ÎCCJ, decizie (scj.ro #85034)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85034) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
. Refuz
nejustificat de soluționare a cererii. Acțiune în stabilirea
vinovăției funcționarului vinovat. Condiții de
admisibilitate.
Legea
nr. 554/2004, art. 16
Cuprins pe materii:
Drept administrativ
Indice alfabetic: Act
administrativ asimilat
Admisibilitatea acțiunii
Introducerea în cauză a funcționarului
Prejudiciu. Plata despăgubirilor.
Potrivit art.
16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cererile în justiție prevăzute de
această lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a
contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz,
care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un
drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata
unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere
.
Persoana care se
încadrează în ipoteza prevăzută de art, 16 se află într-o
situație specială, respectiv cea de funcționar public, aflat în
exercitarea atribuțiilor profesionale specifice, astfel că stabilirea
răspunderii sale și obligarea la plata despăgubirilor, în
solidar cu autoritatea publică este strâns legată de examinarea
legalității actului administrativ și urmează aceeași
procedură de judecată.
Este inadmisibilă
astfel acțiunea formulată în temeiul articolului 16 din Legea nr.
554/2004, îndreptată exclusiv împotriva funcționarului,
fără atacarea în instanță a actului administrativ (sau a
actului administrativ asimilat) pretins vătămător, cu chemarea
în judecată a autorității publice emitente a acestuia.
Î.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3084 din 15
iunie 2007
Prin cererea
înregistrată la Curtea de Apel București - secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, reclamantul SS a chemat în
judecată pe pârâții DL, în calitate de președinte al Curții
de Apel B, IG, în calitate de Președinte al CSM și MT, inspector
șef al inspecției judiciare, Serviciul de Inspecție
judiciară pentru judecători din cadrul CSM, solicitând obligarea
pârâtului DL la plata unei penalități în favoarea bugetului de stat
de 10.000 Ron pentru încălcarea cu rea-credință a
obligațiilor sale legale, în temeiul art. 96 alin. (2), art. 97 din Legea
303/2004 și art.998 Cod civil, obligarea pârâtului IG să-i
răspundă personal petiției sale nr. 46/21/24.08.2006 cu
obligarea la plata de penalități în favoarea bugetului statului de
10.000 Ron pentru încălcarea cu rea-credință a obligațiilor
sale, să oblige pe toți lucrătorii instituției cu drept de
semnătură să treacă numele clar și să
dispună măsuri de înregistrare a tuturor documentelor care intră
și ies din instituție, fără excepție, la Registratura
generală, în temeiul art. 4 și 11 din OG 27/2002, art. 16 din Legea
554/2004, art. 71 lit. a) din Hotărârea CSM nr. 326/2005 și art. 998
C.civ și obligarea pârâtei MT la plata de penalități în favoarea
bugetului statului de 10.000 Ron pentru încălcarea cu
rea-credință a obligațiilor sale, în temeiul art. 11 din O.G.
27/2002, art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată și art. 998
C.civ. .
De asemenea,
reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la plata unei
penalități în favoarea sa, de câte 1 Ron fiecare, în temeiul art.
998 C.civ.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că pârâtul DL, în calitate de Președinte al
Curți de Apel București a deturnat cererea sa, prin care solicita
să transmită către CSM – secția pentru judecători
materialul probator al incompetenței profesionale a persoanei care a
stabilit greșit cuantumul taxei de timbru. Referitor la pârâtul IG
reclamantul a arătat că deși prin răspunsul nr.
1.153/IJ/1.078/SIJ/21.08.2006, inspectorul șef al inspecției
judiciare, recunoaște că nu are competența legală de a
soluționa petiția, acesta în loc să o prezinte Secției
pentru judecători a C.S.M., emite un așa-zis răspuns -
nr.46/22/05.09.2006 arătând că a fost transmisă de către
pârât exact persoanei a cărei activitate ilegală era
incriminată, respectiv inspectorului șef al inspecției judiciare
- Serviciul de inspecție judiciară pentru Judecători din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii, cu încălcarea dispozițiilor
legale arătate.
Privitor la
inspectorul șef al inspecției judiciare, Serviciul de Inspecție
Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al
Magistraturii, reclamantul a arătat că acesta a încălcat cu
rea-credință legea, știind că nu ar fi putut să
răspundă el unei petiții în care era vizat critic.
