ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2806/2014

În data de 26 septembrie 2009 inculpatul S.I.I. a mers la barul „B." din municipiul Drăgășani împreună cu martorul minor C.V.C. și cu fiul său minor, martorul B.I.M. și în timp ce se aflau în local inculpatul le-a spus celor doi minori că a rămas fără bani și i-a îndemnat să meargă la un cabinet stomatologic de lângă Policlinica Drăgășani unde văzuse anterior un geam deschis prin care se putea pătrunde în incintă. I-a solicitat fiului său să intre în apartamentul aflat deasupra acelui cabinet, spunându-i că doctorul deține în casă mulți bani și aur, iar cei doi minori au plecat împreună până în apropierea Policlinicii Drăgășani și au ajuns în spatele blocului R1, unde se află cabinetul și apartamentul părții vătămate D.R.S. În acest moment minorii s-au despărțit, martorul C.V.C. a mers pe o altă stradă din apropierea blocului respectiv, iar martorul B.I.M. a escaladat țeava de gaze și un burlan prinse pe spatele blocului și pe geamul de la baie a pătruns în apartament, de unde a luat mai multe bijuterii din aur (brățări, inele, cercei) în greutate de aprox. 400 grame și bani pe care i le-a dus tatălui său S.I.I., care le-a vândut în municipiul Râmnicu Vâlcea. Prejudiciul cauzat, estimat de partea vătămată la suma de 60.000 de RON, nu a fost nerecuperat.

În ziua de 19 noiembrie 2009 inculpatul S.I.I. i-a trimis pe fiul său, martorul B.I.M. împreună cu martorul C.V.C. pe str. G.M. în apropierea blocului Al în spatele BT unde știa că se află un apartament al unei persoane numite „V." pentru a sustrage bunuri. Inculpatul i-a însoțit pe cei doi minori până la locul respectiv, după care împreună cu martorul C.V.C. au mers în parcul din apropiere, în zonă rămânând numai fiul său. Martorul B.I.M. a escaladat pe țeava de gaze prinsă de blocul respectiv și pe geamul de la baie a pătruns în apartamentul care de fapt aparține părții vătămate Ș.I., de unde a sustras mai multe bijuterii din aur (a căror greutate a fost estimată de partea vătămată la 190 de grame), un telefon mobil și suma de 110 euro (în declarația dată în fața instanței - 500 euro), după care au plecat acasă. Inculpatul a ascuns bijuteriile sustrase într-un ghiveci de flori, iar a doua zi împreună cu martorul D.N.M. zis „N.B." au mers în municipiul Pitești unde a amanetat bijuteriile pentru suma de aproximativ 10.000 RON. Prejudiciul cauzat părții vătămate este de 21.250 RON, majorat în faza judecății la 40.000 RON. 3. în noaptea de 4/5 aprilie 2010, inculpatul S.I.I. împreună cu fiul său și martorul C.V.C. se aflau în barul „T.F." din municipiul Drăgășani. La un moment dat inculpatul i-a cerut fiului său să meargă să sustragă bunuri din apartamentul părții vătămate D.B., situat pe str. T. Minorul s-a deplasat la locul indicat de tatăl său și prin aceeași modalitate descrisă mai sus a intrat în apartamentul respectiv, de unde a sustras un aparat foto, bijuterii din aur (cca. 18 grame) și suma de 200 RON, pe care le-a dat tatălui său care-l aștepta în apropierea locului respectiv. Bijuteriile au fost amanetate ulterior de către inculpat la o casă de amanet din Râmnicu Vâlcea, iar aparatul foto a fost vândut martorului H.S.I. Prejudiciul cauzat a fost apreciat de partea vătămată la suma de 4.000 RON, nerecuperat.

În noaptea de 25/26 iunie 2010, inculpatul împreună cu martorii B. și C. se aflau în același bar „T.F." și inculpatul l-a trimis din nou pe fiul său B.I.M. la o casă situată în spatele magazinului „P." din Drăgășani cerându-i să sustragă aur și bani. Împreună au plecat în zona respectivă, însă, inculpatul împreună cu martorul C. au așteptat în fața magazinului. În acest timp minorul B. a încercat să pătrundă pe una din ferestrele deschise, în casa care aparține părții vătămate G.C.A., însă nu a reușit și a mers la tatăl său, care, amenințându-l i-a cerut să încerce din nou. Urmare a amenințărilor inculpatului, martorul s-a înapoiat la locuința părții vătămate în care a reușită să pătrundă pe fereastra deschisă, de unde a sustras un laptop, două telefoane mobile marca M. și o cameră fotografică. Telefoanele mobile au fost vândute de inculpat martorului H. cu suma de 80 de RON, laptop-ul lui F.F. zis „M." cu suma de 100 RON deoarece nu avea baterie, celelalte bunuri fiind vândute unor persoane rămase neidentificate. Prejudiciul cauzat părții vătămate este de 1.500 RON, nerecuperat.

