ÎCCJ, decizie (scj.ro #85533)

Contestație în

anulare. Admisibilitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație în anulare

-

admisibilitate

C. proc. pen.,

art. 386, art. 391

Potrivit art. 391 alin.

(2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină

pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi

în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei

contestației în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu. Prin urmare, dacă motivele invocate de

contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

nefiind îndeplinită una dintre cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este

condiționată admiterea în principiu, contestația în anulare va fi respinsă ca

inadmisibilă.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători,

decizia nr. 108 din 6 martie 2006

Prin sentința nr. 286 din

21 aprilie 2005, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva

comunicării nr. 1530/C/2365 din 22 octombrie 2004 a procurorului de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că

petentul a criticat comunicarea menționată, care nu are caracterul unei

rezoluții și, prin urmare, plângerea este inadmisibilă, întrucât nu privește

unul din actele procesuale prevăzute în art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva hotărârii

primei instanțe, petentul C.I. a declarat recurs, fără a invoca unul dintre

cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. și fără a

formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

Recursul declarat de petent

împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, prin decizia

nr. 279 din 7 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul

de 9 judecători, reținându-se, între altele, că, în cauză, organul de urmărire

penală nu a dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, plângerea

formulată de petent privind o adresă, iar nu unul din actele procesuale

prevăzute în art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri petentul a formulat contestație în anulare, invocând cazul

prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen. și susținând că recursul a fost

respins nelegal, ca urmare a ignorării probelor din care rezulta edificarea de

către un polițist a unor construcții nelegale, de natură a vătăma interesele

legitime ale petentului, că în cauza civilă privindu-l pe acesta în mod nelegal

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nu a declarat recurs în anulare și că în mod nelegal petentul a fost

condamnat.

Examinând cauza în raport

cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. se constată următoarele:

Cale extraordinară de

atac fiind, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei

hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile

limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la pronunțarea

acesteia cu încălcarea normelor de procedură sau la pronunțarea împotriva unei

persoane a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În cauză aceste condiții

se constată a fi neîndeplinite. Astfel, criticile formulate de petent nu se

încadrează în nici unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute în

art. 386 C. proc. pen.

Or, potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, invocarea de

motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum

și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care

se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea

temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii

admisibilității în principiu.

În cauză, criticile

formulate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute în art. 386 C.

proc. pen., așa încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror

îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației

în anulare.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, contestația în anulare a fost respinsă ca

inadmisibilă.