ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3772/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3772/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18/PI din 12 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5081/30/2011, în temeiul art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.A. la 12

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor

prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la

data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit.

a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu

data de 21 aprilie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat

inculpatul K.M.F. la 10 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la

data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând cu

data de 21 aprilie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la 10 ani închisoare pentru

complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la

data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatului B.R.

prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosar nr. 7865/111/2009

a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/ A din 09

septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea și, în consecință, s-a dispus

executarea în întregime a acestei pedepsei care s-a adunat la pedeapsa de 10

ani aplicată prin sentința de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14

ani închisoare.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la

data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din

pedeapsă durata arestului preventiv executat în Dosar nr. 7865/111/2009 a

Tribunalului Bihor, respectiv perioada cuprinsă între data de 27 mai 2009 și 05

iunie 2009.

În baza art. 14 și 346

C. proc. pen și art. 998 și urm C. civ. au fost obligați inculpații în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC S.I. SRL să achite în favoarea părții civile.

SC L.I.I. SRL, suma de 225.060 lei.

S-a menținut măsura

asigurătorie a popririi conturilor SC P.B. SRL deschise la R.B.

În baza art. 191 C.

proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 5.000

lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

Între inculpații C.M.,

K.M.F., B.R. împreună cu alte persoane dintr-un cerc mai larg de prieteni față

de care s-au făcut cercetări sau au fost pronunțate soluții de scoaterea de sub

urmărire penală s-au stabilit relații de „colaborare” cu privire la înființarea

unor societăți comerciale prin intermediul cărora se desfășurau diverse

activități comerciale mai puțin licite. Relevant este faptul că, în genere,

societățile nu aveau o activitatea comercială conform obiectului de activitate

și erau înstrăinate foarte des.

Prima instanță a

constatat că din susținerile numitului I.I., persoană care a avut calitatea de

șofer al inculpatului C.M., dar avea la rândul său studii juridice, declarație

care s-a coroborat cu înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției de la

domiciliul inculpatului C.M., dar și cu notele de redare a convorbirilor

telefonice și depoziția martorului C.S. a rezultat o preocupare constanță a

inculpatului C. de a înființa societăți comerciale. S-a reținut că el însuși a

declarat că la acest moment avea cam cinci societăți comerciale. Din susținerile

martorului C.S. coroborate cu notele de redare a unor convorbiri purtate între

acesta și C.V. a rezultat că aceștia au agreat înființarea sau cesionarea unor

societăți comerciale pe numele unor persoane care proveneau din medii sociale

sărace (profitând de lipsa de cunoștințe a persoanelor respective sau

amăgindu-le prin oferirea unor sume modice de bani). Concludent a fost

considerat de prima instanță și exemplul martorului C., persoană care a fost

numit asociat al SC P.B. SRL, dar și faptul că, urmare a nemulțumirii

martorului C.S., speriat de faptul că a fost căutat de poliție, i s-a promis de

către inculpatul C.M., prin C.V., că societatea a fost trecută pe numele altei

persoane, sens în care i s-a cerut buletinul de identitate. C.V. i-a spus martorului

C. că urma să fie vândută societatea unei persoane nevoiașe. Relevant este

faptul că în asemenea manieră s-a procedat cu cesionarea SC S.I. SRL, al cărei

administrator era numita C.I. persoană care, alături de prietenul său M.M.,

făcea parte din cercul de prieteni ai celor trei inculpați și care, de asemenea,

nu a fost străină de activitatea desfășurată de aceștia. După efectuarea unei

operațiunii nelegale ce a prejudiciat pe partea civilă din prezenta cauză s-a

cesionat societatea numitului Ț.D., persoană care a domiciliat într-un sat din

jud. Dolj, avea 7 clase și a lucrat ca și ziler în Timișoara. Acest martor a

relatat instanței că nu are cunoștință de acest demers, iar actul de identitate

i-a fost sustras. De operațiunea de cesionare s-a ocupat inculpatul B.R.

împreună cu martorul G.R., de asemenea, persoană care făcea parte din acest

cerc de prieteni.

Prima instanță a

constatat faptul că inculpatul C.M. a desfășurat o astfel de activitate ce a reieșit

și din notele de redare, care au evidențiat o discuție cu un anume Zoli din

care a rezultat că se pregătea împreună cu acest Zoli, să schimbe statutul unei

alte societăți, într-o manieră asemănătoare cu cea care a făcut obiectul

cercetării în prezentul dosar. Inculpatul a explicat interlocutorului faptul că

noul administrator are atribuții depline asupra firmei, faptul că persoana care

urma să devină administrator este plecată, precum alte detalii cu privire la

virarea banilor.

Instanța de fond a

reținut aceste elemente de circumstanțiere, apreciind relevant a fi stabilit contextul

în care a fost săvârșită infracțiunea și participarea unui număr mai mare de

persoane, întrucât și-a format părea că, acest caz nu este unul izolat,

inculpații, alături de alte persoane, stabilindu-și un mod de operare pentru a

obține sume de bani în mod ilicit și a își ascunde activitatea infracțională

prin folosirea unor persoane neștiutoare ca și administratori ai societăților

înființate precum și prin desființarea sau cesionarea rapidă a societății prin

intermediul căreia s-a derulat afacerea. Relevant s-a considerat faptul că o

parte din participanți au studii juridice sau cunoștințe economice, și în relațiile

comerciale în rare cazuri se întâlneau efectiv cu cei cu care contractau.

