ÎCCJ, decizie (scj.ro #83895)

Înșelăciune.

Elemente constitutive

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic:

Drept penal

-

înșelăciune

C. pen.,

art. 215

Faptele inculpatului,

de a se prezenta în fața funcționarilor bancari ca fiind titularul contului

unei alte persoane, folosind un act de identitate fals și de a retrage din

contul acelei persoane sume de bani, cauzând o pagubă materială mai mare de

200.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

prin mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută în

dispozițiile art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și ale infracțiunii de uz

de fals prevăzută în art. 291 C. pen. În acest caz, fapta nu întrunește și

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în contracte, prevăzută

în art. 215 alin. (3) C. pen., întrucât între inculpat și bancă nu există un

contract, cu prilejul încheierii sau executării căruia să fie săvârșită

acțiunea de inducere ori menținere în eroare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 558 din 15 februarie 2010

Prin sentința penală nr. 733 din 10 septembrie 2009 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul B.F. la pedepsele de 13 ani închisoare, 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și degradarea militară, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen.; 2 ani închisoare, în baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare, în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., stabilindu-se, în

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

Potrivit art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București și contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 13 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a

reținut în fapt că în perioada august-septembrie 2006, martorul P.D. și-a

deschis un cont la banca C.E. - Sucursala G. în care a depus sume de bani în

euro, USD și RON, astfel că la începutul lunii septembrie 2008 avea în acel

cont 190.000 euro și alte sume în lei și dolari.

Inculpatul, în complicitate cu persoane rămase

neidentificate, față de care s-a disjuns urmărirea penală, a luat hotărârea

infracțională de a transfera fraudulos sumele în valută deținute de martorul

P.D. și de a și le însuși în interes personal.

În acest scop, cu ajutorul unei cărți de identitate

aparținând lui P.D., dar pe care era aplicată fotografia inculpatului B.F.,

acesta din urmă s-a prezentat la banca C.E. - Sucursala M., de unde a ridicat

mai multe sume de bani, astfel: 1) la data de 1 septembrie 2008, cu documentul

„Ridicare Numerar”, inculpatul a primit suma de 5.000 euro din contul

martorului P.D., semnând de primirea banilor, eliberându-se chitanța aferentă;

2) la data de 2 septembrie 2008, cu aceeași carte de identitate, inculpatul s-a

prezentat la banca C.E. și a cerut ca din contul lui P.D. să-i fie predată suma

de 8.500 euro, iar banca a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pentru suma

cerută și a eliberat chitanța corespunzătoare; 3) la data de 5 septembrie 2008,

folosind cartea de identitate falsificată, s-a prezentat la banca C.E. și a solicitat ca din contul lui P.D. să îi fie predată suma de 7.000 euro, iar banca

a întocmit documentul „Ridicare Numerar” și chitanța corespunzătoare sumei, pe

care inculpatul le-a semnat; 4) la data de 10 septembrie 2008, inculpatul B.F.

s-a prezentat la aceeași bancă și, folosind cartea de identitate falsificată, a

solicitat ridicarea sumei de 150.000 euro din contul lui P.D. Unitatea bancară

a întocmit documentul „Ridicare Numerar” pe care inculpatul l-a semnat la

rubrica „am primit” și semnătura titularului, precum și chitanța pentru suma

solicitată.

În jurul orelor 17

30

, în ziua de 10

septembrie 2008, reprezentanții Sucursalei G., unde P.D. avea deschis contul în

valută și lei, au cerut Sucursalei M. date cu privire la operațiunile efectuate

pe contul acestei persoane.

Cu acest prilej au fost transmise documentele

prezentate de inculpatul B.F., constatându-se că persoana de pe actul de

identitate folosit la ridicarea banilor nu este una și aceeași cu P.D., după

care au sesizat organele poliției.

În aceeași zi, în jurul orelor 18

50

,

inculpatul a fost depistat având asupra sa documentele emise de bancă pentru

ridicarea banilor la datele de 1 septembrie 2008, 2 septembrie 2008, 5

septembrie 2008 și la 10 septembrie 2008, precum și sumele de 52.000 euro și

4.415 RON.

Curtea de Apel București, Secția I penală, prin

decizia nr. 244 din 17 noiembrie 2009, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul B.F., a desființat în parte soluția primei instanțe și,

rejudecând, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute în art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen. și art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Ca urmare, a dispus condamnarea inculpatului, în

baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., iar în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București și contopirea restului rămas neexecutat de 666 zile cu

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.F. pentru

infracțiunea prevăzută în art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar, primind criticile din apelurile declarate de procuror și de inculpat,

a considerat că reținerea agravantei prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

este greșită, întrucât, potrivit probelor administrate, inculpatul prin

manopere frauduloase - prin folosirea unor acte false - a indus în eroare

funcționarii băncii, ceea ce a permis retragerea sumelor din contul unei

persoane.

Ca atare, neexistând o inducere sau menținere în

eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, inculpatului nu îi

pot fi aplicate respectivele dispoziții agravante.

Referitor la infracțiunea prevăzută în art. 292 C. pen., s-a considerat că declarațiile necorespunzătoare adevărului nu au fost făcute în fața

unei autorități din cele prevăzute în art. 145 C. pen., ci în fața unei bănci cu capital privat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

procurorul,

care a învederat

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut că în mod greșit instanța de apel a înlăturat agravanta prevăzută în

art. 215 alin. (3) C. pen., infracțiunea fiind săvârșită în executarea unui

contract și că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, impunându-se

majorarea ei.

Examinând hotărârea atacată

în baza criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiat

recursul declarat de procuror.

menționat că în privința primului motiv scris de casare invocat de procuror, al

incidenței dispozițiilor art. 215 alin. (3) C. pen., deși nu a mai fost

susținut oral, instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra acestui

motiv conform art. 385

6

C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune

inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau

executării unui contract, săvârșită în asemenea fel încât, fără această eroare,

cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Or, între inculpatul B.F. și

banca C.E. nu a existat un contract, sus-numitul folosind manopere dolosive,

respectiv un act de identitate falsificat, pentru a se prezenta în fața

funcționarilor bancari ca fiind titularul contului martorului P.D., care avea

un contract de depozit bancar legal încheiat cu acea bancă.

Așa fiind, activitatea

desfășurată de inculpat, de a se prezenta ca fiind beneficiarul contului

altuia, folosindu-se de un document de identitate fals, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, cu

consecințe deosebit de grave, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., corect

reținută de instanța de control judiciar.

În consecință, acest motiv

de casare nu poate fi primit.

recursul procurorului, în sensul că pedeapsa aplicată a fost greșit

individualizată, se constată că într-adevăr aceasta nu răspunde pe deplin

cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, având în vedere

pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, prin folosirea

unor mijloace frauduloase, care i-au indus în eroare pe funcționarii bancari,

cu consecința cauzării unui prejudiciu deosebit de grav părții civile, ținând

seama că inculpatul este recidivist, fiind anterior condamnat pentru fapte

similare de înșelăciune, instanța de apel era îndreptățită să aplice, în apelul

procurorului, o pedeapsă de natură să asigure o coercițiune mai fermă a

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în

comunitate a inculpatului, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de procuror,

a casat

decizia penală atacată numai sub aspectul

individualizării pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și,

rejudecând în aceste limite:

A

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a modificat pedeapsa

principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și  (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în sensul că a majorat-o la 14 ani

închisoare; în baza art. 33 lit. a) și art.34 alin. (1) lit. b) C. pen., a

stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare; a

menținut dispoziția de revocare a beneficiului liberării condiționate a

inculpatului, din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 2566 din 30 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, și a contopit restul rămas neexecutat de 666 zile cu pedeapsa de 14 ani

închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani

închisoare.