ÎCCJ, decizie (scj.ro #85294)

Funcție

publică. Reorganizarea instituției. Încetarea funcției. Caz în care nu este

posibilă încadrarea în alt post, conform art.92 lit.d din Legea nr.188/1999

În cazul în care s-au adus la îndeplinire obligațiile

legale de a se face demersuri pentru a se asigura un alt post, conform art.92

lit.d din Legea nr.188/1999, pentru funcționarul public eliberat din funcție,

dar n-au existat posturi libere, nu trebuie considerat nelegal actul de

încetare a funcției.

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.116 din 17 ianuarie 2003)

Reclamantul

G. E. a chemat în judecată Inspectoratul de Protecție a Mediului Brașov și pe

D. A., pentru anularea actului administrativ de încetare a funcției și

reintegrarea sa în funcție.

Curtea de apel Brașov, având în vedere art.92 lit.d din Legea nr.188/1999, a

respins acțiunea ca neîntemeiată, pârâtul I.P.M Brașov dovedind că s-a produs o

reorganizare a instituției și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de

reclamant. Cât privește a doua condiție legală pentru validarea deciziei în

cauză, instanța a constatat că pârâta a făcut demersuri la Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul oferirii unui

post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu dispun de locuri

de muncă vacante.

Instanța a reținut că lipsa posturilor vacante nu este imputabilă instituției,

care a suferit o ireversibilă reorganizare și că s-a demonstrat preocuparea de

a-i face oferta legală reclamantului.

Curtea de apel a arătat că intenția legiuitoriului de a oferi garanția unui

post funcționarului public, nu poate paraliza activitatea unei instituții,

supusă, în mod obligatoriu, reducerii de personal și care din motive obiective

(lipsa posturilor vacante) nu poate oferi celui eliberat din funcție un post

corespunzător pregătirii sale.

G. E. a formulat recurs, susținând că s-au încălcat dispozițiile art.92 din

Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, întrucât intimații

Inspectoratul de Protecție a Mediului Brașov și D.A. nu au făcut aplicarea

criteriilor de competență pentru personalul care ocupa posturi de natura celui

ce urma a se desființa, cu luarea în vedere a evaluării performanțelor

profesionale.

S-a mai arătat că instanța nu s-a preocupat de prevederea legală privind

refuzul reclamantului de a accepta oferta A.N.F.P., care în speță nu a existat,

ca o a doua condiție pe lângă restructurarea postului recurentului.

Recurentul mai precizează că legea stabilește clar ca unitatea să ofere un post

corespunzător, iar angajatul să-l refuze pentru a se putea dispune desfacerea

contractului de muncă al petentului, astfel încât a apreciat acesta că nu

reorganizarea a stat la baza măsurii contestate în cauză, ci alte considerente,

eventual disciplinare.

Recursul este neîntemeiat.

Potrivit art.92 lit.d din Legea nr.188/1999 se poate dispune eliberarea din

funcție a funcționarului, dacă instituția își reduce personalul ca urmare a

reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de

funcționarul public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Este de necontestat că la I.P.M. Brașov s-a produs o reorganizare a instituției

și că s-au redus posturi de natura celui ocupat de reclamant prin depunerea

organigramelor anterioare și ulterioare eliberării și a ordinului nr.92/23

ianuarie 2001 al Ministerului Apelor și Protecției Mediului.

Este de necontestat că instituția pârâtă a făcut demersuri la Agenția

Națională  a Funcționarilor Publici ca și la A.J.O.F.M. Brașov, în scopul

oferirii unui post corespunzător reclamantului, dar ambele au răspuns că nu

dispun de locuri de muncă vacante.

Unitatea

pârâtă nu are nici o culpă în privința îndeplinirii obligației legale de a face

demersuri pentru oferirea unui post corespunzător recurentului-reclamant.

Pe de altă parte, este cert că reorganizându-se activitatea pârâtei, postul ce

fusese ocupat de recurent nu mai există, cu toate consecințele ce decurg din

această situație, astfel încât unitatea funcționează în alte condiții decât

acelea existente anterior reorganizării.

Deci acestea fiind datele cauzei, actul administrativ contestat în cauză nu se

poate susține că este ilegal și să se procedeze la anularea lui și reintegrarea

petentului într-un alt post care de fapt, nu mai există.

Așa cum a reținut instanța de fond, intenția legiuitorului de a oferi garanția

unui post funcționarului public nu poate paraliza activitatea unei instituții

supusă reorganizării, instituție în care lucrează mai multe persoane și din

bugetul căreia nu poate fi plătită o persoană ce nu mai are loc de muncă în

organigramă.

Recursul a fost respins.