Ptashko împotriva Ucrainei

CAUZUL CU PTASHKO v. UKRAINE (Depunerea nr. 6974/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 20 decembrie 2007 FINAL 20/03/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Ptashko v. Ucraina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych Doamna Tsatsa-Nikolovska Borrego Borrego Dna Jaeger Villiger, judecători și dna Westerdiek Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 27 noiembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 6974/04) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național ucrainean, dl Viktor Mykolayovych Ptashko („reclamantul”), la 12 ianuarie 2004. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Yuriy Zaytsev.

La 30 mai 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul, fost judecător al Curții de Apel Regionale Kirovograd, s-a născut în 1938 și locuiește în orașul Kirovograd. La 5 februarie 2004, reclamantul s-a retras, în urma unei decizii respective ale Verkhovna Rada. În noiembrie 2002, reclamantul a depus o cerere la Curtea din districtul Pechersky de Kyiv împotriva Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției și Trezorului de Stat, cerând plata achizițiilor salariale și prestațiilor judiciare de lungă durată (beneficii de servicii lungi și prestații de bunăstare).

La 16 decembrie 2002, Curtea de district din Pechersky a Kyiv a permis cererea reclamantului și a ordonat Ministerului Finanțelor și Trezorului de Stat al Ucrainei să plătească reclamantului UAH 8.459.36 [1] La 9 iulie 2003, Curtea de apel din Kyiv a susținut această hotărâre și a devenit finală. La 11 august 2003, Oficiul de la Bailiff din districtul Pechersky din Kyiv a informat reclamantul că trebuie să se adreseze direct Trezorului de Stat al Ucrainei. 10. La 10 noiembrie 2003, Trezorul de Stat a informat reclamantul că nu există fonduri disponibile în buget pentru aplicarea hotărârii din 16 decembrie 2002. 11. La 5 noiembrie 2004, reclamantul a primit suma atribuită prin hotărârea din 16 decembrie 2002. II.

HOTĂRÂREA DOMESTICĂ ȘI PRACTICĂ DOMESTICĂ RELEVANTĂ 12. Legea și practicile interne relevante sunt rezumate în hotărârea lui Zubko și alții c. Ucraina (n. 3955/04, 5622/04, 8538/04 și 11418/04, §§ 33-43, 26 aprilie 2006). HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA art. 6 1 AL CONVENȚIUNII ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚII 13. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 1 din Convenție cu privire la neexecuția lungă a hotărârii din 16 decembrie 2002 și la o încălcare a dreptului său la bucuria pașnică a bunurilor, astfel cum este garantat în art. 1 din Protocolul nr. 1. Articolele invocate, în măsura în care este cazul, prevăd după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” Admisibilitatea 14. Guvernul a formulat obiecții privind epuizarea recoursurilor interne și admisibilitatea ratione personae asemănător celor deja renunțate în mai multe cazuri similare (a se vedea Shestakov c. Rusia (dec.), nr. 48757/99, 18 iunie 2002 și Skubenko c. Ucraina (dec.), nr. 41152/98, 6 aprilie 2004). Curtea consideră că aceste obiecții trebuie respinse din aceleași motive.

15. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că întârzierea în aplicare a hotărârii dată în favoarea reclamantului a fost rezonabilă și datorită lipsei de fonduri în bugetul de stat. 17. Reclamantul nu a fost de acord.

18. Curtea remarcă că hotărârea din 16 decembrie 2002 a rămas neexecut timp de aproape 16 luni după ce a devenit finală la 9 iulie 2003. 19. Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale articolului 1 din Convenția și a articolului din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare la prezenta cerere (a se vedea, de exemplu, Zubko și alții Ucraina , citate mai sus , Shmalko c. Ucraina , nr. 60750/00 , 20 iulie 2004 și Voytenko c. Ucraina , nr. 18966/02 , 29 iunie 2004 . 20. După examinarea tuturor materialelor în posesia sa, Curtea consideră că Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz.

21. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 1 din Convenția și a art. II din Protocolul nr. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 30 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral, fără a specifica valoarea sau caracterul prejudiciilor materiale cauzate acestuia. 24. Guvernul a susținut că această afirmație nu a fost justificată și cantitatea pretinsă exorbitant. 25. Curtea consideră că, în ciuda faptului că reclamantul nu a justificat afirmația sa de prejudiciu material, poate fi considerat că a suferit unele prejudiciu moral ca urmare a încălcării grave constatate care nu pot fi compensate de constatarea Curții cu privire la o singură încălcare.

Curtea consideră că, în conformitate cu art. 41 din Convenție, evaluările sale sunt echitabile pentru a atribui reclamantului suma de 5.000 EUR în prejudiciu moral (a se vedea Zubko și alții c. Ucraina , § 74, citat mai sus). Costurile și cheltuielile 26. În cazul în cauză, reclamantul nu a depus niciun credit; prin urmare, Curtea nu emite nicio atribuire. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 decembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek eer Lorenzen Registrar Președintele [1] 1.601,92 EUR.

FIFTH SECTION

CASE OF PTASHKO v. UKRAINE (Application no. 6974/04) JUDGMENT STRASBOURG 20 December 2007 FINAL 20/03/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Ptashko v. Ukraine , The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr J. Borrego Borrego , Mrs R. Jaeger , Mr M. Villiger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having deliberated in private on 27 November 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant, a former judge of the Kirovograd Regional Court of Appeal, was born in 1938 and lives in the city of Kirovograd.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

12. The relevant domestic law and practice are summarised in the judgment of Zubko and Others v. Ukraine (nos. 3955/04, 5622/04, 8538/04 and 11418/04, §§ 33-43, 26 April 2006). THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6

§

1 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO.

1 TO THE CONVENTION

13. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the lengthy non-enforcement of the judgment of 16 December 2002 and about a violation of his right to the peaceful enjoyment of possessions as guaranteed by Article 1 of Protocol No. 1. The Articles invoked, in so far as relevant, provide as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” A. Admissibility

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

22. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 20 December 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek P eer Lorenzen Registrar President [1] . EUR 1,601.92.