Prin întâmpinare,
pârâtul CSM a invocat excepția de inadmisibilitate arătând că
reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă iar pe fondul cauzei a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința
civilă nr. 194 din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel București –
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins
excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și
totodată, a respins acțiunea formulată de reclamantul SS ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că
reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative
prealabile prin scrisoarea din data de 05.09.2006 astfel încât excepția
neîndeplinirii procedurii administrative prealabile nu este întemeiată. .
A mai reținut
că reclamantul a solicitat cu scrisoarea nr.46/13/12.07.2006 Curții
de Apel B să înainteze CSM - Secția Judecători, materialul
probator al incompetenței profesionale a persoanei care a stabilit
greșit cuantumul taxei judiciare de timbru, prin încheierea dată în
camera de consiliu în data de 13.06.2006 în același dosar. Prima
instanță a constatat că prin adresa nr.7108/C/26.07.2006, Curtea
de Apel B a comunicat reclamantului că materialul a fost transmis, cu
adresa nr.7109/C/2006 Inspecției Judiciare a CSM spre a aprecia asupra
măsurii ce se impune, conform legii.
A apreciat că
potrivit art. 43 lit. a) din Hotărârea nr. 326 din 24 august 2005, privind
aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului
Superior al Magistraturii, inspectorii Serviciului de inspecție
judiciară pentru judecători au, printre altele, atribuția de a
efectua verificări la instanțele de judecată, în
legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea
cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor,
continuitatea completului de judecată, pronunțarea, redactarea
și comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor la instanțele
competente, punerea în executare a hotărârilor penale și civile
și informează conducerea Consiliului despre deficiențele
constatate, formulând propuneri adecvate.
În aceste
condiții a reținut instanța de fond că, în mod corect
petiția a fost înaintată Serviciului de Inspecție Judiciară
pentru judecători din cadrul CSM astfel încât primul capăt de cerere
îndreptat împotriva pârâtului DL este neîntemeiat, neputându-se reține o
încălcare a obligațiilor sale legale și nici a condițiilor
răspunderii civile delictuale.
În ceea ce
privește capetele de cerere 2.1-2.4, formulate împotriva IG, în calitate
de președinte al CSM, Curtea de Apel București a reținut că
prin adresa nr. 1.153/IJ/1.078/SIJ/21.08.2006, Serviciul de inspecție
judiciară pentru Judecători din cadrul C.S.M. a răspuns
petiției reclamantului adresată președintelui Curții de
Apel București și înaintată către C.S.M., prin aceeași
adresă răspunzându-se și scrisorii nr. 46/21/24.08.2006.
A concluzionat
instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada că a fost
vătămat în drepturile sau interesele sale urmare a aplicării
Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al
Magistraturii, iar pe de altă parte, că adresele de răspuns la
scrisorile formulate de reclamant purtau semnătura Inspectorului Șef
Serviciului de inspecție judiciară pentru Judecători, neexistând
obligația legală ca semnătura să fie efectuată „în
clar”.
Împotriva acestei
sentințe reclamantul a declarat recurs.
Recursul este
nefondat.
Conform art.16 din
Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, „cererile în justiție
prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal
împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul, ori
după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea
referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se
solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru
întârziere”.
Prevederile legale
invocate nu încalcă principiul egalității în drepturi a
cetățenilor și nici principiul egalității în fața
legii și a autorităților publice.
Persoana care se
încadrează în ipoteza prevăzută de art.16 se află într-o
situație specială, respectiv cea de funcționar public, se află
în exercitarea atribuțiilor profesionale ale funcționarului, astfel
că stabilirea răspunderii sale și obligarea la plata
despăgubirilor, în solidar cu autoritatea publică, este strâns
legată de examinarea legalității actului administrativ și
urmează aceeași procedură de judecată.
Se constată
astfel că din perspectiva legii contenciosului administrativ,
acțiunea poate fi formulată împotriva autorității publice
care nu i-a soluționat reclamantului în termen ori a refuzat nejustificat
soluționarea unei cereri sau ipoteza atacării actului emis de
autoritatea publică.
În cauză, se
constată că reclamantul sesizând instanța de contencios
administrativ a formulat cerere împotriva persoanelor fizice care a apreciat
că se fac vinovate de refuzul de a rezolva cererile referitoare la un
drept recunoscut de lege, solicitând și plata de penalități în
favoarea bugetului statului însă nu a înțeles să cheme în
judecată și CSM sau Curtea de Apel B.
Din perspectiva
acestor considerente, acțiunea reclamantului era inadmisibilă.
Recursul a fost respins ca nefondat.