ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3171/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor
de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 96/P din 11 mai
2012, Tribunalul Bihor i-a condamnat pe inculpații:
- N.L.M. (fostă B.)
și T.A. (fost B.) la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare (2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 177 din Legea nr.
141/1997, cu aplicarea art 1 - 3 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.
13 C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după
executarea pedepsei principale;
- N.R.G. la o
pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C.
pen. și art. 320
1
C. proc. pen. și interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani,
suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5
ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.;
- P.F.C. la o
pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 13 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea
pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, atrăgându-i atenția
asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.;
- D.Gh.E. la o
pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., cu suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen
de încercare de 3 ani 4 luni, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.;
- N.L.T. la o
pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. și interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată
de 2 ani, suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare
de 4 ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.;
- N.A. la o pedeapsă
de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu
suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5
ani, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. în baza art. 11
pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost
achitată inculpata N.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 14 C.
proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 și
1003 C. civ., au fost obligați în solidar: inculpații N. (fostă B.) L.M. și T.
(fost B.) A. la 8.707.776 RON și majorări de întârziere; inculpații N.R.G. și
P.F.C. la 580.239 RON și majorări de întârziere și inculpații N. (fostă B.)
L.M., T. (fost B.) A., P.F.C., D.Gh.E. și N.L.T. la 810.542 RON și majorări de
întârziere în favoarea ANAF.
În baza art. 25 din
Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la
inculpații T. (fost B.) A. 50.008,14 RON; N. (fostă B.) L.M. 6.145,83 RON și
224.030 RON.
În baza art. 118 lit.
b) C. pen. s-au confiscat 88.830 pachete țigări M.
În baza art. 357
alin. (2) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 353 C. proc. pen. și art.
163 C. proc. pen. s-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra
patrimoniilor SC R.A. SRL și SC A.C.S. SRL, menținând sechestrai asigurător
asupra unui teren intravilan în suprafață de 1.202 m; a unei case din Sântana,
strada L.B. aparținând inculpatei N. (fostă B.) L.M.; a imobilului din Arad,
strada M.E., județul Arad, proprietatea inculpaților N. (fostă B.) L.M. și T.
(fost B.) A.; și asupra autoturismelor marca BMW cu seria șasiu WBAFB........
înmatriculat cu nr. ...... a inculpatului T. (fost B.) A., marca BMW cu seria
șasiu WBAFA...... cu numărul de înmatriculare ...... și marca M cu seria șasiu
WDB...... cu numărul de înmatriculare ...... ale inculpatei N. (fostă B.) L.M.,
precum și poprirea instituită asupra sumei de 53.793,12 RON a inculpatei N.
(fostă B.) L.M.
Pentru a pronunța
această hotărâre prima instanță a hotărât că:
I. A.I. La data de 6
martie 2005, inculpatul N.R.G. s-a întâlnit în Budapesta cu cetățenii austrieci
S.H.A. și C.G., cărora le-a solicitat să finanțeze operațiuni de contrabandă cu
țigări pe ruta România - Austria - Anglia, țigări ce urmau să fie aduse din
China prin portul Constanța sau din magazinele duty-free din zona Arad -
Timișoara, aceasta luând ulterior legătura cu inculpatul P.F.C. care s-a ocupat
de procurarea țigărilor și organizarea transportului.
Deși potrivit
declarațiilor vamale de export camionul nr. ...... și remorca ......
transportau 24 paleți cu pantofi bărbătești exportate de către SC S.I. SRL
Oradea, în realitate mijloacele de transport conțineau cantitatea de 21.354
cartușe țigări mărcile S. și Su., mărci care nu au fost comercializate în
România, în perioada 2004 - 2005, după cum rezultă din Adresa nr. 1167 din 26
februarie 2007 a Agenției de Proprietate Industrială R., iar administratorul
firmei exportatoare, martorul F.S.M. nu a avut cunoștință despre aceste
operațiuni în condițiile în care obiectul de activitate al societății era
altul, însă avea punct de lucru într-un imobil proprietatea părinților
inculpatului P.F.C., acesta din urmă având acces la biroul societății; țigările
fiind încărcate în data de 16 martie 2005, în autocamionul condus de martorul
F.A., care aparținea SC L. SRL, în localitatea Peciu Nou, județul Timiș (imobil
folosit de N.A.A., fratele inculpatului N.R.G.), fără ca martorul să participe,
acesta fiind informat că trebuia să transporte pantofi din România în Austria
detaliile urmând să-i fie date telefonic de cel care a comandat marfa. După
încărcare acesta a plecat spre Arad, ajuns aici și-a continuat drumul spre
Oradea, unde a efectuat vămuirea, iar după aplicarea sigiliului a predat
documentele vamale și cheile martorul F.P. care trebuia să transporte marfa în
afara granițelor până în vama Wiener Neustad - Austria, însă destinația a fost
schimbată pentru localitatea Haag din Austria, fiind preluată de o terță
persoană și dusă într-un depozit din Pinzersdorf, pentru a fi încărcată într-un
camion al societății comerciale a cetățeanul austriac Siegfried Schultz, ce
trebuia să le transporte în Germania, însă a fost capturată de autoritățile
germane în parcarea Sulzbach de pe autostrada A3. Conducătorul auto P.K.
implicat în activități de contrabandă, calitate în care prelua țigările din
diverse depozite din Austria și le transporta în Anglia, fiind condamnat la 2
ani și 6 luni închisoare de Tribunalul din Landshut - Germania pentru
infracțiunile de spălare de bani și evaziune fiscală.
Situația de fapt a
fost reținută în baza declarațiilor de recunoaștere date la urmărire penală de
inculpații P.F.C. și N.R.G., coroborate cu declarațiile martorilor A.V., F.A.
