ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4340/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4340/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 379/F din 6 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000

a fost condamnat inculpatul P.G., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

Teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit.

a) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza

a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei

principale potrivit art. 66 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă

de la 08 noiembrie 2010 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului P.G.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul N.R.C., la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

Teza a II-a, b) și c) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat și dreptul de a ocupa funcția sau de a exercita profesia de consilier juridic

în cadrul unei instituții de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, potrivit

art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza

a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat și dreptul de a ocupa funcția sau de a exercita profesia de consilier juridic

în cadrul unei instituții de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută

după executarea pedepsei principale potrivit art. 66 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă reținerea din 08

noiembrie 2010 și arestarea preventivă de la 16 noiembrie 2010 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului N.R.C.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial București nr. 321/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare

de arest preventiv, a inculpaților P.G. și N.R.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257

C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Tribunalul a constatat că în intervalul octombrie-noiembrie 2010, inculpatul P.G.

a pretins denunțătoarei P.C.M. „cedarea" drepturilor succesorale și litigioase

asupra imobilului situat în București, strada A.D. - urmând a fi încheiat un contract

de cesiune în acest sens (drepturi ce fuseseră cesionate anterior de către denunțătoare

pentru suma de 100.000 euro), în folosul unei terțe persoane (fără ca denunțătoarea

să primească vreo sumă de bani) precum și vânzarea către sine a unui imobil situat

în

Municipiul București, strada F., la un

preț mai mic decât cel convenit între părți („diferența" câștigată de către

inculpat fiind în cuantum de 20.000 euro), promițând, în schimb, că va interveni

pe lângă membrii Comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001, din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București, pentru

a obține soluționarea favorabilă a notificării din 18 iunie 2001 (Dosar nr. 3375/2001),

în sensul emiterii de către Primarul General al Municipiului București a dispoziției

de retrocedare în natură a imobilului situat în Municipiul București, strada B.

În

aceiași perioadă (octombrie-noiembrie 2010), cunoscând „discuțiile"

purtate de inculpatul P.G. cu denunțătoarea P.C.M., inculpatul N.R.C., uzând de

calitatea sa de consilier juridic în cadrul Primăriei Generale a Municipiului București

(desfășurându-și activitatea la Serviciul de aplicare a Legii nr. 10/2001), a sprijinit

intervenția (intermediind intervenția inculpatului P.G. pe lângă persoanele decidente

în cauză și asigurând completarea dosarului respectiv cu acte esențiale, în scopul

soluționării favorabile a notificării din 18 iunie 2001), urmând să primească în

schimb de la acesta suma de 10.000 euro.

În

aplicarea dispozițiilor legale în materie, în cadrul Primăriei

Generale a Municipiului București, (raportat la notificările pentru care această

autoritate publică este entitate învestită cu soluționarea acestora), a fost constituită

și funcționează Comisia internă pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Potrivit regulamentului de funcționare

al acestei Comisii interne (înregistrat în evidențele Primăriei Municipiului București

din 06 aprilie 2010 și aprobat de Primarul General), aceasta îndeplinește, în principal,

următoarele atribuții: verifică îndeplinirea procedurii de notificare, în conformitate

cu prevederile Legii nr. 10/2001; verifică și analizează documentele depuse în susținerea

notificării; întocmește propuneri privind modul de soluționare al notificărilor

în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Conform art. 7 din acest regulament, „Comisia

internă pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001,

întocmește și semnează pentru fiecare notificare, un raport cu propunerile de soluționare

formulate de către fiecare dintre membrii acestei comisii".

Activitatea de secretariat a Comisiei interne

pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, este asigurată

de către un salariat din cadrul Direcției Juridic, Contencios și Legislație, acesta

având conform regulamentului și următoarele atribuții: primește și înregistrează

dosarele înaintate Comisiei interne de către consilierii juridici; centralizează

dosarele înaintate Comisiei interne; repartizează dosarelor soluționate de Comisia

internă, în vederea proiectelor de dispoziții.

Potrivit art. 13 și 14 din regulament „activitățile

desfășurate în cadrul Comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate

în temeiul Legii nr. 10/2001, sunt atribuții de serviciu" iar „Comisia internă,

în urma analizării dosarului, poate solicita documente în completarea notificărilor

formulate".

Din dispoziția din 28 iulie 2010 a Primarului

General al Municipiului București, s-a dispus reorganizarea Comisiei interne pentru

analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, în componența acesteia

fiind incluși și numiții B.M.I. respectiv E.G.B. (din cadrul Direcției Juridic,

Contencios și Legislație); conform art. 2 al dispoziției susmenționate, membrii

acestei comisii „au obligația de a verifica, analiza și de a se pronunța cu privire

la soluționarea acestor notificări".

În

ceea ce privește circuitul dosarelor formate în baza notificărilor

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, în cadrul Direcției Juridic, Contencios

și Legislație (din Primăria Generală a Municipiului București) funcționează Serviciul

Evidență, Analiză, Soluționare și Gestiune Notificări Legea nr. 10/2001 ce are competență

în acest sens.

De altfel, conform fișei postului corespunzătoare

funcției de consilier juridic în cadrul Serviciului Evidență, Analiză, Soluționare

și Gestiune Notificări Legea nr. 10/2001 (din Primăria Generală a Municipiului București),

scopul principal al acestui post îl constituie „analizarea dosarelor și petițiilor

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989", având printre altele și următoarele atribuții specifice:

ține evidența notificărilor repartizate privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv; ține evidența strictă cu privire la circuitul dosarelor

administrative din momentul ieșirii din arhivă, până în momentul predării acestora

pe bază de proces-verbal către secretarul Comisiei interne pentru analizarea notificărilor

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; poartă corespondența cu notificatorii sau

reprezentanții acestora, cu autoritățile statului și diferite instituții, în vederea

completării dosarelor administrative cu documentele prevăzute de Legea nr. 10/2001;

verifică și analizează documentele depuse în susținerea notificărilor; este obligat

să formuleze un punct de vedere motivat asupra dosarelor administrative înaintate

spre analiză și soluționare către Comisia internă pentru analizarea notificărilor

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Din declarațiile martorilor audiați în

cauză și din atribuțiile (din fișa postului respectiv Regulamentul intern al Comisiei)

anterior amintite s-a reținut că în situația unui dosar format pe baza unei notificări

depuse în baza Legii nr. 10/2001 aflat „în portofoliul" unui consilier juridic,

acesta formula punctul său de vedere consultativ privind notificarea în cauză, doar

după ce considera că dosarul respectiv era complet sub aspectul documentelor prevăzute

de Legea nr. 10/2001 (consilierul putând purta corespondență în acest sens), dosarul

fiind apoi înaintat pe bază de proces-verbal Comisiei interne pentru analizarea

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, la data de 07 februarie 2002,

numita G.G.R. a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat

ca prin procedura administrativă reglementată de acest act normativ, să se emită

dispoziție de către Primarul General al Municipiului București prin care să se restituie

în natură etajul I (și cotele aferente din părțile comune ale imobilului) precum

și despăgubiri bănești pentru apartamentul situat la parterul imobilului, situat

în București, strada A.D.

Notificarea a fost comunicată la 07

februarie 2002, dosarul format fiind înregistrat în evidențele Primăriei Generale

a Municipiului București - Direcția Juridic, Contencios și Legislație sub nr.

22873 din 08 februarie 2002.

De observat că această notificare a fost

semnată alături de numita G.G.R. și de numitele V.B. și M.E.B., toate solicitând

proprietatea „unchiului nostru P.M.", situată în București, strada A.D. (imobil

compus din teren+construcție).

Pentru apartamentul de la parterul imobilului

înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 de SC A. SA (ca reprezentant al Primăriei

Municipiului București) lui S.P. prin contractul de vânzare-cumpărare din 21

decembrie 1996, s-au solicitat despăgubiri bănești în conformitate cu prevederile

art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 (măsuri reparatorii prin echivalent).

Potrivit petentelor, imobilul a fost dobândit

de unchiul acestora (defunctul P.M.) prin cumpărare conform actului de vânzare

din 23 ianuarie 1945 (depus în copie odată cu notificarea), imobilul trecând în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

Ulterior, în data de 31 august 2005, petenta

G.G.R. a depus în completarea Dosarului nr. 22873 din 8 februarie 2002, mai multe

certificate de moștenitor (în copii legalizate), precizând că notificarea nu poate

fi soluționată decât în favoarea acesteia și nu a celorlalte petente deoarece din

certificatele de moștenitor depuse rezultă că de pe urma defunctului P.M. a rămas

o singură moștenitoare acceptantă - sora sa G.E. (petenta G.G.R. fiind moștenitoarea

sa legală și testamentară), ceilalți frați și surori ai defunctului fiind renunțători

la moștenirea acestuia.

Prin contractul de cesiune autentificat

notarial din 05 martie 2008 (la Biroul Notarial Public N.), numita G.G.R. (în calitate

de cedentă) „a transmis în mod irevocabil și integral" către denunțătoarea

P.C.M. (în calitate de cesionară), pentru suma de 100.000 euro (prețul cesiunii

achitat integral la data încheierii contractului), „toate drepturile asupra imobilului

(teren+construcție) situat în București, strada A.D., dar fără a se limita la drepturile

de orice natură (în principal drepturile succesorale) și calitățile pe care le deține

sau le poate deține în legătură cu procedura inițiată în baza Legii nr. 10/2001

sau

orice altă lege sau procedură legală cu

privire la revendicarea prezentului imobil".

Prin acest contract de cesiune, denunțătoarea

P.C.M. a dobândit integral, în schimbul prețului de 100.000 euro, drepturile succesorale

și litigioase asupra imobilului situat în București, strada A.D.

În

calitate de „succesoare" în drepturile numitei G.G.R.,

depunând actul de cesiune (în copie legalizată), denunțătoarea a solicitat Primarului

General al Municipiului București (prin memorii formulate) emiterea dispoziției

prin care să fie restituit (în natură respectiv prin echivalent) întregul imobil

situat în București, strada A.D.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat

notarial din 09 mai 2008, Biroul Notarial Individual „C.M.P." (reprezentat

prin denunțătoare) a dobândit de la vânzătorii S.V. și S.P., dreptul de proprietate

asupra apartamentului situat în București, strada A.D., prețul vânzării fiind de

280.000 euro (deci exact apartamentul pentru care fuseseră solicitate despăgubiri

bănești în baza art. 18 din Legea nr. 10/2001 prin notificarea din 07 februarie

2002).

În

ceea ce privește Dosarul nr. 22873 din 08 februarie 2002 (format

în baza notificării referitoare la imobilul din strada A.D.), acesta a fost repartizat

„în portofoliu" consilierului juridic N.G. din cadrul Serviciului Evidență,

Analiză, Soluționare și Gestiune Notificări Legea nr. 10/2001.

Conform atribuțiilor, considerând dosarul

complet sub aspectul actelor doveditoare depuse, în data de 08 ianuarie 2009, consilierul

N.G. a întocmit raportul în care propunerea sa consultativă era în sensul admiterii

notificării depuse de petenta G.G.R. prin restituirea în natură a imobilului situat

în București, strada A.D. (mai puțin apartamentul situat la parter) și acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul de la parterul acestui

imobil, ce fusese vândut în baza Legii nr. 112/1995 (și care între timp fusese dobândit

în proprietate de către Biroul Notarial Public „C.M.P."); totodată, se propunea

respingerea notificărilor depuse de numitele V.B. și M.E.B. ca fiind nedovedite

(conform actelor succesorale depuse la dosar).

