ÎCCJ, decizie (scj.ro #85180)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85180) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Impozit
pe profit. Cheltuieli deductibile. Vânzare sub prețul de cost. Nelegalitatea
înregistrărilor contabile.
Deductibilitatea fiscală a cheltuielilor este condiționată de efectuarea lor
pentru obținerea de venituri într-un exercițiu financiar, iar nu de existența
profitului pe parcursul unei singure luni.
Secția de contencios
administrativ, decizia nr.218 din 23 ianuarie 2004
Reclamanta Societatea comercială „M.T.C.” SRL București a solicitat anularea
procesului-verbal de control nr.6461 din 31 ianuarie 2002 întocmit de Direcția
controlului fiscal a municipiului București, anularea deciziei nr.397 din 12
iulie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și să se constate că suma de
7.751.090.831 lei, reprezentând diferența nefavorabilă între prețul de cost și
prețul de vânzare a cantității de 5869 tone zahăr rafinat, este o cheltuială
deductibilă fiscal la stabilirea profitului impozabil și la determinarea
impozitului pe profit aferent anului 2001.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, datorită condițiilor de piață
existente în luna octombrie 2001, a vândut zahărul rafinat sub prețul de cost,
dar pe baza unei calculații reale de preț, iar diferența de preț a fost greșit
considerată de organele de control ca nefiind deductibilă fiscal la calculul
impozitului pe profit, deși a dovedit că prin valorificarea produselor la un
preț mai mic decât costurile a evitat suportarea unei pierderi și la
sfârșitul anului respectiv a înregistrat profit.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a
admis acțiunea, a anulat decizia nr.397 din 12 iulie 2002 și măsurile dispuse
prin procesul-verbal de control nr.6461 din 31 ianuarie 2002 privind
nerecunoașterea sumei de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferență nefavorabilă
între prețul de cost și prețul de vânzare a cantității de 5869 tone zahăr
rafinat, drept cheltuială deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil
și la determinarea impozitului pe profit aferent anului 2001.
Instanța de fond a reținut, pe baza înscrisurilor depuse și a concluziilor
expertizei contabile efectuate în cauză că, toate cheltuielile aferente
producției de zahăr s-au efectuat în scopul realizării de venituri, iar conform
normelor în materie, aceste cheltuieli evidențiate contabil ca diferență între
prețul de cost și prețul de vânzare a zahărului sunt cheltuieli deductibile și
nu reprezintă profit impozabil. De asemenea, instanța de fond a avut în
vedere că reclamanta nu a acordat reduceri de preț și prețul la care a
vândut zahărul în luna octombrie 2001 a fost cel practicat în perioada
respectivă de toți producătorii de zahăr, pe baza raportului dintre cerere și
ofertă. Referitor la calculul impozitului pe profit, instanța de fond a reținut
că organele de control au determinat nelegal profitul impozabil pentru o
singură lună, deși în art.3 din O.G. nr.70/1994[4]
s-a prevăzut efectuarea unui calcul cumulat trimestrial și anual.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, au declarat recurs pârâții,
Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București și Ministerul
Finanțelor Publice, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenții au susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 4
alin. (1) din O.U.G. nr.217/1999 și art. 4 alin. (4) din H.G. nr.402/2000,
potrivit cărora la calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile
numai dacă sunt aferente veniturilor. Recurenții au arătat că pentru a
beneficia de deductibilitatea cheltuielilor, intimata trebuia să
realizeze profit, așa după cum rezultă și din dispozițiile art. 19 lit. a) și
d) din Legea nr.82/1991, care prevăd că „la data ieșirii din patrimoniu sau la
darea în consum bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor
de intrare”, pentru a împiedica agenții economici să vândă în pierdere și să
beneficieze în același timp de deductibilitatea aferentă acestor pierderi.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a învederat că în același sens s-a
pronunțat direcția sa de specialitate, Direcția de legislație și politică
fiscală, precizând în adresa nr.266358/2001 că deductibilitatea cheltuielilor
aferente pierderilor trebuie acordată numai dacă se regăsește în costul
produselor și serviciilor, în limitele prevăzute de legislația în vigoare.
Recursurile sunt nefondate.
