ÎCCJ, decizie (scj.ro #82324)

Acte administrative. Litigii. Competența materială de

soluționare.

Cuprins

pe materii:

Drept procesual civil. Litigii privitoare la

actele administrative. Competența materială de soluționare.

Index

alfabetic

: Drept procesual civil.

- Act

administrativ. Litigiu.

-Competență

materială de soluționare.

C.

pr.civ

:

art

.

2 pct.1

lit

. c

Întrucât, la data formulării acțiunii, competența de primă instanță de

soluționare a litigiilor privind

actle

administrative

privind regimul juridic al taxelor de concesiune și închiriere a bunurilor

domeniale, emise de autoritățile de interes local, a fost atribuită

tribunalelor (

art

. 2

pct

. 1

lit

. c Cod procedură civilă),  nelegal pricina a

fost soluționată de judecătorie, iar în apel de curtea de apel.

Ca atare, se impune reformarea hotărârilor pronunțate cu încălcarea competenței

altei instanțe și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă

procedural.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 5253 din 15 iunie 2005

La data de 5 martie 2003, PI a chemat în

judecată Consiliul Local al Municipiului Timișoara pentru a fi constatată

nelegalitatea

hotărârilor

nr

.

59/1997, 218/1997 și 119/1998 emise pe pârât și reparată paguba care i-a fost

cauzată prin aplicarea unor taxe de concesiune și închiriere stabilite prin

actele administrative atacate și emise în baza contractelor de concesiune

nr

. 24/1998, 25/1998, 4/1997 și 5/1997, precum și a

contractelor de închiriere

nr

. 10, 11, 12 și 13/1998,

toate modificate prin actele adiționale încheiate la data de 31 ianuarie 2002.

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă

nr

.

7376 din 16 septembrie 2003, a admis acțiunea și a dispus repararea pagubei din

litigiu conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia

nr

. 23 din 26 ianuarie 2004, a admis apelul pârâtului și,

schimbând în întregime sentința, a respins acțiunea, cu motivarea că

reclamantul n-a uzat de acțiunea în contencios administrativ și, pe cale

ocolită, folosind acțiunea de drept comun, atacă acte administrative normative

a căror control este de atributul instanțelor de contencios administrativ, ceea

ce apare inadmisibil.

Împotriva aceste decizii reclamantul a declarat recurs invocând

nelegalitatea

soluției de respingere a acțiunii.

Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează.

Actele emise de autoritățile publice privind regimul juridic al

taxelor de concesiune și închiriere a bunurilor domeniale, sunt acte

administrative normative supuse controlului instanțelor de contencios

administrativ.

Întrucât, în speță, la data sesizării, competența de primă instanță

de soluționare a litigiilor privind asemenea acte administrative, emise de

autoritățile de interes local, a fost atribuită tribunalelor (

art

. 2

pct

. 1

lit

.

c Cod procedură civilă), rezultă că nelegal pricina a fost soluționată de

judecătorie, iar în apel de Curtea de Apel Timișoara.

Așa

fiind și deoarece textele

art

. 304

pct

. 3 și 312 alin. 6 Cod procedură civilă impun reformarea

hotărârilor pronunțate cu încălcarea competenței altei instanțe, s-a admis

recursul și s-a trimis pricina la

instanta

competentă

procedural.