În perioada 16 - 20 februarie 2010, martorul B.I.M., trecând pe lângă Școala „Nicolae Bălcescu" din Drăgășani, a văzut un geam deschis la laboratorul de muzică. Știind că în acea încăpere se află laptop-uri și un videoproiector (întrucât a fost elev la acea școală), a mers acasă și a spus tatălui său că ar putea să pătrundă pe acel geam în incinta școlii. Inculpatul i-a cerat să meargă și să sustragă bunurile menționate, ceea ce martorul a și făcut în timpul nopții, unde, prin escaladarea geamului deschis a pătruns în laborator și a luat două laptop-uri și videoproiectorul pe care le-a dus acasă și i le-a dat tatălui său. Ulterior acesta din urmă le-a vândut lui H.I. contra sumei de 1.000 RON. în timpul cercetărilor, mai exact în fața instanței, martorul a declarat că furtul l-ar fi săvârșit ajutat fiind și de inculpat care ar fi îndoit grilajul de la fereastră, însă susținerea martorului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă (cu excepția planșei fotografice unde într-adevăr se observă grilajul îndoit, ceea ce ar fi putut face și minorul, având în vedere grosimea barelor de metal), astfel încât se apreciază că susținerea martorului este neîntemeiată. Prejudiciul cauzat părții civile este de 10.000 RON, nerecuperat.

În ziua de 17 noiembrie 2012 în jurul orelor 14:30 - 15:00 inculpatul S.I.I., împreună cu martorul C.V.C., au mers în apropierea locuinței părții vătămate T.P., situată în Drăgășani, str. C.V., județul Vâlcea. Inculpatul a rămas în fața casei acesteia unde a vorbit cu mai multe persoane care-l cunoșteau și treceau pe stradă, timp în care minorul C.V.C. a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor și a geamului deschis de la una din băi în locuința respectivă, de unde a sustras un laptop, mai multe bijuterii din aur și de bani, activitatea infracțională fiind surprinsă de camerele video de supraveghere montate pe exteriorul casei părții vătămate, iar imaginile au fost transcrise pe un suport magnetic aflat la dosarul cauzei. Bunurile sustrase de la partea vătămată au fost duse acasă la inculpat, bijuteriile fiind ascunse într-o groapă în curtea casei, iar laptop-ul vândut martorului M. cu suma de 200 RON. Valoarea totală a prejudiciului cauzat părții vătămate este de 85.000 RON, la repararea căruia a fost obligat minorul C.V.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.P.C., prin Sentința penală nr. 100 din 8 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Drăgășani în Dosar nr. 4234/223/2012, definitivă, așa cum s-a arătat mai sus, pentru această faptă, minorul C.V.C. fiind condamnat la 2 ani închisoare, prin Sentința penală nr. 100 din 8 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Drăgășani. Situația de fapt, așa cum a fost expusă mai sus, a rezultat din plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, planșele fotografice, CD-ul cu înregistrările camerelor video montate la locuința părții vătămate T.P. și declarațiile martorilor audiați în cauză, după cum urmează: Martorul B.I.M. a arătat în declarațiile sale că recunoaște furturile săvârșite la părțile vătămate din prezenta acuză, cu excepția celui de la partea vătămată T.P. și că locuind împreună cu tatăl său inculpatul S. și cu martorul C., acest martor a început să fure diverse bunuri și văzându-l inculpatul S., l-a determinat și pe fiul său să comită astfel de fapte instruindu-i pe amândoi cum să procedeze, instruire ce avea loc în casa lui unde îi învăța cum să pătrundă în locuință, să poarte mănuși pentru a nu lăsa amprente sau dacă nu aveau mănuși să folosească un pulover, iar dacă vor fi găsite urme (amprente) să spună că sunt ale lui, deoarece este minor și nu au ce-i face. În continuarea declarației, martorul a arătat condițiile și împrejurările în care a comis unele dintre furturi (de la partea vătămată D. și de la Școala N. Bălcescu), despre felul în care inculpatul S. se orienta, viza locuințele părților vătămate, momentul și modul în care minorul trebuia să acționeze, măsurile de siguranță luate de inculpat pentru a nu fi prins etc., precum și modul violent în care inculpatul reacționa când martorul refuza să participe din diverse motive, la furturile planificate de inculpat. Și martorul C.V.C. a arătat în declarațiile date la organele de poliție împrejurările în care a săvârșit faptele, modul în care inculpatul i-a determinat pe el și pe fiul său B. să săvârșească furturile, cum îi instruia să le comită, cum erau amenințați și chiar bătuți de inculpat în caz de refuz și ce se întâmpla cu bunurile sustrase, respectiv că erau valorificate de inculpat în interes personal, declarații date în fața unui avocat, dar retractate de martor în fața