Relevante au fost considerate și susținerile martorului A., care a arătat că

s-a întâlnit cu inculpatul C.M. la o petrecere, acesta i-a dat numărul său de

telefon și i-a spus că are o firmă de construcții, referindu-se la SC P.B. SRL.

La momentul la care acesta a întrat în raporturi comerciale cu societatea de

mai sus, inculpatul C.M. nu s-a mai întâlnit cu martorul. I-a spus că îl pune

în legătură cu S. și i-a dat un număr de telefon al acestuia, însă martorul nu

l-a văzut niciodată pe S., confirmând că a luat legătura doar cu un șef de

echipă și ulterior a vorbit de mai multe ori cu inculpatul C.M. care l-a sunat

de pe un telefon cu număr neafișat.

Instanța de fond și-a

format părerea că aceasta a fost o modalitate de a se proteja și a-l incrimina

pe martorul C.S., în eventualitatea depistării unor nereguli. De altfel, așa

cum s-a putut observa, aceasta a fost și strategia de apărare a inculpaților C.

și K., ambii arătând că sunt victimele martorului C.S., demers puțin probabil

având în vederea mediul din care provenea această persoană și faptul că apare

evident că acesta nu a deținut cunoștințe care să-i permită negocierea unor

contracte comerciale.

Cu privire la

inculpatul C.M., prima instanță a constatat că acuzarea l-a trimis în judecată

pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen.

S-a reținut ca în data

de 10 noiembrie 2010 partea civilă, prin reprezentanta Ș.I. a fost contactată

telefonic de inculpatul C.M. care s-a prezentat sub o identitatea falsă,

susținând că se numește D.Ș. și că este administrator la SC S.I. SRL.

Acesta i-a propus

spre vânzare semințe de floarea soarelui și, în urma discuției purtate, au

stabilit o întâlnire pentru data de 11 noiembrie 2010, având drept scop

prezentarea unor mostre de semințe. La solicitarea inculpatului, întâlnirea a

avut loc în localitatea Șagu jud. Arad, prilej cu care reprezentanta părții

civile a primit trei plase cu semințe de floarea soarelui pe care a urmat să le

testeze din punct de vedere al calității și să decidă dacă va achiziționa

produsele.

În data de 12

noiembrie 2010, după testarea semințelor, reprezentanta părții civile SC L.I.I.

SRL l-a sunat pe inculpat, comunicând decizia societății de a achiziționa

cereale. La data de 15 noiembrie 2010 au fost trimise prin e-mail, de către inculpat

contractul de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2010, factura fiscală din 15

noiembrie 2010, care au fost semnate de cumpărătoare și retrimise pe e-mail.

Prețul cumpărării a

fost de 1.650 lei/ tonă, iar cantitatea ce a fost contractată a fost 110 T, în valoarea

totală de 220 000 lei.

Conform înțelegerii

partea civilă a trimis în aceeași zi camioanele pentru încărcarea mărfii de la

producător, adică SC E.W.R. SRL, persoană juridică de la care a susținut

inculpatul că va ridica marfa.

Concomitent

inculpatul, prezentându-se sub altă identitate respectiv sub numele D.O. și tot

ca reprezentant al SC S.I. SRL, a luat legătura cu numitul R.P.M.,

administrator la SC E.W.R. SRL, arătându-i că dorește să cumpere 500 T de

floarea soarelui. Reprezentantul SC E.W.R. SRL, i-a indicat adresa de e-mail de

la serviciul contabilitate și tot în data de 15 noiembrie 2010 s-a încheiat

prin e-mail contractul de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2011 prin care SC

E.W.R. SRL urma să vândă cantitatea de 500 T cu prețul de 510 euro/ tonă societății

SC S.I. SRL. Relevant este faptul că, reprezentantul vânzătoarei nu s-a

întâlnit cu inculpatul, iar corespondența s-a purtat prin e-mail

„stepinfologistic”.

S-a mai reținut că

între inculpat și reprezentanta părții civile s-au purtat discuții telefonice în

data de 15 noiembrie 2010, cu privire la intrarea sumelor de bani în contul SC

S.I. SRL, inculpatul relatând că nu vor putea fi lăsate camioanele încărcate să

plece decât după intrarea banilor în cont. Banii au fost virați în data de 15 noiembrie

2010, în jurul orelor 14 30, iar întrucât banii nu au intrat în contul S.I. până

în dimineața zilei de 16 noiembrie 2010, camioanele au rămas încărcate în curtea

SC E.W.R. SRL.

Reprezentantul SC

E.W.R. SRL, a confirmat faptul că i-a spus inculpatului că nu va elibera marfa

decât după efectuarea plății, precum și faptul că, acele camioane trimise au

fost încărcate cu marfă în data de 15 noiembrie 2010.

Atât reprezentanta

părții civile cât și reprezentanții SC E.W.R. SRL au susținut că după acest

moment inculpatul nu a mai putut fi contactat pe numărul de telefon.

Din înscrisurile

financiar bancare prima instanță a reținut că, la data de 12 noiembrie 2010,

inculpatul B.R. a deschis la I.S.P.B., în beneficiul SC S.I. SRL, contul ce a

servit pentru virarea sumei de mai sus, iar la data de 16 noiembrie 2010, tot

inculpatul B.R. a virat cu titlu urgent suma de 224 550 lei din contul SC S.I.

SRL în contul SC P.B. SRL. în zilele următoare, așa cum a rezultat din

extrasele de cont de la dosar (vol.1 filele 63-100), suma de bani a fost

ridicată de inculpatul K.E., prin retrageri repetate. Potrivit susținerilor

martorului I.I., persoană care l-a transportat cu mașina atât pe inculpatul K.

cât și pe inculpatul C.M., inculpatul K. avea rolul de a ridica sumele de bani,

și în majoritatea cazurilor, după o astfel de operațiune se întâlnea cu

inculpatul C. pentru a-i preda banii.

Starea de fapt descrisă,

a fost confirmată, în opinia tribunalului, de faptul că inculpatul C.M. se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a părții vătămate, cu

prilejul încheierii unui contract, dar și prin folosirea unor nume sau calități

mincinoase.

S-a reținut ca

acțiunea de inducere în eroare a reprezentantei părții civile, s-a compus

dintr-o operațiune complexă de prezentare sub identitate falsă și declinându-și

o calitate pe care nu o avea, respectiv aceea de reprezentant al SC S.I. SRL,

deși la acel moment societatea avea drept asociat pe numita C.I. și avea ca

împuternicit pe inculpatul B.R. De asemenea, s-a constatat ca manopera dolosivă

reiese din modul de concepere a relației comerciale, respectiv purtarea unor

tratative cu SC E.W.R. SRL pentru achiziționarea unei cantități mult mai mari de

floarea soarelui, respectiv 500 tone și cu un preț mult mai mare, respectiv 510

euro/ tonă, pentru a se asigura de faptul că nu va putea fi executată în

întregime obligația de plată față de vânzător și, în acest mod, nu se va livra

marfa, având astfel timp să ascundă sumele de bani.

Tribunalul a constatat

că inculpatul, în cursul cercetării judecătorești a contestat faptul că a avut

acea întâlnire cu partea civilă Ș.I., precum și procedura recunoașterii din

cursul urmăririi penale, acreditând ideea că acesteia i-a fost sugerat cine

este autorul. Instanța de fond nu a luat în considerare aceste apărări, constatând

că, reprezentanta părții civile a recunoscut pe inculpat în fața procurorului,

iar în fața instanței de judecată a afirmat cu certitudine că inculpatul C.M.

este persoana cu care a discutat în data de 11 noiembrie 2010. S-a apreciat că

declarația a fost credibilă, întrucât pare puțin probabil ca, după o discuție

destul de lungă care a implicat negocieri, partea civilă să nu își amintească fizionomia

și alte trăsături fizice ale acestuia la o eventuală revedere.

De asemenea, s-a reținut

ca inculpatul C.M., a propus în cursul cercetării judecătorești audierea unor

martori pentru a demonstra faptul că la data săvârșirii faptelor, respectiv perioada

10 - 16 noiembrie 2010 nu s-a aflat în Timișoara, fiind împreună cu martorii la

Poiana Mărului.

Prima instanță a

constatat că martorii Ș.I. și O.V., cunoscuți ai inculpatului C., au relatat că

aproximativ în jurul datei de 09 noiembrie 2010 l-au însoțit pe acesta în

localitatea Poiana Mărului, unde au stat circa 3 zile. Martorii nu au confirmat

cu certitudinea această dată. Drept reper martorul O. a relatat că la dat de 13

noiembrie 2010 s-a desfășurat meciul de fotbal Politehnica Timișoara -

Urziceni, la acel moment s-au aflat în Poiana Mărului, dar au plecat cu 2 zile

înainte.

Cu privire la

depozițiile acestor martori, prima instanță a fost rezervată în a accepta

susținerile martorilor în condițiile în care inculpatul C.M. nu i-a propus

decât în cursul cercetării judecătorești, depozițiile acestora, fiind relevante

pentru a-și susține nevinovăția.

Însă, s-a considerat

că și chiar în ipoteza în care au fost acceptate susținerile lor, activitatea

infracțională care se impută inculpatului nu a reclamat prezența sa fizică în Timișoara.

S-a reținut că în afară de întâlnirea din data de 11 noiembrie 2010, pe care a

avut-o cu Ș.I., care a presupus efectiv un contact vizual, restul activităților

s-au desfășurat prin telefon și e-mail, mijloace de comunicare care pot fi

accesate din orice loc. Mai mult, potrivit susținerilor martorului O., s-a

reținut că inculpatul ar fi plecat în spre Poiana Mărului în data de 11 noiembrie

2011, cu două zile înainte de meciul cu pricina (fapt ce nu exclude întâlnirea

în aceeași zi cu Ș.I.) și s-au întors în data de 14 noiembrie 2011 seara,

inculpatul fiind în Timișoara la momentul încheierii contractelor, virării

sumelor de bani și ridicării acesteia.

Faptul că inculpatul a

fost cel care s-a întâlnit cu partea civilă a fost reținut de prima instanță și

din alte elemente, respectiv afirmațiile părții civile cu privire timbrul vocal

al inculpatului, aceasta relatând că vorbea agitat și cu un accent oltenesc,

aspecte constate și de instanță, faptul că era un cunoscător în domeniul

comercializării de cereale, aspect confirmat de partea civilă și de ceilalți

martori, I.I., C.S. și chiar de inculpat personal care a recunoscut că a avut

firme care s-au ocupat cu comercializarea de cereale.

De asemenea, în

sprijinul acestei concluzii au fost reținute și notele de redare a

convorbirilor telefonice, din care a rezultat implicarea inculpatului în

activitatea SC P.B. SRL și cunoașterea de către el a problemelor ivite odată cu

plângerea penală formulată de SC L.I.I. SRL.

Totodată, prima

instanță a constatat că declarațiile martorului C.S. au demonstrat că

inculpatul a avut inițiativa constituirii SC P.B. SRL, numitul C.V., prezentându-l

ca fiind șeful, și arătând că, de fiecare dată când avea o problemă, urma să

apeleze la C.M. Totodată, martorul a recunoscut faptul că acesta l-a mandatat

pe I.I., să se ocupe de documentația necesară înființării firmei, dar totodată

inculpatul personal, împreună cu inculpatul K. l-a însoțit pe C.S. în vederea deschiderii

un cont pentru societate.

Relevant a fost

considerat de prima instanță și faptul că, cu prilejul percheziției domiciliare

din data de 20 aprilie 2011 la domiciliul inculpatului, au fost identificate

mai multe documente contabile ce privesc SC P.B. SRL, dar și ștampila rotundă

aparținând SC S.I. SRL, care a fost aplicată pe contractele de vânzare

cumpărare încheiate cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL.

În condițiile în care

la acel moment administrator al societății SC S.I. SRL, era C.I., care a

relatat că a predat ștampilele inculpatului B.R., persoană mandatată să

exercite atribuțiile de administrator, s-a apreciat că nu se explică identificarea

ștampilei societății la în imobilul inculpatului C.M. decât prin aceea că acesta

a fost persoana care a folosit-o.

De asemenea, s-a

reținut că percheziția informatică efectuată asupra unității de stocare a

datelor în format electronic ridicată de la inculpat în data de 20 aprilie 2011

cu ocazia percheziției domiciliare, a demonstrat găsirea pe această unitate a

unui model de contract de vânzarea cumpărare, necompletat la rubrica vânzător,

dar completat la rubrica cumpărător cu datele aparținând părții civile SC

L.I.I. SRL, modelul fiind identic cu cel depus la dosar de reprezentanta părții

civile, numita S.I.R.

Totodată, s-a

considerat că relevant este faptul că, urmare a percheziției informatice asupra

calculatorului inculpatului a fost imprimata lista cuprinzând ID-urile de

messenger aflate în arhiva Y.M. a fost identificat ID-ul “stepinfologistic”,

accesat în data de 15 noiembrie 2010.

Tribunalul a apreciat

că sunt întrunite condițiile pentru reținerea variantei agravante a infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., constând în aceea că fapta a avut

consecințe deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen., respectiv s-a produs o

pagubă ce depășește suma de 200 000 lei.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiuni instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului C.M.A.

la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal

pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care a reieșit

din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările

săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului. Astfel, instanța de fond a

avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care

au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate.

S-a mai avut în vedere faptul că modalitatea de săvârșirea a infracțiunii, dar

și probele de la dosar, au evidențiat faptul că inculpatul a inițiat un mod de

operare prin intermediul unor firme înființate pe numele unor persoane nevoiașe

cu scopul de a ascunde sumele de bani obținute în acest mod, dar și cu scopul

de a se pune la adăpost în eventualitatea în care ar fi depistat de autorități,

demers apreciat de instanța ca fiind foarte grav și constituind un real pericol

pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii

sociale sărace care sunt amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații

comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzați pentru

fapte penale. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere cuantumul mare al

prejudiciului, poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, încercând să incrimineze pe numitul C.S., dar și

faptul că în prezent este cercetat pentru fapte similare.

Ca urmare a

condamnării la pedeapsa închisorii prima instanță a aplicat, în temeiul art. 65

C. pen. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei

principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai beneficia de

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a

ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării

pedepsei principale.

În temeiul

prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către

inculpat, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării

pedepsei principale. Întrucât în privința inculpatului, s-a apreciat că

temeiurile care au stat la baza luări măsurii preventive a arestului preventiv

se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen., prima instanță a menținut măsura

arestării preventive, iar în baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data

de 21 aprilie 2011 și până la zi.

Cu privire la inculpatul

K.M.F., prima instanță a reținut că acesta este acuzat pentru complicitate la

infracțiunea de înșelăciune, art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. S-a reținut că acest inculpat a contribuit la înființarea SC

P.B. SRL, acceptând rolul de împuternicit asupra conturilor bancare ale acestei

societăți și ocupându-se în fapt de toate operațiunile legate de activitatea

acesteia.

Referitor la

operațiunea derulată între SC S.I. SRL și SC L.I.I. SRL, s-a constatat că inculpatul

K. a ridicat în data de 16 noiembrie 2010, din contul SC P.B. SRL, prin retrageri

repetate, suma de 224.550 lei care fusese virată de SC S.I. SRL și reprezenta

contravaloarea contractului încheiat cu SC L.I.I. SRL. Titlul în baza căruia au

fost ridicate sumele de bani l-au reprezentat borderouri de achiziții cereale,

identificate asupra inculpatului și care nu au constituit operațiuni reale.

S-a mai reținut că

inculpatul a fost identificat de organele de anchetă în fața R.B. din Calea

Aradului Timișoara cu ocazia ridicării unei sume de bani din conturile SC P.B.

SRL, prilej cu care s-a găsit asupra sa ștampila SC P.B. SRL și alte înscrisuri

privitoare la această societate. De asemenea, cu prilejul percheziție

domiciliare la locuința acestui inculpat s-a constatat că au fost identificate

alte documente referitoare la această societate dar și copii ale cărții de

identitate a numitului C.S., confirmându-se susținerile martorului constând în aceea

că inculpatul K.F. și inculpatul C.M., intenționau cesionarea acestei societăți

în momentul în care au aflat că sunt probleme. Relevant a fost considerat și

faptul că la locuința inculpatului K., a fost identificată o coală de hârtie A4

cu semnături în alb care au aparținut martorului C.S. Acest martor a relatat

că, imediat după înființarea SC P.B. SA, fiind la un local împreună cu

inculpatul C.M. cu K.F. și cu I.I., numitul I.I. i-a cerut să depună niște

semnături pe o coală de hârtie. Faptul că această coală de hârtie a fost

identificată în imobilul inculpatului K., demonstrează atât legătura dintre cei

trei cu privire la înființarea SC P.B. SRL dar și faptul că inculpatul K. era

implicat în activități ale SC P.B. SA de natură a angaja răspunderea

societății, intenționând probabil să imite semnătura lui C.S.

Prima instanță a constatat

că inculpatul K.F. recunoaște faptul că a efectuat operațiuni de virare și

ridicarea a unor sume de bani din conturile SC P.B. SRL, însă a arătat că

aceste operațiuni le-a efectuat din dispoziția numitului C.S. care avea

calitatea de asociat unic și întrucât acesta i-a promis că îl va angaja.

Instanța de fond a

înlăturat aceste apărări considerând că au fost contrazise de întreg materialul

probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. Din

susținerile martorilor C.S. și I.I. a reieșit faptul că numitul C.S. a acceptat

să fie asociat în cadrul SC P.B. SRL la sugestia lui C.M. S-a reținut că acești

martori au confirmat că s-au efectuat demersuri pentru ca inculpatul K.F. să

fie împuternicit cu drept de semnătură asupra conturilor societății, lucru

nejustificat dacă acceptăm apărările inculpatului. De altfel, așa cum a reieșit

din adresa comunicată instanței de R.B., singura persoană care a efectuat

vreodată operațiuni bancare din conturile SC P.B. SRL a fost inculpatul K.F. De

asemenea, notele de redare a convorbirilor telefonice și ambientale dintre

martorul C.S. și K.F. a confirmat purtarea unor discuții care au demonstrat că

martorul C. era îngrijorat de faptul că s-au început cercetări legat de această

societate, iar inculpatul K. încerca să-l liniștească. De asemenea, notele de

redare a convorbirilor telefonice au evidențiat faptul că, în urma unei

discuții cu C.M., inculpatul K. și-a făcut o programare la bancă pentru

ridicarea sumei de 200 000 lei, dar și faptul că, sunat fiind de funcționara de

la bancă, martorul C.S., nu știa despre această programare și l-a sunat pe C.M.

care i-a dat asigurări că totul este în regulă, că nu trebuie să meargă la

bancă pentru că va merge inculpatul K.F.

S-a apreciat că

probele descrise mai sus au demonstrat participarea inculpatului K.F. la

derularea operațiunii de ridicare a sumei de 224.550 lei ce au intrat în conturile

SC P.B. SRL din conturile SC S.I. SRL, precum și faptul că acest inculpat a

contribuit la înființarea societății SC P.B. SRL, la deschiderea conturilor și

avea cunoștință de toate operațiunile derulate prin intermediul acestei

societăți, elemente care au îndreptățit instanța să considere că activitatea

ilicită ce face obiectul judecății în prezentul dosar este una premeditată

inculpatul K., alături de inculpatul C.M., construindu-și o modalitate de a

disimula originea ilicită a sumelor de bani intrate în contul societății, dar

și un mod de a se dezincrimina, folosindu-se de identitatea și calitatea de

asociat a martorului C.S.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiunii tribunalul l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal

pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care

reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de

împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului.

Astfel instanța de

fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în

care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele

neidentificate, participarea decisivă a inculpatului în activitatea de mai sus

în ce privește gestionarea sumelor de bani care intrau în conturile SC P.B. SRL.

Instanța de fond a

mai avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii în ciuda probelor existente la dosar, încercând să-l

incrimineze pe martorul C.S. Ca și în cazul inculpatului C.M., s-a considerat

că activitatea ilicită a inculpatului și contextul în care aceasta a fost

săvârșită a reprezentat un real pericol pentru societățile comerciale și pentru

acele persoane provenind din medii sociale sărace care au fost amăgite cu sume

de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să

fie la rândul lor acuzate pentru fapte penale, iar izolarea inculpatului de

mediul în care au acționat se impune pentru o durată cât mai mare de timp

tocmai datorită modului elaborat de a concepe infracțiunea și intenției vădite

de a arunca responsabilitatea asupra unor persoane cu un nivel de cultură și

educație scăzute.

Ca urmare a

condamnării la pedeapsa închisorii prima instanță a aplicat, în temeiul art. 65

C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei

principale, considerându-se că inculpatul a fost nedemn pentru a mai beneficia

de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul

de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata

executării pedepsei principale.

În temeiul

prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către

inculpat, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării

pedepsei principale.

Întrucât în privința

inculpatului, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luări măsurii

preventive a arestului preventiv se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive, iar în baza disp. art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului

preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi.

Cu privire la

inculpatul B.R.A., prima instanță a reținut că acesta este acuzat pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev de art. 26 raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Contribuția sa a constat în aceea că, având

calitatea de împuternicit al SC S.I. SRL, a deschis la data de 12 noiembrie 2010

un nou cont al acestei societăți, la I.S.P.B., dată care a coincis cu momentul

la care S.R. a confirmat acceptarea tranzacției inculpatului C.M., iar la data

de 16 noiembrie 2010, data la care suma de 225 060 lei a intrat în contul SC S.I.

SRL, a dispus transferul cu titlu urgent a sumei de 224.050 lei din conturile SC

S.I. SRL în conturile SC P.B. SRL.

