că modalitatea de executare, a pedepsei stabilite la fond este un mijloc apt să asigure constrângerea reeducarea acestuia. Critica privind omisiunea deducerii din pedeapsă a duratei executate în baza hotărârii austriece de către inculpatul T.A. s-a considerat că poate fi valorificată prin intermediul contestației de executare, nu prin remediul trimiterii spre rejudecare. S-a mai reținut că din probele administrate rezultă fără tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de folosire de acte nereale și spălare de bani în formă continuată, pedeapsa rezultantă aplicată fiind legală și temeinică atât ca și cuantum cât și ea modalitate de executare, corespunzând scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Mai mult contribuția inculpatului se circumscrie acțiunilor specifice autorului și nu complicelui, aceste contribuind la introducerea țigărilor de contrabandă în România. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. și P.F.C. Inculpatul N.L.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., a solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., întrucât prin declarația dată în fața notarului public la data de 18 noiembrie 2011 a recunoscut săvârșirea infracțiunii solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Inculpații D.Gh.E. și P.F.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., au solicitat față de împrejurările concrete ale cauzei și conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., primul dintre aceștia cerând și înlăturarea obligării la plata despăgubirilor civile întrucât nu taxele, accizele și TVA-ul sunt datorate la introducerea produselor în țară, critică care se circumscrie cazului de casare prevăzut de pct. 17 al aceluiași articol, motiv pentru care va fi analizat prin prisma acestui text de lege. Inculpata N.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, întrucât nu a avut cunoștință despre activitatea infracțională a fiicei sale și despre faptul că sumele de bani provin din săvârșirea de infracțiuni, iar în subsidiar reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanțelor atenuante, cu consecința suspendării executării condiționate a acesteia, dată fiind lipsa antecedentelor penale. Inculpata N. (fostă B.) L., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe pe cererea de contopire formulată, iar hotărârea nu răspunde la criticile aduse soluției, fiind în realitate nemotivată.

S-a mai criticat că deși a fost condamnată pentru infracțiunea de contrabandă de către autoritățile austriece, în prezenta cauză a fost condamnată pentru aceleași fapte, precum și că activitatea pentru care au sancționat-o instanțele naționale în realitate constituie acte materiale ale aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 177 C. vam. și pentru care în Austria i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani, 10 luni și 14 zile închisoare. Inculpata a mai solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de spălare de bani întrucât subiectul activ al acestei fapte este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, sens în care s-a menționat nu sunt întrunite elemente constitutive ale acestei infracțiuni, iar în subsidiar redozarea pedepselor ce i-au fost aplicate ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și suspendarea executării pedepsei rezultante.

Criticile acestei inculpate referitoare la infracțiunea de spălare de bani se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 13 C. proc. pen. Inculpatul T. (fost B.) A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 4, 9, 17, 17 2 , 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât din preambulul deciziei reiese că ședința de judecată a avut loc la data de 29 noiembrie 2012, iar din dispozitiv reiese că a fost pronunțată în ședință publică la data de 30 noiembrie 2012, dar și pentru lipsa motivării întrucât nu s-au indicat probele din care rezultă vinovăția sa, schimbarea încadrării juridice a faptelor de contrabandă într-o singură infracțiune în formă continuată, deducerea perioadei executate în străinătate, întrucât activitatea infracțională a început în România și s-a încheiat în străinătate, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. pentru infracțiunea de contrabandă întrucât nu a participat efectiv la comiterea acestei fapte, ci doar a însoțit-o pe coinculpata N.L. și în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de spălare de bani, întrucât subiectul activ al acestei fapte este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere temeiul achitării solicitat pentru infracțiunea de spălare de bani și criticile dezvoltate sub acest aspect, urmează să fie verificare din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 13 C. proc. pen. Mai mult, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 17 2 C. proc.

