ÎCCJ, decizie (scj.ro #84841)

Contestarea în instanță a actului administrativ-fiscal. Preluarea în totalitate în considerentele hotărârii judecătorești a concluziilor reținute în actul atacat. Consecințe. Codul de procedură civilă, art. 261 alin.(1) pct. 5, art. 304 pct. 7 Preluarea în integralitate, în considerentele hotărârii judecătorești, a concluziilor organului fiscal emitent al deciziei contestate echivalează cu o lipsă de motivare a respectivei hotărâri, atrăgând în consecință incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă. Decizia nr. 2677 din 1 mai 2011 Prin sentința civilă nr. 199/CA din 31 mai 2010, Curtea de Apel Constanța - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Finanțelor Publice Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, legalitatea deciziei nr.107/20.12.2007, prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța-Serviciul Soluționare contestații a soluționat contestația reclamantei împotriva a nouă decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de către Administrația Finanțelor Publice Constanța. Împotriva sentinței nr. 199/CA din 31 mai 2010 a Curții de Apel Constanța - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ, a declarat recurs reclamanta SC D SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 și art 304 indice 1 Cod procedură civilă Recursul este fondat. Potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită „se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, în jurisprudența CEDO s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența”.

Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce cu ușurință se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, care de fapt reprezintă o preluare a considerentelor Deciziei nr.107/20.12.2007 și nicidecum o expunere a argumentelor care au format convingerea instanței în sensul hotărârii recurate.

Instanța de fond și-a însușit, așadar, integral concluziilor organului fiscal emitent al deciziei contestate în cauză, fără a mai proceda la o analiză a susținerilor recurentei în raport de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condițiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre părțile litigante, În aceste condiții, este evident că ceea ce legiuitorul a numit “motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței ” nu se regăsește în considerentele sentinței recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs.

Așa fiind, se apreciază ca întemeiat primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, astfel că în raport cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis și hotărârea casată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării instanța de fond urmează a analiza punctual atât din perspectiva susținerilor reclamantei cât și a apărărilor pârâtelor, toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt, a cadrului legal aplicabil și a sumelor datorate de recurentă cu titlu de accesorii cu atât mai mult cu cât aceasta susține fie că a beneficiat de o serie de eșalonări și scutiri de plată fie că a efectuat o serie de plăți parțiale.

Totodată, având în vedere complexitatea raporturilor juridice deduse judecății, cu ocazia rejudecării instanța de fond va pune în discuția părților necesitatea administrării în cauză a probei cu expertiză contabilă, probă pe care, Înalta Curte o consideră necesară pentru stabilirea cu exactitate a scutirilor, eșalonărilor și a altor înlesniri de care a beneficiat recurenta în perioada verificată de organele fiscale, pentru identificarea plăților parțiale pe care recurenta susține că le-a efectuat și implicit pentru calcularea sumelor datorate de recurentă cu titlu de accesorii.

Față de susținerile părților litigante, de complexitatea calculelor care trebuiesc efectuate dată fiind și perioada de timp vizată, de numărul mare al deciziilor contestate, de complexitatea înscrisurilor financiar contabile depuse la dosarul cauzei, de multitudinea de norme financiar-fiscale incidente în cauză, este esențială stabilirea, de către instanța de fond, prin analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză precum și prin administrarea de probe suplimentare, a situației de fapt deduse prezentei judecăți. În acest sens instanța de fond va lua în considerare constatările și concluziile organelor fiscale, motivele prezentate de societate, documentele existente la dosarul cauzei precum și actele normative în vigoare în perioada verificată, invocate de societate și de organele de inspecție fiscală dar și probele noi ce se vor administra în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.