ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2249/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2249/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 3 mai 2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Vișeul de Sus prin sentința civilă nr. 1126 din 23 mai 2006 a admis excepția

prematurității acțiunii invocată de pârâții O.F.I. și S.L.M. și a respins

acțiunea reclamantului T.V. împotriva celor doi pârâți, având ca obiect

rezoluțiunea contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 18

iunie 2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1728 di

17 iunie 2005 la Biroul Notarului Public T.C. din Borșa județul Maramureș.

A mai fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul O.F.I.

și obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 50.000 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Tribunalul

Maramureș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 78/A din 4 aprilie 2007 a

admis apelurile declarate de reclamantul T.V. și pârâtul O.F.I. împotriva

sentinței civile nr. 1126 din 23 mai 2006 pronunțate de Judecătoria Vișeul de

Sus, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, anulând ca netimbrat apelul pârâtului S.L.M.

Prin decizia

civilă nr. 2443/R din 28 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâtul O.F.I. împotriva deciziei civile nr. 78/A din 4

aprilie 2007 a Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Ulterior, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

prin încheierea nr. 975 din 3 februarie 2009 a admis cererea formulată de

petentul O.F.I. și a strămutat judecata pricinii ce a format obiectul dosarului

nr. 2864/316/2008 al Judecătoriei Vișeul de Sus de la această instanță la

Judecătoria Suceava.

Judecătoria

Suceava prin sentința civilă nr. 4644 din 12 noiembrie 2009 a admis excepția

necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Suceava,

secția comercială, contencios

administrativ

și fiscal, cu motivarea că potrivit art. 2

alin. (1)

lit. a)

C. proc. civ.

, tribunalul judecă procesele și cererile în materie

comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.

Această soluție a

fost menținută prin decizia nr. 127 din 24 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

care a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva

sentinței civile nr. 4644 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Suceava.

Tribunalul

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 4371 din 5 noiembrie 2010 a respins ca nefondate excepțiile

invocate de pârâtul O.F.I. și a admis, astfel cum a fost precizată, acțiunea

principală având ca obiect rezoluțiunea contractului, formulată de reclamantul

T.V. în contradictoriu cu pârâții O.F.I. și S.L.M.

S-a constatat

simulată clauza privind plata prețului din contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr.

1727 din 17

iunie

2005 precum și a contractului de participațiune autentificat sub nr. 1728 din

17 iunie 2005 de BNP T.C.

S-a dispus

radierea dreptului de proprietate al pârâtului O.F.I. referitor la parcela

funciară nr. 4930/7 în suprafață de 2000 mp din C.F. nr. 9952/N aparținând

comunei cadastrale Borșa.

De asemenea a

fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată și obligat pârâtul O.F.I. să

plătească reclamantului suma de 22.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

In fundamentarea

acestei sentințe, instanța de fond a reținut că la data de 27 aprilie 2009

reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul constatării faptului că înscrisul

intitulat contract de vânzare-cumpărare este un act simulat parțial sub

aspectul mențiunii că prețul ar fi fost achitat integral, iar prețul real îl

reprezintă construcția pe care cumpărătorul s-a obligat să o edifice și să o

transmită vânzătorului.

Prin notele de

ședință depuse iar ulterior prin concluziile scrise, pârâtul O.F.I. a invocat

inadmisibilitatea unei astfel de modificări a cererii de chemare în judecată

precum și lipsa calității sale procesual pasive.

Excepțiile au

fost respinse ca neîntemeiate, fiind respectate dispozițiile art. 132 C. proc.

civ., cererea precizatoare a reclamantului fiind depusă la primul termen de

judecată la Judecătoria Suceava, adică la data de 27 aprilie 2009.

Pârâtul O.F.I.

are calitate procesuală atâta timp cât acesta figurează în ambele contracte ce

fac obiectul litigiului.

