ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84936)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84936) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Datorie vamală născută anterior aderării României

la

Uniunea

Europeană.

Recalcularea drepturilor vamale.  Termen de prescripție.

Regim juridic aplicabil.

Legea nr. 157/2005

Regulamentul CEE nr.

2913/1992.

Codul Vamal al României,

art. 100 alin. (1)

Cuprins pe materii: Drept vamal

Indice alfabetic: Datorie vamală

Control vamal ulterior. Termen de

prescripție

Drepturi vamale. Recalculare.

Declarație vamală.

Regim juridic național. Regim juridic

comunitar

Potrivit dispozițiilor

pct. 19 din Anexa nr. V

la Tratatul

de aderare a României

la Uniunea

Europeană

, ratificat prin Legea

nr. 157/2005, procedurile care reglementează nașterea unei

datorii vamale, înscrierea în evidența contabilă și recuperarea ulterioară

stabilite în articolele 201-232 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 și articolele

859-876a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică noilor state membre după

data aderării, când devine aplicabilă legislația comunitară. Astfel, dacă

datoria vamală a luat naștere înainte de data aderării, recuperarea se

efectuează potrivit legislației în vigoare în statul respectiv înainte de

aderare, de către acesta și în favoarea acestuia.

Astfel fiind, datoria

vamală născută înainte de 1 ianuarie 2007, data aderării României

la Uniunea Europeană

, este supusă,  în ceea

ce privește recuperarea, termenului de prescripție de 5 ani reglementat de

dispozițiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al

Românie,  iar nu celui de 3 ani reglementat de art. 221 alin. (3) din

Regulamentul CEE nr. 2913/1992.

Regimul juridic național

rămâne aplicabil chiar dacă ulterior datei aderării declarația vamală inițială

a fost modificată, întrucât modificarea declarațiilor vamale și recalcularea

drepturilor vamale nu este de natură să conducă la nașterea unor noi datorii

vamale, supuse unui alt regim juridic și pentru care este aplicabilă o nouă

legislație, în speță legislația comunitară.

ICCJ, Secția Contencios

administrativ și fiscal, decizia 4687 din 28 octombrie 2009

Prin sentința civilă

nr.3239/2008 pronunțată la data de 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel București

- Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal  a admis acțiunea

formulată de S.C. „TMR „ SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

a Vămilor și a dispus anularea deciziei pentru regularizarea situației nr.39

din 25 martie 2008 și a procesului - verbal de control ulterior nr.53/TA/U.P

din 25 martie 2008,  întocmite de pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut că dreptul pârâtei de a recalcula drepturile vamale

era prescris la data controlului, astfel că atât procesul - verbal cât și

decizia prin care  s-au stabilit aceste drepturi vamale sunt lovite de nulitate

.

Aceasta, pentru că potrivit art.249

din Tratatul de Aderare al României

la Uniunea

Europeană

, reglementarea

comunitară este aplicabilă prioritar în raport cu cea internă, această

reglementare prin art.221 alin.3 din Regulamentul C.E.E. nr.2913/1992,

menționând că       „comunicarea valorii drepturilor vamale către debitor nu

poate fi făcută  după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a

luat naștere datoria  vamală”.

Mai reține  instanța de fond că

textul art.61 din Legea nr.141/1997, preluat de art.100 alin.1 din Legea

nr.86/2006, care prevede că autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau

la solicitarea declarantului  într-o perioadă de 5 ani de la acordarea

liberului de vamă,  să modifice declarația vamală, trebuie  înlăturat deoarece

intră în conflict cu prevederile Regulamentului nr.2913/1992, principiul

aplicabil fiind cel al preeminenței dreptului comunitar.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,  susținând, în esență, faptul că

instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că în speță este aplicabilă

legislația comunitară potrivit principiului preeminenței dreptului comunitar,

deoarece este evident că datoria vamală s-a  născut înainte de data aderării,

declarațiile vamale de import fiind depuse în perioada 4 aprilie 2003- 25

noiembrie 2004, iar în Tratatul  de aderare al României

la Uniunea

Europeană

se stabilește ca măsură

tranzitorie faptul că pentru datoriile vamale ce s-au născut înainte de data

aderării se aplică  în continuare legea română (anexa 5

la Protocolul

de aderare, parte a

Tratatului, ratificat prin Legea nr.157/2006, alin.(19).

Așadar, precizează recurenta-pârâtă,

dreptul de control ulterior era și este în continuare reglementat de art.100

alin.1 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, text de lege

neabrogat și care este încă  în vigoare, (contrar celor reținute de prima

instanță),  necontravenind legislației comunitare, prevederea din articol

referindu-se la faptul „Autoritatea vamală are dreptul, ca din oficiu sau la solicitarea

declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă să

modifice declarația vamală”.

În plus, susține recurenta-pârâtă,

chiar  fără a ține cont de situația tranzitorie  în speță, art.221 din

Regulamentul Consiliului (CEE) nr.2913/1992 de instituire a Codului  vamal

comunitar nu se aplică pentru TVA  și accize de import, cărora li se aplică

legislația română, adică termenul de control ulterior și de modificare a

declarațiilor vamale de 5 ani, prevăzut de art.100 alin.1 și alin.6 din Legea

nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, din acest punct de vedere fiind

total nelegală  soluția instanței de fond de anulare a actelor de control în

ceea ce privește TVA calculat de autoritatea vamală.

Se solicită admiterea recursului, casarea

sentinței  instanței de fond  și trimiterea cauzei spre rejudecare, prima

instanță soluționând litigiul  fără a cerceta fondul cauzei.

Recursul este fondat.

