ÎCCJ, decizie (scj.ro #82484)

Imobil preluat de stat în baza Legii nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949. Restituire în natură în starea în care se află la data cererii. Sensul de „imobil nou”, nerestituibil în natură Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobile preluate în mod abuziv.

Restituire Index alfabetic : Drept civil - Imobil expropriat - Imobil nou, prin adăugiri și îmbunătățiri - Restituire în natură Legea nr. 10/2001 , art. 9(1) și art. 18 (1) Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură - iar nu în echivalent - în starea în care se află la data cererii de restituire și liber de orice sarcini chiar dacă prin transformările survenite, în raport cu forma inițială, s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, fără a se depăși 50% din suprafața construită inițial și nici nu s-a determinat folosirea imobilului pentru o altă activitate specifică decât cea inițială.

De asemenea, nu constituie imobil nou, în raport cu cel preluat, construcția căreia i s-a modificat compartimentarea inițială - din spații de locuit în birouri și invers - ori i s-au adus numai îmbunătățiri funcționale : racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreținere curentă, și altele asemenea. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4367 din 10 iunie 2004 La data de 9 ianuarie 2002, reclamanta A.C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „A” S.A. pentru a fi obligată la restituirea în natură a unui imobil situat în comuna Clinceni, imobil compus din conac, utilaje, instalații și terenul aferent, preluat de stat în mod abuziv în baza Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/1949.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 247 din 10 martie 2003, a admis cererea și a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul. Tribunalul a reținut că proprietatea în discuție a fost preluată de stat în mod abuziv, în baza Legii nr. 187/1945 și a Decretului nr. 83/2.03.1949. La aprecierea caracterului abuziv al preluării, instanța a avut în vedere faptul că procesul verbal întocmit în baza Decretului nr. 83/1949 nu constituie titlu valabil, întrucât face mențiunea doar despre preluarea imobilului expropriat în 1945, iar obligația restituirii în natură a imobilului, preluat cu sau fără titlu, este reglementată de dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada imposibilității restituirii în natură. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta. Prin decizia civilă nr. 427/A din 17 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, a respins ca nefondat apelul. Recursul declarat de pârâtă este nefondat. Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește, cu valoare de principiu, faptul că „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”. Alineatul 2 al articolului stabilește excepția, în sensul că, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, se aplică măsurile reparatorii prin echivalent.

Prevalându-se de dispozițiile art. 18 lit. c) din lege, pârâta pretinde că regula instituită de art. 9 alin. (1) nu poate fi aplicată și, pe cale de consecință, reclamanta nu poate beneficia de restituirea în natură, deoarece imobilul a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat în anul 1945. Se arată că în anul 1945 exista doar o clădire cu destinația de grajduri, crescătorie de păsări și depozit de cereale, iar, în prezent, există un laborator modern, cu pardoseli din mozaic și faianță, destinat activității specifice de analize genetice. Prin pct. 18.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 498 din 18 aprilie 2003, se dă o lămurire suplimentară dispozițiilor art. 18 lit. c) arătându-se că imobil nou, în raport cu cel preluat, este considerat a fi acea construcție căreia, prin transformările survenite, în raport cu forma inițială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din suprafața construită inițial (etajări sau/și adăugări de corpuri noi pe orizontală). De asemenea, este considerat a fi imobil nou și acea clădire care, prin modificările aduse, este destinată să deservească o activitate specifică. În cauză, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică imobiliară, în urma căruia s-a constatat că, pe o suprafață totală de 1896 mp, există construcțiile preluate de stat în anul 1949 și anume un bloc hale universale, birou și locuință administrator, locuință pentru muncitori.

În perioada 1950 – 1970, pe o suprafață desfășurată de 146 mp, s-au construit un garaj, o casă poartă și un depozit de combustibil, iar în perioada 1979 - 1981, pe o suprafață desfășurată de 84 mp, un post trafo și un grup electrogen, hale de testare, rezervor apă și casa de pompe, precum și drumuri și platforme de beton, împrejmuiri, rețele electrice, conducte de apă și rețea de canalizare. Prin urmare, Curtea constată că lucrările edificate, ulterior preluării, nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere în Normele metodologice, deoarece nu au depășit 50% din suprafața construită inițial și nici nu au determinat folosirea imobilului pentru o altă activitate specifică, alta decât cea inițială.

Nici construirea unor drumuri, rețele electrice sau de canalizare nu poate aduce imobilului calitatea de imobil nou, deoarece, conform pct. 18.4 din Normele metodologice „Nu constituie imobil nou, în raport cu cel preluat, acea construcție căreia i s-a modificat compartimentarea inițială - din spații de locuit în birouri și invers - i s-au adus numai îmbunătățiri funcționale (racordări de gaze, termoficare, consolidări sau alte lucrări de întreținere curentă, consolidări și altele asemenea)”. Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.