Pe fondul cauzei,

acțiunea a fost găsită întemeiată, deoarece din relațiile înaintate de Biroul

Notarului Public T.C. precum și din celelalte mijloace de probă a reieșit

într-adevăr că prețul terenului urma să se concretizeze în realizarea

construcției.

Contractul de

vânzare-cumpărare și cel de asociere în participațiune sunt contemporane,

situație constatată și prin considerentele deciziei civile nr. 2443 din 28

noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj.

Contractul de vânzare-cumpărare

este un act simulat parțial sub aspectul mențiunii că prețul s-a achitat

integral la data autentificării, iar contra-înscrisul, respectiv contractul de

asociere în participațiune stabilește adevăratele raporturi juridice dintre

părți, respectiv că prețul este constituit din construcția turistică, devenind

aplicabile dispozițiile art. 1175 C. civ.

Nerealizarea

construcției la care pârâtul s-a obligat prin contractul de asociere atrage și

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1728 din 17

iunie 2005 pentru neplata prețului, potrivit art. 1365 C. civ.

Ca efect al

desființării vânzării, în temeiul art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996 s-a

dispus și rectificarea C.F. nr. 9942/N a localității Borșa, în sensul radierii

dreptului de proprietate al pârâtului.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 51 din 9 iunie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtului O.F.I. împotriva

sentinței nr. 4371 din 5 noiembrie

2011

pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, fiind preluate toate argumentele expuse anterior.

Împotriva

deciziei nr. 51 din 9 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul

O.F.I. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța civilă competentă, iar în situația reținerii cauzei spre

rejudecare, având în vedere existența celui de-al doilea ciclu procesual,

admiterea recursului și modificarea deciziei criticate cu consecința

respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

In dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat faptul că hotărârile judecătorești s-au dat cu

încălcarea competenței altei instanțe, în realitate competența de soluționare a

cauzei revenind unei instanțe civile și nu comerciale, părțile litigiului fiind

persoane fizice și nici unul dintre contractele încheiate nu este contract

comercial.

Eronat a reținut

instanța de apel că la momentul încheierii contractului de asociere în

participațiune părțile acestui contract ar fi fost O.F.I. și T.V., iar S.L.M.

ar fi semnat doar în calitate de mandatar a lui O.F.I. în baza procurii nr.

461, deși nu a fost dată nici o procură în acest sens.

Au fost încălcate

cele mai elementare norme de drept atât cu privire la contractul de mandat cât

și cu privire la calitatea părților care pot încheia și modifica un contract de

vânzare-cumpărare.

In ceea ce

privește contractul de asociere în participațiune recurentul nu are calitate

procesuală pasivă și nici de co-contractant cu T.V.

Cu privire la

cheltuielile de judecată acordate reclamantului nu au fost depuse chitanțe

doveditoare, iar onorariul de avocat a fost exagerat de mare.

Intimatul-pârât

T.V. a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurentul-pârât O.F.I., constată că sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.

Instanțele

judecătorești anterioare, au reținut o corectă situație de fapt și de drept,

printr-o integrală apreciere a probelor stabilind adevăratele raporturi

juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate

reciproc, în concordanță deplină cu clauzele contractului de vânzare-cumpărare

precum și cele ale contractului de asociere în participațiune, conducând la

admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost precizată.

Întreaga

documentație dovedește pe deplin că pârâtul O.F.I. are calitate procesuală

pasivă în raport de capătul de cerere vizând rezilierea contractului de

asociere în participațiune.

Contractul de

asociere în participațiune, încheiat între reclamantul T.V. și pârâtul O.F.I.

prin mandatar S.L.M., potrivit relațiilor oferite de Biroul Notarului Public

T.C., are o omisiune, prin aceea că atunci când el a fost autentificat sub nr.

1728 din 17 iunie 2005 nu a fost trecut și numărul autentic al procurii nr. 461

din 12 februarie 2005. Aceasta, explică notarul public, este o greșeală de

formă ci nu de fond, care poate fi completată printr-o încheiere în baza art.