și F.S.M., procesul-verbal de constatarea din 25 aprilie 2005 privind
organizare și efectuarea transportului pe teritoriul României, înscrisurile
comunicate de autoritățile judiciare germane. Datoria vamală pentru țigările
intrate nelegal în România este de 580.239 RON și se compune din taxa vamală,
accize și TVA.
În data de 9 aprilie
2005, în localitatea Gepiu a avut loc o întâlnire între inculpații N.R.G.,
N.L.M. și T.A. care au stabilit să colaboreze pentru organizarea unor
transporturi cu țigări de contrabandă din România în Austria, respectiv 6.000 -
8.000 baxuri/lună. Astfel, la 13 aprilie 2005, s-a încărcat într-un depozit din
Arad autocamionul cu nr. ....., monitorizat de inculpații D.Gh.E. și N.L.T.,
precum și de B.F. și M.F., care constând că este urmărit i-au solicitat
martorului P. să facă un transport de tricouri până la Oradea, marfă ce urma să
o preia dintr-un autocamion aflat în apropierea vămii de interior
din Arad, iar când aceasta a ajuns la Salonta i s-a comunicat telefonic să lase
autovehiculul cu cheile în contact într-o parcare din Gepiu, de unde a fost
preluat și dus în comuna Sântandrei unde cele 600 baxuri țigări mărcile D. și
S. au fost transbordate în autocamionul cu nr. ....., aparținând SC L.I. SRL
Oradea și transportate de martorul F.P. la vama Borș, unde s-au prezentat
documente pentru 240 cotele încălțăminte bărbați, marfa exportată de SC S.I. SRL
Oradea, importator fiind A.V. La ieșirea din România și până în Austria
țigările au fost transportate cu autoturismul VW nr. ...... de către B.F.,
D.Gh.E., M.F. și N.L.T., care au ajutat la un depozit din Linz l-a încărcarea
într-un camion condus de cetățeanul german I.E. Descărcarea, ce a fost depistat
cu marfa de contrabandă de poliția austriacă la frontiera cu Germania.
Împrejurările faptice
au fost stabilite de judecătorul fondului pe baza declarațiilor martorilor
F.S.M. (administratorul SC S.I. SRL care nu a efectuat exporturi de pantofi și
nu a semna facturile emise către importator), H.H. (șeful dispozitivului de
supraveghere pe teritoriul Austriei care a observat 5 persoane în autoturismul
marca VW),G.D. (la solicitarea inculpatului N.R.G. prin intermediul căruia i-a
cunoscut pe inculpații N.I.M. și T.A. a supravegheat un transport de pantofi
din România în Austria), Procesul-verbal din 27 aprilie 2005 privind organizare
și efectuarea transportului pe teritoriul României, înscrisurile comunicate de autoritățile
judiciare austriece, comunicările poliției de frontieră Nădlac (autoturismul
marca VW a ieșit din România la 18 aprilie 2005 cu pasagerii B.F., D.Gh.E.,
M.F. și N.T.L., revenind în țară la 22 aprilie 2005 cu aceeași pasageri),
procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice dintre inculpații
N.R.G., D.Gh.E., N.L.M. și T.A. și declarațiile de recunoaștere ale celor patru
inculpați (mai nuanțate în cazul lui N.L.M. și T.A.).
Datoria vamală pentru
țigările intrate nelegal în România este de 810.542 RON și se compune din taxa
vamală, accize și TVA.
În perioada decembrie
2003 - august 2004, inculpații N.L.M. și T.A. au efectuat 43 de transporturi
ilegale de țigări din România către Austria, Belgia și Anglia, fapte pentru
care au fost condamnați prin Sentința penală din 9 octombrie 2007 a
Tribunalului Regional St. Polten, definitivă prin Decizia penală nr. A-1016 din
6 martie 2008 a Tribunalului Suprem de primă instanță din Viena, la 3 ani 6
luni închisoare și pedeapsa amenzii penale de 11.405.274 euro, respectiv 18
luni închisoare și amenda penală în cuantum de 5.700.000 euro. Cum țigările
care au făcut obiectul acestor 43 transporturi au intrat fraudulos în România,
fără să aibă timbru și au ieșit fără a fi menționate în - documentele vamale, s-a
constatat de judecătorul fondului că acțiunile desfășurate de aceștia pe
teritoriul național întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
contrabandă pentru care nu au fost cercetați de organele judiciare austriece,
fiind fundamentate pe declarațiile de recunoaștere parțială a celor doi
inculpați, declarațiile martorilor G.H., F.R., evaluarea autorităților
austriece conform căreia au fost introduse ilegal în Austria 375.000 cartușe de
țigări, Adresa nr. 9592 din 22 aprilie 2008 a Direcției Regionale Vamale Cluj
potrivit căreia corelativ introducerii țigărilor în România se datora suma de
8.707.776 RON.
În perioada 22 iulie
2002 - 4 septembrie 2003, inculpatul P.F.C. folosind societatea pe care o
deține în Austria, a efectuat din România 28 importuri baloți de cherestea
conform centralizatorului și lucrării nr. 91.898/2003/AFA/Hd din 18 noiembrie
2003 a Oficiului Vamal Viena, care însă în realitate conțineau țigări, marfa
fiind depozitată în hale din Neudorfl, Gloggnitz și Theresienfeld. Exportul din
România a țigărilor s-a făcut prin SC S.T. SRL, iar de preluarea și descărcarea
camioanelor ce aparțineau SC E. SRL Gurani s-a ocupat chiar inculpatul.
Pentru încălcarea
legii austriece privind regimul fiscal al țigărilor, inculpatul P.F.C. a fost
condamnat prin Sentința penală a Tribunalului de Land Eisenstadt la o pedeapsă
de 8 luni închisoare și pedeapsa amenzii de 11.000.000 euro, rămasă definitivă
prin Decizia penală din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Viena.
S-a stabilit că
activitatea inculpatului de pe teritoriul României realizează conținutul
constitutiv al infracțiunii de complicitate la contrabandă întrucât chiar dacă
nu a efectuat exporturile din țară spre Austria și nu a prezentat autorității
vamale române documente false, a acceptat însă ca societatea sa să fie folosită
pentru efectuarea acestora, permițând persoanelor cercetate în Dosarul nr. 2
D/P/2008 al Serviciului Teritorial Oradea - DIICOT să treacă cu acte false
bunurile peste frontieră.
La data de 25 iunie
2005, autocamionul cu nr. ..... aparținând SC R. SRL Sebiș, condus de martorul
D.T.D., s-a prezentat la Biroul Vamal Curtici, unde lucrătorii vamali au
constatat că seria sigiliului vamal nu corespunde cu cea înscrisă în documente,
iar în urma recântăririi mărfii s-a stabili un plus de peste 4 tone față de
20.606 kg de 27,376 m
3
placaj de fag, ambalat în 17 paleți așa cum
era înscris în factura nr. 601 din 23 iunie 2005. Trecându-se la desigilare au
fost descoperite 6 cotele ambalate în alt mod ca celelalte, care conțineau
88.830 pachete țigări netimbrate marca M. Șoferul autocamionului, martorul
D.T.D. a încărcat cu marfă camionul la sediul SC D. România SA pentru a o
transporta în Germania la Blomberger Holzindustrie, apoi s-a prezentat la
terminalul ROLA Vladimirescu unde a efectuat cântărirea, pentru ca a doua zi să
revină la punctul vamal pentru a ieși din țară, ocazie cu care s-a depistat
marfa de contrabandă.
Judecătorul fondului
deși a constatat că încărcarea țigărilor în autocamion s-a făcut în intervalul
24 iunie 2005 - 25 iunie 2005, chiar la Punctul Vamal Terminal ROLA
Vladimirescu, nu a putut stabili vinovăția inculpaților N.L.M. și T.A. pentru
acest act material de contrabandă în lipsa oricărui mijloc de probă care să
susțină acuzația procurorului.
Sub aspectul
încadrării juridice a faptei s-a reținut că la momentul desfășurării
activității infracționale aceasta era incriminată în art. 177 din Legea nr.
141/1997, act normativ abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006
care reglementează infracțiunea de contrabandă în art. 272, însă în raport de
formele de agravare ale acestei infracțiunii introduse prin legea nouă, a fost
identificată ca lege penală mai favorabilă legea veche.
II. A. La data de 29
noiembrie 2004, inculpatul T.A. a achiziționat cu 53.555,18 euro un autoturism
marca BMW, iar la 18 ianuarie 2005, inculpata N.L.M. a cumpărat cu 72.711,74
euro un autoturism marca BMW, autovehicule care deși au fost dobândite cu banii
obținuți prin contrabanda cu țigări nu au fost confiscate de prima instanță
întrucât s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 118
lit. e) C. pen., dată fiind faptul că pentru activitatea infracțională de la
punctul I. B există constituire de parte civilă, prejudiciul urmând să fie
recuperat de la cei doi inculpați.
B. Judecătorul
fondului a mai reținut că inculpații T.A. și N.L.M. și se fac vinovați și de
infracțiunea de spălare de bani în varianta normativă a transferului, constând
în creditarea SC A.C.S. SRL și a SC A.G. 2004 SRL cu banii obținuți din
contrabanda cu țigări, operațiune prin care au dat o aparență licită
respectivelor sume.
Astfel, s-a constatat
că la datele de 7 decembrie 2004 și 15 iunie 2006, inculpații T.A., respectiv
N.L.M. au devenit asociați la SC A.C.S. SRL, firmă înființată de D.Gh.E. și pe
care au creditat-o în perioada 30 mai 2006 - 31 mai 2005, cu sumele de
50.008,14 RON, respectiv 16.145,83 RON, așa cum rezultă din centralizatorul nr.
501739/AR din 2 iunie 2008 întocmit de Garda Financiară Arad, bani obținuți de
conform propriilor declarații date în fața autorităților judiciare austriece
din activitatea de contrabandă.
La data de 7 aprilie
2004, inculpata N.L.M. a înființat SC A.G. 2004 SRL, ulterior schimbându-i
denumirea în SC RL.O.A. SRL, pentru ca la 25 februarie 2007 să-i cesioneze
mamei sale 50% din capitalul social iar la 30 aprilie 2007 încă 49%, societate
ce avea ca obiect principal de activitate comerțul cu amănuntul al
carburanților pentru autovehicule. În perioada 19 septembrie 2006 - 29 martie
2007, inculpata a creditat societatea cu suma de 224.030 RON, așa cum rezultă
din Centralizatorul nr. 501739/AR din 2 iunie 2008 al Gărzi Financiare Arad,
bani obținuți tot din contrabanda cu țigări.
S-a mai constatat de
către instanța de fond că infracțiunea de spălare de bani nu exclude pe autorul
infracțiunii principale din sfera subiecților săi activi, astfel că s-a
apreciat ca neîntemeiată apărarea celor doi inculpați care au solicitat
achitarea întrucât sunt autori ai infracțiunii la regimul vamal.
C. La data de 4
aprilie 2006, inculpata N.L.M. a cumpărat cu 79.100 RON apartamentul nr. 1
situat în Arad, strada M.E., bani ce s-a reținut că provin tot din comiterea
infracțiunii de contrabandă cu țigări, în condițiile în care aceasta a realizat
venituri în 2004 de 570 RON, în 2005 de 2 RON și în 2006 de 10.891 RON, iar
inculpatul T.A. nu a realizat nici un venit.