pen. au fost invocate în mod formal în condițiile în care nu au fost dezvoltate. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 4, 9, 10, 12, 13, 17, 17 2 , 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. și P.F.C., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente: Motivele de recurs, conform dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) și (3) C. proc. pen., se formulează în scris și trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând examinarea cauzei de către instanță numai sub aspectul cazurilor de casare care în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., pot fi luate în considerare doar din oficiu. Ca atare, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. invocat de inculpații T.A. și N.L., nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât motivele de recurs au fost depuse la data de 20 iunie 2013, în condițiile în care primul termen acordat în cauză a fost la 9 mai 2013, iar potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie trebuiau depuse cu cel puțin 5 zile înaintea acestei date. Având în vedere faptul că numai încălcarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, adică obligativitatea judecării cauzei în ședință publică, este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, atrăgând incidența cazului de casare reglementat în art. 385 9 alin. (1) pct. 4 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că eventualele neconcordanțe dintre data ședinței pe rolul căreia s-a aflat pronunțarea soluție și cea menționată în dispozitivul hotărârii, reprezintă simple erori materiale în condițiile în care judecata s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 290 C. proc. pen. și se îndreaptă conform procedurii stabilite în art. 195 C. proc. pen., fără a se casa decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, așa cum a solicitat inculpatul T.A. Într-adevăr în preambulul Deciziei nr. 130/A/2012 este trecută ca dată a ședinței publice ziua de 29 noiembrie 2012, în timp ce în dispozitivul aceleiași hotărâri s-a menționat că pronunțarea s-a făcut în ședința publică din 30 noiembrie 2011, fapt care însă nu atrage nulitatea absolută a deciziei întrucât așa cum rezultă din cuprinsul său publicitatea ședinței de judecată nu a fost încălcată, în realitate fiind vorba de o simplă eroare materială de tehnoredactare cu privire la data actului deliberativ.

De altfel, potrivit minutei deciziei pronunțarea s-a făcut în ședința publică din 29 noiembrie 2012, dată la care instanța de prim control judiciar amânase pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise. Incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 10 C. proc. pen. presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, instanța să nu se fi pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, iar această omisiune să influențeze soluția procesului. În speță, se constată că instanța de apel a analizat cererea de contopire a pedepsei de 4 ani, 10 luni și 14 zile închisoare aplicată de organele judiciare austriece cu pedeapsa din prezenta cauză, constatând că o asemenea cerere poate fi formulată doar după rămânerea definitivă a soluției atacate.

Or, în recurs hotărârile pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. numai în măsura în care instanța de prim control judiciar a omis să se pronunțe asupra cererii esențiale formulate de parte, nu și pentru modalitatea în care s-a răspuns la o asemenea cerere. Hotărârile sunt supuse casării conform art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., când sunt contrare legii s-au când s-a făcut o greșită aplicare a legii. Potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, act normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul recunoașterii vinovăției se face conform procedurii simplificate doar în cazul în care sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv inculpatul recunoaște faptele astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței până la începerea cercetării judecătorești și solicită ca soluționarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Chiar dacă în speță sesizarea instanței de fond cu rechizitoriu s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, primul termen cu procedură completă a fost la data de 12 aprilie 2011, când inculpatul N.L.T.

putea solicita aplicarea dispozițiilor referitoare la procedura recunoașterii vinovăție întrucât încă nu se începuse cercetarea judecătorească. Mai mult, la termenul din 2 noiembrie 2011, judecătorul fondului a pus în vederea inculpaților prezenți dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., inclusiv consecințele aplicării procedurii simplificate, ocazie cu care apărătorul ales al inculpatului N.L.T., lipsă de la ședință, nu a solicitat judecata conform recunoașterii de vinovăție, cerere care trebuia fundamentată în baza unui înscris autentic. Abia în ședința următoare, din data de 21 noiembrie 2011, apărătorul ales al inculpatului N.L.T.

a depus la dosar un act notarial emis la 18 noiembrie 2011, prin care clientul său înțelegea să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, solicitând judecarea în baza probelor de la urmărire penală pentru acuzațiile prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., ce-i fuseseră aduse prin rechizitoriu, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit art. - 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a banilor schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni în scopul ascunderii sau al disimulării origini ilicită a acestor bunuri.

Pentru a existenta infracțiunea de spălare a banilor subiectul activ trebuie să desfășoare o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni și proveniența banilor să fie rezultatul săvârșirii uneia din infracțiunile arătate în textul de lege incriminator. Aparent, textul incriminator exclude reținerea în concurs a infracțiunii predicat cu infracțiunea de spălare de bani, având în vedere că se condiționează existența acestei din urmă infracțiunii de cunoașterea de către subiectul activ a împrejurării că valorile provin din activități infracționale. În lipsa unei reglementări exprese în acest sens, Înalta Curte apreciază că pentru infracțiunea de spălare a banilor poate fi urmărit atât cel care dobândește bunuri provenind din.

infracțiuni comise de alte persoane, cât și cel care a participat la săvârșirea infracțiunilor generatoare de valori ilicite, nefiind astfel în acest din urmă caz exclusă identitatea de subiecți activi. Însă pentru, a exista o asemenea identitate este necesar ca dobândirea de bunuri din săvârșirea de infracțiuni să fie urinată de un act subsecvent prin care să se disimuleze originea ilicită a acestor valori. Astfel, prin simpla folosire a bunurilor sau banilor obținuți din comiterea de infracțiuni, neurmată de reintroducerea acestora în circuitul financiar prin acte de natură a facilita disimularea provenienței ilicite, nu se realizează și conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani în concurs cu cel al infracțiunii predicat.

Deci încercarea de a pierde urma provenienței valorilor de către subiectul activ al infracțiunii din care rezultă banii spălați, realizată printr-o acțiune ulterioară, conturează și conținutul infracțiunii de spălare de bani în sarcina aceleiași persoane. În speță se constată că aceste condiții sunt îndeplinite, deoarece inculpații T.A. și N.L. au dobândit sume de bani din contrabanda cu țigări și, pentru a le pierde urma, le-au transferat, creditând SC A.C.S. SRL și a SC A.G. 2004 SRL, operațiune prin care au dat o aparență licită respectivelor sume. Ca atare, Înalta Curte nu poate reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 13 C. proc. pen., întrucât activitatea desfășurată de inculpați ulterior săvârșirii infracțiunii de contrabandă se situează în sfera ilicitului penal, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani.

Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației de fapt.

Ca atare, existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen. În speță, inculpații N.A., T.A. și N.L., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris și în ședință publică, nu au fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă și controversată între conținutul probelor și" împrejurările de fapt stabilite de către instanțele inferioare, fiind neîntemeiate susținerile potrivit cărora nu sunt vinovați sau că au fost deja condamnați pentru aceleași fapte. Din împrejurările de fapt, corect stabilite de judecătorul fondului și instanța de prim control judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpaților T.A., N.L.

și N.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă în formă continuată și spălare de bani. Relevante în acest sens sunt declarațiile de recunoaștere a inculpaților P.F.C. și N.R.G., cele ale martorilor D.T.D., A.V., F.A. și F.S.M., G.H., F.R., F.S.M. (administratorul SC S.I. SRL care nu a efectuat exporturi de pantofi și nu a semna facturile emise către importator), H.H. (șeful dispozitivului de supraveghere pe teritoriul Austriei care a observat 5 persoane în autoturismul marca VW), G.D. (care la solicitarea inculpatului N.R.G. prin intermediul căruia i-a cunoscut pe inculpații N.L.M. și T.A. a supravegheat un transport de pantofi din România în Austria), procesele-verbale privind monitorizarea organizării și efectuării transporturilor pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autoritățile judiciare austriece, comunicările poliției de frontieră, procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice dintre inculpații N.R.G., D.Gh.E., N.L.M.

și T.A., înscrisurile privind situația celor două societăți comerciale înființate și apoi cesionate de inculpații N.L.M. și T.A., înscrisuri de la fisc și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpaților N.L.M. și T.A. care au confirmat că inculpații N.L.M. și T.A., alături de coinculpații P.F.C. și N.R.G. desfășurau activității de contrabandă cu țigări care tranzitau teritoriul României către Austria, banii obținuți în mod ilicit fiind folosiți de N.L.M. și T.A. la creditarea SC A.C.S. SRL și a SC A.G. 2004 SRL, pentru a le dat o aparență licită, acțiunii în care au fost sprijiniți și de N.A. căreia îi s-au cesionat părțile sociale ale ambelor firme. De altfel, prin criticile formulate de inculpații T.A., N.L.

și N.A. se tinde la o reapreciere a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia acestora le-ar putea demonstra nevinovăția, operațiune ce nu este permis a fi realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte constată că inculpații nu au fost condamnați de două ori pentru aceleași fapte, întrucât hotărârile pronunțate de organele judiciare austriece privesc acțiunile desfășurate pe teritoriul acestui stat, în timp ce faptele din prezenta cauză vizează scoaterea din țară de țigări care nu au intrat legal în România și pentru care la autoritatea vamală au fost folosite documente vamale de transport și comerciale care se refereau la alte mărfuri, sustrăgându-se astfel bunurile de contrabandă de la plata datoriei vamale ce se compune din taxa vamală, accize și TVA.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen. Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților N.L., T.A., N.A., P.F.C.

și D.Gh. pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională, cât și a datelor care caracterizează persoana inculpatei. A fost avută în vedere gravitatea faptelor gravitatea ce rezidă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, importanța și valoarea relațiilor sociale proteguite de lege prin incriminarea acțiunilor ilicite și, dar și situația familială a acestora, precum și atitudinea avută de inculpată înainte și după comiterea faptei. În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect, instanțele nu au reținut în favoarea celor cinci inculpați circumstanțe atenuante (antecedentelor penale) în raport de amploarea activității infracționale determinată de întinderea în timp și spațiu, caracterul continuat, natura infracțiunilor, numărul actelor materiale și al persoanelor implicare și valoarea prejudiciului creat în patrimoniul statului.

Ba mai mult în cazul inculpatului D.Gh.E. atitudinea de recunoașterea a faptei astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare al instanței, s-a reflectat în reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Ca atare, pedepsea aplicată acestui inculpat a fost judicios proporționalizată, iar datele invocate în favoarea sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, au constituit elemente ce au condus la stabilirea unei pedepse orientate spre minim, în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și la suspendarea sub supraveghere a executării tratamentului sancționator. În ceea ce-i privește pe inculpații N.L. și T.A.

diversitatea, complexitatea și amploarea activității infracționale, materializate în acțiuni circumscrise conținutului constitutiv al unor infracțiuni de contrabandă și spălare de bani, care îmbracă forma continuată, caracterul organizat concretizat și în implicare unor cetățeni austrieci sau germani, s-a reflectat în mod corespunzător în modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv prin privare de libertate, și durata pedepselor complementare aplicate. Nici față de inculpații N.A. și P.F.C. nu schimbată modalitatea de executare a pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., chiar dacă în sarcina lor s-a reținut doar câte o infracțiune de spălare de bani, respectiv contrabandă în formă continuată în raport de gravitatea concretă a faptelor comise.

Ca urmare, nu există temeiuri care să justifice aplicarea unui tratament sancționator mai blând, pedepsele stabilite și modalitatea de executare' în regim de detenție (inculpații N.L. și T.A.) și cu suspendare sub supraveghere (inculpații N.A., D.Gh.E. și P.F.C.) fiind apte, în contextul general, pentru a asigura reeducarea celor cinci inculpați și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând, așadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 4, 9, 10, 13, 17, 18 și 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. și P.F.C. Având în vedere că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. și P.F.C. împotri