ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4077/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantele C.I. (Turkey)

I.V.T.L.S. și SC S.M. SRL au chemat în judecată pârâta I.Y.E.T.S.V.T. AS,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea

acesteia la plata sumei de 222.807 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor

de reparații efectuate la imobilul situat în Afumați, Șos. București -

Urziceni, la plata altor daune materiale și morale și la cheltuieli de

judecată.

La termenul din 25 iunie

2010 reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că, în funcție de cursul

leu/euro la data de 24 martie 2010, pretențiile solicitate prin capătul unu de

cerere sunt de 907.180,98 RON. Totodată, s-a arătat că daunele solicitate prin

capătul doi de cerere nu pot fi cuantificate, motiv pentru care se solicită

„0" euro daune, respectiv „0" RON.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a invocat excepția necompetenței instanțelor române,

excepția prematurității cererii și a lipsei calității procesuale active a

reclamantei SC S.M. SRL.

Prin Sentința

comerciala nr. 6993 din data de 27 mai 2011, instanța de fond a admis excepția

prematurității și a respins acțiunea ca prematur formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză reclamantele au

învestit instanța cu o acțiune în pretenții și nu au depus la dosar convocarea

la conciliere a pârâtei, conținând mențiunile stipulate în alin. (2) din textul

de lege, că simpla „Notificare" adresată pârâtei de a-și desemna un reprezentant

pentru a se încheia procesul-verbal de predare-primire a lucrării ori

Protocolul de preluare, ori că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale nu

valorează convocare la conciliere.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel reclamantele, care au formulat critici referitoare

la greșita interpretare și aplicare de către instanță a art. 720

1

C.

proc. civ. în raport de situația de fapt probată de reclamante.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 463 din 30 noiembrie 2011 a respins

ca nefondat apelul reclamantelor, instanța de control judiciar reținând, în

esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor

formulate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantele C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. (Cem-Su), și

SC S.M. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei aceleiași instanțe.

Recurentele-reclamante

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., acestea vizând în esență, greșita aplicare de către instanțe a

sancțiunii prematurității acțiunii raportat la demersurile făcute de reclamante

pentru îndeplinirea procedurii prealabile.

În argumentația adusă

în susținere recurentele arată că nu puteau respecta întocmai formalismul

dispozițiilor art. 780

1

C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, la

data notificării, cuantumul prejudiciului nu era cunoscut, fiind nevoie de

administrarea unei expertize judiciare pentru a cunoaște și cuantifica valoarea

prejudiciului, iar pe de altă parte întrucât beneficiarul prestației -

recurenta - S.M. SRL, era titulara dreptului de a primi reparația în natură -

obligație de a face - în baza unei răspunderi legale obiective a pârâtei de a

garanta calitatea lucrării.

Recurentele reproșează

ambelor instanțe că au pronunțat o hotărâre nelegală din perspectiva art. 304

pct. 9 C. proc. civ., încălcând dispozițiile referitoare la nulitatea actelor

de procedură prevăzută de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

arătând că evocatele prevederi condiționează din această perspectivă,

nulitățile procedurale de producerea unei vătămări ce nu se poate înlătura

decât prin anularea actului, că procedura concilierii reglementată de art. 720

1

C. proc. civ., reprezintă un act de procedură căruia îi sunt aplicabile aceste

dispoziții, de vreme ce reprezintă o condiție a declanșării valabile a formelor

de procedură ce alcătuiesc procesul civil.

Recurentele

învederează că în cauză, nu numai că pârâta I. nu justifică o vătămare, dar

modalitatea în care părțile au corespondat în vederea soluționării amiabile a

acestui litigiu nu încalcă spiritul dispozițiilor art. 720 C. proc. civ., că

pârâta, cu toate că fusese notificată să repare prejudiciul, nu a exprimat în

nici un fel dorința unei concilieri, că din probe și din poziția pârâtei a

reieșit că aceasta nu a pretins vreo vătămare și nu putea pretinde pentru

neîndeplinirea în prealabil a procedurii concilierii directe.

Conchid

recurentele-reclamante sub acest aspect, că modul cum s-au derulat raporturile

comerciale și corespondența dintre părți și, mai ales, din atitudinea pârâtei

I. exprimată prin întâmpinare, care neagă răspunderea, nu a rezultat că ar fi

avut intenția de a soluționa amiabil litigiul de față, pe cale de consecință

rezultă lipsa vreunei vătămări a pârâtei ce ar proveni din lipsa anumitor

mențiuni din notificarea ce din înțelesul pe care îl avea echivala fără echivoc

cu convocarea la conciliere.

O altă critică

vizează faptul că atât tribunalul cât și curtea de apel au dat o interpretare

extrem de restrictivă și formalistă dispozițiilor art. 720

1

C. proc.

civ., ceea ce conduce la acordarea unui drept pârâtei de a se concilia chiar

dacă din poziția acesteia este de a contesta vehement cererea recurentelor.

Se arată că

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. au drept rațiune, evitarea unor

procese inutile, și crearea posibilității soluționării acestei categorii de

litigii, pe cale amiabilă, extrajudiciară, în afara sediului instanței de

judecată, că această concluzie se impune deoarece, în cauză nu rezultă că

pârâta I. ar fi dorit concilierea cu reclamanta până la data judecății, iar pe

cale de consecință pârâtei nu i-a fost provocată nicio vătămare, recurentele

raportându-se și la practica judecătorească în materie.

Intimata-pârâtă SC

I.Y.E.T.S.V.T. AS Istanbul a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Chiar într-o interpretare

mai puțin rigidă a îndeplinirii condițiilor procedurii prealabile cerute de

art. 720

1

C. proc. civ., trebuie avută în vedere finalitatea

urmărită de legiuitor prin textul de lege evocat și anume degrevarea

instanțelor judecătorești și simplificarea procedurii soluționării cauzelor

având ca obiect pretenții de natură bănească, cauze ce pot fi soluționate pe

cale amiabilă și într-un termen rezonabil astfel încât să se dea prioritate

voinței părților în ceea ce privește soluționarea litigiilor pe cale

judecătorească.

Așadar, părțile

potențial litigante trebuie să aibă cunoștință de pretențiile în litigiu, de

cuantumul acestora și de motivele de fapt și de drept care le-ar justifica,

aspecte ce trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în invitația de

conciliere.

În speță,

notificările invocate de recurente ca având acest rol nu conțin informații cu

privire la demersul avut în vedere de art. 720

1

C. proc. civ., atât

sub aspectul termenului în care au fost comunicate cât și sub cel al

conținutului, ele referindu-se strict la faptul că pârâta nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale, fără a exista o precizare a pretențiilor, o

determinare a cuantumului acestora și în fapt și în drept care să se regăsească

ulterior în acțiunea promovată de recurentele-reclamante.

Teza înaintată de

recurente cu privire la lipsa dovezii vătămării nu poate fi primită, dată fiind

poziția procesuală a acestora și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Așadar, se reține că

instanța de control judiciar, menținând soluția instanței de fond, a făcut o

corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 720

1

C. proc.

civ. raportat la datele speței care relevă neîndeplinirea de către reclamante a

procedurii concilierii reglementată de art. 720 C. proc. civ., examinată chiar

și dintr-o perspectivă juridică mai puțin formală.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din

perspectiva criticilor formulate în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurentele-reclamante C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. Turcia și SC S.M.

SRL București împotriva Deciziei nr. 463 din 30 noiembrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 23 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM