ÎCCJ, decizie (scj.ro #83467)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83467) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de
leasing cu clauză de cumpărare. Evacuarea locatarului. Dreptul de
retenție
Cuprins
pe materii:
Drept comercial. Contracte. Partea specială. Contract de leasing
cu clauză de cumpărare.
Index
alfabetic:
-anularea
contractului
-contract
de leasing
-despăgubiri
-drept
de retenție
-evacuarea
locatarului
OG
nr.51/1997
Potrivit art.11 din
OG
nr.51/1997, în
cadrul operațiunilor de leasing, drepturile și obligațiile părților vor
fi stipulate în contract și nu vor fi limitate la prevederile art.9
și art.10 din
OG
nr.51/1997.
(Secția
comercială, decizia nr.4018 din 7 decembrie 2006)
Prin acțiunea înregistrată la 3 noiembrie 2003, reclamanta SC R.
SA București, Sucursala Baia Mare a chemat în judecată pe pârâții SC
M.C
.
SRL
și SC A. M.
SRL
Baia Mare, solicitând să se dispună evacuarea acestora
din imobilul situat în Baia Mare,
Str
.
G.C
., în suprafață de 102
m.p
. cu
destinație de spațiu comercial.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului
descris, iar la 16 aprilie 1998, a încheiat cu SC
M.C
.
SRL
, un contract de leasing cu clauză fermă de
cumpărare .
Prin decizia
nr
. 1953 din 4 noiembrie
2003, pronunțată de Curtea de Apel
Cluj
, s-a dispus
anularea contractului de leasing și repunerea părților în situația anterioară.
Ulterior s-a renunțat la judecată față de pârâta SC A. M.
SRL
Baia Mare.
Pârâta SC
M.C
.
SRL
a depus
întâmpinare și a formulat și cerere reconvențională, cerând instituirea, în
favoarea sa, a unui drept de retenție și plata actualizată a contravalorii
investițiilor efectuate cât și a redevenței achitate.
Tribunalul Bihor, Secția Comercială, prin sentința
nr
.
409 din 6 septembrie 2005, a admis acțiunea precizată. A dispus evacuarea
pârâtei din spațiul comercial în litigiu, a admis în parte și cererea
reconvențională, obligând reclamanta la plata sumei de 101.800.000 lei,
reprezentând un drept de creanță, constatând și un drept de retenție asupra
imobilului, până la achitarea integrală a creanței.
A anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere privind acordarea de daune
interese.
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, prin decizia
nr
. 1953 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel
Cluj
, Secția Comercială , s-a dispus irevocabil
anularea contractului de leasing cu clauză fermă de cumpărare, din 16 aprilie
1996.
Ca urmare,
nedeținând
nici un titlu în baza căruia să
folosească imobilul în litigiu, se justifică evacuarea pârâtei din
imobil.
În conformitate cu expertiza judiciară întocmită în cauză, valoarea actualizată
a investițiilor efectuate la imobil este de 83.000.000.000 lei, iar valoarea
actuală a lucrărilor de proiectare și obținere a autorizației de construire
pentru aceste lucrări, la cele două spații, este de 18.800.000 lei.
Neputând
să cumpere imobilul, societatea pârâtă a
înțeles să-și valorifice dreptul de creanță prin promovarea cererii
reconvenționale.
Capătul de cerere privind stabilirea valorii actuale de circulație a
imobilului, cerut în temeiul
art
. 11 din
OG
nr
. 51/1997, a fost anulat ca
insuficient timbrat, întrucât valoarea actuală de plată a spațiului, conform
expertizei efectuate, este de 2.198.000.000 lei, iar pârâta nu a achitat în
întregime taxa de timbru aferentă.
Împotriva acestei soluții, ambele părți au declarat apel.
Prin apelul său, reclamanta, SC R. SA, a arătat că instanța a dat ce nu
s-a cerut, acțiunea reconvențională având trei capete de cerere iar ulterior
pârâta a renunțat la ultimele două, precizându-și acțiunea, în sensul că
pretențiile sale vizează contravaloarea de circulație a imobilului, potrivit
art
. 11 din
OG
nr
. 51/1999, apreciind că doar cu această cerere a fost
investită instanța.
S-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că inițial contravaloarea
investițiilor a fost estimată la 18.000.000 lei și ulterior nu și-a majorat
câtimea pretențiilor. În continuarea motivelor de apel, a invocat faptul că
lucrările de investiții s-au făcut fără acordul proprietarului iar existența
unei autorizații de construcții nu poate suplini acest acord.
Prin apelul său, pârâta, SC
M.C
.
SRL
,
a cerut anularea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spere
rejudecare
și a capătului de cerere privind valoarea de
circulație a imobilului, ce a fost anulat ca insuficient timbrat, deși la dosarul
cauzei există dovezi privind achitarea în întregime a taxei de timbru.
Prin decizia
nr
. 39 din 21 martie 2006, Curtea de
Apel
Oradea
,Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal, a respins ca
nefondat
apelul promovat de reclamanta SC R. SA, și a admis ca fondat, apelul
declarat de pârâta SC M. C.
SRL
Baia Mare, a
desființat în parte sentința criticată și a trimis cauza la aceeași instanță,
spre o nouă judecată.
Argumentându-și soluția, instanța de control judiciar a reținut că cererea
reconvențională formulată în dosarul
nr
. 7386/2003 al
Tribunalului
Maramureș
, a fost ulterior precizată în
dosarul
nr
. 3386/2004 al Tribunalului Bihor, urmarea
strămutării cauzei, în sensul că se solicită și stabilirea valorii de
circulație a imobilului, invocându-se prevederile
art
.
11 din
OG
nr
. 51/1997
și ale
art
. 1444 C.
civ
.
iar prin adresă, s-a renunțat numai la capătul de cerere privind valoarea
actualizată a diferenței dintre redevență și chirie și dobânda la valoarea actualizată
a investițiilor.
Cum nu s-a renunțat niciodată la capătul de cerere privind valoarea
actualizată a investițiilor, instanța de fond s-a considerat corect
investită cu soluționarea acestui capăt de cerere.
Cu privire la dreptul de retenție, s-a precizat că acesta este un drept real
imperfect, constituind o garanție pentru posesor în vederea garantării
executării despăgubirilor ce i se cuvin, fiind aplicat principiul îmbogățirii
fără justă cauză.
Criticile pârâtei apelante SC
M.C
.
SRL
au fost considerate întemeiate, arătându-se că, în
ședința din 15 martie 2005, pârâtei i s-a pus în vedere să completeze taxa de
timbru pentru acțiunea reconvențională cu suma de 50.075.000 lei.
Prin hotărârea atacată, s-a reținut că taxa de timbru a fost achitată doar
parțial cu suma de 37.840.075 lei, omițându-se chitanța
nr
.
3124 din 26 februarie 2004, în valoare de 10.450.000 lei, suma totală cu care
s-a achitat acțiunea fiind de 48.290.075 lei.
Cu ocazia acordării cuvântului pe fond, după repunerea cauzei pe rol, nici
instanța din oficiu și nici partea prezentă, reclamanta, SC R. SA nu a invocat
excepția insuficientei timbrări, făcându-se
aplicațiunea
dispozițiilor
art
. 296 și 297 C.
proc
.
civ
.
Reclamanta a declarat recurs, făcând referire la aspecte de
nelegalitate
,
fiind invocate dispozițiile
art
. 304
pct
. 9
C.proc.civ
.
Reiterând motivele de apel, recurenta a susținut că instanța a dat ceea
ce nu s-a cerut, ignorând precizările și renunțările din cererea
reconvențională. În același context, a susținut că dreptul de retenție nu a
constituit un capăt de cerere distinct, fiind invocat în apărare, față de
cererea de evacuare. A mai arătat că soluția de trimitere la instanța de fond
apare ca nelegală și
netemeinică
.
Recursul este
nefondat
.
Critica menținerii soluției instanței de fond privind obligarea la plata
valorii actualizate a investițiilor, în sensul că instanța a dat ce nu s-a
cerut, a fost înlăturată, întrucât instanța a făcut o apreciere corectă a
cererilor formulate, evidențiate în motivarea făcută.
Prin acțiunea reconvențională, din dosarul Tribunalului
Maramureș
,
pârâta a solicitat obligarea reclamantei SC R. SA la plata valorii actualizate
a spațiului în litigiu , la
pct
. b), a valorii
actualizate a diferenței dintre redevență și sumele datorate cu titlu de
chirie, la
pct.c
), dobânzile datorate la suma de la
pct.b
).
Ulterior, în dosarul Tribunalului Bihor, prin adresă, s-a făcut precizarea
cererii în sensul solicitării valorii actualizate a imobilului, invocându-se
prevederile
art
. 11 din
OG
nr
. 51/1997 și ale
art
.
1444 C.
civ
., iar prin altă adresă, s-a renunțat la
capătul de cerere de la
pct.c
) și d).
În raport cu cele arătate, instanța de apel a făcut o corectă apreciere a
cererilor formulate pe parcursul derulării judecății cauzei.
Cu privire la dreptul de retenție, instanța de apel a apreciat,
în mod corect, că acest drept este un drept real imperfect și constituie o
garanție pentru posesor în vederea garantării executării despăgubirilor ce i se
cuvin și prin urmare, și sub acest aspect, critica este
nefondată
.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
art
.
297 C.
proc.civ
., prin trimiterea cauzei spre
rejudecare
, reținând modul eronat în care s-a apreciat
timbrajul
.
În consecință, recursul declarat de reclamanta SC R. SA
Baia Mare, împotriva deciziei
nr
. 39 din 21 martie
2006, pronunțată de Curtea de Apel
Oradea
, Secția
Comercială, a fost respins ca
nefondat
.