ÎCCJ, decizie (scj.ro #82216)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82216) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiunea. Modificarea, completarea acțiunii.
Curpins
pe materii
.
Drept procesual
civil.Acțiune
. Modificarea,
completarea acțiunii.
Index alfabetic. Drept procesual civil.
-
Acțiunea ( Modificare, completare )
-
Modificarea, completarea acțiunii.
-
Completarea, modificarea acțiunii.
C.
pr.civ
.:
art
. 132,
art
. 134,
art
. 315.
Codul de procedură civilă, prin
art
.
132, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare
a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea
lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu,
prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau
pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare
sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele
elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum :
părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincția este importantă,
deoarece, conform
art
. 132 și
art
. 134
C.pr.civ
., cererea de
modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul
celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare,
care este aceea în care părțile pot pune concluzii.
Alfel
, cererea este tardivă ca și aceea care a fost
introdusă în
rejudecare
, urmare a casării
cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis
determinate, în sensul dispozițiilor
art
. 315
C.pr.civ
., limite ce nu pot fi depășite ori
ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista
formulat la data când s-a judecat primul recurs.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 1403 din 23 februarie
2005
Prin recursul declarat, reclamantul
recurent P.M. a susținut, în esență, că nelegal, în
fond după casarea primelor hotărâri, Tribunalul București,
secția civilă, prin sentința
nr
. 951
din 27 noiembrie 2002, în primă instanță, și Curtea de apel
București, secția a III a civilă, prin decizia
nr
. 334/A din 5 iunie 2003, în apel, au respins ca
tardivă cererea de modificare a acțiunii prin care a cerut, pe
lângă restituirea în natură a unui imobil, preluat în mod abuziv de
stat, anularea contractelor prin care apartamentele ce compuneau imobilul au
fost vândute chiriașilor.
Recursul nu este fondat.
Potrivit
art
. 134
Cod procedură civilă, este socotită ca primă zi de
înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot
pune concluzii.
În conformitate cu
art
.
132 alin. (1) din același cod, la prima zi de înfățișare
instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau
modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz,
instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate
pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
Alin. (2) al aceluiași articol dispune
că cererea nu se socotește modificată și nu se va da
termen, ci se vor trece în încheierea de ședință
declarațiile verbale făcute în instanță: 1. când se îndreaptă
greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul
mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii; 3. când
cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuiește cererea
în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă,
în cazul în care cererea în constatare nu poate fi primită.
Din textele mai sus citate rezultă
că legea de procedură distinge două categorii de cereri: de
întregire și de modificare a cererii inițiale. În doctrină
și jurisprudență se regăsesc criterii pentru ca
diferențierea dintre cele două categorii de cereri să fie
evidentă și ușor de făcut. Astfel, cererile de întregire au
ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar
fi,
exempli
gratia, prezentarea unor elemente
suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor
de fapt. Din contra, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul
urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de
chemare în judecată, precum: părțile, obiectul cererii sau
temeiul juridic al acesteia.
În lumina celor ce preced, cererea
reclamantului din 14 august 2002 în baza căruia a solicitat anularea celor
trei contracte de vânzare-cumpărare și obligarea
intervenienților-cumpărători
la predarea celor trei apartamente ce compun nemișcătorul, nu reprezintă
o cerere de întregire a acțiunii inițiale sau o cerere precizatoare,
așa cum eronat susține recurentul, ci o evidentă cerere
modificatoare a acțiunii, pentru că prin intermediul ei reclamantul a
urmărit să schimbe două elemente esențiale ale
acțiunii introductive de instanță: obiectul cererii (anularea
contractelor) și părțile ce urmau a cădea în pretenții
(
intervenienții
, iar nu pârâții
inițiali).
Întrucât norma procedurală
înscrisă în
art
. 132 alin. (1) Cod
procedură civilă conține prevederi ce sunt statornicite în
interesul pârâtului, ei i se conferă și un caracter imperativ în
măsura în care atât pârâții, cât și
intervenienții
,
nu au consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii
ulterioară primei zile de înfățișare, ci, din contra, s-au
opus modificării într-un mod neechivoc.
Neefectuarea
modificării la prima zi de
înfățișare, trebuia să atragă sancțiunea
decăderii din dreptul de a o mai îndeplini. Este adevărat că
instanța de apel a respins cererea din 14 august 2002 ca tardivă, în
loc să constate decăderea reclamantului din dreptul de a modifica
acțiunea, dar o atare eroare de apreciere nu poate fi îndreptată în
recursul reclamantului.
Reclamantul și-a modificat
acțiunea la data de 14 august 2002 în condițiile în care din data de
20 februarie 2002, prezent fiind la judecată, cunoștea atât
situația juridică a imobilului revendicat, cât și poziția
procesuală a
intervenienților
, care, prin
cererile formulate la 20 februarie 2002, urmăreau recunoașterea
judecătorească a validității contractelor încheiate. Cum,
de la data de 20 februarie 2002 și până la data promovării
cererii modificatoare, au fost acordate de tribunal trei termene de
judecată în care părțile au dezbătut, în contradictoriu,
diferite aspecte de fond ale litigiului, critica adusă de recurent
instanței de apel referitoare la eronata interpretare a noțiunii de
„prima zi de înfățișare”, se privește ca
nefondată
.
Este de observat că cererea
modificatoare a fost formulată de către reclamant nu numai cu mult
după prima zi de înfățișare, dar a fost introdusă în
rejudecare
, urmare a casării cu trimitere, unde
judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul
dispozițiilor
art
. 315 Cod procedură
civilă, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin
soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la
data când s-a judecat primul recurs.
Cu toate că
excede
recursului de față, este de observat că cererea modificatoare
din 14 august 2002, prin care s-a cerut anularea celor trei contracte de
vânzare-cumpărare (iar nu nulitatea lor absolută așa cum
greșit a apreciat instanța de fond) nu răspundea unor
cerințe minimale impuse de
art
. 112 Cod
procedură civilă, întrucât cererea nu cuprindea motivele de fapt
și temeiurile de drept ale anulării actelor juridice și nici nu
a expus, spre examinare, vreun motiv de anulabilitate, în condițiile în
care erau în discuție trei contracte de vânzare-cumpărare cu
părți, obiect și cauze distincte.
Conform celor expuse, se constată
că imobilul este în stăpânirea
intervenienților
cumpărători a căror contracte de vânzare-cumpărare se
bucură de prezumția de legalitate, după cum, la rându-i, și
cumpărătorii imobilului sunt prezumați ca fiind
subdobânditori
de bună-credință, încât, cu
îndreptățire, acțiunea în revendicare împotriva pârâților
Municipiul București și S.C. Herăstrău Nord S.A. a fost
respinsă, astfel că și ultima critică adusă de
recurent deciziei dată în apel se privește ca
nefondată
.
Ca urmare, recursul a fost respins ca
nefondat
.