ÎCCJ, decizie (scj.ro #84035)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84035) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Reabilitare. Instanță
militară care a judecat cauză în primă instanță. Condamnat care nu are
calitatea de militar. Instanță civilă. Instanța competentă
Cuprins
pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale.
Procedura reabilitării judecătorești
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
- reabilitare
-
instanța
competentă
C.
proc
.
pen
.,
art. 494
În conformitate cu dispozițiile art.
494 C
.
proc
.
pen
., astfel cum au fost interpretate prin Decizia
nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie
2007 a
Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de
Casație și Justiție - potrivit căreia, în caz de modificare a normelor de
competență, cerere de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să
judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul
introducerii cererii - instanța civilă în a cărei rază teritorială domiciliază
condamnatul, competentă să judece în primă instanță cauza la momentul
introducerii cererii, este instanța competentă să soluționeze cererea de
reabilitare a condamnatului care nu are calitatea de militar, chiar dacă
instanța ce a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea
este o instanță militară.
I.C.C.J.,
secția penală, încheierea nr. 1555 din 5 octombrie 2009
Prin
sentința penală nr. 115 din 29 aprilie 2009, Judecătoria Gura Humorului a admis
excepția
necompetenței
materiale și, în consecință, a
declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de
condamnatul G.V. în favoarea Tribunalului Militar lași.
În
motivarea soluției dispusă, Judecătoria Gura Humorului a reținut că, în
conformitate cu art.
494 C
.
proc
.
pen
., competentă să
se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat
în primă instanță cauza în care s-a pronunțat
soluția
de condamnare, fie instanța corespunzătoare în a cărei rază
teritorială
domiciliază condamnatul.
În
raport cu aceste prevederi legale, Judecătoria Gura Humorului, constatând că nu
îndeplinește niciuna din aceste două cerințe, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar lași.
Învestit
în modul arătat, Tribunalul Militar lași, prin sentința
penală nr. 18 din 15 iulie 2009, în temeiul art.
42 C
.
proc
.
pen
. raportat la art.
494 C
.
proc
.
pen
., a declinat competența de
soluționare a
cererii de reabilitare privind pe G.V.
în
favoarea Judecătoriei
Gura Humorului și, potrivit art.
43 C
.
proc
.
pen
., constatând existența conflictului negativ de
competență, a trimis cauza
la
Înalta Curte
de Casație și Justiție să stabilească competența
de soluționare a cererii de reabilitare.
În motivarea soluției s-au reținut împrejurări de fapt
și de drept
care
vizează natura cauzei și care, în raport cu modificarea adusă
dispozițiilor art.
26 C
.
proc
.
pen
., au condus la aprecierea că
instanța
militară nu este competentă să soluționeze această cauză care intră în
competența de soluționare a unei instanțe civile.
Procedând
la soluționarea conflictului negativ de competență, cu care această instanță a
fost învestită prin hotărârea Tribunalului Militar lași, în considerarea
dispozițiilor art. 43 alin. (7) C.
proc
.
pen
., se constată că Judecătoriei Gura Humorului îi
aparține competența de soluționare a cererii de reabilitare, pentru următoarele
considerentele:
Este
de observat că, prin prisma dispozițiilor art.
494 C
.
proc
.
pen
., competența de soluționare a unei cereri de
reabilitare aparține fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în
care s-a pronunțat condamnarea, fie instanței corespunzătoare în a cărei rază
teritorială domiciliază condamnatul.
Dar,
pentru o rezolvare corectă a conflictului negativ de
competență dedus judecății, este important de amintit că cererea de
reabilitare
judecătorească ce formează obiectul conflictului de competență este subsecventă
unei condamnări definitive pentru o infracțiune de furt calificat comisă
împreună cu un militar, iar
activitatea
jurisdicțională de soluționare a cererii se situează în faza
executării
hotărârii.
Pe
de altă parte, nu poate fi ignorată nici modificarea dispozițiilor art.
26 C
.
proc
.
pen
. relative la competența tribunalului militar,
prin Legea nr. 281/2003, art. I pct. 14, care a intervenit de la condamnarea
petentului până la momentul solicitării reabilitării și care a stabilit
competența exclusivă a instanței militare doar la judecarea infracțiunilor în
legătură cu îndatoririle de serviciu, ceea ce nu este cazul în privința
petentului G.V.
Chiar
dacă anterior acestei modificări judecarea unei asemenea cereri de reabilitare
intra în competența de judecare a
tribunalului militar, la momentul introducerii cererii de
reabilitare avea competență să judece numai o instanță civilă.
În
fine, în caz de modificare a normelor de competență,
instanța supremă a statuat că cererea de reabilitare va fi soluționată
de
instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în
vigoare la momentul introducerii cererii.
Drept
urmare a considerentelor expuse, cât și pentru că judecata cererii de
reabilitare presupune verificări ale îndeplinirii de obligații cu caracter
civil ale unei persoane condamnate de o instanță militară, dar care nu este
militar, ea trebuie să se facă de o instanță civilă.
Cum petentul domiciliază în raza de competență
teritorială a
Judecătoriei
Gura Humorului și cum cererea de reabilitare este de competența unei
judecătorii, potrivit art. 25 alin. (2) C.
proc
.
pen
., în temeiul art. 494 teza a II-a C.
proc
.
pen
., competentă
să
judece - la acest moment - cererea de reabilitare formulată de petentul G.V.
este Judecătoria Gura Humorului, în calitate de instanță competentă la momentul
introducerii cererii.
În
consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de
soluționare a cauzei privind pe petentul G.V. în favoarea Judecătoriei Gura
Humorului.