ÎCCJ, decizie (scj.ro #84035)

Reabilitare. Instanță militară care a judecat cauză în primă instanță. Condamnat care nu are calitatea de militar. Instanță civilă. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale.

Procedura reabilitării judecătorești Indice alfabetic: Drept procesual penal - reabilitare - instanța competentă C. proc . pen ., art. 494 În conformitate cu dispozițiile art. 494 C . proc . pen ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - potrivit căreia, în caz de modificare a normelor de competență, cerere de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii - instanța civilă în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul, competentă să judece în primă instanță cauza la momentul introducerii cererii, este instanța competentă să soluționeze cererea de reabilitare a condamnatului care nu are calitatea de militar, chiar dacă instanța ce a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea este o instanță militară.

I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 1555 din 5 octombrie 2009 Prin sentința penală nr. 115 din 29 aprilie 2009, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de condamnatul G.V. în favoarea Tribunalului Militar lași. În motivarea soluției dispusă, Judecătoria Gura Humorului a reținut că, în conformitate cu art. 494 C . proc . pen ., competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat soluția de condamnare, fie instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul. În raport cu aceste prevederi legale, Judecătoria Gura Humorului, constatând că nu îndeplinește niciuna din aceste două cerințe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar lași.

Învestit în modul arătat, Tribunalul Militar lași, prin sentința penală nr. 18 din 15 iulie 2009, în temeiul art. 42 C . proc . pen . raportat la art. 494 C . proc . pen ., a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare privind pe G.V. în favoarea Judecătoriei Gura Humorului și, potrivit art. 43 C . proc . pen ., constatând existența conflictului negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească competența de soluționare a cererii de reabilitare. În motivarea soluției s-au reținut împrejurări de fapt și de drept care vizează natura cauzei și care, în raport cu modificarea adusă dispozițiilor art. 26 C . proc . pen ., au condus la aprecierea că instanța militară nu este competentă să soluționeze această cauză care intră în competența de soluționare a unei instanțe civile.

Procedând la soluționarea conflictului negativ de competență, cu care această instanță a fost învestită prin hotărârea Tribunalului Militar lași, în considerarea dispozițiilor art. 43 alin. (7) C. proc . pen ., se constată că Judecătoriei Gura Humorului îi aparține competența de soluționare a cererii de reabilitare, pentru următoarele considerentele: Este de observat că, prin prisma dispozițiilor art. 494 C . proc . pen ., competența de soluționare a unei cereri de reabilitare aparține fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea, fie instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.

Dar, pentru o rezolvare corectă a conflictului negativ de competență dedus judecății, este important de amintit că cererea de reabilitare judecătorească ce formează obiectul conflictului de competență este subsecventă unei condamnări definitive pentru o infracțiune de furt calificat comisă împreună cu un militar, iar activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii se situează în faza executării hotărârii. Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici modificarea dispozițiilor art. 26 C . proc . pen . relative la competența tribunalului militar, prin Legea nr. 281/2003, art. I pct. 14, care a intervenit de la condamnarea petentului până la momentul solicitării reabilitării și care a stabilit competența exclusivă a instanței militare doar la judecarea infracțiunilor în legătură cu îndatoririle de serviciu, ceea ce nu este cazul în privința petentului G.V.

Chiar dacă anterior acestei modificări judecarea unei asemenea cereri de reabilitare intra în competența de judecare a tribunalului militar, la momentul introducerii cererii de reabilitare avea competență să judece numai o instanță civilă. În fine, în caz de modificare a normelor de competență, instanța supremă a statuat că cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii. Drept urmare a considerentelor expuse, cât și pentru că judecata cererii de reabilitare presupune verificări ale îndeplinirii de obligații cu caracter civil ale unei persoane condamnate de o instanță militară, dar care nu este militar, ea trebuie să se facă de o instanță civilă.

Cum petentul domiciliază în raza de competență teritorială a Judecătoriei Gura Humorului și cum cererea de reabilitare este de competența unei judecătorii, potrivit art. 25 alin. (2) C. proc . pen ., în temeiul art. 494 teza a II-a C. proc . pen ., competentă să judece - la acest moment - cererea de reabilitare formulată de petentul G.V. este Judecătoria Gura Humorului, în calitate de instanță competentă la momentul introducerii cererii. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe petentul G.V. în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.