53 din Legea nr. 36/1995, caracteristică unei omisiuni corectabilă. In procura

autentificată sub nr. 461 din 12 februarie 2005 pârâtul O.F.I. l-a mandatat pe

S.L.M. să obțină documentația și să execute o construcție, semnând oriunde

nevoia o va cere în limitele împuternicirii, ori în acel contract de asociere

în participațiune se menționează despre executarea construcțiilor, denumite

obiective.

O condiție pentru

ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală,

legitimatio

ad causam

, care presupune existența unei identități între persoana

reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic

dedus judecății - calitate procesuală activă și pe de altă parte, existența

unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport

juridic - calitatea procesuală pasivă.

Între părți au

avut loc cu certitudine relații comerciale circumscrise unei asocieri în

participațiune, așa cum se regăsește reglementată de dispozițiile art. 251 C.

com.

Nu poate fi

primită teza acreditată de recurentul-reclamant potrivit căreia prezenta cauză

este de natură

civilă

și că ar atrage

competența materială a Secției Civile a Tribunalului sau Curții de Apel, greșit

fiind soluționat litigiul de Secția Comercială a acestor instanțe.

Astfel,

reglementările cuprinse în art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., conduc la teza

potrivit căreia procesele și cererile în materie comercială al căror obiect

este sau nu evaluabil în bani, rațione materie, sunt de competența jurisdicției

comerciale.

Codul comercial

român în art. 3 stabilește anumite acte juridice și operațiuni pe care le

califică „fapte de comerț", prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte de

comerț născându-se raporturi juridice reglementate în exclusivitate de legile

comerciale.

În continuare,

art. 4 C. com. expres arată că „se socotesc, afară de acestea, ca fapte de

comerț, celelalte contracte și operațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de

natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă

din

însuși actul".

În final, art. 56

C. com. mai precizează că „dacă un act este comercial, numai pentru una din

părți, toți contractanții sunt supuși încât privește acest act, legii

comerciale, afară de dispozițiunile privitoare la persoana chiar a

comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Doctrina și

jurisprudența, adoptând teza potrivit căreia enumerarea faptelor de comerț, expusă

anterior potrivit art. 3 C. com. are un caracter enunțiativ, se admite că pot

fi considerate ca fapte de comerț și alte acte și operațiunii care nu se

regăsesc în enumerarea acestui text.

Din expunerea și

coroborarea reglementărilor Codului comercial, rezultă că este consacrat

sistemul obiectiv al dreptului comercial, completat cu un criteriu subiectiv,

astfel că prin stabilirea faptelor de comerț se ajunge la determinarea

calității de comerciant și implicit, la determinarea domeniului dreptului comercial.

Amplu argumentat,

instanța de apel a apreciat, în esență că prin actul adițional la contractul de

vânzare-cumpărare s-a menționat expres că asocierea în participațiune este

parte integrantă a contractului de vânzare-cumpărare, prețul vânzării-cumpărării

terenului constituindu-1 edificarea de către pârât a construcției.

In speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar,

plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și

orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a

făcut.

Reglementările

cuprinse în art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru

activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea

tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar

contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie

titlu

executoriu.

Neîndoielnic că

reclamantul a beneficiat pe tot parcursul proceselor de asistență juridică

calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de

muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului de

natură comercială fiind mare, avocatul depunând toate diligentele în scopul

realizării drepturilor deduse judecății. Partea care a câștigat procesul, beneficiază

de rambursarea cheltuielilor de judecată, în măsura în care sunt reale,

necesare și în cuantum rezonabil.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul O.F.I.

împotriva deciziei nr. 51 din 9 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici

o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274

C. proc. civ. urmează a obliga pe recurentul-pârât O.F.I. la plata sumei de

2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant T.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul O.F.I. împotriva deciziei nr. 51 din 9

iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Obligă

recurentul-pârât O.F.I. la plata sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată în favoarea intimatului reclamant T.V.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astă^3 mai 2012.