ÎCCJ, decizie (scj.ro #84349)

Extrădare. Arestare provizorie. Detențiune pe

viață

Cuprins pe materii

: Drept procesual

penal. Lege specială. Extrădarea. Arestarea  provizorie

Indice alfabetic

:

- Extrădare

- Arestare

provizorie

Legea nr. 302/2004

, art. 60 alin. (4)

În cazul în care se admite cererea de extrădare a unei persoane condamnate în

România, emiterea mandatului de arestare provizorie a acesteia este

obligatorie, indiferent de pedeapsa în executarea căreia se află cel a cărui

extrădare se cere; măsura arestării intră în vigoare după executarea pedepsei

sau când aceasta este considerată ca executată.

Ca atare, mandatul de arestare provizorie trebuie emis și în cazul când cel

extrădat se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață; în acest sens

trebuie observat că legea penală prevede situații când condamnarea la această

pedeapsă se înlocuiește în timpul executării cu închisoarea pe timp mărginit,

sau când, în urma liberării condiționate, după o anumită perioadă pedeapsa

detențiunii pe viață se consideră executată, ori când cel condamnat este

grațiat.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

320 din 17 ianuarie 2005

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin sentința nr.141 din 9 decembrie

2004, a dispus extrădarea condamnatului P.C., cu amânarea predării către statul

solicitant după executarea pedepsei aplicate în România

Mandatul

de arestare întocmit de autoritățile statului solicitant   pentru

săvârșirea infracțiunilor care, în legislația română, corespund

instigării la nerespectarea regimului materialelor explozive, la

nerespectarea regimului materiilor explozive și la distrugere,

prevăzute în art.25 raportat la art.280 alin. (1) și (4), la art.20

raportat la aceleași texte și la art.217 alin. (1) și (4) C. pen.

Instanța

a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.26 și art.28 din

Legea nr.302/2004 și ale Convenției europene de extrădare referitoare la dubla

incriminare și la pedepse, conform legislațiilor celor două state implicate în

procedură.

Curtea

de apel a considerat că, având în vedere pedeapsa detențiunii pe viață pe care

condamnatul o are de executat în România, nu se impune emiterea unui mandat de

arestare provizorie, potrivit art.60 alin.(4) din Legea nr.302/2004.

Recursul

declarat de procuror este fondat.

Potrivit

art. 60 alin. (4) din legea menționată, în cazul amânării predării persoanei a

cărei extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de arestare

provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află,

în momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare

preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile

judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră

în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

În

raport cu aceste dispoziții, emiterea de către instanță a mandatului de

arestare provizorie este obligatorie, măsura dând eficiență juridică extrădării

aprobate în cazul în care persoana extrădată nu poate fi predată de îndată;

arestarea nu se raportează nici la pedeapsa pe care inculpatul o are de

executat în statul solicitat, nici la faptul că luarea acestei măsuri nu a fost

cerută de către statul solicitant, astfel cum,  eronat, instanța a

interpretat aceste dispoziții.

În

consecință recursul declarat de procuror a fost admis, s-a casat hotărârea

atacată și s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a

condamnatului.