ÎCCJ, decizie (scj.ro #82725)

Regulator de competență.  Condiția existenței unui conflict negativ

între instanțe judecătorești

Procedura regulatorului de competență funcționează numai atunci când

conflictul s-a ivit între diferitele categorii de instanțe judecătorești, iar

nu și în cazul posibilelor conflicte între diferitele secții ale aceleiași

instanțe sau între două complete de judecată ale aceleiași

instanțe.

Secția

civilă, decizia nr.302 din 30 ianuarie 2002

Curtea de Apel Bacău, Secția Comercială și de Contencios

Administrativ, prin sentința civilă nr.103 din 25 iulie 2000, și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Neamț – Secția civilă, cu motivarea că

acțiunea formulată de reclamant urmează regulile de competență materială

specifice dreptului comun, întrucât, în cauză nu este vorba de anularea sau

emiterea unui act administrativ, ci de obligația pârâților de a plăti o sumă de

bani ca urmare a refuzului nelegal de a-l reînscrie pe reclamant pe tabloul

avocaților începând cu 1 noiembrie 1998.

Investit prin declinare de competență, Tribunalul Neamț,

prin sentința civilă nr.106/C/19 iunie 2001, a admis în parte acțiunea

îndreptată împotriva U.A.R., care a refuzat înscrierea reclamantului pe tabloul

avocaților,  și a respins acțiunea îndreptată împotriva celorlalți pârâți.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și

pârâta  U.A.R.

Prin decizia nr.1969 din 14 noiembrie 2001, Curtea de

Apel Bacău, Secția civilă, reținând că, în spiritul art.1 și art.12 din Legea

nr.29/1990, nu numai anularea actului administrativ sau recunoașterea dreptului

sunt de competența exclusivă a instanței de contencios administrativ, dar și

cererea, chiar separată, de reparare a pagubei cauzate prin conduita ilicită a

autorității administrative este, totdeauna, de competența instanței de

contencios administrativ, a admis apelurile,calificate drept recursuri,a casat

sentința, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Bacău, ca primă instanță de contencios administrativ și, constatând că s-a

ivit un conflict negativ de competență, a sesizat Curtea Supremă de Justiție

pentru soluționarea acestuia.

Asupra conflictului negativ de competență supus soluționării,

se rețin următoarele:

Codul de procedură civilă realizează, prin intermediul

regulilor de competență jurisdicțională, delimitarea atribuțiilor concrete ale

instanțelor judecătorești care constituie sistemul judiciar, unele dintre ele

de același grad, iar altele de grad diferit.

O atare delimitare de atribuții se realizează în cadrul

celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În privința competenței materiale, privită sub aspectul

ei funcțional, prin aceasta se stabilește, în primul rând, ierarhia instanțelor

judecătorești, în sensul delimitării, pe linie verticală, a diferitelor

categorii de instanțe – judecătorii, tribunale, curți de apel și Curtea Supremă

de Justiție – care desfășoară activitate de fond, respectiv  de control judiciar

ordinar sau extraordinar.

Privită sub aspect procesual, competența materială

determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce

pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În activitatea de judecată se pot ivi situații în care

două sau mai multe instanțe se consideră competente sau, dimpotrivă,

necompetente să soluționeze o cauză civilă concretă, ceea ce generează un

conflict pozitiv și, respectiv, negativ de competență.

Potrivit art.22 pct.(1), (2), (3) C. proc. civ.

conflictul de competență se poate ivi între două „judecătorii”, între o

„judecătorie” și un „tribunal”, între două „tribunale”, între două „curți de

apel” și se rezolvă prin pronunțarea unui regulator de competență de către

instanța legal desemnată.

Din cele ce preced,  rezultă  că procedura

regulatorului de competență funcționează numai atunci când conflictul  s-a

ivit între diferitele categorii de instanțe judecătorești, iar nu și în cazul

posibilelor conflicte între diferitele secții ale aceleiași instanțe, cum este

cazul în speță, sau între două complete de judecată ale aceleeași instanțe.

Astfel fiind, constatând că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art.20 (3) C.proc. civ. pentru pronunțarea unui regulator de

competență, cauza se trimite la Curtea de Apel Bacău, Secția contencios

administrativ.