instanței de judecată, în mod nejustificat. Martorul H.S.I. a declarat, că a cumpărat de la inculpat două telefoane mobile și o cameră fotografică fără a cunoaște proveniența bunurilor, iar martorul P.I.C. a relatat că în luna octombrie 2012 s-a întâlnit cu inculpatul pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea și l-a ajutat să vândă bijuterii din aur la case de amanet. Cu această ocazie inculpatul i-a propus martorului pe care îl cunoștea de mai multă vreme, întrucât au săvârșit fapte penale împreună fiind și condamnați pentru acestea, să comită un furt din locuința părții vătămate T.P. pe care inculpatul i-a descris-o martorului ca fiind o persoană de sex feminin arsă pe față, dar martorul nu a fost de acord. De asemenea, a mai rezultat modul în care valorifica bunurile sustrase, folosindu-se de martor sau de alte persoane străine, care nu-l cunoșteau și care amanetau bunurile contra unor sume infime de bani, după care contractul de amanet era distrus de inculpat, pentru a nu putea fi descoperită persoana respectivă. Martorul C.C. a declarat, că în cursul lunii noiembrie 2012 a fost apelat telefonic de inculpat pentru a-l transporta cu autoturismul în Râmnicu Vâlcea, lucru pe care martorul l-a și făcut. Acesta a declarat că l-a lăsat pe inculpat în apropierea Spitalului Județean, care a plecat împreună cu alte persoane ce îl însoțeau și după circa 20 de minute au revenit la autoturism, iar la înapoiere, în discuțiile purtate în autoturism inculpatul s-a lăudat martorului că și-a format o gașcă de tineri minori pe care îi trimite la furat din locuințe și magazine pe raza orașului Drăgășani, el producând bani din vânzarea bunurilor furate. După 4 - 5 zile același martor l-a transportat pe inculpat împreună cu un avocat la IPJ Vâlcea unde se afla în arest preventiv martorul C.V.C., ca urmare a săvârșirii faptei de furt de la partea vătămată T.P. De asemenea, martorul G.A. a declarat, că în ziua de 17 noiembrie 2012, l-a văzut pe inculpat chiar în fața casei părții vătămate T.P. pe care martorul o cunoaște, a vorbit cu acesta, în aceeași zi inculpatul fiind văzut pe strada C.V. din Drăgășani, vis-a-vis de locuința părții vătămate și de către martorul B.Ș.V., inculpatul spunându-i că vrea să lipească afișe electorale, însă martorul nu a văzut ca acesta să aibă asupra lui afișe sau alte materiale de acest gen. Martorul M.A. a relatat că îl cunoaște pe inculpat și pe fiul acestuia B.I.M., de la inculpat cumpărând de mai multe ori cărți. Martorul a mai declarat că este adevărat că la un moment dat, neputând să precizeze perioada de timp, inculpatul i-a oferit martorului un laptop spre vânzare, dar nu l-a cumpărat întrucât nu funcționa. Martorul V.M.M. a declarat că în decursul timpului l-a vizitat de mai multe ori pe inculpat la domiciliul său și uneori l-a îndemnat să meargă la furat împreună cu fiul său B.I.M., dar martorul a refuzat. Acesta a mai relatat că inculpatul a vândut mai multe telefoane mobile unor persoane din Drăgășani, iar după ce martorul C.V.C. a fost arestat, inculpatul i-a spus că s-a întâmplat acest lucru întrucât nu a fost atent la camerele de supraveghere de la locuința de unde a sustras bunuri. Martorul a declarat că a văzut că inculpatul dispunea mereu de sume importante de bani cu care a și plătit avocați după ce a fost arestat martorul C. și că inculpatul chiar l-a amenințat cu acte de violență dacă va declara la poliție despre faptele de furt pe care le cunoștea. Martorul M.Ș.C. a declarat că are cunoștință de activitatea infracțională desfășurată atât de către inculpat și de către cei doi minori. După furtul comis de minorul C. de la partea vătămată T.P., inculpatul i-a cerut să-i caute pe cineva cu o mașină care să-l transporte la Râmnicu Vâlcea cu scopul de a vinde bijuteriile sustrase de la această parte vătămată și a obține bani cu care să angajeze avocați pentru a-l apăra pe C. Martorul chiar l-a însoțit pe inculpat în Râmnicu Vâlcea unde acesta a căutat case de amanet și l-a așteptat un timp în autoturismul cu care s-au deplasat în oraș, neputând preciza locul exact unde s-a dus inculpatul. La întoarcere a văzut că inculpatul avea asupra sa o sumă mare de bani, din care l-a plătit pe martor pentru serviciul prestat. Martorul a mai declarat că a fost amenințat de inculpat pentru a-și schimba declarațiile date la poliție. Instanța de fond a constatat, că aspectele relatate de martorul M.Ș.C. cu privire la deplasarea lor în Râmnicu Vâlcea în cursul lunii noiembrie 2012, au fost confirmate de către martorul S.A.D., martor care i-a transportat în Râmnicu Vâlcea. Martorul a declarat că inculpatul căuta o casă de amanet și când s-a întors la autoturism, inculpatul avea asupra sa o sumă mare de bani din care l-a plătit atât pe el cât și pe martorul M. Martorul A.V. a arătat că l-a transportat pe inculpat în Pitești, împreună cu martorul D.N.M. și martorul-minor C., nu cunoaște scopul acestei călătorii dar își amintește că după ce l-a așteptat mai mult de o oră în Pitești, inculpatul s-a întors cu un teanc de bani pe care îi avea într-unul din buzunarele de la pantaloni, iar martorii Ș.E.A., Ș.N., D.O.F. și B.A. au fost de față când părțile vătămate Ș.I., D.R.S. și G.C.A. au constatat lipsa bunurilor sustrase de minorul B. De asemenea, partea vătămată T.P. a arătat în declarația sa, că după furtul săvârșit din locuința sa de minorul C. și după ce acesta a fost depistat de organele de poliție, a început să fie apelată telefonic de inculpatul S. și prietenii acestuia care-i cereau să-și retragă plângerea, fiind sunată chiar și noaptea de inculpat care i-a adresat cuvinte vulgare și că a rămas surprinsă când în momentul arestării minorului, apărătorul acestuia a fost angajat de către inculpatul S. Instanța de fond a concluzionat astfel că, având în vedere situația de fapt expusă mai sus, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute pentru existența infracțiunii de instigare la furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv că inculpatul S. după ce a luat el, cel dintâi hotărârea săvârșirii infracțiunilor de furt desfășurând anumite activități externe, de pregătire a acestora (a studiat potențialele locuri în care se găsesc bunurile ce-l interesau, bunuri a căror valorificarea nu presupunea riscuri mari din partea sa, apoi a analizat momentul oportun de acțiune - în cazul părții vătămate T. chiar l-a supravegheat pe minorul C., dar fără a se implica concret în comiterea faptei, a transmis aceste hotărâri făptuitorilor minori, orientându-se după caz la posibilitățile de comitere în siguranță a faptelor atât pentru minori (stabilind care dintre cei doi putea săvârșii fapta în funcție de particularitățile locului de unde urma a fi comis furtul - minorul B. fiind mai mic putea pătrunde mai ușor prin ferestrele deschise de la locuințele părților vătămate), dar asigurându-se și că dacă ar fi prins minorul, inculpatul nu ar putea fi tras la răspundere pentru fapta sa (pe martorul, B., fiul său, îl instruia anterior săvârșirii faptei cum să se comporte dacă este prins, asigurându-l că nu va păți nimic fiindcă este minor și nu răspunde penal, alteori, folosind chiar violența pentru a-l determina să comită fapta), minori care fiind determinați astfel să comită faptele treceau apoi concret la săvârșirea lor (a se vedea în acest sens și procesul-verbal de investigații încheiate de organele de poliție la datele de 11 februarie 2013, 14 mai 2013 - din care rezultă modul în care inculpatul a contribuit la săvârșirea furturilor de către cei doi minori și grupul infracțional creat de acesta în acest scop, inculpatul fiind liderul, cât și procesul-verbal din data de 11 februarie 2013 din care rezultă că inculpatul și fiul său B. au vizitat pe martorul C. aflat în stare de detenție în Penitenciarul Colibași, inculpatul dându-i alimente și bani și că între inculpat și același minor, C., s-au purtat în aceeași perioadă și convorbiri telefonice, ceea ce denotă strânsele legături între inculpat și minorul C.). Nu este lipsit de relevanță, a arătat instanța de fond, nici faptul că în urma solicitării de informații de la mai multe agenții bancare din municipiul Drăgășani, s-a constatat că la Agenția din Drăgășani a BT minorul B.I.M. are un cont în RON deschis pe numele său, împuternicit fiind inculpatul S.I.I. Din extrasul de cont pus la dispoziția organelor de cercetare penală de către această unitate bancară, se constată că la rubrica „credit" sunt menționate sume mari de bani, printre care și suma de 9.000 RON depusă în data de 20 noiembrie 2012, imediat după furtul din locuința părții vătămate T.P., constatare care se coroborează cu declarațiile martorilor M.