ÎCCJ, decizie (scj.ro #82324)

Acte administrative. Litigii. Competența materială de soluționare. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Litigii privitoare la actele administrative. Competența materială de soluționare. Index alfabetic : Drept procesual civil. - Act administrativ. Litigiu. -Competență materială de soluționare. C. pr.civ : art . 2 pct.1 lit . c Întrucât, la data formulării acțiunii, competența de primă instanță de soluționare a litigiilor privind actle administrative privind regimul juridic al taxelor de concesiune și închiriere a bunurilor domeniale, emise de autoritățile de interes local, a fost atribuită tribunalelor ( art . 2 pct . 1 lit . c Cod procedură civilă), nelegal pricina a fost soluționată de judecătorie, iar în apel de curtea de apel.

Ca atare, se impune reformarea hotărârilor pronunțate cu încălcarea competenței altei instanțe și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă procedural.

Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 5253 din 15 iunie 2005 La data de 5 martie 2003, PI a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Timișoara pentru a fi constatată nelegalitatea hotărârilor nr . 59/1997, 218/1997 și 119/1998 emise pe pârât și reparată paguba care i-a fost cauzată prin aplicarea unor taxe de concesiune și închiriere stabilite prin actele administrative atacate și emise în baza contractelor de concesiune nr . 24/1998, 25/1998, 4/1997 și 5/1997, precum și a contractelor de închiriere nr . 10, 11, 12 și 13/1998, toate modificate prin actele adiționale încheiate la data de 31 ianuarie 2002. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr . 7376 din 16 septembrie 2003, a admis acțiunea și a dispus repararea pagubei din litigiu conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr . 23 din 26 ianuarie 2004, a admis apelul pârâtului și, schimbând în întregime sentința, a respins acțiunea, cu motivarea că reclamantul n-a uzat de acțiunea în contencios administrativ și, pe cale ocolită, folosind acțiunea de drept comun, atacă acte administrative normative a căror control este de atributul instanțelor de contencios administrativ, ceea ce apare inadmisibil. Împotriva aceste decizii reclamantul a declarat recurs invocând nelegalitatea soluției de respingere a acțiunii. Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează. Actele emise de autoritățile publice privind regimul juridic al taxelor de concesiune și închiriere a bunurilor domeniale, sunt acte administrative normative supuse controlului instanțelor de contencios administrativ.

Întrucât, în speță, la data sesizării, competența de primă instanță de soluționare a litigiilor privind asemenea acte administrative, emise de autoritățile de interes local, a fost atribuită tribunalelor ( art . 2 pct . 1 lit . c Cod procedură civilă), rezultă că nelegal pricina a fost soluționată de judecătorie, iar în apel de Curtea de Apel Timișoara. Așa fiind și deoarece textele art . 304 pct . 3 și 312 alin. 6 Cod procedură civilă impun reformarea hotărârilor pronunțate cu încălcarea competenței altei instanțe, s-a admis recursul și s-a trimis pricina la instanta competentă procedural.