În luna octombrie 2001, intimata Societatea comercială „M.T.C.” SRL a
obținut venituri în sumă de 53.521.398.625 lei din vânzarea cantității de
5.869 tone zahăr rafinat, pentru producerea căruia a efectuat cheltuieli în
sumă de 61.272.498.456 lei.
Cu privire la suma de 7.751.090.831 lei, reprezentând diferența dintre prețul
de cost și prețul de vânzare a zahărului rafinat, instanța de fond a reținut
corect că intimata are dreptul la deducere din profitul impozabil, întrucât
vânzarea sub prețul de cost pe luna octombrie 2001 s-a datorat unei situații de
excepție și a avut ca scop evitarea unor pierderi, iar nu diminuarea profitului
supus impozitării.
În actele administrative pe care le-au întocmit, recurenții au confirmat că
toate cheltuielile efectuate de intimată pentru obținerea produsului finit au
fost înregistrate legal în contabilitate pe bază de documente reale și că
a fost corectă calculația de preț. De asemenea, recurenții nu au
contestat situația de fapt invocată de intimată și dovedită cu adresa nr.898
din 4 octombrie 2002 emisă de Patronatul Zahărului din România, din care
rezultă că, în luna octombrie 2001, producătorii de zahăr au înregistrat
pierderi economice, având de ales între vânzarea la prețuri sub costul de
producție și a nu vinde, ceea ce ar fi determinat creșterea arieratelor
și perturbarea gravă a activității economice.
În consecință, chiar dacă pentru o perioadă limitată în timp, prețul de vânzare
a zahărului rafinat a fost sub prețul de cost din cauze fortuite intervenite pe
piața produsului respectiv, cheltuielile suportate de intimată au fost
aferente realizării unor venituri în luna octombrie 2001 și în special,
obținerii de profit în lunile următoare când, după schimbarea raportului
cerere-ofertă pe piață, pierderile au fost recuperate prin asigurarea
continuității activității curente a societății.
În recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice s-a susținut neîntemeiat
că pentru a beneficia de deducerea cheltuielilor efectuate intimata trebuia să
obțină profit și în luna octombrie 2001, când au fost înregistrate cheltuielile
respective.
Conform art. 4 alin. (1) din O.G. nr.70/1994 republicată astfel cum a fost
completată și modificată prin O.U.G. nr.217/1999 și art. 4 din H.G. nr.402/2000,
profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din
livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din
vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care
se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Deductibilitatea fiscală a cheltuielilor este condiționată de efectuarea lor
pentru obținerea de venituri într-un exercițiu financiar, iar nu de existența
profitului pe parcursul unei singure luni, dat fiind că, textele de lege
sus-menționate prevăd că profitul impozabil și impozitul pe profit se
calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Apărarea invocată de Ministerul Finanțelor Publice este nefondată și față de
împrejurarea că pierderile, ca diminuări ale beneficiilor economice de natura
celor suportate de intimată, reprezintă în realitate cheltuieli care pot să
apară din cauze obiective în activitatea curentă a societății și deducerea lor
din profitul impozabil este supusă acelorași condiții prevăzute pentru
alte categorii de cheltuieli. De altfel, aceeași interpretare a fost dată
dispozițiilor art. 4 din O.G. nr.70/1994 și de Ministerul Finanțelor în adresa
nr.266358/2001 invocată în recurs.
Susținerea recurenților privind încălcarea dispozițiilor art.19 lit.a și
d din Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilității nr.82/1991 va fi
respinsă ca nefondată. Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în
cauză, prevederile legale invocate în recurs au fost respectate de
intimată, întrucât la data intrării în patrimoniu zahărul rafinat a fost
înregistrat la costul de producție, iar la descărcarea de gestiune s-a
înregistrat aceeași valoare. Această apărare este nefondată și în condițiile în
care recurenții nu au contestat realitatea și legalitatea înregistrărilor din
evidența contabilă a societății intimate și nu au susținut că înregistrările
astfel efectuate au determinat diminuarea profitului impozabil și a impozitului
pe profit pe anul 2001.
Pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de modificare
sau de casare a hotărârii atacate, Curtea a respins recursurile ca nefondate.