ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3263/2012

Ședința publică de la 15 iunie 2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul B.T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al măsurii abuzive de trecere în rezervă din cadrul MAN (fost MFA) și să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 100.000 Euro (echivalentul în lei al sumei).

Prin sentința civilă nr. 1612 din 5 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al măsurii administrative de trecere în rezervă a reclamantului prin Ordinul Ministrului Forțelor Armate ale RPR nr. MC 00200 din 06 februarie 1959 și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.000 Euro (echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune morale; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că măsura administrativă de trecere în rezervă a reclamantului nu s-a fundamentat pe criterii obiective, reprezentând o măsură administrativă cu caracter politic și potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 5 din Legea nr. 221/2009 a apreciat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma măsurii aplicate.

Pentru cuantificarea despăgubirilor au fost avute în vedere, în principal, modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin O.U.G. nr. 62/2010 și consecințele negative produse reclamantului în plan fizic, psihic și social prin prejudiciul nepatrimonial constând în atingerea și încălcarea dreptului personal nepatrimonial la libertate, inconvenientele de ordin fizic datorate pierderii confortului, afectarea atributelor personale care influențează relațiile sociale, respectiv onorarea și reputația, precum și a celor ce vizează planul afectiv al existenței.

Împotriva sentinței civile nr. 1612 din 5 noiembrie 2010 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au declarat apel reclamantul, pârâtul și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin decizia civilă nr. 585/A din 9 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului B.T.M.; a admis apelurile declarate de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și a schimbat în parte sentința atacată, respingând cererea de acordare a despăgubirilor morale, ca nefondată; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1)

lit.

a) teza

I

din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Împotriva deciziei civile nr. 585/A din 9 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat, în termen legal, recurs atât reclamantul B.T.M., cât și pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ambii criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In cuprinsul memoriului său de recurs, reclamantul B.T.M., a criticat în principal decizia atacată pentru neacordarea daunelor morale prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 și a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului propriu și respingerii apelurilor pârâtului și Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu consecința schimbării în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în tot a acțiunii.

Pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a criticat decizia 'atacată sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, arătând că soluția de constatare a caracterului politic al măsurii administrative de trecere în rezervă a reclamantului prin Ordinul Ministrului Forțelor Armate ale Republicii Populare Romane privind corpul ofițerilor si al generalilor nr. MC 00200 din 06 februarie 1959, este nelegală în raport de conținutul normei precitate, care enumera măsurile administrative cu caracter politic, între acestea nefiind prevăzută situația invocată de reclamant.

Pârâtul a invocat relativ la acest capăt de cerere din cererea reclamantului excepția lipsei de interes.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva susținerilor părților și a normelor legale incidente, reține că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse în considerarea următoarelor argumente:

Referitor la recursul reclamantului, criticile referitoare la respingerea cererii de acordare a daunelor morale, urmează a fi analizate din perspectiva Deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 789 din 7 noiembrie 2011.

Problema de drept, care se pune în speță, nu este deci cea a îndreptățirii reclamantului la acordarea daunelor morale în condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009, ci aceea de a se stabili dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supuse analizei, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control de constituționalitate exercitat a posteriori, prin decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M.Of. al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Astfel, prevederile legale în raport de care reclamantul era îndreptățit la acordarea de daune morale - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009 - au fost declarate neconstituționale ca

urm

are

a exercitării a posteriori a controlului de constituționalitate și ulterior, ca și consecință a nepunerii acesteia de Parlament în acord cu prevederile constituționale în termen de 45 de zile de la data publicării Deciziei nr. 1358 din 21 octombrie 2011 în Monitorul Oficial - 15 noiembrie 2010, aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate și că nu mai sunt obligatorii, la fel ca normele abrogate.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept. La alin. 4 al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

In raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și

erga omnes

, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Se reține că această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă.

Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza

I

din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Or, în speță, la data publicării în M.Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii, astfel încât, Înalta Curte apreciază că reclamanții nu aveau speranța legitimă a dreptului conferit prin lege în sensul prevăzut de art. 1 din Protocolul

I

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nu se poate spune, deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1)

lit.

a) din Legea 221/2009, aceasta ar presupune ca efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula

tempus regit actum

.

Dimpotrivă, este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale.

Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categorie.

Pe de altă parte, împrejurarea că deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamantul nu era titularul unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul său.

Concluzionând, prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul aposteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de efecte

erga omnes

și ex nunc

ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței dreptului, al coerenței și al stabilității juridice.

În ceea ce privește recursul pârâtului STATUL ROMÂN prin

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, acesta urmează a fi respins în considerarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, care prevăd expres că: „Persoanele care au tăcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora",

care justifică soluția instanțelor de fond și interesul reclamantului în

promovarea acțiunii.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de reclamantul B.T.M.

și pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 585/A din 9 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2012.