ÎCCJ, decizie (scj.ro #85314)

Act administrativ.

Nulitate. Acțiune. Condiție prealabilă sesizării instanței. Termen.

Inadmisibilitatea sau după caz, tardivitatea acțiunii

Acțiunea la instanța

de contencios administrativ în temeiul art.1 din Legea nr.29/1990 este

condiționată de exercitarea, în prealabil, a procedurii administrative

prevăzute de art.5 din aceeași lege, fără a se face distincția între nulitatea

absolută și cea relativă a actului administrativ. Se exceptează cazurile în

care prin lege se reglementează acțiunea în contencios administrativ, fără a se

condiționa exercitarea unei proceduri administrative prealabile.

(Secția de contencios

administrativ,

decizia nr.401 din 4

februarie  2003

)

M.R.C. a chemat în

judecată Ministerul Industriei și Comerțului și Societatea comercială „Perla

Harghitei”SA solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MO3 nr.3840 din 18

decembrie 1997, eliberat de primul pârât  în favoarea pârâtei secunde.

De asemenea, a cerut

repunerea părților   în situația  anterioară, în sensul radierii din cartea

funciară a înscrierii făcute în baza actului administrativ supus controlului

jurisdicțional.

Curtea de Apel București,

Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.49 din 17 ianuarie

2002, a respins acțiunea ca tadiv formulată, reținând că reclamantul a luat

cunoștință de conținutul actului administrativ la data de 10 noiembrie 1998,

din dosarul Judecătoriei Ploiești soluționat prin sentința civilă nr.11594 din

13 noiembrie  1998. Că deci, înregistrarea acțiunii în contencios

administrativ abia la 21 ianuarie 2000 s-a făcut cu depășirea termenului de un

an prevăzut  de art.5  alin. ultim din Legea nr.29/1990.

Impotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că eronat instanța a respins

acțiunea pe baza excepției de tardivitate, deoarece în cazul nulității actelor

juridice nu sunt aplicabile termenele stabilite de art.5 din Legea nr. 29/1990

și că nulitatea absolută poate fi invocată oricând.

Recursul este nefondat.

Sub raportul termenului de

introducere a acțiunii  în contencios administrativ, când se invocă o cauză de

nulitate a acestuia, nu există  în dreptul administrativ nici o deosebire între

nulitatea absolută și nulitatea relativă.

Dispozițiile art.1 și 11

alin.1 ale Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ se referă la

anularea actului, fără a face distincție între nulitatea absolută și nulitatea

relativă.

Obligația persoanei lezate

de a folosi, anterior sesizării instanței de contencios administrativ,

procedura administrativă prealabilă are drept scop de a da posibilitatea

autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare să reanalizeze

aspectele invocate și eventual, să revoce ori să modifice actul, prevenind

astfel un nou proces.

Neîndeplinirea procedurii

administrative prealabile sau efectuarea acesteia cu depășirea termenelor

legale se sancționează cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, sau ca tardivă,

după caz.

In speță, Curtea de apel a

stabilit corect că reclamantul a exercitat dreptul la acțiune după expirarea

termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin ultim al Legii nr.29/1990, calculat

de la data la care el a luat cunoștință de existența și conținutul actului

administrativ.

Termenul respectiv este un

termen de decădere, ceea ce face imposibilă suspendarea sau întreruperea lui.

Acțiunea fiind tardivă,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost

menținută prin respingerea recursului.