ÎCCJ, decizie (scj.ro #82995)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82995) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de asigurare. Sumă asigurată la un cuantum inferior al valorii
bunurilor. Modalitatea de calcul a despăgubirii
Cuprins
pe materii : Drept comercial. Contracte comerciale
Index
alfabetic : contract de asigurare
-
subevaluare
-
suma asigurată
Legea nr. 136/1995, art. 28
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, în
cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă
asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea
cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma
prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a
convenit altfel prin contract.
Astfel, în cazul în care suma asigurată prin polița de
asigurare, fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică
decât valoarea reală a acelorași bunuri cu ocazia producerii riscului
asigurat, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere
valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma
asigurată stabilită în anexa poliței de asigurare, ci trebuie
avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de
asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora,
reprezentată de suma asigurată prin contract.
Secția
comercială, Decizia nr. 1334
din 29 martie 2011
Prin
sentința comercială nr. 710 din 30 iunie 2010, Tribunalul
Bistrița-Năsăud, Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei
calității procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă ca
neîntemeiată și a admis acțiunea formulată de SC A.A. SRL
împotriva pârâtei SC B.C.R. Asigurări Vienna Insurance Group SA, astfel
cum a fost precizată, și a obligat pârâta să plătească
reclamantei suma de 1.400.896,50 lei cu titlu de diferență
despăgubiri datorate în temeiul poliței de asigurare IBN nr. 0088941
din 20 februarie 2009, și la dobândă legală în sumă de
4.903.850 lei pentru perioada 01 mai 2009 până la 25 iunie 2009 și în
continuare pentru suma stabilită prin prezenta hotărâre până la
plata efectivă .
Pentru
a pronunța această sentință instanța de fond a
reținut că, urmare a angajării unor credite de la B.C.R., Sucursala Bistrița-Năsăud, bunurile asigurate prin polița de
asigurare, proprietatea tabulară a reclamantei, au fost aduse drept
garanție la acordarea creditului, iar pe polița de asigurare la
rubrica ,,mențiuni speciale” s-a înscris faptul că acestea ,,se
cesionează în favoarea instituției creditoare B.C.R., Sucursala
Bistrița-Năsăud”.
Prin
această mențiune reclamanta a fost de acord, în cazul procedurii
bunului asigurat, să cesioneze băncii creditoare dreptul de a încasa
despăgubirile ce i s-ar cuveni din valorificarea acestei polițe, ceea
ce s-a și întâmplat în cauză.
Urmare
a incendiului produs în dimineața zilei de 24 martie 2009 la sediul
societății reclamante, în ziua de 25 martie 2009, directorul
Sucursalei B.C.R. Asigurări Bistrița-Năsăud și al
societății de evaluare a pagubelor SC P.R.C. SRL Vaslui s-au deplasat
la locul incendiului, ocazie cu care s-a încheiat proces-verbal de evaluare,
prin care s-a constatat distrugerea bunurilor asigurate în proporție de
90%. După întocmirea dosarului de daune, pârâta a achitat reclamantei suma
de 3.502.953,37 lei constatându-se incidente dispozițiile art. 28 din
Legea nr. 136/1995, în sensul că printr-un raport de subevaluare de 64,82%
între valoarea bunurilor la data încheierii contractului de asigurare de
5.530.086 lei suma asigurată a bunurilor din contractul de asigurare de
3.800.000 lei. Instanța a reținut că acest mod de calcul al
raportului de evaluare este greșit întrucât, conform expertizei valoarea
reală a bunurilor asigurate este de 7.215.826 lei, iar prin polița
de asigurare aceleași bunuri au fost asigurate la valoarea de 6.500.000
lei. Urmare a calculelor făcute a rezultat un procent de subevaluare de
9,921% având în vedere totalitatea bunurilor asigurate, astfel că
reclamantei i se cuvin cu titlu de despăgubiri suma de 4.903.850 lei din
care, în raport de suma achitată de 3.502.953,50 lei, pârâta urmează
ca în baza art. 969 și urm. C. civ. și art. 3 pct. 11 și art. 43 C. com. să plătească reclamantei 1.400.896,50 lei precum și dobânda
aferentă.
