CASE OF INTRIERI AGAINST ITALY

Rezoluția CM/ResDH(2007)155 [1] Execuția deciziilor Comitetului ministrului în cazul Intrieri împotriva Italiei [Dociunea nr. 16609/90, Rezoluția provizorie DH(97)50 din 28 ianuarie 1997] Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”], având în vedere Rezoluția provizorie DH(97)50, adoptată la 28 ianuarie 1997 în cazul Intrieri împotriva Italiei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție, având în vedere lungimea excesivă a procedurilor introduse de reclamant împotriva unei decizii judiciare care declară că fiul ei este eligibil să fie adoptat și, prin urmare, suspendarea drepturilor parentale și a contactelor sale cu copilul, precum și publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 23 septembrie 1997; întrucât, în cadrul celei de-a 610-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, care a fost de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 15 decembrie 1997, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, 60 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 5 000 000 lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 65 000 000 lira italiană, iar dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea fi obținute de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 28 ianuarie 1997 și 15 decembrie 1997, având în vedere obligația Italiei în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția de a le respecta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații Comitetului cu privire la măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri ca cele constatate în acest caz; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 24 februarie 1998, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 65 000 000 de lire italiene ca o satisfacție; DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și prin examinarea deciziei luate în cadrul celei de-a 783-a ședințe a deputaților miniștri (6 martie 2002), că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)155 Informații privind măsurile de conformitate cu Rezoluția provizorie DH(1997)50 a Comitetului de Miniștri și decizia sa din 15/12/1997 în cazul Intrieri împotriva Italiei Cazul introductiv Acest caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, având în vedere durata excesivă a procedurii, în special în fața Curții de Casație, adusă de reclamant împotriva unei hotărâri judiciare care declară că fiul său este eligibil să fie adoptat și, prin urmare, suspendând drepturile parentale și contactele sale cu copilul. Procedura în cauză a început în 1986, atunci când fiul reclamantului avea 12 ani și a fost respinsă în 1992, fără să ajungă la o decizie finală cu privire la fondul, în timp ce copilul a devenit în vârstă (violația articolului 8). 000 lire italiene (30 987 euro) 000 000 lire italiene (2 582 euro) 65 000 000 lire italiene (33 569 euro) plătite la 24 februarie 1998, în termene b) Măsuri individuale Procedura în cauză s-a încheiat deja atunci când s-a constatat încălcarea Convenției. Ei nu au condus la o decizie finală cu privire la fondul, așa cum fiul reclamantului a devenit între timp de vârsta. Apoi, el s-a întors să trăiască cu reclamantul. II. Măsuri generale Măsuri de sensibilizare au fost adoptate pentru a preveni, cât mai mult posibil, noi încălcări similare celor constatate în acest caz. În primul rând, Consiliul Suprem al Judiciului Italian (C.S.M.) a abordat, în iulie 2000, o Rezoluție către judecători și managerii organismelor judiciare care subliniază necesitatea de a lua orice măsură adecvată pentru a preveni orice întârziere nejustificată în acest tip de proceduri care necesită o diligență specială. C.S.M. a solicitat autorităților competente, în special: să se asigure că prima audiere și/sau audierea dezbaterii sunt programate în termen de scurte întârzieri, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene privind durata procedurilor; să se prevină tactica de blocare și să „gate” » audieri și, în orice caz, asigură-te că cererile părților de amânare și motivele de amânare sunt reflectate în procesul-verbal al audierii; asigură-te că expertul tehnic și asistenții celuilalt judecător respectă termenul și indică orice întârziere care ar putea rezulta din comportamentul părților; să depună deciziile în termenele legale și să se asigure că Registrul efectuează în timp util formalitățile necesare (comunicații, notificări, etc.); aduna toate informațiile utile cu privire la cauzele de la originea cererilor depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și intervin în cadrul procedurii pe cale națională, prin adoptarea oricărei măsuri adecvate care vizează eliminarea cauzelor întârzierilor, anticiparea, dacă este necesar, audierii și urmărirea, în orice caz, a instrucțiunilor menționate mai sus. C.S.M. a hotărât, de asemenea, să includă subiectul drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene în cadrul curriculului tuturor cursurilor inițiale de formare pentru judecători juniori, în programul anual de formare în serviciu și în cadrul cursurilor de formare descentralizată. În plus, în mai 2001, aceasta a promovat organizarea de seminari, atât la nivel național, cât și local, care vizează formarea persoanelor care lucrează în domeniul dreptului familiei, în special a judecătorilor instanțelor pentru tineret, cu privire la cerințele convenției, interpretate în jurisprudența din Strasbourg în acest domeniu. În ceea ce privește problema mai generală a funcționării sistemului judiciar în Italia, guvernul își reafirmă angajamentul de a pregăti cel târziu până la 1 noiembrie 2008 o nouă strategie eficace și de a menține periodic Comitetul de Miniștri informat cu privire la reflecțiile referitoare la strategia care urmează să fie pusă în aplicare și la progresele înregistrate în acest sens (a se vedea Rezoluțiile DH(97)336, DH(99)437, ResDH(2000)135, ResDH(2005)114 și CM/ResDH(2007)2). III. Concluziile statului contestat Guvernul Italiei consideră că, având în vedere informațiile menționate mai sus, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 decembrie 2007 la a 1013-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2007)155

