ÎCCJ, decizie (scj.ro #82312)

Contract de împrumut ipotecar. Nulitatea absolută a contractului. Cuprins pe materii . Drept civil. Contracte. Contract de împrumut. Ipotecă. Nulitatea absolută a contractului. Index alfabetic . Drept civil - Contrac t împrumut ipotecar - Nulitatea abolută a contractului. Pentru valabilitatea ipotecii este necesar ca cel care o constituie să fie proprietarul actual al bunului ipotecat. Desființarea titlului acestuia, ca act inițial, atrage anularea ipotecii, ca act juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice și aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis (anularea dreptului celui care transferă, anulează și dreptul primitorului), determinat de nemo dat quod non habet (nimeni nu poate da ce nu are) Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4799 din 3 iunie 2005. La 24 aprilie 2003, C.S.

a chemat în judecată pe J.E.C., M.C. și M. F. cerând să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut ipotecar încheiat între pârâți și autentificat sub nr.1409 din 11 iulie 2000. Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr.8185 din 8 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a actului juridic atacat, referitor la constituirea ipotecii asupra imobilului identic cu p.t. nr.29806/VIII din CF 66419 Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, prin decizia nr.705 din 20 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului J.E.C., cu motivarea că actul constitutiv al ipotecii, fiind fondat pe un fals în declarații (art.292 Cod procedură civilă), sancționat irevocabil prin sentința penală nr.91 din 15 ianuarie 2003 a Judecătoriei Timișoara, este nul absolut, pentru cauză ilicită.

Pârâtul J.E.C. a declarat recurs, arătând, în esență, că nulitatea nu-i este opozabilă deoarece a acceptat ipoteca întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, fiind ca atare un creditor beneficiar de bună-credință. A cerut respingerea acțiunii. Recursul este neîntemeiat. Pentru valabilitatea ipotecii este necesar ca cel care o constituie să fie proprietarul actual al bunului ipotecat. Desființarea titlului acestuia, ca act inițial, atrage anularea ipotecii, ca act juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice și aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, determinat de nemo dat quod non habet.

Desigur, poate fi concepută buna creanță a creditorului, întemeiată, bunăoară, pe cuprinsul cărții funciare, dar acțiunea unei asemenea excepții, numită aparența în drept (fondată pe error communis facit ius ) încetează dacă există dovezi că ipoteca lucrului altuia a fost constituită în cunoștință de cauză, creditorul știind că lucrul ipotecat nu este proprietatea debitorului sau datorită unei grave neglijențe (culpa lata ) a omis să afle care este titlul constituientului ipotecii și dacă acesta din urmă, este adevăratul proprietar (verus dominus ) . Or, în speță, în data constituirii ipotecii, debitorul era deja un cumpărător evins al bunului ipotecat (prin decizia civilă nr. 616 din 6 martie 2000 a Tribunalului Timiș), iar în cartea funciară a fost înscris demersul reclamantei referitor la reîntoarcerea bunului în patrimoniul său (în aceste condiții, există cel puțin o gravă neglijență (culpa lata) a recurentei (creditor în contractul de împrumut și beneficiar al ipotecii) în a se convinge că debitorul este adevăratul proprietar al bunului ipotecat.

Așa fiind, cu temei instanțele de fond, admițând în parte acțiunea, au desființat ipoteca, situație în care, s-a respins recursul, ca nefondat.