Prima instanță a

constatat că efectuarea acestor operațiuni a rezultat din înscrisurile

financiare existente la dosarul cauzei și nu a fost negată de inculpatul B. care

a confirmat faptul că a acceptat să fie mandatarul SC S.I. SRL la propunerea

numitei C.I., persoană care a fost prietenă cu el de mai mulți ani și cu scopul

de a cesiona această societate. Totodată, s-a reținut ca inculpatul a recunoscut

faptul că a intenționat cesionarea societății, că a inițiat demersuri pentru

cesionare cu o persoană pe nume Ț.D., că a deschis un nou cont al societății la

I.S.P.B. În apărarea sa, a menționat că aceste demersuri i-au fost solicitate

de avocatul G.R., persoană care era la rândul său prieten cu C.I. și cu

prietenul acesteia M.M. și care a avut cunoștință despre operațiunile care s-au

derulat. S-a menționat că, la scurt timp după ce a fost împuternicit, respectiv

la două săptămâni, a fost contactat de G.R., care l-a întrebat dacă mai deține

firma și care i-a recomandat o persoană care dorește să cumpere firma în

persoana numitului Ț.D. Întrucât nu a avut specimen de semnătură asupra conturilor

SC S.I. SRL, avocatul G.R. i-a solicitat să deschidă un nou cont la I.S.P.B.,

întrucât noul cumpărător, respectiv Ț.D., a dorit să deruleze o operațiune pe

această firma înainte de finalizarea documentației de cesionare. Inculpatul a relatat

că a acceptat să deschidă acest cont, precum și virarea sumei de bani provenind

de la SC L.I.I. SRL tot la sugestia avocatului G.R. care i-a relatat că există

un contract la baza acestei tranzacții.

S-a constatat că

audiat, atât în fața instanței cât și în cursul urmăririi penale, numitul G.R.,

a recunoscut existența unei relații între el, B.R., M.M., C.I., precum și

faptul că, deși inculpatul B.R. era mandatat să se ocupe de cesionarea SC S.I.

SRL, totuși prietenul asociatei C.I., numitul M.M. i-a cerut și lui să

supravegheze operațiunea de cesionare, lucru aparent nejustificat din punctul

de vederea al instanței în ipoteza în care nu ar fi fost și un alt tip de

legătură între aceștia decât aceea de prietenie.

Analizând materialul

probator administrat, raportat la apărările inculpatului, prima instanță nu a

putut lua în considerare apărările acestuia constând în faptul că la baza

rezoluție sale este o manoperă de inducere în eroare inițiată de prietenii săi G.R.,

de C.I. și de prietenul acesteia M.M. Activitățile de a prelua societatea SC

S.I. SRL, de a deschide un nou cont bancar, de a redacta acte constitutive în

vederea cesionării către o persoană care pe care nu o cunoștea și care se și-a

dat o identitate nereală și de a vira o sumă foarte mare de bani cu titlu

urgent, fără prealabile verificări, în momentul în care se găsise deja un

cumpărător pentru SC S.I. SRL și se creaseră premizele de a-și duce la

îndeplinire mandatul, eliberându-se efectiv de această societate, nu apar

credibile, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de acte omisive ci de acte ce

presupun efectiv o implicare, o operațiunea de a face, o derulare în timp.

S-a reținut că

inculpatul a susținut că este jurist și totodată a avut o experiență în muncă de

funcționar bancar, astfel încât s-a constatat că nu a putut fi acceptată teza

că s-a angajat la acest demers la rândul său fiind indus în eroare de G.R., de C.I.

și de prietenul acesteia M.M. astfel încât să se dispună înlăturarea

răspunderii penale.

Prima instanță a

acceptat însă, faptul că este posibilă și implicarea persoanelor de mai sus, nu

numai în activitatea ilicită ce a făcut obiectul judecății în prezentul dosar,

dar și în alte activități similare, întrucât s-a evidențiat un mod de operare structurat

care a trădat faptul că aceștia aplicau o ”rețetă cunoscută”.

S-a reținut că

existența unei legături între inculpatul B.R. și C.M. cu privire la derularea

acestei afaceri a rezultat și din aceea că, una din ștampilele SC S.I. SRL,

respectiv ștampila rotundă a fost aplicată pe contractele încheiate de SC S.I. SRL

cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL la data de 15 noiembrie 2010, dată la care

inculpatul B.R. era în posesia actelor societății SC S.I. SRL.

S-a constatat că unul

din elementele care au suscitat discuții cu privire la acest inculpat, a fost

faptul că ștampila rotundă a fost identificată cu prilejul percheziției

domiciliare la locuința inculpatului C.M.

Potrivit declarației

numitei C.I., dată în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că

martora i-a propus în luna octombrie 2010 lui B.R. să fie împuternicit pentru

societate, i-a predat și cele două ștampile ale societății, respectiv cea

rotundă și cea dreptunghiulară. Inițial, în cursul urmăririi penale inculpatul B.R.

a relatat că a primit ambele ștampile ale societății, iar ulterior susține că a

primit-o doar pe cea dreptunghiulară, acreditând ideea că o altă persoană, a

primit de la C.I. ștampila care a fost aplicată pe contractele încheiate.

De asemenea, s-a

reținut că numita C.I. și prietenul său M.M. au fost persoane care au fost

audiate în cursul urmăririi penale, nu au mai putut fi audiate în instanță fiind

plecate din țară. Instanța de fond a luat în considerare susținerile lor din

cursul urmăririi penale prin coroborare cu întregul material probator pentru a aprecia

asupra apărărilor inculpatului B.R. privitor la acest element de fapt.

