ÎCCJ, decizie (scj.ro #83703)

Evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Subiect activ Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Evaziunea fiscală Indice alfabetic: Drept penal - evaziune fiscală Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. c) Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, săvârșită în cadrul unei societăți, poate avea ca subiect activ administratorul de fapt al societății, iar nu numai administratorul de drept al societății, întrucât legea nu prevede calitatea subiectului activ și nu condiționează existența infracțiunii de săvârșirea faptei de către o persoană care are o anumită calitate, cum este cea de administrator de drept al societății.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 272 din 28 ianuarie 2013 Prin sentința penală nr. 269 din 7 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului O.M. A fost obligat inculpatul O.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială L. să plătească părții vătămate/parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui suma de 1.373.352 lei cu dobânzi și penalități aferente până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile. S-au menținut măsurile asigurătorii constând în sechestru asigurător instituit asupra unor bunuri imobile și mobile, prin ordonanța din 31 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați: suprafața de 1.676 m 2 teren intravilan situat în comuna G.; autoturism marca W.L.

și autoturism marca W.P. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: La data de 10 septembrie 2009, organele judiciare au fost sesizate de către Garda Financiară în legătură cu săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpatul O.M., asociat unic și administrator al societății comerciale L. Prin expertiza contabilă efectuată în cursul judecății - urmare a verificării documentației evidențiată în contabilitatea societății administrate de inculpat - s-a stabilit că prin înregistrarea unor operațiuni nereale prejudiciul cauzat bugetului statului, pentru perioada februarie 2008 - februarie 2009, a fost de 1.373.352 lei. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 212/A din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul O.M. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul O.M., invocând, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile prin prisma motivului de recurs invocat și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Inculpatul O.M.

a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de asociat unic și administrator al societății comerciale L., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada februarie 2008 - martie 2009, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.373.352 lei. Materialul probator administrat în cauză confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului, instanțele stabilind o stare de fapt corectă, atribuind faptei săvârșite o încadrare juridică legală.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Elementul material al laturii obiective constă în evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a unor operațiuni fictive. În art. 2 lit. f) din aceeași lege este dată și definiția operațiunii fictive, ca fiind disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există. Operațiunea fictivă poate să constea, printre altele, și în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele legale.

A evidenția operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au existat în documentele legale, cum ar fi, spre exemplu, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Înregistrarea operațiunilor fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operațiune fictivă, urmată de înscrierea în documentele legale a documentului justificativ întocmit care cuprinde o operațiune fictivă, fie prin înscrierea în documentele legale a unei operațiuni fictive pentru care nu există document justificativ. Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operațiune patrimonială în momentul efectuării ei și care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii analizate în prezentul recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, spre deosebire de infracțiunile prevăzute în art. 3 și art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbește despre fapta contribuabilului - prin urmare, pentru aceste infracțiuni subiectul activ este contribuabilul - la celelalte infracțiuni, inclusiv cea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei. În aceste condiții, subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia.

Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societății, precum și administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societății - director, contabil, vânzător - în măsura în care prin acțiunile și/sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate. Legea nu condiționează această infracțiune de existența unei împuterniciri exprese a unei persoane cu atribuții de organizare și ținere a evidenței contabile care să aibă calitatea de administrator sau o obligație legală ori contractuală de gestionare a activității societății, dacă din probele administrate rezultă că, în fapt, făptuitorul exercită conducerea activității contabile a societății.

În cauza dedusă judecății, inculpatul recunoaște - astfel cum rezultă din declarația dată în fața instanței de recurs - săvârșirea faptei, cu mențiunea că poate răspunde penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită în perioada în care a dobândit calitatea de administrator al societății, respectiv 21 octombrie 2008 - martie 2009. Or, așa cum s-a arătat anterior, și administratorul de fapt poate fi subiect activ al infracțiunii, calitate pe care inculpatul a avut-o în perioada februarie 2008 - martie 2009. Pe întreaga perioadă, inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, în sensul că achiziționa, de la diverse persoane fizice, animale la prețuri mici, fără TVA, iar în contabilitatea societății comerciale L. erau evidențiate intrări la prețuri mai mari și cu plata TVA.

Declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu nota de constatare întocmită de Garda Financiară, cu declarațiile martorilor, dar și cu raportul de expertiză contabilă care a constatat că prejudiciul cauzat statului, prin activitatea ilicită a inculpatului, este de 1.373.352 lei. Reținerea alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 este determinată de prejudiciul cauzat, care, așa cum se reține în raportul de expertiză, depășește 100.000 euro. Ca atare, critica inculpatului sub aspectul existenței unei erori grave de fapt nu a putut fi însușită, recursul fiind admis numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei. Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of.

nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se abrogă.