ÎCCJ, decizie (scj.ro #84209)

Abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor. Lipsa calității

subiectului activ. Avocat

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor

activități de interes public sau altor activități

reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu

serviciul

Indice alfabetic:

Drept

penal

-

abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor

-

lipsa calității subiectului activ

-

avocat

C. pen.,

art. 147, art. 246, art. 258

În

raport cu prevederile art. 147 C. pen., care definesc noțiunile de

funcționar public și funcționar în sensul legii penale, precum

și în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora

această profesie este liberă și independentă, cu organizare

și funcționare autonomă, avocatul nu are nici calitatea de

funcționar public și nici calitatea de funcționar și, în

consecință, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 6003 din 12 decembrie 2007

Prin sentința

nr. 92 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, Secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins

plângerea formulată de petentul A.V.

Prima instanță a reținut că petentul A.V. a formulat

plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de

intimatul R.I., avocat în cadrul Baroului Prahova.

În cauză au

fost efectuate acte premergătoare constând în declarațiile

petentului, ale intimatului, precum și depunerea de înscrisuri.

Prin rezoluția nr. 241/P/2007 din 22 iunie 2007, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul R.I. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută în art. 246 C. pen., fapta nefiind prevăzută de

legea penală.

În motivarea soluției s-a arătat că intimatul nu are calitatea

de „funcționar public” sau „funcționar”, noțiuni definite de

art. 147 alin. (1) și (2) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții și conform art. 278 C. proc. pen.,

petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, aceasta fiind respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 765/II/2 din 19 iulie 2007

Ulterior, petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Ploiești

împotriva rezoluției procurorului, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Curtea de apel, examinând plângerea formulată raportat la actele și

lucrările dosarului, la susținerile petentului și la

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., a constatat că

aceasta este neîntemeiată.

Conform art. 246 raportat la art. 258 C. pen., constituie infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului

public sau a oricărui alt funcționar care, în exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu

îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare  a intereselor legale ale unei

persoane.

Intimatul R.I. este avocat în cadrul Baroului Prahova, iar din examinarea

legislației în vigoare reiese că profesia de avocat nu poate fi

asimilată calității de „funcționar public” sau „alt

funcționar”, astfel cum sunt ele definitive de art. 147 alin. (1) și

(2) C. pen. raportat la art.145 C. pen.

Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, această profesie este liberă și

independentă, cu organizare și funcționare autonomă.

În consecință, apreciind ca legală și temeinică

rezoluția nr. 241/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de

petent ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul A.V.,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând casarea

și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea sancționării

intimatului avocat R.I. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 246 C. pen., întrucât în mod greșit s-a constatat

că nu are calitatea de funcționar public.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată

atât în raport cu motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub

toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul declarat de

petentul A.V. este nefondat și urmează a fi respins ca atare în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În mod legal și temeinic prima instanță a statuat că

plângerea formulată de petentul A.V. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 241/P/2007 din 22 iunie 2007 a

procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este

nefondată, iar rezoluția indicată a fost menținută, în

sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, din datele speței a rezultat că petentul a formulat plângere

împotriva avocatului R.I. din cadrul Baroului Prahova pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen.

Considerentul esențial pentru care Înalta Curte de Casație și

Justiție are în vedere nepertinența criticii invocate este acela

că, în mod legal, atât organul de urmărire penală cât și

prima instanță, față de dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

potrivit cărora profesia este liberă și independentă - cu

organizare și funcționare autonomă - au reținut

că avocatul, în speță intimatul R.I., nu poate fi subiect activ

al infracțiunii prevăzute în dispozițiile art. 246 C. pen.

Astfel, din examinarea premisei instituită prin legea specială de

organizare a profesiei de avocat rezultă fără dubiu că

aceasta nu este sinonimă ori măcar asimilabilă

calității de „funcționar public”, în sensul dispozițiilor

art. 147 alin. (1) C. pen. (așadar, avocatul nu poate fi desemnat ca o

persoană ce exercită o însărcinare de orice natură, în

serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C.

pen., și anume, în enumerarea limitativă a normei de trimitere,

autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile

sau alte persoane juridice de interes public).

Concomitent, aceeași profesie nu este asimilabilă nici

calității de „funcționar” în sensul dispozițiilor art. 147

alin. (2) C. pen. (așadar, avocatul nu poate fi caracterizat ca un

salariat ce exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane

juridice decât cele prevăzute în alin. 1 al aceluiași text).

Așa fiind, pe cale de consecință, s-a statuat incidența în

cauză a dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus prin rezoluția procurorului

sus-menționat neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta

imputată nu este prevăzută de legea penală, iar pentru

același considerent aceasta a fost menținută prin rezoluția

nr. 765/II/2 din 19 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

În consecință, recursul declarat de petentul A.V. a fost respins ca

nefondat.

Notă: După pronunțarea deciziei nr. 6003

din 12 decembrie 2007, art. 258 C. pen. a fost completat prin Legea nr.

58/2008, publicată în M. Of. nr. 228 din 25 martie 2008, la art. 258 C.

pen. fiind introdus un nou alineat, alin. (2), potrivit căruia „în cazul

prevăzut la alin. (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, 247

și 250 alin. (1)-(4), acțiunea penală se pune în mișcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția

acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele

prevăzute la art. 147 alin. (1).”