ÎCCJ, decizie (scj.ro #84349)

Extrădare. Arestare provizorie. Detențiune pe viață Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Lege specială. Extrădarea. Arestarea provizorie Indice alfabetic : - Extrădare - Arestare provizorie Legea nr. 302/2004 , art. 60 alin. (4) În cazul în care se admite cererea de extrădare a unei persoane condamnate în România, emiterea mandatului de arestare provizorie a acesteia este obligatorie, indiferent de pedeapsa în executarea căreia se află cel a cărui extrădare se cere; măsura arestării intră în vigoare după executarea pedepsei sau când aceasta este considerată ca executată.

Ca atare, mandatul de arestare provizorie trebuie emis și în cazul când cel extrădat se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață; în acest sens trebuie observat că legea penală prevede situații când condamnarea la această pedeapsă se înlocuiește în timpul executării cu închisoarea pe timp mărginit, sau când, în urma liberării condiționate, după o anumită perioadă pedeapsa detențiunii pe viață se consideră executată, ori când cel condamnat este grațiat.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 320 din 17 ianuarie 2005 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința nr.141 din 9 decembrie 2004, a dispus extrădarea condamnatului P.C., cu amânarea predării către statul solicitant după executarea pedepsei aplicate în România Mandatul de arestare întocmit de autoritățile statului solicitant pentru săvârșirea infracțiunilor care, în legislația română, corespund instigării la nerespectarea regimului materialelor explozive, la nerespectarea regimului materiilor explozive și la distrugere, prevăzute în art.25 raportat la art.280 alin. (1) și (4), la art.20 raportat la aceleași texte și la art.217 alin. (1) și (4) C. pen. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.26 și art.28 din Legea nr.302/2004 și ale Convenției europene de extrădare referitoare la dubla incriminare și la pedepse, conform legislațiilor celor două state implicate în procedură.

Curtea de apel a considerat că, având în vedere pedeapsa detențiunii pe viață pe care condamnatul o are de executat în România, nu se impune emiterea unui mandat de arestare provizorie, potrivit art.60 alin.(4) din Legea nr.302/2004. Recursul declarat de procuror este fondat. Potrivit art. 60 alin. (4) din legea menționată, în cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, în momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

În raport cu aceste dispoziții, emiterea de către instanță a mandatului de arestare provizorie este obligatorie, măsura dând eficiență juridică extrădării aprobate în cazul în care persoana extrădată nu poate fi predată de îndată; arestarea nu se raportează nici la pedeapsa pe care inculpatul o are de executat în statul solicitat, nici la faptul că luarea acestei măsuri nu a fost cerută de către statul solicitant, astfel cum, eronat, instanța a interpretat aceste dispoziții. În consecință recursul declarat de procuror a fost admis, s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a condamnatului.