Ș.C. și S.A.D. care au arătat că în acea perioadă l-au văzut pe inculpat având asupra sa o sumă mare de bani, unul dintre ei aproximând suma de bani la 10.000 RON, putându-se trage concluzia că diferența de bani rămasă a fost depusă de inculpat în contul respectiv, aspect ce se coroborează și cu declarația martorului B. Instanța de fond a apreciat, că faptele inculpatului, așa cum au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză, mai sus menționat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. „Instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală" raportat la art. 208 alin. (1) C. pen. „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept" combinat cu art. 209 alin. (1) „Furtul săvârșit în următoarele împrejurări" - lit. g) „în timpul nopții" și lit. i) C. pen. (prin efracție, escaladare), texte de lege în baza cărora a fost trimis în judecată, faptă pentru care urmează a fi condamnat. S-a menționat de către prima instanță, că prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Legii nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, sens în care a avut în vedere și dispozițiile art. 5 cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Astfel, s-a constatat că în noua lege infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1), nu se mai găsește incriminată agravanta din vechiul text de lege (art. 209 alin. (1) lit. a) - furtul săvârșit de două sau mai multe persoane împreună), agravantă ce a fost dezincriminată, deci din acest punct de vedere legea nouă este mai favorabilă, noua lege fiind favorabilă inculpatului și prin prisma limitelor minimă și maximă de pedeapsă, mai reduse (1 - 5 ani). Prin noua lege, însă, s-au modificat condițiile de existență a infracțiunii continuate, în sensul că s-a adăugat unitatea de subiect pasiv, ca o condiție suplimentară, iar pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de fapte comise vom compara tratamentul prevăzut de noul C. pen. cu cel din vechiul C. pen. Instanța de fond nu s-a raportat la tratamentul prevăzut de noul cod pentru infracțiunea continuată, deși este mai favorabil, întrucât, în raport de condițiile de existență stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acțiuni de sustragere nu poate fi calificată ca infracțiune continuată nefiind îndeplinită condiția mai sus menționată și anume unitatea de subiect pasiv, situație în care suntem în prezența concursului real de infracțiuni. Într-o atare situație, conform art. 39 NCP, instanța de fond a stabilit pentru fiecare infracțiune în parte pedeapsa, așa cum s-a arătat, pedeapsa închisorii, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spor obligatoriu. Sub acest aspect, al modului de stabilire și aplicare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă, împrejurările în care s-au săvârșit faptele, starea de pericol social concret, consecințele infracțiunii asupra minorilor, că unul dintre autorii faptelor la care inculpatul a instigat este chiar fiul său, valoarea prejudiciului cauzat și că nu a fost recuperat, că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și că este recidivist (stare de recidivă postcondamnatorie), fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, dar și nivelul de educație și că are discernământul diminuat, înțelegând parțial conținutul și consecințele faptelor sale, așa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 425/Al+a3. În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare, instanța de fond a apreciat, că față de natura și gravitatea faptelor precum și de persoana inculpatului, scopul pedepsei instituit de art. 52 alin. (1) C. pen. - prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni - poate fi atins numai prin privarea lui de libertate, astfel că a dispus executarea acesteia în regim de detenție, în vederea realizării depline a funcțiilor specifice pedepsei închisorii: de constrângere, de reeducare, de exemplaritate, de eliminare. De asemenea, a reținut instanța de fond, inculpatul, chiar dacă nu a participat efectiv la comiterea infracțiunilor de către minori, într-o măsură substanțială a contribuit (moral, sau chiar folosind violența față de fiul său B.) la acțiunile socialmente periculoase săvârșite de aceștia, prin determinarea și coordonarea acțiunii lor de sustragere de bunuri și alte valori în folosul exclusiv al acestuia, situație în care, în cauză s-a aplicat și circumstanța agravantă legală prev. de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. Prin Sentința penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 1637/90/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 10A din 23 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și Decizia penală nr. 1405 din 13 martie 2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție, inculpatul S.I.I. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și obligat la tratament medical până la însănătoșire, a fost arestat la data de 23 februarie 2006 și eliberat condiționat la data de 3 martie 2008, prin Decizia penală nr. 148/R pronunțată de Tribunalul Argeș, cu un rest de pedeapsă de executat de 356 de zile. Prin Sentința penală nr. 147 din 9 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în Dosar nr. 929/223/2006, definitivă la data de 25 septembrie 2007 prin Decizia penală nr. 128/A din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen.; - s-a constatat că fapta dedusă judecății în cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea, în baza art. 