ÎCCJ, decizie (scj.ro #82995)

Contract de asigurare. Sumă asigurată la un cuantum inferior al valorii bunurilor. Modalitatea de calcul a despăgubirii Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte comerciale Index alfabetic : contract de asigurare - subevaluare - suma asigurată Legea nr. 136/1995, art. 28 Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.

Astfel, în cazul în care suma asigurată prin polița de asigurare, fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică decât valoarea reală a acelorași bunuri cu ocazia producerii riscului asigurat, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma asigurată stabilită în anexa poliței de asigurare, ci trebuie avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată prin contract. Secția comercială, Decizia nr. 1334 din 29 martie 2011 Prin sentința comercială nr. 710 din 30 iunie 2010, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, invocată de pârâtă ca neîntemeiată și a admis acțiunea formulată de SC A.A.

SRL împotriva pârâtei SC B.C.R. Asigurări Vienna Insurance Group SA, astfel cum a fost precizată, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400.896,50 lei cu titlu de diferență despăgubiri datorate în temeiul poliței de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009, și la dobândă legală în sumă de 4.903.850 lei pentru perioada 01 mai 2009 până la 25 iunie 2009 și în continuare pentru suma stabilită prin prezenta hotărâre până la plata efectivă . Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, urmare a angajării unor credite de la B.C.R., Sucursala Bistrița-Năsăud, bunurile asigurate prin polița de asigurare, proprietatea tabulară a reclamantei, au fost aduse drept garanție la acordarea creditului, iar pe polița de asigurare la rubrica ,,mențiuni speciale” s-a înscris faptul că acestea ,,se cesionează în favoarea instituției creditoare B.C.R., Sucursala Bistrița-Năsăud”.

Prin această mențiune reclamanta a fost de acord, în cazul procedurii bunului asigurat, să cesioneze băncii creditoare dreptul de a încasa despăgubirile ce i s-ar cuveni din valorificarea acestei polițe, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Urmare a incendiului produs în dimineața zilei de 24 martie 2009 la sediul societății reclamante, în ziua de 25 martie 2009, directorul Sucursalei B.C.R. Asigurări Bistrița-Năsăud și al societății de evaluare a pagubelor SC P.R.C. SRL Vaslui s-au deplasat la locul incendiului, ocazie cu care s-a încheiat proces-verbal de evaluare, prin care s-a constatat distrugerea bunurilor asigurate în proporție de 90%.

După întocmirea dosarului de daune, pârâta a achitat reclamantei suma de 3.502.953,37 lei constatându-se incidente dispozițiile art. 28 din Legea nr. 136/1995, în sensul că printr-un raport de subevaluare de 64,82% între valoarea bunurilor la data încheierii contractului de asigurare de 5.530.086 lei suma asigurată a bunurilor din contractul de asigurare de 3.800.000 lei. Instanța a reținut că acest mod de calcul al raportului de evaluare este greșit întrucât, conform expertizei valoarea reală a bunurilor asigurate este de 7.215.826 lei, iar prin polița de asigurare aceleași bunuri au fost asigurate la valoarea de 6.500.000 lei. Urmare a calculelor făcute a rezultat un procent de subevaluare de 9,921% având în vedere totalitatea bunurilor asigurate, astfel că reclamantei i se cuvin cu titlu de despăgubiri suma de 4.903.850 lei din care, în raport de suma achitată de 3.502.953,50 lei, pârâta urmează ca în baza art. 969 și urm. C. civ.

și art. 3 pct. 11 și art. 43 C. com. să plătească reclamantei 1.400.896,50 lei precum și dobânda aferentă. Apelul declarat de pârâta SC B.C.R. Asigurări Vienna Insurance Group SA București a fost respins prin decizia civilă nr. 105 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, Secția comercială și de contencios administrativ. Instanța de apel a reținut că, prin polița de asigurare, reclamanta și-a asigurat toate bunurile imobile ce formau complexul industrial la care s-a produs incendiul, valoarea acestora stabilindu-se la suma de 6.500.000 lei. Raportul de expertiză a stabilit valoarea reală a bunurilor ce au făcut obiectul poliței de asigurare la suma de 7.215.826 lei.

Față de subevaluarea constatată s-a stabilit incidența dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, dispoziții în raport de care nu pot fi avute în vedere valoarea fiecărui bun imobil în parte, cum susține apelanta pârâtă, ci trebuie avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată înscrisă în contract. Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs prin care a invocat următoarele critici pe care le-a subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. : Încălcarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, interpretând în mod eronat că pentru a stabili procentul de subasigurare se va lua în calcul suma asigurată total conform poliței de asigurare de 6.500.000 lei corespunzătoare tuturor imobilelor ce constituiau complexul și valoarea de înlocuire a tuturor acestor imobile de 7.215.826 lei.

Interpretarea corectă a dispozițiilor mai sus arătate este în sensul că trebuie luată în calcul numai valoarea de înlocuire/suma asigurată a bunurilor distruse de evenimentul asigurat, chiar dacă aceste bunuri sunt asigurate pe aceeași poliță de asigurare împreună cu alte bunuri, care sunt însă neavariate de eveniment.(…) Recursul este nefondat. Prin polița de asigurare IBN nr. 0088941 din 20 februarie 2009 aferentă bunurilor înscrise în cartea funciară la nr. 379 Odorheiul Bistrița, reclamanta a asigurat toate bunurile imobile proprietatea sa situate în această comună care formează un complex industrial unitar pentru care s-a stabilit valoarea de înlocuire a tuturor acestor imobile la suma de 6.500.000 lei, ce reprezintă și suma asigurată în situația producerii riscului pentru care s-a încheiat polița.

La data încheierii poliței de asigurare nu s-a făcut o evaluare a bunurilor asigurate, astfel că valoarea acestor bunuri la data producerii riscului asigurat sunt cele stabilite de SC P.R.C. SRL Vaslui prin raportul de expertiză însușit atât de reclamantă cât și de pârâtă și care se referă la totalul bunurilor înscrise în polița de asigurare a căror valoare reală se stabilește ca fiind de 7.215.826 lei. În condițiile în care suma asigurată prin polița de asigurare, fără o evaluare a bunurilor asigurate, este mai mică decât valoarea reală a acelorași bunuri cu ocazia producerii riscului asigurat, s-a reținut, în mod corect, existența cazului de subevaluare, susținut de pârâtă și dovedit cu expertiza efectuată, recunoscut parțial de către reclamantă, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România.

Potrivit acestui text, în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract. Făcând aplicarea acestui text de lege, în calculul raportului de subevaluare nu pot fi avute în vedere valorile fiecărui bun imobil în parte, cu raportare la parte din suma asigurată stabilită în anexa poliței de asigurare, așa cum susține recurenta-pârâtă, ci trebuie avută în vedere valoarea tuturor bunurilor înscrise în contractul de asigurare cu raportare la valoarea totală de înlocuire a acestora, reprezentată de suma asigurată prin contract.(…) Prin urmare, susținerile recurentei-pârâte fiind neîntemeiate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., instanța supremă a respins recursul ca nefondat, cu obligarea la 1.500 lei cheltuieli de judecată.