ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3772/2012

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 18/PI din 12 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5081/30/2011, în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.M.A. la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi. În temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.M.F. la 10 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi. În temeiul art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.R. la 10 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen.

pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicata inculpatului B.R. prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosar nr. 7865/111/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea și, în consecință, s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepsei care s-a adunat la pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv executat în Dosar nr. 7865/111/2009 a Tribunalului Bihor, respectiv perioada cuprinsă între data de 27 mai 2009 și 05 iunie 2009. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen și art. 998 și urm C. civ. au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.I.

SRL să achite în favoarea părții civile. SC L.I.I. SRL, suma de 225.060 lei. S-a menținut măsura asigurătorie a popririi conturilor SC P.B. SRL deschise la R.B. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să achite în favoarea statului suma de 5.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele: Între inculpații C.M., K.M.F., B.R. împreună cu alte persoane dintr-un cerc mai larg de prieteni față de care s-au făcut cercetări sau au fost pronunțate soluții de scoaterea de sub urmărire penală s-au stabilit relații de „colaborare” cu privire la înființarea unor societăți comerciale prin intermediul cărora se desfășurau diverse activități comerciale mai puțin licite.

Relevant este faptul că, în genere, societățile nu aveau o activitatea comercială conform obiectului de activitate și erau înstrăinate foarte des. Prima instanță a constatat că din susținerile numitului I.I., persoană care a avut calitatea de șofer al inculpatului C.M., dar avea la rândul său studii juridice, declarație care s-a coroborat cu înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției de la domiciliul inculpatului C.M., dar și cu notele de redare a convorbirilor telefonice și depoziția martorului C.S. a rezultat o preocupare constanță a inculpatului C. de a înființa societăți comerciale. S-a reținut că el însuși a declarat că la acest moment avea cam cinci societăți comerciale. Din susținerile martorului C.S.

coroborate cu notele de redare a unor convorbiri purtate între acesta și C.V. a rezultat că aceștia au agreat înființarea sau cesionarea unor societăți comerciale pe numele unor persoane care proveneau din medii sociale sărace (profitând de lipsa de cunoștințe a persoanelor respective sau amăgindu-le prin oferirea unor sume modice de bani). Concludent a fost considerat de prima instanță și exemplul martorului C., persoană care a fost numit asociat al SC P.B. SRL, dar și faptul că, urmare a nemulțumirii martorului C.S., speriat de faptul că a fost căutat de poliție, i s-a promis de către inculpatul C.M., prin C.V., că societatea a fost trecută pe numele altei persoane, sens în care i s-a cerut buletinul de identitate.

C.V. i-a spus martorului C. că urma să fie vândută societatea unei persoane nevoiașe. Relevant este faptul că în asemenea manieră s-a procedat cu cesionarea SC S.I. SRL, al cărei administrator era numita C.I. persoană care, alături de prietenul său M.M., făcea parte din cercul de prieteni ai celor trei inculpați și care, de asemenea, nu a fost străină de activitatea desfășurată de aceștia. După efectuarea unei operațiunii nelegale ce a prejudiciat pe partea civilă din prezenta cauză s-a cesionat societatea numitului Ț.D., persoană care a domiciliat într-un sat din jud. Dolj, avea 7 clase și a lucrat ca și ziler în Timișoara. Acest martor a relatat instanței că nu are cunoștință de acest demers, iar actul de identitate i-a fost sustras.

De operațiunea de cesionare s-a ocupat inculpatul B.R. împreună cu martorul G.R., de asemenea, persoană care făcea parte din acest cerc de prieteni. Prima instanță a constatat faptul că inculpatul C.M. a desfășurat o astfel de activitate ce a reieșit și din notele de redare, care au evidențiat o discuție cu un anume Zoli din care a rezultat că se pregătea împreună cu acest Zoli, să schimbe statutul unei alte societăți, într-o manieră asemănătoare cu cea care a făcut obiectul cercetării în prezentul dosar. Inculpatul a explicat interlocutorului faptul că noul administrator are atribuții depline asupra firmei, faptul că persoana care urma să devină administrator este plecată, precum alte detalii cu privire la virarea banilor.

Instanța de fond a reținut aceste elemente de circumstanțiere, apreciind relevant a fi stabilit contextul în care a fost săvârșită infracțiunea și participarea unui număr mai mare de persoane, întrucât și-a format părea că, acest caz nu este unul izolat, inculpații, alături de alte persoane, stabilindu-și un mod de operare pentru a obține sume de bani în mod ilicit și a își ascunde activitatea infracțională prin folosirea unor persoane neștiutoare ca și administratori ai societăților înființate precum și prin desființarea sau cesionarea rapidă a societății prin intermediul căreia s-a derulat afacerea. Relevant s-a considerat faptul că o parte din participanți au studii juridice sau cunoștințe economice, și în relațiile comerciale în rare cazuri se întâlneau efectiv cu cei cu care contractau.

Relevante au fost considerate și susținerile martorului A., care a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul C.M. la o petrecere, acesta i-a dat numărul său de telefon și i-a spus că are o firmă de construcții, referindu-se la SC P.B. SRL. La momentul la care acesta a întrat în raporturi comerciale cu societatea de mai sus, inculpatul C.M. nu s-a mai întâlnit cu martorul. I-a spus că îl pune în legătură cu S. și i-a dat un număr de telefon al acestuia, însă martorul nu l-a văzut niciodată pe S., confirmând că a luat legătura doar cu un șef de echipă și ulterior a vorbit de mai multe ori cu inculpatul C.M. care l-a sunat de pe un telefon cu număr neafișat. Instanța de fond și-a format părerea că aceasta a fost o modalitate de a se proteja și a-l incrimina pe martorul C.S., în eventualitatea depistării unor nereguli.

De altfel, așa cum s-a putut observa, aceasta a fost și strategia de apărare a inculpaților C. și K., ambii arătând că sunt victimele martorului C.S., demers puțin probabil având în vederea mediul din care provenea această persoană și faptul că apare evident că acesta nu a deținut cunoștințe care să-i permită negocierea unor contracte comerciale. Cu privire la inculpatul C.M., prima instanță a constatat că acuzarea l-a trimis în judecată pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. S-a reținut ca în data de 10 noiembrie 2010 partea civilă, prin reprezentanta Ș.I. a fost contactată telefonic de inculpatul C.M. care s-a prezentat sub o identitatea falsă, susținând că se numește D.Ș.

și că este administrator la SC S.I. SRL. Acesta i-a propus spre vânzare semințe de floarea soarelui și, în urma discuției purtate, au stabilit o întâlnire pentru data de 11 noiembrie 2010, având drept scop prezentarea unor mostre de semințe. La solicitarea inculpatului, întâlnirea a avut loc în localitatea Șagu jud. Arad, prilej cu care reprezentanta părții civile a primit trei plase cu semințe de floarea soarelui pe care a urmat să le testeze din punct de vedere al calității și să decidă dacă va achiziționa produsele. În data de 12 noiembrie 2010, după testarea semințelor, reprezentanta părții civile SC L.I.I. SRL l-a sunat pe inculpat, comunicând decizia societății de a achiziționa cereale.

La data de 15 noiembrie 2010 au fost trimise prin e-mail, de către inculpat contractul de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2010, factura fiscală din 15 noiembrie 2010, care au fost semnate de cumpărătoare și retrimise pe e-mail. Prețul cumpărării a fost de 1.650 lei/ tonă, iar cantitatea ce a fost contractată a fost 110 T, în valoarea totală de 220 000 lei. Conform înțelegerii partea civilă a trimis în aceeași zi camioanele pentru încărcarea mărfii de la producător, adică SC E.W.R. SRL, persoană juridică de la care a susținut inculpatul că va ridica marfa. Concomitent inculpatul, prezentându-se sub altă identitate respectiv sub numele D.O. și tot ca reprezentant al SC S.I. SRL, a luat legătura cu numitul R.P.M., administrator la SC E.W.R.

SRL, arătându-i că dorește să cumpere 500 T de floarea soarelui. Reprezentantul SC E.W.R. SRL, i-a indicat adresa de e-mail de la serviciul contabilitate și tot în data de 15 noiembrie 2010 s-a încheiat prin e-mail contractul de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2011 prin care SC E.W.R. SRL urma să vândă cantitatea de 500 T cu prețul de 510 euro/ tonă societății SC S.I. SRL. Relevant este faptul că, reprezentantul vânzătoarei nu s-a întâlnit cu inculpatul, iar corespondența s-a purtat prin e-mail „stepinfologistic”. S-a mai reținut că între inculpat și reprezentanta părții civile s-au purtat discuții telefonice în data de 15 noiembrie 2010, cu privire la intrarea sumelor de bani în contul SC S.I.

SRL, inculpatul relatând că nu vor putea fi lăsate camioanele încărcate să plece decât după intrarea banilor în cont. Banii au fost virați în data de 15 noiembrie 2010, în jurul orelor 14 30, iar întrucât banii nu au intrat în contul S.I. până în dimineața zilei de 16 noiembrie 2010, camioanele au rămas încărcate în curtea SC E.W.R. SRL. Reprezentantul SC E.W.R. SRL, a confirmat faptul că i-a spus inculpatului că nu va elibera marfa decât după efectuarea plății, precum și faptul că, acele camioane trimise au fost încărcate cu marfă în data de 15 noiembrie 2010. Atât reprezentanta părții civile cât și reprezentanții SC E.W.R. SRL au susținut că după acest moment inculpatul nu a mai putut fi contactat pe numărul de telefon.

Din înscrisurile financiar bancare prima instanță a reținut că, la data de 12 noiembrie 2010, inculpatul B.R. a deschis la I.S.P.B., în beneficiul SC S.I. SRL, contul ce a servit pentru virarea sumei de mai sus, iar la data de 16 noiembrie 2010, tot inculpatul B.R. a virat cu titlu urgent suma de 224 550 lei din contul SC S.I. SRL în contul SC P.B. SRL. în zilele următoare, așa cum a rezultat din extrasele de cont de la dosar (vol.1 filele 63-100), suma de bani a fost ridicată de inculpatul K.E., prin retrageri repetate. Potrivit susținerilor martorului I.I., persoană care l-a transportat cu mașina atât pe inculpatul K. cât și pe inculpatul C.M., inculpatul K. avea rolul de a ridica sumele de bani, și în majoritatea cazurilor, după o astfel de operațiune se întâlnea cu inculpatul C. pentru a-i preda banii.

Starea de fapt descrisă, a fost confirmată, în opinia tribunalului, de faptul că inculpatul C.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a părții vătămate, cu prilejul încheierii unui contract, dar și prin folosirea unor nume sau calități mincinoase. S-a reținut ca acțiunea de inducere în eroare a reprezentantei părții civile, s-a compus dintr-o operațiune complexă de prezentare sub identitate falsă și declinându-și o calitate pe care nu o avea, respectiv aceea de reprezentant al SC S.I. SRL, deși la acel moment societatea avea drept asociat pe numita C.I. și avea ca împuternicit pe inculpatul B.R.

De asemenea, s-a constatat ca manopera dolosivă reiese din modul de concepere a relației comerciale, respectiv purtarea unor tratative cu SC E.W.R. SRL pentru achiziționarea unei cantități mult mai mari de floarea soarelui, respectiv 500 tone și cu un preț mult mai mare, respectiv 510 euro/ tonă, pentru a se asigura de faptul că nu va putea fi executată în întregime obligația de plată față de vânzător și, în acest mod, nu se va livra marfa, având astfel timp să ascundă sumele de bani. Tribunalul a constatat că inculpatul, în cursul cercetării judecătorești a contestat faptul că a avut acea întâlnire cu partea civilă Ș.I., precum și procedura recunoașterii din cursul urmăririi penale, acreditând ideea că acesteia i-a fost sugerat cine este autorul.

Instanța de fond nu a luat în considerare aceste apărări, constatând că, reprezentanta părții civile a recunoscut pe inculpat în fața procurorului, iar în fața instanței de judecată a afirmat cu certitudine că inculpatul C.M. este persoana cu care a discutat în data de 11 noiembrie 2010. S-a apreciat că declarația a fost credibilă, întrucât pare puțin probabil ca, după o discuție destul de lungă care a implicat negocieri, partea civilă să nu își amintească fizionomia și alte trăsături fizice ale acestuia la o eventuală revedere. De asemenea, s-a reținut ca inculpatul C.M., a propus în cursul cercetării judecătorești audierea unor martori pentru a demonstra faptul că la data săvârșirii faptelor, respectiv perioada 10 - 16 noiembrie 2010 nu s-a aflat în Timișoara, fiind împreună cu martorii la Poiana Mărului.

Prima instanță a constatat că martorii Ș.I. și O.V., cunoscuți ai inculpatului C., au relatat că aproximativ în jurul datei de 09 noiembrie 2010 l-au însoțit pe acesta în localitatea Poiana Mărului, unde au stat circa 3 zile. Martorii nu au confirmat cu certitudinea această dată. Drept reper martorul O. a relatat că la dat de 13 noiembrie 2010 s-a desfășurat meciul de fotbal Politehnica Timișoara - Urziceni, la acel moment s-au aflat în Poiana Mărului, dar au plecat cu 2 zile înainte. Cu privire la depozițiile acestor martori, prima instanță a fost rezervată în a accepta susținerile martorilor în condițiile în care inculpatul C.M. nu i-a propus decât în cursul cercetării judecătorești, depozițiile acestora, fiind relevante pentru a-și susține nevinovăția.

Însă, s-a considerat că și chiar în ipoteza în care au fost acceptate susținerile lor, activitatea infracțională care se impută inculpatului nu a reclamat prezența sa fizică în Timișoara. S-a reținut că în afară de întâlnirea din data de 11 noiembrie 2010, pe care a avut-o cu Ș.I., care a presupus efectiv un contact vizual, restul activităților s-au desfășurat prin telefon și e-mail, mijloace de comunicare care pot fi accesate din orice loc. Mai mult, potrivit susținerilor martorului O., s-a reținut că inculpatul ar fi plecat în spre Poiana Mărului în data de 11 noiembrie 2011, cu două zile înainte de meciul cu pricina (fapt ce nu exclude întâlnirea în aceeași zi cu Ș.I.) și s-au întors în data de 14 noiembrie 2011 seara, inculpatul fiind în Timișoara la momentul încheierii contractelor, virării sumelor de bani și ridicării acesteia.

Faptul că inculpatul a fost cel care s-a întâlnit cu partea civilă a fost reținut de prima instanță și din alte elemente, respectiv afirmațiile părții civile cu privire timbrul vocal al inculpatului, aceasta relatând că vorbea agitat și cu un accent oltenesc, aspecte constate și de instanță, faptul că era un cunoscător în domeniul comercializării de cereale, aspect confirmat de partea civilă și de ceilalți martori, I.I., C.S. și chiar de inculpat personal care a recunoscut că a avut firme care s-au ocupat cu comercializarea de cereale. De asemenea, în sprijinul acestei concluzii au fost reținute și notele de redare a convorbirilor telefonice, din care a rezultat implicarea inculpatului în activitatea SC P.B.