Potrivit procedurii de lucru descrise anterior,

consilierul susmenționat a înaintat acest dosar (cu punctul său de vedere consultativ)

spre analiză Comisiei interne pentru soluționarea notificărilor depuse în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Conform actelor, acest dosar a fost analizat

de Comisia internă, începând cu luna iunie 2010 (când au fost solicitate informații

privind situația

juridică și locativă a imobilului respectiv,

adresele în acest sens fiind întocmite, potrivit procedurii, tot de către consilierul

N.G.), iar în luna iulie 2010 (în intervalul 7 - 9 iulie 2010), membrii comisiei

au confirmat propunerea consilierului, în sensul admiterii notificării petentei

G.G.R. prin restituirea în natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

raportat la imobilul situat în București, strada A.D.

La momentul ridicării de copii certificate

de pe actele acestui dosar (cu nr. 22873 din 08 februarie 2002), în data de 08

noiembrie 2010, de către organul de urmărire penală (pe bază de proces-verbal),

nu fusese redactat proiectul de dispoziție ce urma a fi semnat de către Primarul

General al Municipiului București (act administrativ ce urma a fi redactat conform

propunerii Comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001, propunere expusă anterior).

De menționat că „soluția" Comisiei

interne (din iulie 2010) față de notificarea privind imobilul din strada A.D., nu

a fost comunicată și denunțătoarei P.C.M. (în calitate de succesoare în drepturile

petentei G.G.R.) deși aceasta a depus mai multe memorii (la care nu s-a răspuns),

în care sesiza tergiversarea soluționării notificării (ultimul înregistrat la registratura

Primăriei Municipiului București din 01 septembrie 2010, „în atenția directorului

B.M.I."), astfel că în lunile octombrie-noiembrie 2010, denunțătoarea cunoștea

doar că Dosarul nr. 22873 din 08 februarie 2002 „se află în Comisie pentru analiză

și semnare".

Prin notificarea comunicată din 18

iunie 2001, petenta Ș.D., în calitate de unică moștenitoare a tatălui său M.Ș. (care

la rândul său a fost moștenitorul unic al numitei V.Ș., mama sa, fostă proprietară

a imobilului situat în București, strada B.) a solicitat, în temeiul prevederilor

Legii nr. 10/2001, retrocedarea în natură a imobilului respectiv (format din teren

în suprafață de 339 m.p. și două corpuri de casă).

Conform acestei notificări, imobilul în

cauză fusese preluat în proprietate de Statul Român fără titlu, petenta anexând

totodată la respectiva notificare; acte doveditoare ale dreptului de proprietate,

acte doveditoare ale calității de moștenitor precum și acte doveditoare ale preluării

fără titlu a imobilului de către stat.

În

baza acestei notificări și a actelor doveditoare depuse în

sprijinul acesteia, s-a format dosarul înregistrat în evidențele Primăriei Municipiului

București cu nr. 3375 din 25 iunie 2001, dosar ce a fost repartizat inițial consilierului

juridic M.B., fiind preluat apoi, în luna octombrie 2009, de către consilierul juridic

S.S.M. (ambele din cadrul Serviciului Evidență, Analiză, Soluționare și Gestiune

Notificări Legea nr. 10/2001, al Primăriei Municipiului București).

Potrivit contractului de cesiune autentificat

notarial din 04 octombrie 2007 (la Biroul Notarial Public M.E.), numita Ș.D. (în

calitate de cedentă) „transmitea în mod irevocabil și integral" către denunțătoarea

P.C.M. și numiții L.I. și L.M. (în calitate de cesionari) pentru suma de 644.000

euro (prețul cesiunii achitat integral la data autentificării acestui contract),

„toate drepturile asupra imobilului (teren+construcție) situat în București

strada B., dar fără a se limita la drepturile de orice natură (în principal drepturile

succesorale) și calitățile pe care le deținea sau le poate deține în legătură cu

procedura inițiată în baza Legii nr. 10/2001 sau orice altă lege sau procedură legală

cu privire la revendicarea prezentului imobil".

Prin contract, petenta Ș.D. „ceda"

în schimbul unui preț, în principal drepturile succesorale și litigioase asupra

imobilului situat în București, strada B., către denunțătoarea P.C.M. și ceilalți

doi cesionari.

În

calitate de succesoare în drepturi (împreună cu ceilalți cesionari)

a numitei Ș.D., P.C.M. a depus la Primăria Municipiului București, în copie, contractul

de cesiune, precum și alte documente în completare la dosar, solicitând în calitate

de persoană îndreptățită emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului

din București, strada B.

La data de 01 noiembrie 2010, considerând

că dosarul „este complet din punct de vedere al actelor de bază" (conform propriei

declarații), consilierul S.S.M., potrivit atribuțiilor specifice, a întocmit raportul

conținând punctul său de vedere consultativ în sensul restituirii în natură a imobilului

(teren+construcție) situat în București, strada B., cu obligația menținerii afectațiunii

pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii dispoziției potrivit art. 16

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (raportat la Anexa nr. 2, lit. a), pct. 2) - în

prezent, în imobilul respectiv desfășurându-și activitatea Policlinica cu plată

nr. X.

La momentul ridicării, de către organul

de urmărire penală, de copii certificate de pe actele Dosarului nr. 3375 din 25

iunie 2001, în data de 08 noiembrie 2010, deși este cert că acest dosar nu fusese

încă formal înaintat (conform procedurii de lucru) spre soluționare Comisiei interne

pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (nefiind

predat, pe bază de proces-verbal, la momentul respectiv, secretarului Comisiei conform

regulamentului intern), acesta nu se mai afla în posesia consilierului S.S.M.

Se constată, raportat la stadiul dosarelor

cu nr. 22873 din 08 februarie 2002 (privind solicitarea de retrocedare a imobilului

din strada A.D.) respectiv nr. 3375 din 25 iunie 2001 (privind solicitarea de retrocedare

a imobilului din strada B.), la nivelul lunilor octombrie-noiembrie 2010, primul

dosar „ieșise" din Comisia internă, cu propunere de

soluționare

favorabilă, în timp ce al doilea dosar urma să intre în analiza acestei Comisii.

În

acest context dat de existența Dosarelor nr. 22873 din 08

februarie 2002 respectiv 3375 din 25 iunie 2001 (privind solicitările de retrocedare

în baza Legii nr. 10/2001 a imobilelor situate în București, strada A.D. și strada

B.) a intervenit activitatea infracțională a inculpaților P.G. și N.R.C., astfel

cum a fost reținută în cauză.

Din probele administrate s-a constatat

că inculpatul P.G. se cunoștea de mai mulți ani cu inculpatul N.R.C. (de aproximativ

6-7 ani, cei doi având o relație de prietenie), fiind implicați împreună în anul

2006, în achiziționarea unor terenuri în comuna S., județul Giurgiu - actele de

vânzare-cumpărare fiind autentificate chiar la Biroul Notarial Public C.M.P. (denunțătoarea

în cauză).

Este cert și faptul că cel puțin inculpatul

P.G. avea cunoștință despre existența dosarelor privind solicitările de retrocedare

în baza Legii nr. 10/2001 (adresate Primăriei Municipiului București), a căror titular

devenise între timp denunțătoarea P.C.M., și dat fiind calitatea inculpatului de

fost client al biroului notarial, a avut inițiativa abordării denunțătoarei în scopul

derulării activității infracționale.

Astfel, la data de 13 octombrie 2010, numita

P.C.M. a sesizat organele de poliție (D.G.P.M.P.), precizând că în luna august 2010,

a fost contactată de către inculpatul P.G., care s-a interesat cu privire la stadiul

celor două notificări privind solicitările de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001

a celor două imobile situate în București, strada B. respectiv strada A.D. (notificări

ce fuseseră depuse în anii 2001 și 2002 la Primăria Municipiului București și care

se aflau încă în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001, neprimind

o soluționare conform prevederilor legale).

Potrivit denunțătoarei, în discuția purtată

cu această ocazie, inculpatul P.G. s-a oferit să se intereseze cu privire la stadiul

celor două notificări, P.C.M. fiind de acord.

La câteva zile, inculpatul P.G. s-a întâlnit

cu denunțătoarea P.C.M. comunicându-i acesteia că dacă dorește soluționarea dosarului

privind imobilul din București, strada B. trebuie „să renunțe" la imobilul

din strada A.D., iar dacă vrea soluționarea favorabilă a dosarului privind imobilul

din strada A.D., „să renunțe" la imobilul din strada B., urmând să primească

în plus suma de 150.000 euro.

P.C.M. a refuzat inițial „propunerea",

dar solicitând și altor persoane să se intereseze de stadiul celor două notificări,

i s-a confirmat că acestea nu se vor rezolva favorabil decât dacă va respecta cele

„propuse" (eventual „o tranzacție" cu privire la drepturile succesorale

și litigioase

privind cele două imobile), întrucât „un

consilier din cadrul Primăriei Municipiului București este interesat să dobândească

unul din cele două imobile sus amintite".

La data de 18 octombrie 2010, numita P.C.M.

a formulat un nou denunț în fața organelor judiciare din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial București, reiterând aspectele sesizate, precizând

că inculpatul P.G. i-a transmis prin intermediul unei alte persoane că în situația

în care „dorește să vândă ceva" (cu referire la drepturile succesorale și litigioase

privind imobilele aflate în procedură de retrocedare) „să-l contacteze".

Cu ocazia acestui denunț, P.C.M. a depus

și copii de pe înscrisuri relevante (contractele de cesiune din 04 octombrie 2007

respectiv din 05 martie 2008).

În

cursul urmăririi penale, prin încheierea din 21 octombrie

2010, Tribunalul București a admis cererea formulată de Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial București, autorizând interceptarea și înregistrarea pe o

perioadă de 30 de zile (începând cu data de 21 octombrie 2010 și până în data de

19 noiembrie 2010 inclusiv) a convorbirilor sau comunicărilor efectuate de inculpatul

P.G. și P.C.M., precum și interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor

purtate în mediul ambiental de către denunțătoarea P.C.M. și inculpatul P.G., între

ei în legătură cu obiectul cauzei, între ei și orice alte persoane în legătură cu

obiectul cauzei, precum și între orice alte persoane în legătură cu obiectul cauzei

și localizarea și urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere,

fiind emise în acest sens autorizațiile din 21 octombrie 2010.

În

acest context, raportat la discuțiile anterioare avute cu

inculpatul P.G., în data de 25 octombrie 2010, orele 11:22:30, denunțătoarea P.C.M.

apelează postul telefonic mobil, utilizat către inculpatul susmenționat, cei doi

purtând o convorbire conform procesului-verbal de redare aflat la dosar, din care

rezultă că inculpatul îi propusese o tranzacție frauduloasă cu privire la drepturile

succesorale și litigioase privind cele două imobile a căror retrocedare se solicitase

și că un funcționar este implicat în derularea acestor discuții.

Imediat după convorbire inculpatul P.G.

îl apelează pe inculpatul N.R.C. când discută și problema martorei-denunțătoare.

În

aceeași zi, inculpatul P.G. a apelat-o pe martora N.S.I.J.

iar în urma discuției purtate se constată că la data de 25 octombrie 2010 a avut

loc o întâlnire între martora-denunțătoare și inculpatul P.G., când acest inculpat

reiterează tranzacția ce trebuie efectuată de martora-denunțătoare pentru soluționarea

favorabilă a notificărilor depuse.

Inculpatul P.G. a asigurat-o repetat pe

denunțătoarea P.C.M. că „problema se poate rezolva" (desigur în condițiile

expuse), și că vor exista toate garanțiile că înainte de „cedarea" drepturilor

succesorale și litigioase cu privire la unul din aceste imobile, ambele notificări

vor fi soluționate favorabil prin emiterea dispozițiilor de retrocedare de către

Primarul General.