Acțiunea formulată de S.C. „TMR „ SRL

la data de 25 iunie 2008, vizează de fapt anularea deciziei nr.161 din 26 mai

2008 pronunțată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor  din

cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală,  prin care soluționându-se

contestația formulată de societatea reclamantă, s-a menținut ca fiind datorată

suma de 70.687 lei reprezentând 39.556 lei taxe vamale, 7.516 lei TVA , 13.486

lei accesorii aferente taxelor vamale și 10.129 lei accesorii aferente TVA,

sumă stabilită prin decizia pentru regularizarea  situației nr.39 din 25

martie 2008 emisă de Direcția Regională pentru accize și operațiuni  vamale

București – Autoritatea Națională a Vămilor în baza procesului-verbal de

control ulterior nr.53/TA/UP din 25 martie 2008  (fiind admisă contestația

numai pentru suma totală de 39.819 lei reprezentând accesorii aferente taxelor

vamale).

Problema de drept, în speță, se

referă la legislația aplicabilă (internă sau cea comunitară)  în cazul

exercitării dreptului de control ulterior al autorităților vamale, de

modificare a declarațiilor  vamale și de  recuperare a datoriei vamalei pentru

cazul  în care datoria vamală a luat naștere înainte de data aderării României

la Uniunea

Europeană.

Instanța de fond a reținut că

aplicabil în speță este art.221 alin.3 din Regulamentul CEE nr.2913/1992,

potrivit căruia comunicarea valorii drepturilor  vamale către debitor nu poate

fi făcută după expirarea unui termen de 3 ani de la data la care a luat naștere

datoria vamală, termen  în raport de care dreptul Autorității Naționale a

Vămilor de a recalcula drepturile vamale era prescris la data controlului – 25

martie 2008.

Reținerea instanței de fond este

eronată, deoarece, așa cum corect susține intimata-pârâtă, în anexa 5

la Protocolul

de aderare, parte a

Tratatului de aderare a României

la Uniunea

Europeană

, ratificat prin Legea

nr.157/2005, alin.(19) care se referă și la procedurile de urmat pentru

recuperarea datoriei vamale în cazul noilor state membre, se arată în mod

expres că „dacă datoria vamală a luat naștere  înainte de data aderării,

recuperarea se efectuează în condițiile în vigoare  în noul stat membru

interesat înainte de aderare, de către acesta și în favoarea acestuia”.

Se instituie astfel o excepție de la

regula  conform căreia pentru noile state membre „recuperarea se efectuează în

condițiile legislației comunitare”, măsura dispusă fiind  una tranzitorie,

aceea de aplicare în continuare a legii statului român.

În speță este evident că datoria

vamală s-a născut  înainte de data aderării, declarațiile vamale  de import

impuse fiind depuse în perioada   4 aprilie 2003 – 25 noiembrie 2004, astfel că

aplicabile sunt dispozițiile art.100 alin.1, din Legea nr.86/2006 privind Codul

Vamal al României, dispoziții în vigoare, neabrogate și  potrivit cărora

„Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea

declarantului,  într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să

modifice declarația vamală”.

Este adevărat că în speță este vorba

despre încheierea procesului verbal de control și a deciziei de regularizarea

situației, emise de Autoritatea Vamală la 25 martie 2008 prin care s-au

stabilit anumite obligații în urma recalculării drepturilor vamale, dar acest

drept de control ulterior este și el reglementat de dispozițiile art.100 alin.1

din Legea nr.86/2006, privind Codul Vamal al României, ca și datoria vamală

stabilită inițial la data depunerii declarațiilor de import, între cele două

tipuri de datorii existând continuitate și o strânsă legătură, ceea ce impune

și o continuitate a reglementării legale.

Nu poate fi astfel primită ca fiind întemeiată

susținerea intimatei-reclamante  în sensul că modificarea declarațiilor vamale

și recalcularea drepturilor vamale conduc la nașterea unor noi obligații

vamale, supuse unui alt  regim juridic și pentru care este aplicabilă o nouă

legislație,  în speță legislația comunitară.

Așadar, termenul de control ulterior

este de 5 ani de la data declarației vamale, fiind prevăzut de o lege  în

vigoare (art.100 alin.1 din Legea nr.86/2006), astfel încât în mod greșit

instanța a considerat că dreptul pârâtei de a recalcula drepturile vamale era

prescris la data controlului.

Pentru aceste considerente, în baza

art.312 Cod procedură civilă recursul a fost admis, sentința casată, iar cauza

trimisă spre rejudecare, aceasta urmând a fi analizată  pe fondul ei.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 333/2010
. 249 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se stipulează principiul aplicării imediate a dreptului comunitar și principiul superiorității acestuia față de dreptul intern, dispozițiile Codului Vamal Comunitar (care instituie un drep
ÎCCJ 2018-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2529/2018
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 potrivit căruia "Atunci când datoria vamală este rezultatul unui act care, în momentul săvârșirii, putea declanșa urmărirea penală, valoarea poate fi comunicată debitorului, în conformitate cu condițiile prevă
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83709)
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar debitor vamal este ori
ÎCCJ 2016-04-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2016
în conformitate cu procedura comitetului scutesc autoritățile vamale de la înscrierea ulterioară în evidența contabilă a valorii drepturilor sub o anumită valoare”. Referitor la aceste prevederi se impun a fi făcute următoarele precizări: R
ÎCCJ 2012-03-29
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2012
aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de stabilire a Codului vamal comunitar, iar majorările de întârziere aferente obligațiilor vamale sunt datorate potrivit principiului de drept accesorium sequitum principale, fiind c
Sursă