S-a considerat că și

dacă s-ar accepta faptul că acea ștampilă a fost predată inculpatului C.M. de o

altă persoană și nu de către B.R., tot nu ar putea fi înlăturată participarea

inculpatului B.R. la activitatea ilicită de mai sus, fiind evident faptul că

acesta a contribuit la activitatea de inducere și menținere în eroare a părții

civile SC L.I.I. SRL prin faptul că a pus la dispoziție societatea al cărui

împuternicit era în vederea derulării operațiunii comerciale, a deschis un nou

cont bancar în vederea virării sumei de bani rezultate din acea operațiune, demers

care nu era necesar dacă s-ar fi limitat la inițierea procedurii de cesionare a

societății. La un interval scurt de timp, respectiv în aceeași zi cu momentul

intrării banilor în cont a virat, cu titlu urgent, suma de bani în contul unei

societăți noi administrată în fapt de C.M. și K.E.F.

S-a reținut că,

potrivit art. 26 C. pen., „complicele” este acea persoană care, cu intenție,

înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală.

Chiar eliminând

posibilitatea ca acea ștampilă să fi fost remisă inculpatului C.M. de către B.R.,

tribunalul a reținut că este realizată latura obiectivă a infracțiunii în

modalitatea înlesnirii punerii în aplicare a rezoluției infracționale de către

inculpatul C.M., considerând ca fiind evident faptul că inducerea în eroare în

cadrul unei relații comerciale nu ar fi fost posibilă fără existența societății

SC S.I. SRL, a contului bancar deschis care permitea ridicarea imediată a sumelor

de bani. Relevant a fost faptul că partea civilă, așa cum a relatat, înainte de

inițierea contractului a făcut verificări cu privire la societate și a observat

că aceasta este societate nou înființată, argument care a contribuit la luarea

deciziei de a accepta cumpărarea cerealelor oferite de C.M.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B.R. la 10 ani

închisoare.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal

pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care a reieșit

din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările

săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului.

Astfel instanța de

fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată

în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele

neidentificate.

Instanța de fond a

mai avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu e recunoscut decât

parțial săvârșirea faptei. S-a reținut că deși a fost singura persoană care a

susținut că la activitatea ilicită au participat și alte persoane, declarația

sa nu a fost completă cu privire la modul în care au participat aceste

persoane.

Ca și în cazul celorlalți

inculpați prima instanță a considerat că activitatea ilicită a inculpatului și

contextul în care aceasta a fost săvârșită a reprezentat un real pericol pentru

societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale

sărace care sunt amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații

comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzate pentru

fapte penale, iar izolarea inculpatului de mediul în care au acționat se impune

pentru o durată cât mai mare de timp tocmai datorită modului elaborat de a

concepe infracțiunea.

De asemenea s-a avut

în vedere faptul că inculpatul nu este la prima încălcarea a legii, în prezent

fiind condamnat la o pedeapsă 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere prin

sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosar 7865/111/2009 a

Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie

2010 a Curții de Apel Oradea.

Raportat la această

condamnare s-a constatat că sunt aplicabile față de inculpat dispozițiile art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicat inculpatului

B.R. prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7865/111/2009

a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie

2010 a Curții de Apel Oradea.

În consecință, s-a

dispus executarea în întregime a acestei pedepse care s-a adunat la pedeapsa de

10 ani aplicată prin sentința de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 14 ani închisoare.

Ca urmare a

condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen.,

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei

principale, considerându-se că inculpatul a fost nedemn pentru a mai beneficia

de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul

de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata

executării pedepsei principale.

În temeiul

prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către

inculpat, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o

funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării

pedepsei principale

S-a dedus din

pedeapsă durata arestului preventiv executat în Dosar nr. 7865/111/2009 a

Tribunalului Bihor, respectiv perioada cuprinsă între data de 27 mai 2009 și 05

iunie 2009.

Cu privire la latura

civilă a cauzei a reținut instanța de fond că

partea civilă

SC L.I.I. SRL s-a

constituit parte civilă cu suma de 225.060 lei, reprezentând suma de bani

virată la data de 15-16 noiembrie 2010, cerere considerată întemeiată de prima

instanță pe care a adus-o și a dispus obligarea inculpaților în solidar atât

între ei cât și cu partea responsabilă SC S.I. SRL în calitate de parte

responsabilă civilmente, reținând că sunt întrunite condițiile răspunderii

juridice delictuale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, în termenul legal, prev. de art. 363 C. proc. pen.,

inculpații C.M.A., K.M.F. și B.R.A.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul C.M.A. s-a arătat că în ceea ce a privit stabilirea

faptului că el ar fi fost autorul infracțiunilor, pornirea urmăririi penale s-a

făcut fără a se cunoaște autorul, după o perioadă de câteva luni de la data

depunerii plângerii penale de către S.I., în lipsa unor martori asistenți și

fără a se încheia un proces-verbal, acesteia fiindu-i puse în față mai multe

fotografii, precizând că una dintre ele l-ar înfățișa pe inculpat, dar nefiind

sigură de acest lucru, conform declarației din 15 martie 2011. De asemenea, s-a

arătat că un alt semn de întrebare s-a ridicat cu privire la modalitatea de

identificare, respectiv faptul că în aceeași declarație martora a precizat că

fotografia respectivă ar putea fi atribuită numitului C.M., deși fotografia nu

a înfățișat și numele real al celui din fotografie, fapt care a dus la

concluzia că identificarea nu a putut fi făcută decât cu anumite sugestii. S-a

mai contestat și a doua „procedură de identificare” din 20 aprilie 2011 care a

constat în luarea unei declarații martorei Ș.I. în care s-a arătat că „fiind

pusă față în față de numitul C.M.A., afirm cu certitudine că este persoana cu

care m-am întâlnit la Sagu în data de 11 noiembrie 2010”, nici de această dată

martora nefiind pusă să aleagă dintr-un grup de persoane cu semnalmente

asemănătoare persoanei cu care s-ar fi întâlnit la Sagu, iar precizarea acesteia că a fost pusă în fața inculpatului, indicându-i numele, a

ridicat de asemenea semne de întrebare dacă faptul că inculpatul ar fi fost

autorul infracțiunii s-au respectat rigorile procedurii penale.

S-a criticat,

totodată, ușurința cu care organele de urmărire penală și instanța de judecată

și-au creat convingerea că inculpatul a fost autorul infracțiunilor prin faptul

că nu s-a procedat la identificarea persoanei cu care Ș.I. a purtat discuțiile

telefonice legate de cauză în relație cu nr. de telefon 0751xxxxxx,

apreciindu-se că în scopul aflării adevărului, instanța ar fi trebuit să

verifice listingul telefonic al martorei Ș., iar apoi, în măsură în care era

posibil, să identifice posesorul numărului de telefon, doar astfel fiind

posibilă eliminarea dubiilor privind identitatea persoanei cu care a contactat Ș.I.

Se-a mai arătat în

motivele de apel că neavând nici o probă directă, plauzibilă, cu privire la

implicarea sa certă în comiterea infracțiuni, instanța a considerat că niște

probe indirecte, adiacente cauzei, ar fost suficiente să demonstreze fără

îndoială autoratul inculpatului. În acest sens, s-a învederat faptul că

reținerea modalității în care a luat ființă societatea comercială SC P.B. SRL,

precum și faptul că numitul K.F. cu care a avut relații de prietenie era

împuternicit să efectueze operațiuni curente ale societății, toate acestea

neavând nici o relevanță cu reținerea inculpatului ca autor al infracțiunii. În

susținerea acestui fapt, s-a subliniat faptul că alți doi martori, S. și P.,

care au fost ascultați cu privire la afacerile proprii cu SC P.B. SRL au

relatat că nu au discutat niciodată cu inculpatul despre aceste afaceri, ceea

ce a demonstrat că nu a avut nici o legătură cu funcționarea societății.

S-a considerat că un

alt aspect greșit reținut la stabilirea vinovăției a fost acela că, cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-a găsit o ștampilă

aparținând SC S.I. SRL de care inculpatul nu avea însă cunoștință, așa cum

rezultă din declarația inculpatului K.F., aceasta aflându-se în posesia sa fără

să-și dea seama, iar fără să își dea seama, cu ocazia unei vizite la domiciliul

inculpatului, a lăsat-o în locuință. S-a apreciat că prima instanță a trecut cu

multă ușurință peste cele menționate de inculpatul K.F., declarații ce veneau

în susținerea vinovăției sale. De asemenea, s-a arătat că s-a trecut cu

ușurință și peste faptul că nu s-a demonstrat în nici un fel implicarea sa în

operațiunile bancare efectuate cu privire la tranzacția comercială, în sensul

că banii nu au ajuns la inculpat, așa cum rezultă din declarația coinculpatului

K.

S-a apreciat că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) C. pen., întrucât nu au fost demonstrate convingător în

cauză, având în vedere că existența infracțiunii este condiționată de

„inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate…” și „dacă s-a pricinuit o

pagubă”. S-a arătat că presupunând că inculpatul ar fi fost persoana care a

discutat cu numita S.I. nu s-a demonstrat dacă a fost determinant pentru

aceasta să încheie contractul pentru că mă chema Ș. și din ce anume motive

purtarea acestui nume a determinat-o să încheie tranzacția cu inculpatul, iar

pe de altă parte în mod greșit s-a reținut de către instanță faptul că s-ar fi

prezentat ca reprezentant al SC S.I. SRL întrucât însăși S.I. în plângerea sa

din 19 noiembrie 2010 a menționat că persoana care a purtat discuțiile s-a

prezentat ca fiind intermediar în ceea ce privește tranzacțiile cu cerealele,

situație care în ceea ce-l privește pe inculpat este adevărată.

S-a apreciat că nu

există nici o dovadă a vreunui element esențial al infracțiuni și anume

producerea unei pagube, deoarece în speță nu există o situație contabilă care

să demonstreze paguba, iar emiterea unei facturi precum și virarea banilor

într-un cont nu este de natură a demonstra în mod indubitabil pricinuirea

vreunei pagube.

Privitor la

nerespectarea dreptului la apărare, inculpatul a criticat sentința instanței de

fond prin aceea că aceasta a îngrădit în mod nepermis dreptul la apărare,

invocând faptul că total nejustificat instanța de fond la termenul din 07

noiembrie 2011 a admis doar în parte probele solicitate pentru apărare, în

sensul audierii unor martori prin care să demonstreze că înainte de data de 10

noiembrie  2010 se afla cu alte persoane la Poiana Mărului, precum și efectuarea unei expertize tehnico-științifice vizând interceptarea

telefonică din data de 22 martie 2010 transcrisă în dosar la pag.70 vol. II,

dintre inculpat și numitul M.M., menționând că obiectivul expertizei era cel

arătat la punctul 4 din cererea de probațiune.

Privitor la

individualizarea pedepsei, s-a arătat că în măsura în care instanța ar trece

peste susțin