ÎCCJ, Decizia nr. 195/2022
ÎCCJ, Decizia nr. 195/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 16 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A.
Calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate în recurs
Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022.
Prin memoriul de recurs, recurentul susține că cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost în mod nelegal respinsă. Arată că cererea sa este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, deoarece vizează o încheiere pronunțată într-un litigiu de muncă, pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de la plata acesteia, conform art. 270 din Codul muncii coroborat cu art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.
Apărările părților
Intimații B. SRL, C. și D., prin avocat, au depus întâmpinare prin solicită anularea recursului formulat ca netimbrat și nemotivat, iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
La data de 16 iunie 2022, recurentul A. a depus cerere prin care solicită scoaterea din cauză a D. și C. despre care afirmă că nu au calitate procesuală și nu pot fi pârâți.
La data de 27 iunie 2022, recurentul A. a depus la dosar completare a cererii de recurs cu "motivul 15", prin care, în esență, susține că prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se aplică doar proceselor civile și nu litigiilor de dreptul muncii.
La data de 7 octombrie 2022, intimații B. SRL, C. și D. au depus concluzii scrise prin care se reiau susținerile din întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii și 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că: cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.
În speță, recurentul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost soluționată o cerere de reexaminare, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.
Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii din 16 martie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2022.