ÎCCJ, decizie (scj.ro #84736)

Amânarea executării pedepsei.

Imposibilitate de a executa pedeapsa. Amânări repetate. Forul medical competent

să efectueze expertizele succesive

1.

În cazul în care din actele medicale rezultă date potrivit cărora bolile

de care suferă condamnatul nu necesită un tratament deosebit, se impune ca în

expertiza medico-legală să se precizeze dacă acesta se află în imposibilitate

de a executa pedeapsa. În atare situație concluzia din expertiză, în sensul că

tratamentul nu se poate asigura în rețeaua sanitară a penitenciarelor este

neconcludentă și îndoielnică, neputând constitui temei pentru amânarea sau

întreruperea executării pedepsei.

se dispune în continuare, cu începere de la data expirării celei precedente.

medico-legal local cu privire la același condamnat, următoarele expertize pot

fi efectuate numai de Institutul Național de Medicină Legală „Prof.dr.Mina

Minovici”.

Secția penală, decizia nr.2661 din 24 mai

2002

Prin sentința penală nr.614 din 12 noiembrie 2001, Tribunalul Dolj a admis

cererea de amânare a executării pedepsei închisorii aplicată condamnatului

S.G., aflat în stare de libertate, dispunând amânarea executării  pe o

perioadă de 3 luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu

motivarea că acesta se află în  imposibilitate de a executa pedeapsa,

afecțiunile de care suferă necesitând tratament de specialitate într-o unitate

medicală din cadrul Ministerului Sănătății, tratamentul neputându-se asigura în

rețeaua sanitară a D.G.P.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.42 din 11 februarie 2002, a

respins apelul procurorului.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Potrivit art.453 lit.a C.proc.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat

suferă de o boală care îl pune în imposibilitrate de a executa pedeapsa.

Examinând raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză de către

Institutul de Medicină Legală Craiova, se constată că deși  instanța a

cerut să se comunice dacă cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate să execute pedeapsa în regim de detenție, actul medico-legal nu

a precizat dacă bolile de care condamnatul suferă  îl pun în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

Această precizare era, în speță, cu atât mai  necesară cu cât din biletele

de ieșire din spital, ca urmare a celor trei internări din anul 2000, rezultă

că la externare i s-a recomandat condamnatului doar evitarea infecțiilor

intercurente, aport de lichide 3 l/zi, evitarea efortului fizic, stoparea

fumatului, regim alimentar bogat în proteine și calorii și tratament cu vitamine

și paracetamol.

Se constată, de asemenea, că dispoziția primei instanțe de a amâna executarea

pedepsei condamnatului începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, și nu

începând cu data expirării amânării acordate anterior, și anume de la 29 iulie

2001, nu are bază legală.

În ceea ce privește instituția care a efectuat expertiza medico-legală, este de

observat că, potrivit Metodologiei Comisiei de amânare/întrerupere a executării

pedepsei pe motiv de boală transmisă Ministerului Justiției și tuturor

instituțiilor medico-legale, numai 3 expertize se puteau efectua  la

Institutul Medico-Legal Craiova, și nu cinci expertize, ca în cazul de față,

următoarele trebuind să fie efectuate la Institutul Național de Medicină Legală

„Prof.dr.Mina Minovici”.

Pentru rezolvarea problemelor menționate recursul procurorului a fost admis și

s-a dispus casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei la tribunal în

vederea rejudecării.