ÎCCJ, decizie (scj.ro #85314)

Act administrativ. Nulitate. Acțiune. Condiție prealabilă sesizării instanței. Termen. Inadmisibilitatea sau după caz, tardivitatea acțiunii Acțiunea la instanța de contencios administrativ în temeiul art.1 din Legea nr.29/1990 este condiționată de exercitarea, în prealabil, a procedurii administrative prevăzute de art.5 din aceeași lege, fără a se face distincția între nulitatea absolută și cea relativă a actului administrativ. Se exceptează cazurile în care prin lege se reglementează acțiunea în contencios administrativ, fără a se condiționa exercitarea unei proceduri administrative prealabile. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.401 din 4 februarie 2003 ) M.R.C.

a chemat în judecată Ministerul Industriei și Comerțului și Societatea comercială „Perla Harghitei”SA solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MO3 nr.3840 din 18 decembrie 1997, eliberat de primul pârât în favoarea pârâtei secunde. De asemenea, a cerut repunerea părților în situația anterioară, în sensul radierii din cartea funciară a înscrierii făcute în baza actului administrativ supus controlului jurisdicțional.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.49 din 17 ianuarie 2002, a respins acțiunea ca tadiv formulată, reținând că reclamantul a luat cunoștință de conținutul actului administrativ la data de 10 noiembrie 1998, din dosarul Judecătoriei Ploiești soluționat prin sentința civilă nr.11594 din 13 noiembrie 1998. Că deci, înregistrarea acțiunii în contencios administrativ abia la 21 ianuarie 2000 s-a făcut cu depășirea termenului de un an prevăzut de art.5 alin. ultim din Legea nr.29/1990. Impotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că eronat instanța a respins acțiunea pe baza excepției de tardivitate, deoarece în cazul nulității actelor juridice nu sunt aplicabile termenele stabilite de art.5 din Legea nr. 29/1990 și că nulitatea absolută poate fi invocată oricând.

Recursul este nefondat. Sub raportul termenului de introducere a acțiunii în contencios administrativ, când se invocă o cauză de nulitate a acestuia, nu există în dreptul administrativ nici o deosebire între nulitatea absolută și nulitatea relativă. Dispozițiile art.1 și 11 alin.1 ale Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ se referă la anularea actului, fără a face distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă. Obligația persoanei lezate de a folosi, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, procedura administrativă prealabilă are drept scop de a da posibilitatea autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare să reanalizeze aspectele invocate și eventual, să revoce ori să modifice actul, prevenind astfel un nou proces.

Neîndeplinirea procedurii administrative prealabile sau efectuarea acesteia cu depășirea termenelor legale se sancționează cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, sau ca tardivă, după caz. In speță, Curtea de apel a stabilit corect că reclamantul a exercitat dreptul la acțiune după expirarea termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin ultim al Legii nr.29/1990, calculat de la data la care el a luat cunoștință de existența și conținutul actului administrativ. Termenul respectiv este un termen de decădere, ceea ce face imposibilă suspendarea sau întreruperea lui. Acțiunea fiind tardivă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost menținută prin respingerea recursului.