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen.; - a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea cu pedeapsa stabilită în cauză și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. și art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 23 februarie 2006 la zi, a fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Vâlcea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei (mandat emis la data de 12 octombrie 2007). Prin Sentința penală nr. 170 din 30 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în Dosarul nr. 2273/223/2007, definitivă prin nerecurare la data de 26 noiembrie 2008, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul a fost condamnat 3 ani închisoare; - s-a constatat că infracțiunile din cauză sunt concurente cu infracțiunile ce au făcut obiectul Sentințelor penale nr. 147 din 9 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani și nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea; - a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 128/A din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și repuse în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 147 din 9 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani și de 3 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea; - în baza art. 36 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin hotărâre cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 147 din 9 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani și de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmând ca inculpatul S.I.I. să execute pedeapsa cea mai mare, de 3 ani închisoare; în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 23 februarie 2006 până la 3 martie 2008 și s-a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 128/A din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea. S-a constatat, astfel, de către instanța de fond, că infracțiunea din data de 26 septembrie 2009, a fost săvârșită de inculpat în perioada executării pedepsei pentru care s-a dispus liberarea condiționată, motiv care, în conformitate cu prevederile art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 356 de zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 174/F din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 1637/90/2006 și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa ce s-a stabilit prin prezenta hotărâre, care i-a fost dată spre executare, în final. Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepsei privative de libertate, sau considerată ca executată. Instanța de fond a constatat, că din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că minorii B.I.M. și C.V.C. au săvârșit infracțiunile la care au fost instigați de către inculpat, împreună, de fiecare dată, ci, așa cum s-a arătat mai sus, fiecare minor a acționat singur, într-adevăr în apropiere aflându-se fie inculpatul singur, fie împreună cu minorul C. (în cazul unora dintre infracțiunile săvârșite de minorul B.), dar furturile au fost săvârșite de fiecare dată de un singur minor, astfel încât în cauză nu s-a reținut agravanta prev. de art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și mai mult, această agravantă a infracțiunii de furt a fost dezincriminată, așa cum s-a arătat, prin intrarea în vigoare a Noului C. pen., la data de 1 februarie 2014. Cu privire la infracțiunea de tăinuire, instanța de fond a reținut, că potrivit disp. art. 221 alin. (1) C. pen., infracțiunea de tăinuire constă în „Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material", în alin. (2) al aceluiași text de lege arătându-se că „Tăinuirea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește". Conform disp. art. 149 alin. (1) C. pen. "Rude apropiate" sunt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude, ori în speță, minorul B.I.M. este fiul inculpatului, situație în care, cu privire la bunurile sustrase de acest minor, primite și valorificate de inculpat cunoscând că provin din furt, s-a dispus achitarea inculpatului (părți vătămate Ș.I., D.I.M., G.C.A. și Școala Generală Nicolae Bălcescu din Drăgășani). Mai mult, a arătat instanța de fond, sub aspectul laturii subiective se cere ca fapta să fie săvârșită cu intenția de a tăinui (intenție specială), pentru existența căreia trebuie întrunită, printre alte condiții și aceea ca între tăinuitor și subiectul activ al infracțiunii principale, să nu fi existat vreun acord sau înțelegere prealabilă, antecedență sau concomitentă săvârșirii infracțiunii principale, deoarece ar constitui o complicitate la infracțiunea principală sub forma complicității posterioare. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că între inculpat și cei doi minori a existat o înțelegere prealabilă, un acord cu privire la bunurile rezultat al infracțiunii (sustrase), inculpatul fiind cel ce primea și valorifica bunurile sustrase de minori, cărora le dădea o parte din banii obținuți, mai exact, minorii sustrăgeau bunurile pentru inculpat și la solicitarea acestuia în funcție de nevoile sale, situație în care s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 221 C. pen. Prin Ordonanța din data de 4 iulie 2013 a Poliției municipiului Drăgășani, s-a dispus reținerea pe timp de 24 de ore a inculpatului S.I.I., începând cu data de 4 iulie 2013 orele 14:35 iar prin încheierea de ședință nr. 37 din 5 iulie 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 iulie 2013 până la 2 august 2013, inclusiv, fiind emis M.A.P nr. 9/U din 5 iulie 2013, măsura arestării preventive fiind menținută prin încheierile de ședință din 31 iulie 2013, 18 septembrie 2013, 13 noiembrie 2103 și 8 ianuarie 2014 ale Judecătoriei Drăgășani. În raport de dispozițiile art. 399 Noul C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., având în vedere și soluția dispusă pe latura penală a cauzei, respectiv de condamnare a inculpatului și de aplicare a unei pedepse cu executare în regim de detenție, constatând că temeiurile care au fundamentat măsura preventivă a arestării inculpatului subzistă și în continuare, instanța a menținut această măsură, și, implicit, a respins cererea de înlocuire a acesteia cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, iar din durata pedepsei aplicată s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive. În conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât partea vătămată D.R.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul nu a fost recuperat, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 60.000 RON, reprezentând c/valoarea bunurilor sustrase de la această parte vătămată. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a luat act că părțile vătămate D.R.S. și T.P., nu s-au constituit părți civile în cauză. Celelalte părți vătămate, s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează: Partea vătămată Ș.I. s-a constituit parte civilă în cauză, inițial cu suma de 21.250 RON, pe parcursul procesului majorându-și pretențiile la suma de 40.000 RON, reprezentând c/valoarea bunurilor sustrase de minori, respectiv bijuteriile din aur, apreciate la cca. 20.000 RON, aprox. 500 euro și a unui telefon mobil, însă nu a făcut dovada acestor pretenții majorate, în condițiile art. 1179 - 1180 C. civ. în vigoare la data săvârșirii faptei. Partea vătămată D.I.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 2.400 RON reprezentând c/valoarea bijuteriilor sustrase, a aparatului foto și suma de 200 RON. De asemenea, partea vătămată G.C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.150 RON reprezentând c/valoarea laptop-ului, a camerei foto și a celor două telefoane mobile marca M., iar partea vătămată Școala Nicolae Bălcescu din Drăgășani - prin reprezentantul legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON pentru videoproiectorul și cele două laptop-uri sustrase. Din adresa SC D.C. SRL Drăgășani, rezultă că valoarea gramului de aur (bijuterii) de 14K era la data săvârșirii faptelor de către inculpat 179 RON, laptop NDI - 2.122,23 RON, laptop AA - 1.900 RON, laptop FS - 2.370 RON și videoproiectorul - 5.464,87 RON. În consecință, constatând îndeplinite condițiile art. 998 C. civ. (în vigoare la data săvârșirii faptelor pentru care părțile vătămate s-au constituit parte civilă), a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată Ș.I. și admise acțiunile formulate de părțile civile D.I.M., G.C.A. și Școala Nicolae Bălcescu din Drăgășani - prin reprezentantul legal. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani și inculpatul S.I.I. prin care au fost invocate motive privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței, după cum urmează: I. Inculpatul, prin apărătorul său, a susținut că nu este vinovat pentru instigare la furturile comise de minori și niciunul dintre martorii audiați nu a furnizat suficiente date care să conducă la această concluzie. Activitatea infracțională a minorilor exista și înainte, iar aceștia sunt chiar în prezent cercetați pentru fapte de furt calificat despre care nu se mai poate spune că inculpatul a avut vreo contribuție. În opinia inculpatului, probele administrate în cauză de anchetatori evidențiază un dubiu important care ar trebui să producă efecte în favoarea acestuia și nu invers. În fine, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de legiuitor. II. Parchetul, în primul rând, a criticat sentința deoarece prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru șase infracțiuni de complicitate la furt calificat fără a dispune schimbarea de încadrare juridică a faptelor, având în vedere că prin actul de inculpare acesta fusese trimis pentru o singură infracțiune de furt în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de tăinuire, impunându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru că așa cum rezultă din conținutul obiectiv, tăinuirea reprezintă de fapt o activitate de complicitate ulterioară ce se integrează natural în conținutul art. 25 din vechiul C. pen. În altă ordine de idei, parchetul a considerat că revocarea restului de 356 zile neexecutate dintr-o pedeapsă anterioară ar fi trebuit să producă agravarea regimului sancționator aplicat inculpatului, în caz contrar această operațiune de revocare nu ar avea niciun fel de consecințe în plan juridic, ceea ce este inacceptabil în opinia parchetului. S-a apreciat că ar fi trebuit interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen. anterior ca pedeapsă complementară cât și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, nu doar de a fi ales. În cursul apelului, curtea a încuviințat cererea inculpatului privind audierea martorilor P.I.C., B.Ș.V., G.A., care nu au fost audiați la instanța de fond cât și a martorului D.N.M., urmând ca toți aceștia să fie citați prin organele de poliție. De asemenea, s-a emis adresă către SML Argeș pentru completarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică în sensul de a se preciza dacă este necesară luarea unei măsuri de siguranță față de apelantul inculpat având în vedere afecțiunile acestuia, iar în caz afirmativ care este măsura respectivă. La 7 mai 2014 SML Argeș a înaintat completarea raportului de expertiză medico-legală de unde rezultă că inculpatul S.I.I. nu necesită măsuri de siguranță cu caracter medical. A fost audiat inculpatul (£130), cât și martorii B.Ș.V. (£106), G.A. și D.N.M. (£178), iar în ceea ce îl privește pe martorul P.I.C., fiind citat de nenumărate ori cu mandat de aducere, acesta nu a putut fi găsit la niciunul din domiciliile indicate, curtea constatând imposibilitatea audierii sale (Încheierea din 11 iunie 2014). Examinând apelurile declarate în cauză în raport cu motivele susținute de apelanți, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., curtea le-a apreciat întemeiate pentru următoarele considerente: I. În legătură cu acuzațiile aduse inculpatului curtea constată că prima instanță a efectuat o analiză amănunțită a fiecărui act material în parte, vinovăția acestuia rezultând fără echivoc din declarațiile părților vătămate T.P., Ș.I., martorii B.I., C.V.C., D.N.M., A.V., S.A.D., M.Ș.C., V.M.M., M.A., C.C., H.S.I., ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, cât și cu declarațiile martorilor D.N.M., G.A. și în parte cu declarația martorului B.Ș., aceștia din urmă audiați de instanța de apel. Inculpatul s-a apărat într-o manieră inconsecventă și neconvingătoare, susținând că nu a instigat sub nicio formă pe cei doi minori la comiterea faptelor, cu toate acestea însă nu a furnizat o justificare credibilă în legătură cu proveniența bijuteriilor pe care le-a amanetat, de altfel, în cantități semnificative, față de condiția sa socială de persoană cu venituri modeste. Activitatea de instigare a inculpatului este descrisă de martorii C.C. și S.A.D. care l-au transportat pe acesta cu autoturismul în diferite locații în Râmnicu Vâlcea, acest din urmă martor cât și martorul V.M.M., observând de fiecare dată inculpatul avea asupra sa sume consistente de bani. În cursul urmăririi penale, fiind efectuate verificări ale mai multor agenții bancare din orașul Drăgășani a fost identificat la Agenția BT un cont de 9.000 RON în care la 20 noiembrie 2012, inculpatul a depus pe numele minorului B.I. suma de 9.000 RON, aceasta având loc imediat după furtul din locuința părții vătămate T.P. Așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță a efectuat o analiză completă a faptelor ce constituie obiectul fiecărei acuzații aduse inculpatului, indicând corespunzător probele pe care acestea se bazează astfel că susținerile inculpatului în legătură cu neimplicarea în comiterea faptelor de care este acuzat nu pot fi credibile. Dubiul reprezintă o controversă fără ieșire în fața căreia organul judiciar nu poate trage o concluzie certă în legătură cu faptele și vinovăția unei persoane acuzată de comiterea unor infracțiuni, motiv pentru care prin voința legiuitorului concretizată în dispozițiile ar