În

acest sens, inculpatul P.G. a afirmat că va interveni la persoanele

cu putere de decizie în acest sens (membrii Comisiei interne de aplicare a Legii

nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București care conform

dispozițiilor H.G. nr. 250/2007, analizează notificările și întocmesc către Primarul

General propunerea de soluționare), prin intermediul unui angajat din cadrul Primăriei

București, „prieten de-al său" (pe care în aceiași discuție l-a identificat

cu prenumele de R.).

De altfel, așa cum rezultă și din conținutul

procesului-verbal de redare a convorbirii din mediu ambiental, în prezența denunțătoarei

P.C.M., inculpatul P.G. l-a apelat telefonic pe numitul R. spunându-i că urmează

să-i facă o vizită, confirmând că va interveni în sensul celor discutate pentru

soluționarea favorabilă a celor două notificări.

De menționat, că „prietena" inculpatului

N.R.C. este consilierul juridic E.G.B., membru în Comisia internă pentru analizarea

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (conform dispoziției din

28 iulie 2010 a Primarului General) -„aspect de asemenea precizat denunțătoarei

de către inculpatul P.G., cu ocazia aceleiași discuții".

În

urma acestei întâlniri, se constată că „imobilul ce urma a

fi cedat" de către denunțătoarea P.C.M. este imobilul din strada A.D. (unde

drepturile succesorale și litigioase fuseseră cesionate integral de denunțătoare

pentru suma de 100.000 euro), întrucât în cazul imobilului din strada B., nu exista

certitudinea că denunțătoarea îi va putea determina și pe ceilalți coproprietari

să renunțe.

De menționat că în contextul discuțiilor

purtate cu privire la soluționarea favorabilă a notificărilor în baza Legii nr.

10/2001, inculpatul P.G. a fost interesat și de „achiziționarea" de la martora-denunțatoare

a unui imobil aflat în proprietatea acesteia, situat în București, strada F., propunându-i

un preț de 50.000 euro.

Întâlnirea cu denunțătoarea P.C.M. s-a

finalizat cu asigurările inculpatului P.G., în sensul soluționării rapide a „problemei",

inculpatul urmând să se deplaseze chiar în data de 25 octombrie 2010 la Primăria

Municipiului București, unde va discuta „în sensul celor convenite", urmând

ca ulterior să-i comunice denunțătoarei modalitatea în care urmează a se proceda.

În

aceiași zi, după deplasarea sa la sediul Primăriei Municipiului

București (unde „a discutat cu R." - inculpatul N.R.C.,

raportat

la întâlnirea avută cu denunțătoarea P.C.M.), inculpatul P.G. a avut trei discuții

telefonice cu două persoane (identificate ulterior în persoana martorelor M.E. și

N.S.I.J.) din care rezultă că între timp inculpatul „discutase" cu inculpatul

N.R.C., cel din urmă promițând că va interveni pe lângă persoane cu atribuții de

decizie „în sensul celor convenite" cu denunțătoarea (cu ocazia discuției din

aceiași zi), urmând a fi comunicată acesteia modalitatea în care se va proceda (desigur

prin intermediul inculpatului P.G.).

Totodată, se constată faptul că inculpatul

P.G. „era interesat" în obținerea unui preț mult mai mic decât cel oferit denunțătoarei

P.C.M. pentru proprietatea acesteia situată în București, strada F. (prețul convenit

de cei doi fiind de 50.000 euro), aspect relevant raportat la derularea situației

de fapt în cauză.

Faptul că între inculpații P.G. și N.R.C.

a existat o înțelegere infracțională în sensul că ultimul să intervină la persoane

membre ale Comisiei interne de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei

Municipiului București, pentru a se întocmi propunerea de retrocedare în natură

a imobilului situat în strada B. (în cazul imobilului din strada A.D., propunerea

„ieșise" deja din Comisie - aspect ce însă nu era cunoscut de către denunțătoare),

urmând ca Primarul General în funcție, să semneze dispozițiile de retrocedare corespunzătoare

(inculpatul N.R.C. cunoscând „condițiile" ce-i fuseseră prezentate denunțătoarei),

rezultă cu claritate din conținutul și coroborarea și a altor interceptări telefonice

și ambientale efectuate precum și din celelalte probe administrate în cauză.

Se constată, că inculpatul N.R.C. cunoștea

faptul că inculpatul P.G. „era interesat" de imobilul situat în București,

strada F. (imobilul aflat în proprietatea denunțătoarei P.C.M.), rezultând totodată

că cei doi știau că achiziționarea imobilului respectiv (de către P.G.), „în condițiile

de preț avantajoase" depindea „per total" și de rezolvarea „celorlalte

probleme" ale denunțătoarei (soluționarea favorabilă a notificării privind

imobilul din strada B.), iar inculpatul N.R.C. era interesat în achiziționarea proprietății

vecine, „cu sprijinul" prietenului său P.G.

În

data de 26 octombrie 2010, în jurul orelor 12:30, conform

celor convenite anterior, are loc o nouă întâlnire (la același local public) a denunțătoarei

P.C.M. cu inculpatul P.G., cei doi „reluând" discuțiile purtate, inculpatul

urmând să-i comunice denunțătoarei „răspunsul primit" (prin inculpatul N.R.C.),

urmare intervenției făcute la persoanele cu putere de decizie în materia soluționării

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; însă, înainte de a se întâlni

cu denunțătoarea,

inculpatul P.G. are o discuție telefonică

cu inculpatul N.R.C.

Sintetizând, conținutul acestei discuții,

inculpatul P.G. i-a comunicat denunțătoarei că a vorbit cu prietenul său R. (inculpatul

N.R.C.), care la rândul său a discutat cu „șefii săi" (de exemplu președintele

Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 sau consilierul Primarului General) și

că pentru a rezolva dosarul privind imobilul din strada B. denunțătoarea P.C.M.

trebuia „să cedeze" (urmând a fi încheiat un contract de cesiune în acest sens)

drepturile succesorale și litigioase pe care le are asupra imobilului din

strada A.D., actul în acest sens urmând a fi semnat la notariat într-un termen de

o lună și jumătate; desigur în acel moment, denunțătoarea urma „să primească"

în schimb dispoziția de retrocedare privind imobilul din strada B., contractul de

cesiune (a drepturilor succesorale și litigioase) urmând a fi semnat cu o terță

persoană.

Totodată, în cursul aceleiași discuții,

inculpatul P.G. (precizându-i denunțătoarei că „împreună cu R. (inculpatul N.R.C.)

nu „câștigă nimic" din această „intervenție" pentru soluționarea notificărilor

pentru imobilele susmenționate), i-a solicitat să-i vândă „la un preț mai mic"

decât cel convenit (cu ocazia discuției din 25 octombrie 2010) imobilul situat în

București strada F. (față de prețul avansat inițial de 50.000 euro, inculpatul dorește

să achite „doar 30.000 euro", diferența de „20.000 euro" constituind „comisionul

său" pentru rezolvarea în sens favorabil a notificării privind imobilul din

strada B.), urmând „să preia" de asemenea asupra sa sarcina achitării „serviciilor"

inculpatului N.R.C. (acesta urmând a primi de la el suma de 10.000 euro).

În

vederea garantării soluționării dosarului privind imobilele

din strada B., în termenul promis (o lună și jumătate), inculpatul P.G. a convenit

cu denunțătoarea P.C.M. încheierea unui contract fictiv de împrumut pe același termen

(o lună și jumătate sau două luni), având ca obiect chiar „diferența de 20.000 euro"

(ce urma să constituie „câștigul său" și al inculpatului N.R.C. din această

„afacere"), urmând desigur ca la momentul emiterii dispoziției de retrocedare

a imobilului respectiv (moment ce urma să coincidă cu încheierea contractului de

cesiune a drepturilor succesorale și litigioase privind imobilul din strada A.D.),

contractul de împrumut (unde inculpatul P.G. avea calitatea de „împrumutat")

să fie anulat.

În

baza înțelegerii infracționale avute cu inculpatul P.G., inculpatul

N.R.C. a intervenit în procedura de analizare a notificării privind imobilul din

strada B., asigurând completarea acestui dosar cu acte esențiale (procedură reglementată

prin fișa

postului corespunzătoare funcției de consilier

juridic respectiv Regulamentul intern de lucru al Comisiei pentru soluționarea notificărilor

formulate în baza Legii nr. 10/2001), în scopul de a obține soluționarea favorabilă

de către Comisie a acestei notificări.

În

ceea ce privește necesitatea existenței celor două declarații

notariale (declarație că nu au fost primite despăgubiri conform art. 5 din

Legea nr. 10/2001 și declarație privind preluarea imobilului de către stat fără

titlu), la Dosarul nr. 3375 din 25 iunie 2001, privind imobilul situat în strada

B. - acte solicitate de inculpatul N.R.C., pentru „a asigura" soluționarea

favorabilă a solicitării de retrocedare a imobilului respectiv, „importanța"

acestor înscrisuri rezultă chiar din analiza prevederilor legale în domeniu (Legea

nr. 10/2010 respectiv H.G. nr. 250/2007).

Astfel, raportat la declarația notarială

privind preluarea imobilului de către stat fără titlu, Capitolul I pct. 1 lit.

e) din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001 prevede că „sarcina probei proprietății, a deținerii legale

a acesteia la momentul deposedării abuzive (...) revine persoanei care pretinde

dreptul în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 23 din Lege.

În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării

de către stat, (...) soluționarea notificării se va face în funcție și de acest

element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție

relativă de preluare abuzivă".

La data de 4 noiembrie 2010, ora 14.53.45,

cei doi inculpați s-au întâlnit, ocazie cu care inculpatul P.G. i-a încredințat

inculpatului N.R.C. cele două declarații notariale ce trebuiau depuse la dosar.

Întrucât

însă nu a fost obținut extrasul de carte

funciară, denuntătoarea și inculpatul P.G. au stabilit ca semnarea celor două contracte

(contractul de vânzare-cumpărare respectiv contractul de împrumut) să aibă loc la

data de 9 noiembrie 2010.

Din convorbirea telefonică din data de

04 noiembrie 2011, ora 16,25 a rezultat că inculpatul N.R.C. cunoștea cu certitudine

„semnificația" contractului de împrumut-act reliefând atât „câștigul personal"

al inculpatului P.G. (în cuantum de 20.000 euro) urmare acestei „intervenții infracționale"

cât și angajamentul acestuia că soluționarea favorabilă a notificării privind imobilul

din strada B., se va face în termenul promis (la momentul emiterii dispoziției de

retrocedare privind imobilul respectiv, denunțătoarea „ceda" și drepturile

litigioase și succesorale privind imobilul din strada A.D., și „anula" totodată

și contractul de împrumut).

Din analiza actelor Dosarului nr. 3375

din 25 iunie 2001, privind solicitarea de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001

a imobilului situat în București, strada B., (dosar ridicat în copii certificate

de organul de urmărire penală în data de 08 noiembrie 2010), se observă că la dosar

se regăsesc și

„actele" solicitate denunțătoarei

P.C.M. (începând cu data de 02 noiembrie 2010) - înscrisuri ce apoi „au circulat"

pe circuitul P.G. - N.R.C. (copie buletin cedentă Ș.D., copie legalizată contract

de cesiune, declarație notarială privind preluarea fără titlu, declarație notarială

în baza art. 5 din Legea nr. 10/2001).

Cu consimțământul martorei S.S.M., în scopul

de „a asigura cadrul scriptic legal" necesar soluționării favorabile a notificării

privind imobilul din strada B., inculpatul N.R.C. (având în mod cert acces la acest

dosar și față de „necesitatea" existenței în special a celor două declarații

notariale la dosar), din proprie inițiativă „a efectuat diligențe" în scopul

obținerii acestor înscrisuri - adresa întocmită ulterior în data de 03

noiembrie 2010 de martora S.S.M. având doar rolul de a o „acoperi" procedural

pe acesta raportat la faptul depunerii la dosar (pe care anterior îl considerase

complet) a acestor documente.