SRL și cunoașterea de către el a problemelor ivite odată cu plângerea penală formulată de SC L.I.I. SRL. Totodată, prima instanță a constatat că declarațiile martorului C.S. au demonstrat că inculpatul a avut inițiativa constituirii SC P.B. SRL, numitul C.V., prezentându-l ca fiind șeful, și arătând că, de fiecare dată când avea o problemă, urma să apeleze la C.M. Totodată, martorul a recunoscut faptul că acesta l-a mandatat pe I.I., să se ocupe de documentația necesară înființării firmei, dar totodată inculpatul personal, împreună cu inculpatul K. l-a însoțit pe C.S. în vederea deschiderii un cont pentru societate. Relevant a fost considerat de prima instanță și faptul că, cu prilejul percheziției domiciliare din data de 20 aprilie 2011 la domiciliul inculpatului, au fost identificate mai multe documente contabile ce privesc SC P.B.

SRL, dar și ștampila rotundă aparținând SC S.I. SRL, care a fost aplicată pe contractele de vânzare cumpărare încheiate cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL. În condițiile în care la acel moment administrator al societății SC S.I. SRL, era C.I., care a relatat că a predat ștampilele inculpatului B.R., persoană mandatată să exercite atribuțiile de administrator, s-a apreciat că nu se explică identificarea ștampilei societății la în imobilul inculpatului C.M. decât prin aceea că acesta a fost persoana care a folosit-o. De asemenea, s-a reținut că percheziția informatică efectuată asupra unității de stocare a datelor în format electronic ridicată de la inculpat în data de 20 aprilie 2011 cu ocazia percheziției domiciliare, a demonstrat găsirea pe această unitate a unui model de contract de vânzarea cumpărare, necompletat la rubrica vânzător, dar completat la rubrica cumpărător cu datele aparținând părții civile SC L.I.I.

SRL, modelul fiind identic cu cel depus la dosar de reprezentanta părții civile, numita S.I.R. Totodată, s-a considerat că relevant este faptul că, urmare a percheziției informatice asupra calculatorului inculpatului a fost imprimata lista cuprinzând ID-urile de messenger aflate în arhiva Y.M. a fost identificat ID-ul “stepinfologistic”, accesat în data de 15 noiembrie 2010. Tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru reținerea variantei agravante a infracțiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., constând în aceea că fapta a avut consecințe deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen., respectiv s-a produs o pagubă ce depășește suma de 200 000 lei. Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului C.M.A.

la o pedeapsă de 12 ani închisoare. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care a reieșit din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului. Astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate.

S-a mai avut în vedere faptul că modalitatea de săvârșirea a infracțiunii, dar și probele de la dosar, au evidențiat faptul că inculpatul a inițiat un mod de operare prin intermediul unor firme înființate pe numele unor persoane nevoiașe cu scopul de a ascunde sumele de bani obținute în acest mod, dar și cu scopul de a se pune la adăpost în eventualitatea în care ar fi depistat de autorități, demers apreciat de instanța ca fiind foarte grav și constituind un real pericol pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale sărace care sunt amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzați pentru fapte penale.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere cuantumul mare al prejudiciului, poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, încercând să incrimineze pe numitul C.S., dar și faptul că în prezent este cercetat pentru fapte similare. Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii prima instanță a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul este nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale. Întrucât în privința inculpatului, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luări măsurii preventive a arestului preventiv se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen., prima instanță a menținut măsura arestării preventive, iar în baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi.

Cu privire la inculpatul K.M.F., prima instanță a reținut că acesta este acuzat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. S-a reținut că acest inculpat a contribuit la înființarea SC P.B. SRL, acceptând rolul de împuternicit asupra conturilor bancare ale acestei societăți și ocupându-se în fapt de toate operațiunile legate de activitatea acesteia. Referitor la operațiunea derulată între SC S.I. SRL și SC L.I.I. SRL, s-a constatat că inculpatul K. a ridicat în data de 16 noiembrie 2010, din contul SC P.B. SRL, prin retrageri repetate, suma de 224.550 lei care fusese virată de SC S.I. SRL și reprezenta contravaloarea contractului încheiat cu SC L.I.I.

SRL. Titlul în baza căruia au fost ridicate sumele de bani l-au reprezentat borderouri de achiziții cereale, identificate asupra inculpatului și care nu au constituit operațiuni reale. S-a mai reținut că inculpatul a fost identificat de organele de anchetă în fața R.B. din Calea Aradului Timișoara cu ocazia ridicării unei sume de bani din conturile SC P.B. SRL, prilej cu care s-a găsit asupra sa ștampila SC P.B. SRL și alte înscrisuri privitoare la această societate. De asemenea, cu prilejul percheziție domiciliare la locuința acestui inculpat s-a constatat că au fost identificate alte documente referitoare la această societate dar și copii ale cărții de identitate a numitului C.S., confirmându-se susținerile martorului constând în aceea că inculpatul K.F.

și inculpatul C.M., intenționau cesionarea acestei societăți în momentul în care au aflat că sunt probleme. Relevant a fost considerat și faptul că la locuința inculpatului K., a fost identificată o coală de hârtie A4 cu semnături în alb care au aparținut martorului C.S. Acest martor a relatat că, imediat după înființarea SC P.B. SA, fiind la un local împreună cu inculpatul C.M. cu K.F. și cu I.I., numitul I.I. i-a cerut să depună niște semnături pe o coală de hârtie. Faptul că această coală de hârtie a fost identificată în imobilul inculpatului K., demonstrează atât legătura dintre cei trei cu privire la înființarea SC P.B. SRL dar și faptul că inculpatul K. era implicat în activități ale SC P.B.

SA de natură a angaja răspunderea societății, intenționând probabil să imite semnătura lui C.S. Prima instanță a constatat că inculpatul K.F. recunoaște faptul că a efectuat operațiuni de virare și ridicarea a unor sume de bani din conturile SC P.B. SRL, însă a arătat că aceste operațiuni le-a efectuat din dispoziția numitului C.S. care avea calitatea de asociat unic și întrucât acesta i-a promis că îl va angaja. Instanța de fond a înlăturat aceste apărări considerând că au fost contrazise de întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății. Din susținerile martorilor C.S. și I.I. a reieșit faptul că numitul C.S. a acceptat să fie asociat în cadrul SC P.B.

SRL la sugestia lui C.M. S-a reținut că acești martori au confirmat că s-au efectuat demersuri pentru ca inculpatul K.F. să fie împuternicit cu drept de semnătură asupra conturilor societății, lucru nejustificat dacă acceptăm apărările inculpatului. De altfel, așa cum a reieșit din adresa comunicată instanței de R.B., singura persoană care a efectuat vreodată operațiuni bancare din conturile SC P.B. SRL a fost inculpatul K.F. De asemenea, notele de redare a convorbirilor telefonice și ambientale dintre martorul C.S. și K.F. a confirmat purtarea unor discuții care au demonstrat că martorul C. era îngrijorat de faptul că s-au început cercetări legat de această societate, iar inculpatul K. încerca să-l liniștească.

De asemenea, notele de redare a convorbirilor telefonice au evidențiat faptul că, în urma unei discuții cu C.M., inculpatul K. și-a făcut o programare la bancă pentru ridicarea sumei de 200 000 lei, dar și faptul că, sunat fiind de funcționara de la bancă, martorul C.S., nu știa despre această programare și l-a sunat pe C.M. care i-a dat asigurări că totul este în regulă, că nu trebuie să meargă la bancă pentru că va merge inculpatul K.F. S-a apreciat că probele descrise mai sus au demonstrat participarea inculpatului K.F. la derularea operațiunii de ridicare a sumei de 224.550 lei ce au intrat în conturile SC P.B. SRL din conturile SC S.I. SRL, precum și faptul că acest inculpat a contribuit la înființarea societății SC P.B.

SRL, la deschiderea conturilor și avea cunoștință de toate operațiunile derulate prin intermediul acestei societăți, elemente care au îndreptățit instanța să considere că activitatea ilicită ce face obiectul judecății în prezentul dosar este una premeditată inculpatul K., alături de inculpatul C.M., construindu-și o modalitate de a disimula originea ilicită a sumelor de bani intrate în contul societății, dar și un mod de a se dezincrimina, folosindu-se de identitatea și calitatea de asociat a martorului C.S. Pentru săvârșirea acestei infracțiunii tribunalul l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care reiese din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului.

Astfel instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate, participarea decisivă a inculpatului în activitatea de mai sus în ce privește gestionarea sumelor de bani care intrau în conturile SC P.B. SRL. Instanța de fond a mai avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în ciuda probelor existente la dosar, încercând să-l incrimineze pe martorul C.S.

Ca și în cazul inculpatului C.M., s-a considerat că activitatea ilicită a inculpatului și contextul în care aceasta a fost săvârșită a reprezentat un real pericol pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale sărace care au fost amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzate pentru fapte penale, iar izolarea inculpatului de mediul în care au acționat se impune pentru o durată cât mai mare de timp tocmai datorită modului elaborat de a concepe infracțiunea și intenției vădite de a arunca responsabilitatea asupra unor persoane cu un nivel de cultură și educație scăzute. Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii prima instanță a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul a fost nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Întrucât în privința inculpatului, s-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luări măsurii preventive a arestului preventiv se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive, iar în baza disp. art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2011 și până la zi. Cu privire la inculpatul B.R.A., prima instanță a reținut că acesta este acuzat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Contribuția sa a constat în aceea că, având calitatea de împuternicit al SC S.I. SRL, a deschis la data de 12 noiembrie 2010 un nou cont al acestei societăți, la I.S.P.B., dată care a coincis cu momentul la care S.R.

a confirmat acceptarea tranzacției inculpatului C.M., iar la data de 16 noiembrie 2010, data la care suma de 225 060 lei a intrat în contul SC S.I. SRL, a dispus transferul cu titlu urgent a sumei de 224.050 lei din conturile SC S.I. SRL în conturile SC P.B. SRL. Prima instanță a constatat că efectuarea acestor operațiuni a rezultat din înscrisurile financiare existente la dosarul cauzei și nu a fost negată de inculpatul B. care a confirmat faptul că a acceptat să fie mandatarul SC S.I. SRL la propunerea numitei C.I., persoană care a fost prietenă cu el de mai mulți ani și cu scopul de a cesiona această societate. Totodată, s-a reținut ca inculpatul a recunoscut faptul că a intenționat cesionarea societății, că a inițiat demersuri pentru cesionare cu o persoană pe nume Ț.D., că a deschis un nou cont al societății la I.S.P.B.