[1]

Execution of the Committee of Minister's decisions in the case of

Intrieri against Italy

(Application No. 16609/90, Interim Resolution DH(97)50 of 28 January 1997)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article

32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH(97)50, adopted on 28 January 1997 in the case of Intrieri against Italy, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article

8 of the Convention, on account of the excessive length of proceedings brought by the applicant against a judicial decision declaring her son eligible to be adopted and thereby suspending her parental rights and her contacts with the child, and to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 23 September 1997;

Whereas at the 610th meeting of the Ministers' Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 15 December 1997, in accordance with former Article 32, paragraph

2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 60

000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 5

000 000 Italian lire in respect of costs and expenses, namely a total sum of 65

000

000

Italian lire, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 28 January 1997 and 15 December 1997, having regard to Italy's obligation under former Article

32, paragraph

4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee's decisions taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 24 February 1998, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 65

000

000 Italian lire as just satisfaction;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 783rd meeting of the Ministers' Deputies (6 March 2002), that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)155

Information about the measures to comply with

Interim Resolution DH(1997)50 of the Committee of Ministers

and its decision of 15/12/1997

in the case of Intrieri against Italy

Introductory case summary

This case concerns a violation of the applicant's right to respect for her family life, on account of the excessive length of the proceedings, notably before the Court of Cassation, brought by the applicant against a judicial decision declaring her son eligible to be adopted and thereby suspending her parental rights and her contacts with the child. The proceedings at issue started in 1986, when the applicant's son was twelve years old, and were dismissed in 1992, without reaching a final decision on the merits, as the child had in the meantime become of age (violation of Article 8).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

60 000

000 Italian lire (30 987 euros)

5

000

000 Italian lire

(2 582 euros)

65 000 000 Italian lire (33 569 euros)

Paid on 24 February 1998, within the deadlines

b) Individual measures

The proceedings at issue in this case had already ended when the violation of the Convention was found. They did not lead to a final decision on the merits, as the applicant's son had in the meantime become of age. Subsequently, he returned to live with the applicant.

II.

General measures

Awareness-raising measures

have been adopted to prevent, as much as possible, new violations similar to that found in the present case.

Firstly, the Italian Supreme Judicial Council (C.S.M.) addressed, in July 2000, a Resolution to judges and managers of judicial bodies underlining the need to take any appropriate measure in order to prevent any unjustified delay in this sort of proceedings requiring special diligence.

The C.S.M. urged the competent authorities notably to:

-

ensure that the first hearing and/or the debate hearing be scheduled within short delays, in accordance with the case law of the European Court on length of proceedings;

-

prevent stalling tactics and «

empty

» hearings, and in any event ensure that the parties' requests for adjournment and the reasons for adjournments be reflected in the hearing's minutes;

-

ensure that the technical expert and the other judge's assistants respect the time-frame and indicate any delay which might result from the parties' behaviour;

-

file the decisions within the legal deadlines and see to that the Registry make in due time the required formalities (communications, notifications, etc.);

-

gather all useful information on the cases at the origin of applications filed with the European Court of Human rights and intervene in the proceedings pending at national level by adopting any appropriate measure aimed at eliminating the causes of the delays, anticipating , if need be, the hearing and following in any event the above-mentioned instructions.

The C.S.M also decided to include the subject of human rights and the European Court's case-law in the curricula of all initial training courses for junior judges, in the annual programme of in-service training and in that of decentralised training courses.

Furthermore, in May 2001, it promoted the organisation of seminars, both at national and local level, aimed at training persons working in the field of family law, and in particular the judges of the Youth courts, on the requirements of the Convention, as interpreted in the Strasbourg's case-law in this field.

As regards the more general problem of the functioning of judicial system in Italy, the government reaffirms its commitment to prepare at the latest by 1st November 2008 a new effective strategy and to keep the Committee of Ministers regularly informed of the reflections concerning the strategy to be implemented and the progress made in this regard (see Resolutions DH(97)336, DH(99)437, ResDH(2000)135, ResDH(2005)114 and CM/ResDH(2007)2).

III.

Conclusions of the respondent state

The Government of Italy considers that, in the light of the above-mentioned information, it has fulfilled its obligations under former Article 32 of the Convention in this case.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 19 December 2007 at the 1013th meeting of the Ministers’

Deputies