De asemenea, și
pentru acest apartament s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute
de art. 118 lit. e) C. pen., întrucât pentru infracțiunea reținută în sarcina
celor doi inculpați la punctul I. B există constituire de parte civilă,
prejudiciul urmând să fie recuperat de la aceștia.
III. Prin Hotărârile
nr. 3 din 3 aprilie 2007 și nr. 2 din 30 aprilie 2007 ale Adunării Generale a
SC A.C.S. SRL a, inculpata N.L.M. și-a cesionat cu titlu gratuit 99 din părțile
sociale către mama sa, inculpata N.A., hotărâri în baza cărora s-au făcut
mențiuni la oficiul Registrului Comerțului.
S-a apreciat că deși
inculpata N.L.M. era arestată în Austria din data de 27 martie 2007, nu există
probe care să dovedească că cele două hotărâri ale Adunării Generale sunt
false, în condițiile în care aceasta nu își contestă semnăturile de pe cele
două înscrisuri, ba mai mult a susținut că le-a realizat în timp ce se afla în
arest dat fiind faptul că avocatul său i-a prezentat hotărârile, motiv pentru
care s-a reținut că inculpata N.A. nu se face vinovată de infracțiunea de fals
în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În schimb, prin
preluarea părților sociale ale societății comerciale de către inculpata N.A.
s-a constatat că acesta se face vinovată de infracțiunea de spălare de bani,
întrucât a cunoscut că banii investiți de inculpații T.A. și N.L.M. provin din
infracțiuni la regimul vamal.
În drept, s-a reținut
că activitatea infracțională a inculpaților N.L.M. se circumscrie conținutului
constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu
aplicarea art. 13 C. pen., art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a inculpaților N.R.G. și
P.F.C. celui a infracțiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.; a inculpaților D.Gh.E.
și N.L.T. celui a infracțiunii prevăzută art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu
aplicarea art. 13 C. pen. și a inculpatei N.A. celui a infracțiunii prevăzută
de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpaților au fost avute vedere criteriile generale
prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv circumstanțele reale ale comiterii
faptelor, numărul actelor materiale, valoarea prejudiciilor, modul de operare,
contribuția efectivă a fiecărui inculpat, precum și circumstanțele personale
materializate în lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală adoptată,
sens în care s-au reținut și dispozițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. față
de inculpații N.R.G. și D.Gh.E.
Referitor la
modalitatea de executare a pedepselor, judecătorul fondului a apreciat că se
impune executarea în regim de detenție doar față de inculpații N.L.M. și T.A.
se impune, în timp ce pentru restul inculpaților scopul preventiv educativ se
poate realiza și cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora.
Pe latura civilă a
cauzei, inculpații au fost obligați în solidar la plata prejudiciilor pe care
le-au cauzat prin acțiunile lor comune, iar în scopul reparării pagubelor s-au
menținut măsurile asigurătorii față de inculpații N.L.M. și T.A., ridicându-se
însă sechestrul instituit asupra patrimoniilor SC RL.O.A. SRL și SC A.C.S. SRL,
societăți care nu au nicio calitate în proces.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel inculpații N.L.M., N.A., N.L.T., P.F.C., D.Gh.E. și
T.A. (fost B.).
Inculpatul N.L.T. a
solicitat refacerea urmăririi penale de către un organ competent având în
vedere că este nulă absolut întrucât trebuia efectuată de Direcției Naționale
Anticorupție în condițiile în care prejudiciul este de 2.380.000 euro, iar
potrivit modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 trebuie să
revină procurorilor anticorupție dacă produce o pagubă de peste 2.000.000 euro.
S-a mai arătat că în
mod greșit nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen., deși există o declarație notarială în acest sens ce este anterioară celei
dată în fața instanței.
Inculpata N.L.M. a
solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond a omis să
se pronunțe asupra cererii de contopire a pedepsei aplicată în cauză cu cea de
4 ani 10 luni și 14 zile închisoare stabilită în Austria și recunoscută prin
Sentința nr. 79 din 30 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală,
precum și să se constate că infracțiunea de contrabandă face parte din
activitate infracțională pentru care a fost deja condamnată în Austria.
În subsidiar, s-a
solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțele atenuante prevăzute
de art. 74 lit a) și c) C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei.
Sub aspectul
infracțiunii de spălare de bani s-a arătat că subiectul activ al acestei
infracțiuni nu poate să fie același cu cel al infracțiunii din care s-au
obținut banii, sens în care s-a făcut referire la Convenție și la Decizia nr.
3615 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curți, motiv pentru care se impune achitarea sa
pentru această faptă. Inculpatul D.Gh.E. a solicitat reindividualizarea
pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și art 81 C. pen.
Inculpata N.A. a
solicitat achitarea pentru infracțiunea de spălare de bani întrucât din probele
administrate rezultă că sumele au fost obținute licit, iar în subsidiar
reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. și art. 81 C. pen.
Pe latura civilă a
fost obligată în mod nelegal la despăgubiri civile în condițiile în care au
fost scoase din țară cantități de țigări pentru care nu se plătesc taxe, ci
doar pentru intrarea pe teritoriul României.
Inculpatul P.F.C. a
solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit.
a) și c) C. pen. și art. 81 C. pen.
Inculpatul T.A. a
solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului a
omis să se pronunțe asupra deducere din pedeapsă durata deja executată în
Austria, iar în subsidiar achitarea pentru infracțiunea de contrabandă în
condițiile în care a fost condamnat pentru aceleași fapte de către instanța
austriacă, dar și pentru infracțiunea de spălare de bani pentru lipsa
elementelor constitutive întrucât subiectul activ al acestei fapte nu poate fi
persoana care a săvârșit infracțiunea din care au rezultat sumele de bani.