În apărarea sa, a menționat că aceste demersuri i-au fost solicitate de avocatul G.R., persoană care era la rândul său prieten cu C.I. și cu prietenul acesteia M.M. și care a avut cunoștință despre operațiunile care s-au derulat. S-a menționat că, la scurt timp după ce a fost împuternicit, respectiv la două săptămâni, a fost contactat de G.R., care l-a întrebat dacă mai deține firma și care i-a recomandat o persoană care dorește să cumpere firma în persoana numitului Ț.D. Întrucât nu a avut specimen de semnătură asupra conturilor SC S.I. SRL, avocatul G.R. i-a solicitat să deschidă un nou cont la I.S.P.B., întrucât noul cumpărător, respectiv Ț.D., a dorit să deruleze o operațiune pe această firma înainte de finalizarea documentației de cesionare.

Inculpatul a relatat că a acceptat să deschidă acest cont, precum și virarea sumei de bani provenind de la SC L.I.I. SRL tot la sugestia avocatului G.R. care i-a relatat că există un contract la baza acestei tranzacții. S-a constatat că audiat, atât în fața instanței cât și în cursul urmăririi penale, numitul G.R., a recunoscut existența unei relații între el, B.R., M.M., C.I., precum și faptul că, deși inculpatul B.R. era mandatat să se ocupe de cesionarea SC S.I. SRL, totuși prietenul asociatei C.I., numitul M.M. i-a cerut și lui să supravegheze operațiunea de cesionare, lucru aparent nejustificat din punctul de vederea al instanței în ipoteza în care nu ar fi fost și un alt tip de legătură între aceștia decât aceea de prietenie.

Analizând materialul probator administrat, raportat la apărările inculpatului, prima instanță nu a putut lua în considerare apărările acestuia constând în faptul că la baza rezoluție sale este o manoperă de inducere în eroare inițiată de prietenii săi G.R., de C.I. și de prietenul acesteia M.M. Activitățile de a prelua societatea SC S.I. SRL, de a deschide un nou cont bancar, de a redacta acte constitutive în vederea cesionării către o persoană care pe care nu o cunoștea și care se și-a dat o identitate nereală și de a vira o sumă foarte mare de bani cu titlu urgent, fără prealabile verificări, în momentul în care se găsise deja un cumpărător pentru SC S.I. SRL și se creaseră premizele de a-și duce la îndeplinire mandatul, eliberându-se efectiv de această societate, nu apar credibile, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de acte omisive ci de acte ce presupun efectiv o implicare, o operațiunea de a face, o derulare în timp.

S-a reținut că inculpatul a susținut că este jurist și totodată a avut o experiență în muncă de funcționar bancar, astfel încât s-a constatat că nu a putut fi acceptată teza că s-a angajat la acest demers la rândul său fiind indus în eroare de G.R., de C.I. și de prietenul acesteia M.M. astfel încât să se dispună înlăturarea răspunderii penale. Prima instanță a acceptat însă, faptul că este posibilă și implicarea persoanelor de mai sus, nu numai în activitatea ilicită ce a făcut obiectul judecății în prezentul dosar, dar și în alte activități similare, întrucât s-a evidențiat un mod de operare structurat care a trădat faptul că aceștia aplicau o ”rețetă cunoscută”. S-a reținut că existența unei legături între inculpatul B.R.

și C.M. cu privire la derularea acestei afaceri a rezultat și din aceea că, una din ștampilele SC S.I. SRL, respectiv ștampila rotundă a fost aplicată pe contractele încheiate de SC S.I. SRL cu SC L.I.I. SRL și SC E.W.R. SRL la data de 15 noiembrie 2010, dată la care inculpatul B.R. era în posesia actelor societății SC S.I. SRL. S-a constatat că unul din elementele care au suscitat discuții cu privire la acest inculpat, a fost faptul că ștampila rotundă a fost identificată cu prilejul percheziției domiciliare la locuința inculpatului C.M. Potrivit declarației numitei C.I., dată în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut că martora i-a propus în luna octombrie 2010 lui B.R. să fie împuternicit pentru societate, i-a predat și cele două ștampile ale societății, respectiv cea rotundă și cea dreptunghiulară.

Inițial, în cursul urmăririi penale inculpatul B.R. a relatat că a primit ambele ștampile ale societății, iar ulterior susține că a primit-o doar pe cea dreptunghiulară, acreditând ideea că o altă persoană, a primit de la C.I. ștampila care a fost aplicată pe contractele încheiate. De asemenea, s-a reținut că numita C.I. și prietenul său M.M. au fost persoane care au fost audiate în cursul urmăririi penale, nu au mai putut fi audiate în instanță fiind plecate din țară. Instanța de fond a luat în considerare susținerile lor din cursul urmăririi penale prin coroborare cu întregul material probator pentru a aprecia asupra apărărilor inculpatului B.R. privitor la acest element de fapt. S-a considerat că și dacă s-ar accepta faptul că acea ștampilă a fost predată inculpatului C.M.

de o altă persoană și nu de către B.R., tot nu ar putea fi înlăturată participarea inculpatului B.R. la activitatea ilicită de mai sus, fiind evident faptul că acesta a contribuit la activitatea de inducere și menținere în eroare a părții civile SC L.I.I. SRL prin faptul că a pus la dispoziție societatea al cărui împuternicit era în vederea derulării operațiunii comerciale, a deschis un nou cont bancar în vederea virării sumei de bani rezultate din acea operațiune, demers care nu era necesar dacă s-ar fi limitat la inițierea procedurii de cesionare a societății. La un interval scurt de timp, respectiv în aceeași zi cu momentul intrării banilor în cont a virat, cu titlu urgent, suma de bani în contul unei societăți noi administrată în fapt de C.M.

