ÎCCJ, decizie (scj.ro #82216)

Acțiunea. Modificarea, completarea acțiunii. Curpins pe materii . Drept procesual civil.Acțiune . Modificarea, completarea acțiunii. Index alfabetic. Drept procesual civil. - Acțiunea ( Modificare, completare ) - Modificarea, completarea acțiunii. - Completarea, modificarea acțiunii. C. pr.civ .: art . 132, art . 134, art . 315. Codul de procedură civilă, prin art . 132, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum : părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

Distincția este importantă, deoarece, conform art . 132 și art . 134 C.pr.civ ., cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile pot pune concluzii. Alfel , cererea este tardivă ca și aceea care a fost introdusă în rejudecare , urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis determinate, în sensul dispozițiilor art . 315 C.pr.civ ., limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1403 din 23 februarie 2005 Prin recursul declarat, reclamantul recurent P.M.

a susținut, în esență, că nelegal, în fond după casarea primelor hotărâri, Tribunalul București, secția civilă, prin sentința nr . 951 din 27 noiembrie 2002, în primă instanță, și Curtea de apel București, secția a III a civilă, prin decizia nr . 334/A din 5 iunie 2003, în apel, au respins ca tardivă cererea de modificare a acțiunii prin care a cerut, pe lângă restituirea în natură a unui imobil, preluat în mod abuziv de stat, anularea contractelor prin care apartamentele ce compuneau imobilul au fost vândute chiriașilor. Recursul nu este fondat. Potrivit art . 134 Cod procedură civilă, este socotită ca primă zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. În conformitate cu art . 132 alin. (1) din același cod, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.

În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării. Alin. (2) al aceluiași articol dispune că cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță: 1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii; 3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; 4. când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare nu poate fi primită. Din textele mai sus citate rezultă că legea de procedură distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale.

În doctrină și jurisprudență se regăsesc criterii pentru ca diferențierea dintre cele două categorii de cereri să fie evidentă și ușor de făcut. Astfel, cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, exempli gratia, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contra, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

În lumina celor ce preced, cererea reclamantului din 14 august 2002 în baza căruia a solicitat anularea celor trei contracte de vânzare-cumpărare și obligarea intervenienților-cumpărători la predarea celor trei apartamente ce compun nemișcătorul, nu reprezintă o cerere de întregire a acțiunii inițiale sau o cerere precizatoare, așa cum eronat susține recurentul, ci o evidentă cerere modificatoare a acțiunii, pentru că prin intermediul ei reclamantul a urmărit să schimbe două elemente esențiale ale acțiunii introductive de instanță: obiectul cererii (anularea contractelor) și părțile ce urmau a cădea în pretenții ( intervenienții , iar nu pârâții inițiali).

Întrucât norma procedurală înscrisă în art . 132 alin. (1) Cod procedură civilă conține prevederi ce sunt statornicite în interesul pârâtului, ei i se conferă și un caracter imperativ în măsura în care atât pârâții, cât și intervenienții , nu au consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii ulterioară primei zile de înfățișare, ci, din contra, s-au opus modificării într-un mod neechivoc. Neefectuarea modificării la prima zi de înfățișare, trebuia să atragă sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini. Este adevărat că instanța de apel a respins cererea din 14 august 2002 ca tardivă, în loc să constate decăderea reclamantului din dreptul de a modifica acțiunea, dar o atare eroare de apreciere nu poate fi îndreptată în recursul reclamantului.

Reclamantul și-a modificat acțiunea la data de 14 august 2002 în condițiile în care din data de 20 februarie 2002, prezent fiind la judecată, cunoștea atât situația juridică a imobilului revendicat, cât și poziția procesuală a intervenienților , care, prin cererile formulate la 20 februarie 2002, urmăreau recunoașterea judecătorească a validității contractelor încheiate.

Cum, de la data de 20 februarie 2002 și până la data promovării cererii modificatoare, au fost acordate de tribunal trei termene de judecată în care părțile au dezbătut, în contradictoriu, diferite aspecte de fond ale litigiului, critica adusă de recurent instanței de apel referitoare la eronata interpretare a noțiunii de „prima zi de înfățișare”, se privește ca nefondată . Este de observat că cererea modificatoare a fost formulată de către reclamant nu numai cu mult după prima zi de înfățișare, dar a fost introdusă în rejudecare , urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art . 315 Cod procedură civilă, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs.

Cu toate că excede recursului de față, este de observat că cererea modificatoare din 14 august 2002, prin care s-a cerut anularea celor trei contracte de vânzare-cumpărare (iar nu nulitatea lor absolută așa cum greșit a apreciat instanța de fond) nu răspundea unor cerințe minimale impuse de art . 112 Cod procedură civilă, întrucât cererea nu cuprindea motivele de fapt și temeiurile de drept ale anulării actelor juridice și nici nu a expus, spre examinare, vreun motiv de anulabilitate, în condițiile în care erau în discuție trei contracte de vânzare-cumpărare cu părți, obiect și cauze distincte. Conform celor expuse, se constată că imobilul este în stăpânirea intervenienților cumpărători a căror contracte de vânzare-cumpărare se bucură de prezumția de legalitate, după cum, la rându-i, și cumpărătorii imobilului sunt prezumați ca fiind subdobânditori de bună-credință, încât, cu îndreptățire, acțiunea în revendicare împotriva pârâților Municipiul București și S.C.

Herăstrău Nord S.A. a fost respinsă, astfel că și ultima critică adusă de recurent deciziei dată în apel se privește ca nefondată . Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat .