ÎCCJ, decizie (scj.ro #85019)

Consilieri juridici. Spor de mobilitate și confidențialitate. Inaplicabilitatea dispozițiilor art . 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, consilierilor juridici având statut de funcționari publici. Codul Muncii, art . 25 și art . 26 Legea nr.514/2003 Statutul profesiei de consilier juridic, art.60 alin. (2) Legea nr . 188/1999 Dispozițiile art . 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, referitoare la plata sporurilor de mobilitate și confidențialitate sunt aplicabile exclusiv consilierilor juridici având statut de angajați, în baza unor contracte individuale de muncă. Ele nu se aplică și consilierilor juridici numiți în funcție, aceștia având potrivit dispozițiilor art . 3 din Legea nr . 514/2003 statutul de funcționari publici.

În acest caz, este vorba de raporturi de muncă ce își au izvorul într-un contract de drept public, unde libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, astfel încât negocierea individuală nu este posibilă. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr . 2014 din 17 aprilie 2007 Notă: Legea nr . 188/1999 a fost republicată în M.Of . nr . 365 din 29/05/2007.

Prin sentința civilă nr.1968 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții RG, HC, IR, ș.a . având ca obiect obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale la emiterea unei decizii prin care să fie acordat sporul de mobilitate în cuantum de 25%, precum și sporul de confidențialitate în cuantum de 25%, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.524/2003 și la suportarea cheltuielilor pricinuite de reorganizarea profesiei. Instanța a obligat pârâta să deconteze reclamanților cheltuielile prilejuite de reorganizarea profesiei și a respins cererea de acordare a sporurilor de mobilitate și confidențialitate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, având funcția de consilieri juridici și au suportat cheltuielile ocazionate de reorganizare a profesiei în conformitate cu Legea nr.524/2003, cheltuieli care urmează să fie decontate de pârâtă în baza dispozițiilor art.57 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de consilier juridic. În ceea ce privește cererea de plată a unui spor de mobilitate și a unui spor de confidențialitate, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată deoarece dispozițiile art.60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, care face trimitere la Legea nr.53/2003 –Codul muncii, nu sunt aplicabile reclamanților, aceștia fiind funcționari publici și nu angajați cu contract de muncă.

Instanța de fond a mai reținut funcționarul public este remunerat în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, neavând posibilitatea să negocieze îndemnizația și sporurile pe care le primește. Reclamanții au declarat recursarătând că, fără putință de tăgadă, dispozițiile Legii nr.514/2003 precum și cele ale Statutului profesiei de consilier juridic sunt aplicabile consilierilor juridici, indiferent de natura raportului în temeiul căruia un consilier își exercită profesia, raport de muncă sau raport de serviciu.

Recurenții au susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că dispozițiile art.60 alin. (2) din Statutul profesiei consilierului juridic, referitoare la plata sporurilor de mobilitate și confidențialitate, nu sunt opozabile autorităților și instituțiilor publice, câtă vreme potrivit acestui text consilierul juridic numit în funcție are dreptul să beneficieze, pe lângă remunerația de bază și de prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate în temeiul art . 25 și art . 26 din Legea nr.53/2003. În fine, recurenții au mai susținut că întrucât consilierul juridic are obligația de a se deplasa la instanțele judecătorești precum și obligația păstrării secretului profesional, este îndreptățit să beneficieze de prestații suplimentare în bani, reprezentate de cele două sporuri solicitate.

Recursul este nefondat . Potrivit art.2 din Legea nr.514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Articolul 3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabil, menționând că are statutul funcționarului public, consilierul juridic numit în funcție, potrivit funcției și categoriei acesteia în vreme ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat. De aici și regimurile juridice diferite, aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridici, respectiv pentru funcționarii publici și pentru salariați.

Legea nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar codul muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă Totodată, art . 60 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. Cum în cauza de față a rezultat necontestat că recurenții reclamanți sunt consilieri juridici numiți în funcții publice în cadrul C.N.P.A.S., Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că acestora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1888, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici.

Nu pot fi primite criticile recurenților, în condițiile în care, deși similar cu regimul salariaților, regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o anumită funcție publică. Din această perspectivă, deși în cazul funcționarului public există un acord de voințe întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului Muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.

În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond că prevederea art . 60 alin.(2) din Statutul profesiei de consilier juridic, făcând referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare, prevedere care de altfel nu poate fi analizată decât în corelație cu alineatul (l) al aceluiași text, sus-citat, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați, în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate. De altfel aceste clauze specifice sunt prevăzute numai de Codul Muncii nu și în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici. Recursul a fost respins.