ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4077/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantele C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. și SC S.M. SRL au chemat în judecată pârâta I.Y.E.T.S.V.T. AS, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 222.807 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la imobilul situat în Afumați, Șos. București - Urziceni, la plata altor daune materiale și morale și la cheltuieli de judecată. La termenul din 25 iunie 2010 reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că, în funcție de cursul leu/euro la data de 24 martie 2010, pretențiile solicitate prin capătul unu de cerere sunt de 907.180,98 RON.

Totodată, s-a arătat că daunele solicitate prin capătul doi de cerere nu pot fi cuantificate, motiv pentru care se solicită „0" euro daune, respectiv „0" RON. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția necompetenței instanțelor române, excepția prematurității cererii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei SC S.M. SRL. Prin Sentința comerciala nr. 6993 din data de 27 mai 2011, instanța de fond a admis excepția prematurității și a respins acțiunea ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză reclamantele au învestit instanța cu o acțiune în pretenții și nu au depus la dosar convocarea la conciliere a pârâtei, conținând mențiunile stipulate în alin. (2) din textul de lege, că simpla „Notificare" adresată pârâtei de a-și desemna un reprezentant pentru a se încheia procesul-verbal de predare-primire a lucrării ori Protocolul de preluare, ori că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale nu valorează convocare la conciliere. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantele, care au formulat critici referitoare la greșita interpretare și aplicare de către instanță a art. 720 1 C. proc. civ. în raport de situația de fapt probată de reclamante.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 463 din 30 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul reclamantelor, instanța de control judiciar reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. (Cem-Su), și SC S.M. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe. Recurentele-reclamante își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând în esență, greșita aplicare de către instanțe a sancțiunii prematurității acțiunii raportat la demersurile făcute de reclamante pentru îndeplinirea procedurii prealabile.

În argumentația adusă în susținere recurentele arată că nu puteau respecta întocmai formalismul dispozițiilor art. 780 1 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, la data notificării, cuantumul prejudiciului nu era cunoscut, fiind nevoie de administrarea unei expertize judiciare pentru a cunoaște și cuantifica valoarea prejudiciului, iar pe de altă parte întrucât beneficiarul prestației - recurenta - S.M. SRL, era titulara dreptului de a primi reparația în natură - obligație de a face - în baza unei răspunderi legale obiective a pârâtei de a garanta calitatea lucrării. Recurentele reproșează ambelor instanțe că au pronunțat o hotărâre nelegală din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcând dispozițiile referitoare la nulitatea actelor de procedură prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., arătând că evocatele prevederi condiționează din această perspectivă, nulitățile procedurale de producerea unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, că procedura concilierii reglementată de art. 720 1 C. proc. civ., reprezintă un act de procedură căruia îi sunt aplicabile aceste dispoziții, de vreme ce reprezintă o condiție a declanșării valabile a formelor de procedură ce alcătuiesc procesul civil. Recurentele învederează că în cauză, nu numai că pârâta I. nu justifică o vătămare, dar modalitatea în care părțile au corespondat în vederea soluționării amiabile a acestui litigiu nu încalcă spiritul dispozițiilor art. 720 C. proc. civ., că pârâta, cu toate că fusese notificată să repare prejudiciul, nu a exprimat în nici un fel dorința unei concilieri, că din probe și din poziția pârâtei a reieșit că aceasta nu a pretins vreo vătămare și nu putea pretinde pentru neîndeplinirea în prealabil a procedurii concilierii directe.

Conchid recurentele-reclamante sub acest aspect, că modul cum s-au derulat raporturile comerciale și corespondența dintre părți și, mai ales, din atitudinea pârâtei I. exprimată prin întâmpinare, care neagă răspunderea, nu a rezultat că ar fi avut intenția de a soluționa amiabil litigiul de față, pe cale de consecință rezultă lipsa vreunei vătămări a pârâtei ce ar proveni din lipsa anumitor mențiuni din notificarea ce din înțelesul pe care îl avea echivala fără echivoc cu convocarea la conciliere. O altă critică vizează faptul că atât tribunalul cât și curtea de apel au dat o interpretare extrem de restrictivă și formalistă dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., ceea ce conduce la acordarea unui drept pârâtei de a se concilia chiar dacă din poziția acesteia este de a contesta vehement cererea recurentelor.

Se arată că dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. au drept rațiune, evitarea unor procese inutile, și crearea posibilității soluționării acestei categorii de litigii, pe cale amiabilă, extrajudiciară, în afara sediului instanței de judecată, că această concluzie se impune deoarece, în cauză nu rezultă că pârâta I. ar fi dorit concilierea cu reclamanta până la data judecății, iar pe cale de consecință pârâtei nu i-a fost provocată nicio vătămare, recurentele raportându-se și la practica judecătorească în materie. Intimata-pârâtă SC I.Y.E.T.S.V.T. AS Istanbul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Chiar într-o interpretare mai puțin rigidă a îndeplinirii condițiilor procedurii prealabile cerute de art. 720 1 C. proc. civ., trebuie avută în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin textul de lege evocat și anume degrevarea instanțelor judecătorești și simplificarea procedurii soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de natură bănească, cauze ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen rezonabil astfel încât să se dea prioritate voinței părților în ceea ce privește soluționarea litigiilor pe cale judecătorească. Așadar, părțile potențial litigante trebuie să aibă cunoștință de pretențiile în litigiu, de cuantumul acestora și de motivele de fapt și de drept care le-ar justifica, aspecte ce trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în invitația de conciliere.

În speță, notificările invocate de recurente ca având acest rol nu conțin informații cu privire la demersul avut în vedere de art. 720 1 C. proc. civ., atât sub aspectul termenului în care au fost comunicate cât și sub cel al conținutului, ele referindu-se strict la faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fără a exista o precizare a pretențiilor, o determinare a cuantumului acestora și în fapt și în drept care să se regăsească ulterior în acțiunea promovată de recurentele-reclamante. Teza înaintată de recurente cu privire la lipsa dovezii vătămării nu poate fi primită, dată fiind poziția procesuală a acestora și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ.

Așadar, se reține că instanța de control judiciar, menținând soluția instanței de fond, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. raportat la datele speței care relevă neîndeplinirea de către reclamante a procedurii concilierii reglementată de art. 720 C. proc. civ., examinată chiar și dintr-o perspectivă juridică mai puțin formală. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. Turcia și SC S.M. SRL București împotriva Deciziei nr. 463 din 30 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM