ÎCCJ, decizie (scj.ro #84736)

Amânarea executării pedepsei. Imposibilitate de a executa pedeapsa. Amânări repetate. Forul medical competent să efectueze expertizele succesive 1. În cazul în care din actele medicale rezultă date potrivit cărora bolile de care suferă condamnatul nu necesită un tratament deosebit, se impune ca în expertiza medico-legală să se precizeze dacă acesta se află în imposibilitate de a executa pedeapsa. În atare situație concluzia din expertiză, în sensul că tratamentul nu se poate asigura în rețeaua sanitară a penitenciarelor este neconcludentă și îndoielnică, neputând constitui temei pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei. 2. Dacă executarea pedepsei a fost anterior amânată, următoarea amânare se dispune în continuare, cu începere de la data expirării celei precedente.

3. După efectuarea a trei expertize medico-legale de către institutul medico-legal local cu privire la același condamnat, următoarele expertize pot fi efectuate numai de Institutul Național de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici”. Secția penală, decizia nr.2661 din 24 mai 2002 Prin sentința penală nr.614 din 12 noiembrie 2001, Tribunalul Dolj a admis cererea de amânare a executării pedepsei închisorii aplicată condamnatului S.G., aflat în stare de libertate, dispunând amânarea executării pe o perioadă de 3 luni începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu motivarea că acesta se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, afecțiunile de care suferă necesitând tratament de specialitate într-o unitate medicală din cadrul Ministerului Sănătății, tratamentul neputându-se asigura în rețeaua sanitară a D.G.P.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.42 din 11 februarie 2002, a respins apelul procurorului. Recursul declarat de procuror este fondat. Potrivit art.453 lit.a C.proc.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitrate de a executa pedeapsa. Examinând raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză de către Institutul de Medicină Legală Craiova, se constată că deși instanța a cerut să se comunice dacă cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa în regim de detenție, actul medico-legal nu a precizat dacă bolile de care condamnatul suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Această precizare era, în speță, cu atât mai necesară cu cât din biletele de ieșire din spital, ca urmare a celor trei internări din anul 2000, rezultă că la externare i s-a recomandat condamnatului doar evitarea infecțiilor intercurente, aport de lichide 3 l/zi, evitarea efortului fizic, stoparea fumatului, regim alimentar bogat în proteine și calorii și tratament cu vitamine și paracetamol. Se constată, de asemenea, că dispoziția primei instanțe de a amâna executarea pedepsei condamnatului începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, și nu începând cu data expirării amânării acordate anterior, și anume de la 29 iulie 2001, nu are bază legală.

În ceea ce privește instituția care a efectuat expertiza medico-legală, este de observat că, potrivit Metodologiei Comisiei de amânare/întrerupere a executării pedepsei pe motiv de boală transmisă Ministerului Justiției și tuturor instituțiilor medico-legale, numai 3 expertize se puteau efectua la Institutul Medico-Legal Craiova, și nu cinci expertize, ca în cazul de față, următoarele trebuind să fie efectuate la Institutul Național de Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici”. Pentru rezolvarea problemelor menționate recursul procurorului a fost admis și s-a dispus casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei la tribunal în vederea rejudecării.