ÎCCJ, decizie (scj.ro #85484)

Act administrativ.Funcționar public.Repunerea în termenul

de exercitare a cererii de anulare a actului de eliberare din funcție în baza

art.92 lit.d din Legea nr.188/1999

Simplul

fapt că funcționarul public a fost în concediu medical nu constituie o

împrejurare mai presus de voința sa care să justifice, în baza art.103

C.proc.civ., repunerea în termenul în care putea cere anularea actului de

eliberare din funcție.

Secția

de contencios administrativ – decizia nr.2689 din 25 septembrie 2002

Reclamanta C.E. a chemat în judecată Agenția Domeniului Statului, solicitând

anularea ca nelegală și netemeinică a deciziei nr.183 din 11 mai 2001

prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, în baza art.92 lit.d

din Legea nr.188/1999, începând cu data de 1 iunie 2001.

Ulterior datei introducerii acțiunii  reclamanta a solicitat și repunerea

în termenul de 30 de zile prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999  în

care se poate face cerere de anulare a deciziei, la instanța de contencios

administrativ.

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.135 din 13 februarie 2002, a admis cererea de repunere în termen și

contestația, dispunând reintegrarea reclamantei în funcția avută anterior, cu

obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite.

Instanța de fond a reținut că eliberarea din funcție a funcționarului

public  se poate efectua  atunci când autoritatea publică sau

instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării prin

reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcționarul public și

când  acesta a refuzat oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici

de ocupare a unei alte funcții, condiții nerespectate de pârâtă.

Impotriva hotărâri a formulat recurs Agenția Domeniilor Statului susținând, în

esență, că instanța de fond greșit a admis cererea de repunere în termenul de

exercitare a dreptului la acțiune și nu ar fi respectat condițiile prevăzute de

art.92 lit.d din Legea nr.188/1999.

Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că  va

respinge acțiunea și cererea de repunere în termen  ca tardiv formulate.

Reclamantei, căreia i-a fost comunicată decizia la data de  14 mai 2001,

avea posibilitatea ca, în termen de 30 zile de la data comunicării, să

formuleze cerere de anulare a  deciziei de eliberare din funcție. Or,

acțiunea a fost      introdusă  tardiv la data de

15 noiembrie 2001.

Referitor la cererea  de repunere în termen, se reține că numai

împrejurarea (starea de boală) ar fi împiedicat-o pe reclamantă să-și exercite

dreptul la acțiune nu îndeplinește condiția prevăzută de art.103 C.proc.civ.,

de a obține repunerea în termen.

Art.103 C.proc.civ., prevede că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de

cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

In acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile

de la încetarea împiedicării.

Deși se afla în concediu medical,  reclamanta avea posibilitatea de a

formula atât acțiunea, cât și cererea de repunere în termen în timpul prevăzut

de lege. Nu este suficientă împrejurarea că reclamanta a fost în concediu

medical, pentru a fi considerat  motiv temeinic și asimilabil

unei împrejurări mai presus de voința sa care să justifice temeinicia cererii

de repunere în termen.

Sub acest aspect recursul fiind întemeiat, a fost admis, s-a casat sentința și

s-a respins acțiunea ca tardiv formulată.