ÎCCJ, decizie (scj.ro #85294)

Funcție publică. Reorganizarea instituției. Încetarea funcției. Caz în care nu este posibilă încadrarea în alt post, conform art.92 lit.d din Legea nr.188/1999 În cazul în care s-au adus la îndeplinire obligațiile legale de a se face demersuri pentru a se asigura un alt post, conform art.92 lit.d din Legea nr.188/1999, pentru funcționarul public eliberat din funcție, dar n-au existat posturi libere, nu trebuie considerat nelegal actul de încetare a funcției. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.116 din 17 ianuarie 2003) Reclamantul G. E. a chemat în judecată Inspectoratul de Protecție a Mediului Brașov și pe D. A., pentru anularea actului administrativ de încetare a funcției și reintegrarea sa în funcție.

Curtea de apel Brașov, având în vedere art.92 lit.d din Legea nr.188/1999, a respins acțiunea ca neîntemeiată, pârâtul I.P.M Brașov dovedind că s-a produs o reorganizare a instituției și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant. Cât privește a doua condiție legală pentru validarea deciziei în cauză, instanța a constatat că pârâta a făcut demersuri la Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul oferirii unui post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri de muncă vacante. Instanța a reținut că lipsa posturilor vacante nu este imputabilă instituției, care a suferit o ireversibilă reorganizare și că s-a demonstrat preocuparea de a-i face oferta legală reclamantului.

Curtea de apel a arătat că intenția legiuitoriului de a oferi garanția unui post funcționarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituții, supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din motive obiective (lipsa posturilor vacante) nu poate oferi celui eliberat din funcție un post corespunzător pregătirii sale. G. E. a formulat recurs, susținând că s-au încălcat dispozițiile art.92 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, întrucât intimații Inspectoratul de Protecție a Mediului Brașov și D.A. nu au făcut aplicarea criteriilor de competență pentru personalul care ocupa posturi de natura celui ce urma a se desființa, cu luarea în vedere a evaluării performanțelor profesionale.

S-a mai arătat că instanța nu s-a preocupat de prevederea legală privind refuzul reclamantului de a accepta oferta A.N.F.P., care în speță nu a existat, ca o a doua condiție pe lângă restructurarea postului recurentului. Recurentul mai precizează că legea stabilește clar ca unitatea să ofere un post corespunzător, iar angajatul să-l refuze pentru a se putea dispune desfacerea contractului de muncă al petentului, astfel încât a apreciat acesta că nu reorganizarea a stat la baza măsurii contestate în cauză, ci alte considerente, eventual disciplinare. Recursul este neîntemeiat. Potrivit art.92 lit.d din Legea nr.188/1999 se poate dispune eliberarea din funcție a funcționarului, dacă instituția își reduce personalul ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcționarul public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Este de necontestat că la I.P.M. Brașov s-a produs o reorganizare a instituției și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant prin depunerea organigramelor anterioare și ulterioare eliberării și a ordinului nr.92/23 ianuarie 2001 al Ministerului Apelor și Protecției Mediului. Este de necontestat că instituția pârâtă a făcut demersuri la Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul oferirii unui post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri de muncă vacante. Unitatea pârâtă nu are nici o culpă în privința îndeplinirii obligației legale de a face demersuri pentru oferirea unui post corespunzător recurentului-reclamant.

Pe de altă parte, este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce fusese ocupat de recurent nu mai există, cu toate consecințele ce decurg din această situație, astfel încât unitatea funcționează în alte condiții decât acelea existente anterior reorganizării. Deci acestea fiind datele cauzei, actul administrativ contestat în cauză nu se poate susține că este ilegal și să se procedeze la anularea lui și reintegrarea petentului într-un alt post care de fapt, nu mai există. Așa cum a reținut instanța de fond, intenția legiuitorului de a oferi garanția unui post funcționarului public nu poate paraliza activitatea unei instituții supusă reorganizării, instituție în care lucrează mai multe persoane și din bugetul căreia nu poate fi plătită o persoană ce nu mai are loc de muncă în organigramă.

Recursul a fost respins.