În cazul în care se
reține vinovăția sa a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reținerea
dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 86
1
C. pen., întrucât s-a
recăsătorit, are un copil, și nu are alte condamnări cu excepția episodului din
Austria care să dovedească că nu a conștientizat ceea ce a făcut.
Pe latură civilă s-a
arătat că în mod eronat a fost obligat la plata despăgubirilor civile deși nu a
introdus în România țigările.
Prin Decizia penală
nr. 139/A din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru
cauze cu minori - a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații
N.L.M., N.A., N.L.T., P.F.C., D.Gh.E. și T.A.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța de apel a reținut că deși valoarea totală a sumelor
obținute din activitatea infracțională este de peste 2.000.000 euro, fapt ce ar
atrage competența Direcției Naționale Anticorupție, acestea sunt consecința mai
multor acte materiale deci rezultatul unei multitudini de fapte penale, motiv
pentru care la stabilirea organului de urmărire penală competent trebuie să se
aibă în vedere fiecare infracțiune în parte cu rezultatul său.
Pornind de la
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. potrivit cărora recunoașterea
vinovăției și judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, trebuie să făcute până la începerea cercetării judecătorești, instanța
de apel a constatat că acest termen nu a fost respectat de inculpatul N.L.T.
Cu privire la
contopire s-a reținut că putea fi realizată doar după rămânerea definitivă a
prezentei hotărâri, motiv pentru care inculpata N.L.M. nu putea să formuleze
cererea în acest stadiu procesual.
Sub aspectul
individualizării s-a constatat că instanța de fond în mod corect a avut în
vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă
aptă să asigure constrângerea și reeducarea acesteia.
S-a mai reținut ansamblul
probelor administrate dovedește în mod indubitabil vinovăția inculpatei N.L.M.
pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în condițiile în care legea
nu interzice ca autorul acestei infracțiunii să răspundă și pentru infracțiunea
care a produs banii.
Față de inculpatul
D.Gh.E. s-a constatat că în raport de gravitatea faptelor săvârșire nu se
impune reținerea unei circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de
executare.
Pentru inculpata N.A.
s-a apreciat că probatoriu susține acuzația de spălare de bani, iar în raport
de gravitatea faptei, de modalitatea și circumstanțele în care a fost săvârșită
nu sunt incidente dispozițiile privind circumstanțele atenuante și schimbarea
modalității de executare a pedepsei.
Au fost considerate
ca nefondate și criticile vizând latura civilă întrucât judecătorul fondului în
mod corect a stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care aceasta a fost
obligată dată fiind activitatea sa infracțională, menținând măsurile
asigurătorii în scopul recuperării prejudiciului.
Instanța de apel a
mai reținut și că aplicarea unor circumstanțe atenuante în favoarea
inculpatului P.F.C. ar deturna scopul preventiv al pedepsei, precum și că
modalitatea de executare, a pedepsei stabilite la fond este un mijloc apt să
asigure constrângerea reeducarea acestuia.
Critica privind
omisiunea deducerii din pedeapsă a duratei executate în baza hotărârii
austriece de către inculpatul T.A. s-a considerat că poate fi valorificată prin
intermediul contestației de executare, nu prin remediul trimiterii spre
rejudecare.
S-a mai reținut că
din probele administrate rezultă fără tăgadă că inculpatul se face vinovat de
săvârșirea infracțiunilor de folosire de acte nereale și spălare de bani în
formă continuată, pedeapsa rezultantă aplicată fiind legală și temeinică atât
ca și cuantum cât și ea modalitate de executare, corespunzând scopului prevăzut
de art. 52 C. pen.
Mai mult contribuția
inculpatului se circumscrie acțiunilor specifice autorului și nu complicelui,
aceste contribuind la introducerea țigărilor de contrabandă în România.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpații N. (fostă B.) L., N.A.,
D.Gh.E., T. (fost B.) A., N.L.T. și P.F.C.
Inculpatul N.L.T.,
invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
C.
proc. pen., a solicitat aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., întrucât
prin declarația dată în fața notarului public la data de 18 noiembrie 2011 a
recunoscut săvârșirea infracțiunii solicitând să fie judecat în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Inculpații D.Gh.E. și
P.F.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., au solicitat față de împrejurările concrete ale cauzei și conduita
bună avută anterior săvârșirii faptelor aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.,
primul dintre aceștia cerând și înlăturarea obligării la plata despăgubirilor
civile întrucât nu taxele, accizele și TVA-ul sunt datorate la introducerea
produselor în țară, critică care se circumscrie cazului de casare prevăzut de
pct. 17 al aceluiași articol, motiv pentru care va fi analizat prin prisma
acestui text de lege.
Inculpata N.A.,
invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 14 C.
proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii de spălare de bani, întrucât nu a avut cunoștință despre
activitatea infracțională a fiicei sale și despre faptul că sumele de bani
provin din săvârșirea de infracțiuni, iar în subsidiar reducerea pedepsei prin
aplicarea circumstanțelor atenuante, cu consecința suspendării executării
condiționate a acesteia, dată fiind lipsa antecedentelor penale.
Inculpata N. (fostă
B.) L., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9,
10, 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare
întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe pe cererea de contopire
formulată, iar hotărârea nu răspunde la criticile aduse soluției, fiind în
realitate nemotivată.
S-a mai criticat că
deși a fost condamnată pentru infracțiunea de contrabandă de către autoritățile
austriece, în prezenta cauză a fost condamnată pentru aceleași fapte, precum și
că activitatea pentru care au sancționat-o instanțele naționale în realitate
constituie acte materiale ale aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 177 C.
vam. și pentru care în Austria i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani, 10 luni și 14
zile închisoare.
Inculpata a mai
solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru
infracțiunea de spălare de bani întrucât subiectul activ al acestei fapte este
întotdeauna altul decât subiectul activ al infracțiunii din care provin
bunurile, sens în care s-a menționat nu sunt întrunite elemente constitutive
ale acestei infracțiuni, iar în subsidiar redozarea pedepselor ce i-au fost
aplicate ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și suspendarea
executării pedepsei rezultante.
Criticile acestei
inculpate referitoare la infracțiunea de spălare de bani se încadrează în cazul
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 13 C. proc. pen.
Inculpatul T. (fost
B.) A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 4,
9, 17, 17
2
, 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat trimitere a cauzei
spre rejudecare la instanța de apel întrucât din preambulul deciziei reiese că
ședința de judecată a avut loc la data de 29 noiembrie 2012, iar din dispozitiv
reiese că a fost pronunțată în ședință publică la data de 30 noiembrie 2012,
dar și pentru lipsa motivării întrucât nu s-au indicat probele din care rezultă
vinovăția sa, schimbarea încadrării juridice a faptelor de contrabandă într-o
singură infracțiune în formă continuată, deducerea perioadei executate în
străinătate, întrucât activitatea infracțională a început în România și s-a
încheiat în străinătate, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
pentru infracțiunea de contrabandă întrucât nu a participat efectiv la
comiterea acestei fapte, ci doar a însoțit-o pe coinculpata N.L. și în temeiul
art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea de spălare de bani, întrucât
subiectul activ al acestei fapte este întotdeauna altul decât subiectul activ
al infracțiunii din care provin bunurile.
În subsidiar, s-a
solicitat redozarea pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.
pen.
Având în vedere
temeiul achitării solicitat pentru infracțiunea de spălare de bani și criticile
dezvoltate sub acest aspect, urmează să fie verificare din perspectiva cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 13 C. proc. pen.
Mai mult, cazurile de
casare prevăzute de art. 385
9
pct. 17 și 17
2
C. proc.
pen. au fost invocate în mod formal în condițiile în care nu au fost
dezvoltate.
Examinând hotărârile
atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
alin.
(1) pct. 4, 9, 10, 12, 13, 17, 17
2
, 18 și 14 C. proc. pen., precum
și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază
recursurile declarate de inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost
B.) A., N.L.T. și P.F.C., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs,
conform dispozițiilor art. 385
10
alin. (2) și (3) C. proc. pen., se
formulează în scris și trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile
înaintea primului termen de judecată, nerespectarea acestui termen atrăgând
examinarea cauzei de către instanță numai sub aspectul cazurilor de casare care
în condițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în
considerare doar din oficiu.
Ca atare, cazul de
casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. invocat
de inculpații T.A. și N.L., nu va fi examinat de Înalta Curte, întrucât
motivele de recurs au fost depuse la data de 20 iunie 2013, în condițiile în
care primul termen acordat în cauză a fost la 9 mai 2013, iar potrivit
dispozițiilor legale aplicabile în materie trebuiau depuse cu cel puțin 5 zile
înaintea acestei date.
Având în vedere
faptul că numai încălcarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței
de judecată, adică obligativitatea judecării cauzei în ședință publică, este
prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, atrăgând incidența cazului de
casare reglementat în art. 385
9
alin. (1) pct. 4 C. proc. pen.,
Înalta Curte constată că eventualele neconcordanțe dintre data ședinței pe
rolul căreia s-a aflat pronunțarea soluție și cea menționată în dispozitivul
hotărârii, reprezintă simple erori materiale în condițiile în care judecata s-a
făcut cu respectarea dispozițiilor art. 290 C. proc. pen. și se îndreaptă
conform procedurii stabilite în art. 195 C. proc. pen., fără a se casa decizia
recurată și trimite cauza spre rejudecare, așa cum a solicitat inculpatul T.A.
Într-adevăr în
preambulul Deciziei nr. 130/A/2012 este trecută ca dată a ședinței publice ziua
de 29 noiembrie 2012, în timp ce în dispozitivul aceleiași hotărâri s-a
menționat că pronunțarea s-a făcut în ședința publică din 30 noiembrie 2011,
fapt care însă nu atrage nulitatea absolută a deciziei întrucât așa cum rezultă
din cuprinsul său publicitatea ședinței de judecată nu a fost încălcată, în
realitate fiind vorba de o simplă eroare materială de tehnoredactare cu privire
la data actului deliberativ.
De altfel, potrivit
minutei deciziei pronunțarea s-a făcut în ședința publică din 29 noiembrie
2012, dată la care instanța de prim control judiciar amânase pronunțarea pentru
a da posibilitatea părților să depună note scrise.
Incidența cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
alin. (l) pct. 10 C. proc. pen.
presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, instanța să nu se fi
pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, iar această omisiune să
influențeze soluția procesului.
În speță, se constată
că instanța de apel a analizat cererea de contopire a pedepsei de 4 ani, 10
luni și 14 zile închisoare aplicată de organele judiciare austriece cu pedeapsa
din prezenta cauză, constatând că o asemenea cerere poate fi formulată doar
după rămânerea definitivă a soluției atacate. Or, în recurs hotărârile pot fi
cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 10
C. proc. pen. numai în măsura în care instanța de prim control judiciar a omis
să se pronunțe asupra cererii esențiale formulate de parte, nu și pentru modalitatea
în care s-a răspuns la o asemenea cerere.
Hotărârile sunt
supuse casării conform art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.,
când sunt contrare legii s-au când s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Potrivit
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. introduse prin Legea nr.
202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, act
normativ intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, judecata în cazul
recunoașterii vinovăției se face conform procedurii simplificate doar în cazul
în care sunt întrunite cumulativ două condiții, respectiv inculpatul recunoaște
faptele astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței până la
începerea cercetării judecătorești și solicită ca soluționarea cauzei să aibă
loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Chiar dacă în speță
sesizarea instanței de fond cu rechizitoriu s-a făcut anterior intrării în
vigoare a Legii nr. 202/2010, primul termen cu procedură completă a fost la
data de 12 aprilie 2011, când inculpatul N.L.T. putea solicita aplicarea
dispozițiilor referitoare la procedura recunoașterii vinovăție întrucât încă nu
se începuse cercetarea judecătorească. Mai mult, la termenul din 2 noiembrie
2011, judecătorul fondului a pus în vederea inculpaților prezenți dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen., inclusiv consecințele aplicării procedurii
simplificate, ocazie cu care apărătorul ales al inculpatului N.L.T., lipsă de
la ședință, nu a solicitat judecata conform recunoașterii de vinovăție, cerere
care trebuia fundamentată în baza unui înscris autentic.
Abia în ședința
următoare, din data de 21 noiembrie 2011, apărătorul ales al inculpatului
N.L.T. a depus la dosar un act notarial emis la 18 noiembrie 2011, prin care
clientul său înțelegea să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii de
vinovăție, solicitând judecarea în baza probelor de la urmărire penală pentru
acuzațiile prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 13 C.
pen., ce-i fuseseră aduse prin rechizitoriu, deci cu depășirea termenului prevăzut
de art. 320
1
alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. - 23
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, constituie infracțiunea de spălare a
banilor schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că acestea provin din
săvârșirea unei infracțiuni în scopul ascunderii sau al disimulării origini
ilicită a acestor bunuri.
Pentru a existenta
infracțiunea de spălare a banilor subiectul activ trebuie să desfășoare o
activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin
din săvârșirea unei infracțiuni și proveniența banilor să fie rezultatul
săvârșirii uneia din infracțiunile arătate în textul de lege incriminator.
Aparent, textul
incriminator exclude reținerea în concurs a infracțiunii predicat cu
infracțiunea de spălare de bani, având în vedere că se condiționează existența
acestei din urmă infracțiunii de cunoașterea de către subiectul activ a
împrejurării că valorile provin din activități infracționale.
În lipsa unei
reglementări exprese în acest sens, Înalta Curte apreciază că pentru infracțiunea
de spălare a banilor poate fi urmărit atât cel care dobândește bunuri provenind
din. infracțiuni comise de alte persoane, cât și cel care a participat la
săvârșirea infracțiunilor generatoare de valori ilicite, nefiind astfel în
acest din urmă caz exclusă identitatea de subiecți activi.
Însă pentru, a exista
o asemenea identitate este necesar ca dobândirea de bunuri din săvârșirea de
infracțiuni să fie urinată de un act subsecvent prin care să se disimuleze
originea ilicită a acestor valori.
Astfel, prin simpla
folosire a bunurilor sau banilor obținuți din comiterea de infracțiuni,
neurmată de reintroducerea acestora în circuitul financiar prin acte de natură
a facilita disimularea provenienței ilicite, nu se realizează și conținutul
constitutiv al infracțiunii de spălare de bani în concurs cu cel al
infracțiunii predicat.
Deci încercarea de a
pierde urma provenienței valorilor de către subiectul activ al infracțiunii din
care rezultă banii spălați, realizată printr-o acțiune ulterioară, conturează
și conținutul infracțiunii de spălare de bani în sarcina aceleiași persoane.
În speță se constată
că aceste condiții sunt îndeplinite, deoarece inculpații T.A. și N.L. au
dobândit sume de bani din contrabanda cu țigări și, pentru a le pierde urma,
le-au transferat, creditând SC A.C.S. SRL și a SC A.G. 2004 SRL, operațiune
prin care au dat o aparență licită respectivelor sume.
Ca atare, Înalta
Curte nu poate reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 13 C. proc. pen., întrucât activitatea desfășurată de inculpați ulterior
săvârșirii infracțiunii de contrabandă se situează în sfera ilicitului penal,
realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani.
Potrivit
dispozițiilor art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt
supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință
pronunțarea unei soluții greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea de fapt
constituie caz de casare ori de câte ori într-o cauză este evidentă stabilirea
eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura acestora sau în
împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a
probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu
condiția să fi influențat asupra soluției. Așadar, greșita examinare a probelor
administrate la instanța de fond, sens în care se constată că la dosar este o
probă când în realitate aceasta nu există, ori se consideră că anumite probe
demonstrează existența unei împrejurări, când de fapt, din mijloacele de probă
reiese contrariul, conduce la comiterea unei erori grave în reținerea situației
de fapt.
Ca atare, existența
erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a
probelor administrate, atribut ce îi este recunoscut doar instanței de prim
control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen.
În speță, inculpații
N.A., T.A. și N.L., în cadrul motivelor de recurs dezvoltate în scris și în
ședință publică, nu au fost în măsură să evidențieze vreo contradicție evidentă
și controversată între conținutul probelor și" împrejurările de fapt
stabilite de către instanțele inferioare, fiind neîntemeiate susținerile
potrivit cărora nu sunt vinovați sau că au fost deja condamnați pentru aceleași
fapte.
Din împrejurările de
fapt, corect stabilite de judecătorul fondului și instanța de prim control
judiciar, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza
de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, dovedesc,
dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpaților T.A., N.L. și N.A.
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă în formă continuată și
spălare de bani.
Relevante în acest
sens sunt declarațiile de recunoaștere a inculpaților P.F.C. și N.R.G., cele
ale martorilor D.T.D., A.V., F.A. și F.S.M., G.H., F.R., F.S.M.
(administratorul SC S.I. SRL care nu a efectuat exporturi de pantofi și nu a
semna facturile emise către importator), H.H. (șeful dispozitivului de
supraveghere pe teritoriul Austriei care a observat 5 persoane în autoturismul
marca VW), G.D. (care la solicitarea inculpatului N.R.G. prin intermediul
căruia i-a cunoscut pe inculpații N.L.M. și T.A. a supravegheat un transport de
pantofi din România în Austria), procesele-verbale privind monitorizarea
organizării și efectuării transporturilor pe teritoriul României, înscrisurile
comunicate de autoritățile judiciare austriece, comunicările poliției de
frontieră, procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice dintre
inculpații N.R.G., D.Gh.E., N.L.M. și T.A., înscrisurile privind situația celor
două societăți comerciale înființate și apoi cesionate de inculpații N.L.M. și
T.A., înscrisuri de la fisc și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere
parțială ale inculpaților N.L.M. și T.A. care au confirmat că inculpații N.L.M.
și T.A., alături de coinculpații P.F.C. și N.R.G. desfășurau activității de
contrabandă cu țigări care tranzitau teritoriul României către Austria, banii
obținuți în mod ilicit fiind folosiți de N.L.M. și T.A. la creditarea SC A.C.S.
SRL și a SC A.G. 2004 SRL, pentru a le dat o aparență licită, acțiunii în care
au fost sprijiniți și de N.A. căreia îi s-au cesionat părțile sociale ale
ambelor firme.
De altfel, prin
criticile formulate de inculpații T.A., N.L. și N.A. se tinde la o reapreciere
a materialului probator din perspectiva unor raționamente care în opinia
acestora le-ar putea demonstra nevinovăția, operațiune ce nu este permis a fi
realizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
18 C. proc. pen.
Înalta Curte constată
că inculpații nu au fost condamnați de două ori pentru aceleași fapte, întrucât
hotărârile pronunțate de organele judiciare austriece privesc acțiunile
desfășurate pe teritoriul acestui stat, în timp ce faptele din prezenta cauză
vizează scoaterea din țară de țigări care nu au intrat legal în România și
pentru care la autoritatea vamală au fost folosite documente vamale de
transport și comerciale care se refereau la alte mărfuri, sustrăgându-se astfel
bunurile de contrabandă de la plata datoriei vamale ce se compune din taxa
vamală, accize și TVA.
Potrivit art. 72 C.
pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile
părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,
de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor
pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a
proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează
fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât
sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Astfel, Înalta Curte
constată că, în cauză, instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare
a pedepselor aplicate inculpaților N.L., T.A., N.A., P.F.C. și D.Gh. pentru
săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor cu luarea în considerare, în
egală măsură, atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea
infracțională, cât și a datelor care caracterizează persoana inculpatei.
A fost avută în
vedere gravitatea faptelor gravitatea ce rezidă din limitele de pedeapsă
prevăzute de lege, importanța și valoarea relațiilor sociale proteguite de lege
prin incriminarea acțiunilor ilicite și, dar și situația familială a acestora,
precum și atitudinea avută de inculpată înainte și după comiterea faptei.
În acest context,
Înalta Curte constată că în mod corect, instanțele nu au reținut în favoarea
celor cinci inculpați circumstanțe atenuante (antecedentelor penale) în raport
de amploarea activității infracționale determinată de întinderea în timp și
spațiu, caracterul continuat, natura infracțiunilor, numărul actelor materiale
și al persoanelor implicare și valoarea prejudiciului creat în patrimoniul statului.
Ba mai mult în cazul
inculpatului D.Gh.E. atitudinea de recunoașterea a faptei astfel cum a fost
descrisă prin actul de sesizare al instanței, s-a reflectat în reducerea cu o
treime a limitelor speciale de pedeapsă conform dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Ca atare, pedepsea
aplicată acestui inculpat a fost judicios proporționalizată, iar datele
invocate în favoarea sa, respectiv lipsa antecedentelor penale, au constituit
elemente ce au condus la stabilirea unei pedepse orientate spre minim, în condițiile
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și la suspendarea sub supraveghere
a executării tratamentului sancționator.
În ceea ce-i privește
pe inculpații N.L. și T.A. diversitatea, complexitatea și amploarea activității
infracționale, materializate în acțiuni circumscrise conținutului constitutiv
al unor infracțiuni de contrabandă și spălare de bani, care îmbracă forma
continuată, caracterul organizat concretizat și în implicare unor cetățeni
austrieci sau germani, s-a reflectat în mod corespunzător în modalitatea de
executare a pedepsei rezultante, respectiv prin privare de libertate, și durata
pedepselor complementare aplicate.
Nici față de
inculpații N.A. și P.F.C. nu schimbată modalitatea de executare a pedepsei în
sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen., chiar dacă în sarcina lor s-a
reținut doar câte o infracțiune de spălare de bani, respectiv contrabandă în
formă continuată în raport de gravitatea concretă a faptelor comise.
Ca urmare, nu există
temeiuri care să justifice aplicarea unui tratament sancționator mai blând,
pedepsele stabilite și modalitatea de executare' în regim de detenție
(inculpații N.L. și T.A.) și cu suspendare sub supraveghere (inculpații N.A.,
D.Gh.E. și P.F.C.) fiind apte, în contextul general, pentru a asigura
reeducarea celor cinci inculpați și realizarea scopului preventiv-educativ
prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând, așadar,
că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin.
(1) pct. 4, 9, 10, 13, 17, 18 și 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun
alt motiv de recurs care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art.
385
15
pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E., T. (fost
B.) A., N.L.T. și P.F.C.
Având în vedere că
recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații N. (fostă B.) L., N.A., D.Gh.E.,