Această activitate a inculpatului N.R.C.,

reiterează și mai pregnant, faptul că între acest inculpat și prietenul său, inculpatul

P.G., a existat o înțelegere infracțională în sensul ca primul inculpat „să intervină"

în scopul soluționării favorabile a notificării privind imobilul din strada B.,

cunoscând faptul că de acest „rezultat" depinde achiziționarea „în condiții

de preț avantajoase" a imobilului din strada F., de către inculpatul P.G. (acesta

urmând să-l sprijine material în cumpărarea proprietății vecine), cât și „rezolvarea

în condițiile stabilite" a notificării privind imobilul din strada A.D. (unde

drepturile succesorale și litigioase urmau a fi „cedate" de către denunțătoare).

Conform procesului verbal din data de 05

noiembrie 2010, denunțătoarea P.C.M. a depus la dosar, în copii certificate, draft-urile

contractelor de vânzare-cumpărare respectiv de împrumut ce urma a le semna în data

de 08 noiembrie 2010, împreună cu inculpatul P.G., la Biroul Notarial Public N.

- conținutul acestor înscrisuri, coroborându-se integral cu celelalte probe administrate

în cauză.

În

dimineața zilei de 08 noiembrie 2010, în apropierea sediului

biroului notarial (la care se deplasa pentru a semna împreună cu denunțătoarea actele

expuse), inculpatul P.G. „a fost oprit" de o echipă de ofițeri de poliție judiciară

din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial București, care

în baza unui mandat de aducere l-au condus la sediul unității susmenționate în vederea

audierii sale.

Situația de fapt, reținută de Tribunal

a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: volumul II - înscrisuri

depuse de denunțătoarea P.C.M.; procese-verbale de consemnare a declarațiilor date

de denunțătoarea P.C.M., declarațiile martorei-denunțătoare din cursul urmăririi

penale și din cursul cercetării

judecătorești, respectiv înscrisuri

depuse de aceasta; procese-verbale de ridicare înscrisuri depuse de denunțătoarea

P.C.M.; proces-verbal de constatare efectuare acte premergătoare; declarație învinuit

P.G.; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental;

procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații P.G.,

N.R.C., respectiv martora-denunțătoare P.C.M.; declarațiile martorilor din cursul

urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești I.B.M., S.S.M., N.G., M.E.,

N.S.I.J., C.C.M.; CD conținând înregistrarea ambientală audio - video a dialogului

purtat de P.C.M. și P.G. la data de 25 octombrie 2010; CD conținând înregistrarea

ambientală audio-video a dialogului purtat de P.C.M. și P.G. la data de 26

octombrie 2010; CD conținând înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între

P.C.M., inculpații P.G. și N.R.C., respectiv martorii M.E., N.S.I.J. și C.C.M.;

volumul III - proces-verbal ridicare înscrisuri de la Primăria Generală a Municipiului

București; regulamentul intern de funcționare al Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001; dispozițiile Primarului General al capitalei de desemnare a membrilor

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001; fișa postului inculpatului N.R.C.;

Dosarul nr. 22873 din 08 februarie 2002 privind notificarea pentru retrocedarea

imobilului situat în București, strada A.D.; Dosar nr. 3375 din 25 iunie 2001 privind

notificarea de retrocedare a imobilului situat în București, strada B., precum și

declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești.

Denunțurile formulate la datele de 13

octombrie 2010 și de 18 octombrie 2010 de către martora-denunțătoare P.C.M. sunt

susținute de declarațiile pe care, ulterior, martora le-a dat în cauză.

Astfel, martora denunțătoare în declarațiile

sale, din cursul procesului penal, susține că în vara anului 2010 a fost vizitată

la sediul biroului său notarial de un client, respectiv inculpatul P.G., căruia

i-a mărturisit că cele două notificări, depuse în baza Legii nr. 10/2001 pentru

imobilele situate în strada B. și strada A.D., încă nu au fost soluționate, motiv

pentru care inculpatul s-a oferit să se intereseze de stadiul lucrărilor. La câteva

zile după această discuție, inculpatul a revenit la sediul biroului notarial și

a spus martorei denunțătoare că pentru soluționarea celor două notificări trebuie

să renunțe la unul dintre imobile în favoarea unor persoane din cadrul Primăriei

Municipiului București, concret dacă dorește să i se restituie imobilul din

strada B. trebuie să renunțe la imobilul situat în strada A.D., iar dacă vrea să

se rezolve cel din strada A.D.

trebuie să renunțe la imobilul

situat în strada B. Martora denunțătoare a refuzat această propunere și a apelat

la numiții S.A. și B.D. să se intereseze de stadiul celor două dosare, persoane

care i-au comunicat că au aflat de tranzacția ce i-a fost propusă, iar notificările

nu vor fi rezolvate decât dacă respectă cele propuse. Ulterior, cu prilejul altor

discuții, inculpatul P.G. i-a comunicat că persoanele cu putere de decizie sunt

interesate de imobilul din strada A.D. și, datorită faptului că, martora a efectuat

lucrări la imobilul respectiv a solicitat suma de 150.000 euro, însă persoanele

cu putere de decizie nu au fost de acord. Același inculpat i-a spus martorei că

„problema se poate rezolva" și că se va ocupa iar înainte de cedarea drepturilor

litigioase cu privire la unul din aceste imobile, una dintre notificări va fi rezolvată

prin emiterea dispoziției Primarului General. Totodată i-a spus că va interveni

la persoanele cu putere de decizie, prin intermediul unui angajat din cadrul Primăriei

Municipiului București pe nume R. a cărui soție este membră în Comisia de aplicare

a Legii nr. 10/2001 din cadrul acestei instituții.