și K.E.F. S-a reținut că, potrivit art. 26 C. pen., „complicele” este acea persoană care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Chiar eliminând posibilitatea ca acea ștampilă să fi fost remisă inculpatului C.M. de către B.R., tribunalul a reținut că este realizată latura obiectivă a infracțiunii în modalitatea înlesnirii punerii în aplicare a rezoluției infracționale de către inculpatul C.M., considerând ca fiind evident faptul că inducerea în eroare în cadrul unei relații comerciale nu ar fi fost posibilă fără existența societății SC S.I. SRL, a contului bancar deschis care permitea ridicarea imediată a sumelor de bani. Relevant a fost faptul că partea civilă, așa cum a relatat, înainte de inițierea contractului a făcut verificări cu privire la societate și a observat că aceasta este societate nou înființată, argument care a contribuit la luarea deciziei de a accepta cumpărarea cerealelor oferite de C.M.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B.R. la 10 ani închisoare. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru infracțiunea săvârșită, pericolul social crescut al infracțiunii care a reieșit din limitele mari ale pedepsei, dar și alte elemente legate de împrejurările săvârșirii infracțiunii și de persoana inculpatului. Astfel instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea săvârșită a fost una premeditată în care au fost antrenate un număr mai mare de persoane, parte din ele neidentificate. Instanța de fond a mai avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care nu e recunoscut decât parțial săvârșirea faptei.

S-a reținut că deși a fost singura persoană care a susținut că la activitatea ilicită au participat și alte persoane, declarația sa nu a fost completă cu privire la modul în care au participat aceste persoane. Ca și în cazul celorlalți inculpați prima instanță a considerat că activitatea ilicită a inculpatului și contextul în care aceasta a fost săvârșită a reprezentat un real pericol pentru societățile comerciale și pentru acele persoane provenind din medii sociale sărace care sunt amăgite cu sume de bani modice și implicate în relații comerciale pe care nu le cunosc riscând să fie la rândul lor acuzate pentru fapte penale, iar izolarea inculpatului de mediul în care au acționat se impune pentru o durată cât mai mare de timp tocmai datorită modului elaborat de a concepe infracțiunea.

De asemenea s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la prima încălcarea a legii, în prezent fiind condamnat la o pedeapsă 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosar 7865/111/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea. Raportat la această condamnare s-a constatat că sunt aplicabile față de inculpat dispozițiile art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. privitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicat inculpatului B.R. prin sentința penală nr. 148 din 22 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7865/111/2009 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală 50/ A din 09 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea.

În consecință, s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse care s-a adunat la pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința de față urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare. Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii s-a aplicat, în temeiul art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza 2, lit. b) C. pen. pe un termen de 4 ani de la data executării pedepsei principale, considerându-se că inculpatul a fost nedemn pentru a mai beneficia de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 71 C. pen., față de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale S-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv executat în Dosar nr. 7865/111/2009 a Tribunalului Bihor, respectiv perioada cuprinsă între data de 27 mai 2009 și 05 iunie 2009. Cu privire la latura civilă a cauzei a reținut instanța de fond că partea civilă SC L.I.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 225.060 lei, reprezentând suma de bani virată la data de 15-16 noiembrie 2010, cerere considerată întemeiată de prima instanță pe care a adus-o și a dispus obligarea inculpaților în solidar atât între ei cât și cu partea responsabilă SC S.I.

SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, reținând că sunt întrunite condițiile răspunderii juridice delictuale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații C.M.A., K.M.F. și B.R.A. În motivarea apelului declarat de inculpatul C.M.A.

s-a arătat că în ceea ce a privit stabilirea faptului că el ar fi fost autorul infracțiunilor, pornirea urmăririi penale s-a făcut fără a se cunoaște autorul, după o perioadă de câteva luni de la data depunerii plângerii penale de către S.I., în lipsa unor martori asistenți și fără a se încheia un proces-verbal, acesteia fiindu-i puse în față mai multe fotografii, precizând că una dintre ele l-ar înfățișa pe inculpat, dar nefiind sigură de acest lucru, conform declarației din 15 martie 2011. De asemenea, s-a arătat că un alt semn de întrebare s-a ridicat cu privire la modalitatea de identificare, respectiv faptul că în aceeași declarație martora a precizat că fotografia respectivă ar putea fi atribuită numitului C.M., deși fotografia nu a înfățișat și numele real al celui din fotografie, fapt care a dus la concluzia că identificarea nu a putut fi făcută decât cu anumite sugestii.

S-a mai contestat și a doua „procedură de identificare” din 20 aprilie 2011 care a constat în luarea unei declarații martorei Ș.I. în care s-a arătat că „fiind pusă față în față de numitul C.M.A., afirm cu certitudine că este persoana cu care m-am întâlnit la Sagu în data de 11 noiembrie 2010”, nici de această dată martora nefiind pusă să aleagă dintr-un grup de persoane cu semnalmente asemănătoare persoanei cu care s-ar fi întâlnit la Sagu, iar precizarea acesteia că a fost pusă în fața inculpatului, indicându-i numele, a ridicat de asemenea semne de întrebare dacă faptul că inculpatul ar fi fost autorul infracțiunii s-au respectat rigorile procedurii penale. S-a criticat, totodată, ușurința cu care organele de urmărire penală și instanța de judecată și-au creat convingerea că inculpatul a fost autorul infracțiunilor prin faptul că nu s-a procedat la identificarea persoanei cu care Ș.I.

a purtat discuțiile telefonice legate de cauză în relație cu nr. de telefon 0751xxxxxx, apreciindu-se că în scopul aflării adevărului, instanța ar fi trebuit să verifice listingul telefonic al martorei Ș., iar apoi, în măsură în care era posibil, să identifice posesorul numărului de telefon, doar astfel fiind posibilă eliminarea dubiilor privind identitatea persoanei cu care a contactat Ș.I. Se-a mai arătat în motivele de apel că neavând nici o probă directă, plauzibilă, cu privire la implicarea sa certă în comiterea infracțiuni, instanța a considerat că niște probe indirecte, adiacente cauzei, ar fost suficiente să demonstreze fără îndoială autoratul inculpatului. În acest sens, s-a învederat faptul că reținerea modalității în care a luat ființă societatea comercială SC P.B.

SRL, precum și faptul că numitul K.F. cu care a avut relații de prietenie era împuternicit să efectueze operațiuni curente ale societății, toate acestea neavând nici o relevanță cu reținerea inculpatului ca autor al infracțiunii. În susținerea acestui fapt, s-a subliniat faptul că alți doi martori, S. și P., care au fost ascultați cu privire la afacerile proprii cu SC P.B. SRL au relatat că nu au discutat niciodată cu inculpatul despre aceste afaceri, ceea ce a demonstrat că nu a avut nici o legătură cu funcționarea societății. S-a considerat că un alt aspect greșit reținut la stabilirea vinovăției a fost acela că, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-a găsit o ștampilă aparținând SC S.I.

SRL de care inculpatul nu avea însă cunoștință, așa cum rezultă din declarația inculpatului K.F., aceasta aflându-se în posesia sa fără să-și dea seama, iar fără să își dea seama, cu ocazia unei vizite la domiciliul inculpatului, a lăsat-o în locuință. S-a apreciat că prima instanță a trecut cu multă ușurință peste cele menționate de inculpatul K.F., declarații ce veneau în susținerea vinovăției sale.

De asemenea, s-a arătat că s-a trecut cu ușurință și peste faptul că nu s-a demonstrat în nici un fel implicarea sa în operațiunile bancare efectuate cu privire la tranzacția comercială, în sensul că banii nu au ajuns la inculpat, așa cum rezultă din declarația coinculpatului K. S-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., întrucât nu au fost demonstrate convingător în cauză, având în vedere că existența infracțiunii este condiționată de „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate…” și „dacă s-a pricinuit o pagubă”.

S-a arătat că presupunând că inculpatul ar fi fost persoana care a discutat cu numita S.I. nu s-a demonstrat dacă a fost determinant pentru aceasta să încheie contractul pentru că mă chema Ș. și din ce anume motive purtarea acestui nume a determinat-o să încheie tranzacția cu inculpatul, iar pe de altă parte în mod greșit s-a reținut de către instanță faptul că s-ar fi prezentat ca reprezentant al SC S.I. SRL întrucât însăși S.I. în plângerea sa din 19 noiembrie 2010 a menționat că persoana care a purtat discuțiile s-a prezentat ca fiind intermediar în ceea ce privește tranzacțiile cu cerealele, situație care în ceea ce-l privește pe inculpat este adevărată.

S-a apreciat că nu există nici o dovadă a vreunui element esențial al infracțiuni și anume producerea unei pagube, deoarece în speță nu există o situație contabilă care să demonstreze paguba, iar emiterea unei facturi precum și virarea banilor într-un cont nu este de natură a demonstra în mod indubitabil pricinuirea vreunei pagube.

Privitor la nerespectarea dreptului la apărare, inculpatul a criticat sentința instanței de fond prin aceea că aceasta a îngrădit în mod nepermis dreptul la apărare, invocând faptul că total nejustificat instanța de fond la termenul din 07 noiembrie 2011 a admis doar în parte probele solicitate pentru apărare, în sensul audierii unor martori prin care să demonstreze că înainte de data de 10 noiembrie 2010 se afla cu alte persoane la Poiana Mărului, precum și efectuarea unei expertize tehnico-științifice vizând interceptarea telefonică din data de 22 martie 2010 transcrisă în dosar la pag.70 vol. II, dintre inculpat și numitul M.M., menționând că obiectivul expertizei era cel arătat la punctul 4 din cererea de probațiune.

Privitor la individualizarea pedepsei, s-a arătat că în măsura în care instanța ar trece peste susțin