Apelul
declarat de pârâta SC B.C.R. Asigurări Vienna Insurance Group SA
București a fost respins prin decizia civilă nr. 105 din 14
septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și
de contencios administrativ.
Instanța
de apel a reținut că, prin polița de asigurare, reclamanta
și-a asigurat toate bunurile imobile ce formau complexul industrial la
care s-a produs incendiul, valoarea acestora stabilindu-se la suma de 6.500.000
lei. Raportul de expertiză a stabilit valoarea reală a bunurilor ce
au făcut obiectul poliței de asigurare la suma de 7.215.826 lei.
Față de subevaluarea constatată s-a stabilit incidența
dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, dispoziții în raport de
care nu pot fi avute în vedere valoarea fiecărui bun imobil în parte, cum
susține apelanta pârâtă, ci trebuie avută în vedere valoarea
tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea
totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată
înscrisă în contract.
Împotriva
deciziei, pârâta a declarat recurs prin care a invocat următoarele critici
pe care le-a subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. :
Încălcarea
dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, interpretând în mod eronat
că pentru a stabili procentul de subasigurare se va lua în calcul suma
asigurată total conform poliței de asigurare de 6.500.000 lei
corespunzătoare tuturor imobilelor ce constituiau complexul și
valoarea de înlocuire a tuturor acestor imobile de 7.215.826 lei.
Interpretarea
corectă a dispozițiilor mai sus arătate este în sensul că
trebuie luată în calcul numai valoarea de înlocuire/suma asigurată a
bunurilor distruse de evenimentul asigurat, chiar dacă aceste bunuri sunt
asigurate pe aceeași poliță de asigurare împreună cu alte
bunuri, care sunt însă neavariate de eveniment.(…)
Recursul
este nefondat.
Prin
polița de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009 aferentă
bunurilor înscrise în cartea funciară la nr. 379 Odorheiul Bistrița,
reclamanta a asigurat toate bunurile imobile proprietatea sa situate în
această comună care formează un complex industrial unitar
pentru care s-a stabilit valoarea de înlocuire a tuturor acestor imobile la
suma de 6.500.000 lei, ce reprezintă și suma asigurată în
situația producerii riscului pentru care s-a încheiat polița. La data
încheierii poliței de asigurare nu s-a făcut o evaluare a bunurilor
asigurate, astfel că valoarea acestor bunuri la data producerii riscului
asigurat sunt cele stabilite de SC P.R.C. SRL Vaslui prin raportul de
expertiză însușit atât de reclamantă cât și de pârâtă
și care se referă la totalul bunurilor înscrise în polița de
asigurare a căror valoare reală se stabilește ca fiind de
7.215.826 lei.
În
condițiile în care suma asigurată prin polița de asigurare,
fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică decât
valoarea reală a acelorași bunuri cu ocazia producerii riscului
asigurat, s-a reținut, în mod corect, existența cazului de
subevaluare, susținut de pârâtă și dovedit cu expertiza
efectuată, recunoscut parțial de către reclamantă, ceea ce
atrage incidența dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995,
privind asigurările și reasigurările din România.
Potrivit
acestui text, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o
sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea
cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma
prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a
convenit altfel prin contract. Făcând aplicarea acestui text de
lege, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere
valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma
asigurată stabilită în anexa poliței de asigurare, așa cum
susține recurenta-pârâtă, ci trebuie avută în vedere valoarea
tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea
totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată
prin contract.(…)
Prin
urmare, susținerile recurentei-pârâte fiind neîntemeiate, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă a respins recursul ca
nefondat, cu obligarea la 1.500 lei cheltuieli de judecată.