ÎCCJ, decizie (scj.ro #82725)

Regulator de competență. Condiția existenței unui conflict negativ între instanțe judecătorești Procedura regulatorului de competență funcționează numai atunci când conflictul s-a ivit între diferitele categorii de instanțe judecătorești, iar nu și în cazul posibilelor conflicte între diferitele secții ale aceleiași instanțe sau între două complete de judecată ale aceleiași instanțe.

Secția civilă, decizia nr.302 din 30 ianuarie 2002 Curtea de Apel Bacău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr.103 din 25 iulie 2000, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț – Secția civilă, cu motivarea că acțiunea formulată de reclamant urmează regulile de competență materială specifice dreptului comun, întrucât, în cauză nu este vorba de anularea sau emiterea unui act administrativ, ci de obligația pârâților de a plăti o sumă de bani ca urmare a refuzului nelegal de a-l reînscrie pe reclamant pe tabloul avocaților începând cu 1 noiembrie 1998. Investit prin declinare de competență, Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr.106/C/19 iunie 2001, a admis în parte acțiunea îndreptată împotriva U.A.R., care a refuzat înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților, și a respins acțiunea îndreptată împotriva celorlalți pârâți.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul și pârâta U.A.R. Prin decizia nr.1969 din 14 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bacău, Secția civilă, reținând că, în spiritul art.1 și art.12 din Legea nr.29/1990, nu numai anularea actului administrativ sau recunoașterea dreptului sunt de competența exclusivă a instanței de contencios administrativ, dar și cererea, chiar separată, de reparare a pagubei cauzate prin conduita ilicită a autorității administrative este, totdeauna, de competența instanței de contencios administrativ, a admis apelurile,calificate drept recursuri,a casat sentința, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, ca primă instanță de contencios administrativ și, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, a sesizat Curtea Supremă de Justiție pentru soluționarea acestuia.

Asupra conflictului negativ de competență supus soluționării, se rețin următoarele: Codul de procedură civilă realizează, prin intermediul regulilor de competență jurisdicțională, delimitarea atribuțiilor concrete ale instanțelor judecătorești care constituie sistemul judiciar, unele dintre ele de același grad, iar altele de grad diferit. O atare delimitare de atribuții se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială. În privința competenței materiale, privită sub aspectul ei funcțional, prin aceasta se stabilește, în primul rând, ierarhia instanțelor judecătorești, în sensul delimitării, pe linie verticală, a diferitelor categorii de instanțe – judecătorii, tribunale, curți de apel și Curtea Supremă de Justiție – care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Privită sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe. În activitatea de judecată se pot ivi situații în care două sau mai multe instanțe se consideră competente sau, dimpotrivă, necompetente să soluționeze o cauză civilă concretă, ceea ce generează un conflict pozitiv și, respectiv, negativ de competență. Potrivit art.22 pct.(1), (2), (3) C. proc. civ. conflictul de competență se poate ivi între două „judecătorii”, între o „judecătorie” și un „tribunal”, între două „tribunale”, între două „curți de apel” și se rezolvă prin pronunțarea unui regulator de competență de către instanța legal desemnată.

Din cele ce preced, rezultă că procedura regulatorului de competență funcționează numai atunci când conflictul s-a ivit între diferitele categorii de instanțe judecătorești, iar nu și în cazul posibilelor conflicte între diferitele secții ale aceleiași instanțe, cum este cazul în speță, sau între două complete de judecată ale aceleeași instanțe. Astfel fiind, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.20 (3) C.proc. civ. pentru pronunțarea unui regulator de competență, cauza se trimite la Curtea de Apel Bacău, Secția contencios administrativ.