În

principiu, martora denunțătoare a fost de acord cu propunerea

avansată de inculpatul P.G. Martora a mai arătat că într-o altă discuție, purtată

cu inculpatul P.G. la data de 25 octombrie 2010, acesta i-a solicitat să vândă în

favoarea sa și a inculpatului N.R.C. un imobil compus din teren și construcție situat

în strada F., pentru suma de 50.000 euro cu mențiunea ca în contractul de vânzare-cumpărare

să fie trecut prețul de 30.000 euro, iar pentru diferența de 20.000 euro să se încheie

un contract de împrumut fictiv, în care martora să aibă calitatea de împrumutător,

iar inculpatul P.G. de împrumutat pentru o perioadă de o lună și jumătate când va

fi emisă dispoziția de retrocedare și care va fi anulat atunci când va intra în

posesia dispoziției. Inculpatul P.G. și-a motivat această acțiune pe împrejurarea

că lui și inculpatului N.R.C. „nu le iese nimic", menționând că 10.000 euro

din suma de 20.000 euro îi va remite coinculpatului pentru activitatea sa.

Afirmațiile martorei din cursul urmăririi

penale cu privire la activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați

au fost susținute și în cursul cercetării judecătorești.

Declarațiile martorei denunțătoare, P.C.M.,

sunt susținute de declarațiile martorei M.E.

Această martoră a relatat că în perioada

respectivă era prietena inculpatului P.G. și știa că inculpatul dorea să cumpere

un imobil de la un notar, al cărui amplasament martora nu îl cunoaște, iar despre

această afacere știa și inculpatul N.R.C. care trebuia să rezolve ceva și pentru

care trebuia să vorbească cu unele persoane. Această declarație susține declarațiile

martorei denunțătoare P.C.M.

Martora N.S.I.J. a arătat că în lunile

octombrie-noiembrie 2010 a fost contactată telefonic de inculpatul P.G. care i-a

comunicat că dorește să cumpere proprietatea martorei denunțătoare situată în

strada F. pentru suma de 50.000 euro, urmând ca în contractul de vânzare-cumpărare

să se menționeze prețul de 30.000 euro, iar pentru restul de 20.000 euro să fie

încheiat un contract de împrumut (în care martora denunțătoare să aibă calitatea

de împrumutător iar inculpatul P.G. de împrumutat) din care 10.000 euro vor fi înmânați

inculpatului N.R.C. care avea funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei Municipiului

București.

De asemenea, declarațiile martorei S.S.M.

susțin relatările martorei denunțătoare.

În

acest sens, martora S.S.M. a arătat că în cursul lunilor septembrie-octombrie

2009 (în fapt se referă la anul 2010) inculpatul N.R.C. i-a cerut relații cu privire

la stadiul dosarului pe care îl avea în lucru, cu referire la imobilul situat în

strada B. Martora îi comunică inculpatului N.R.C. ce acte trebuiau depuse pentru

completarea dosarului, emițând adresă către petentă conform procedurii. Însă, a

doua zi a constatat că documentele despre care făcuse vorbire se aflau pe biroul

său fără viza serviciului de registratură.

Declarațiile martorilor I.B.M., N.G. și

C.C.M. susțin situația de fapt reținută, precum și relatările martorei denunțătoare.

Din conținutul interceptărilor telefonice,

rezultă că inițiativa activității infracționale a aparținut inculpatului P.G., fiind

infirmată declarația martorei N.S.I.J. conform căreia inițiativa soluționării notificărilor

în modalitatea reținută a aparținut martorei denunțătoare.

În

acest sens, relevantă este convorbirea telefonică din data

de 25 octombrie 2010 dintre martora N.S.I.J. și inculpatul P.G., din care rezultă

fără echivoc persoana care a avut inițiativa infracțională, respectiv inculpatul

P.G., astfel încât nu poate fi reținută activitatea de instigare în sarcina martorei

denunțătoare.

Tot astfel, din cuprinsul convorbirilor

telefonice s-a constatat realitatea afirmațiilor martorei denunțătoare și implicarea

celor doi inculpați în săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.

Cu privire la apărările inculpatului P.G.

s-a constatat:

S-a susținut că interceptările telefonice

efectuate în cauză, precum și interceptările din mediul ambiental au fost obținute

nelegal, întrucât urmărirea penală s-a dispus ulterior autorizării și efectuării

interceptărilor.

Tribunalul a reținut că prin Decizia

nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 91

1

C. proc. pen., în considerentele căreia se arată

că „actele premergătoare au o

natură proprie, care nu poate

fi identificată sau subsumată naturii precise și bine determinate a altor instituții

și care au ca scop verificarea și completarea informațiilor deținute de organele

de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea

urmăririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanțiilor impuse

de faza propriu-zisă de urmărire penală, este unanim acceptat faptul că în cadrul

investigațiilor prealabile nu pot fi luate măsuri procesuale ori administrate probe

care presupun existența certă a unei urmăriri penale începute".

Tot în considerentele deciziei menționate,

se arată că „interceptarea și înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, așa cum

prevede în alin. (1) al art. 91

1

C. proc. pen., la cererea procurorului

care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, iată deci că administrarea unor

astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faza a procesului penal,

urmărirea penală putând fi începută, potrivit art. 221 și 228 C. proc. pen., atât

in personam, cât și in rem".

Tribunalul a reținut că în cauză a fost

întocmit proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, în concordanță cu

dispozițiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen. și care constituie mijloc de probă.

Încheierea procesului verbal în care sunt

consemnate actele premergătoare efectuate în cauză, reprezintă o parte integrată

procesului penal, astfel încât strângerea datelor în această fază și folosirea lor

ca mijloc de probă nu contravine Deciziei pronunțate de Curtea Constituțională.

De asemenea, a arătat că la data primei

declarații de la urmărire penală nu a fost audiat în prezența unui avocat, ceea

ce echivalează cu încălcarea dreptului prevăzut de art. 6 C. proc. pen.

Tribunalul a reținut că declarația din

data de 08 noiembri